Fii constient, constient de sine, alert. Acorda atentie. Adu-ti aminte de perioada in care erai la scoala primara si invatatoarea iti spunea sa fii acum atent, ca este important. Acum, ca si atunci, este important. Trezeste-te ! Ce trebuie sa se intample ca un adult sa se trezeasca? Multi oameni parcurg in mod automat viata, adaptandu-se la cerintele ei dupa cum apar. Ce intamplari sunt considerate un „apel de trezire” intr-o viata de om? Moartea cuiva drag, o minune, o experienta limita, nasterea unui copil, un divort, o casatorie, o experienta spirituala, o realizare mareata, o boala grava, un premiu, pierderea unei slujbe, castigarea lozului cel mare …care dintre evenimentele acestea te vor trezi cu adevarat ?
Pare un fel de gluma a afirma ca oamenii isi traiesc viata dormind, dar oare e o gluma? Cati dintre noi simtim ca ne lipseste o buna parte din viata doar pt simplul motiv ca nu am fost prezenti cu adevarat ? Si ce inseamna acest lucru? “A fi prezent” este un cuvant foarte des folosit si a devenit un fel de punct de atractie pentru doritorii de „iluminari la minut”.
Hai sa vedem ce inseamna prezenta, cu adevarat.
Cand sunt prezent?
Sunt prezent cand imi locuiesc pe deplin corpul, concentrandu-mi toata atentia la ceea ce fac in acel moment. Nimic altceva, fiindca in fiecare moment prezenta mea se schimba depinzand de cine intra sau iese din viata mea. Am avut un maestru spiritual care ma indruma sa practic prezenta in timp ce calatoresc cu automobilul. Nu stiu despre voi, dar pot sa va spun ca mintea mea calatoreste in alta parte din momentul in care imi pun centura de siguranta. Imi amintesc de o reclama la o companie de telefonie mobila, in care un individ isi incerca telefonul, spunand: “Ma poti auzi acum?”. Pentru mine intrebarea aceasta a fost si este un exemplu de prezenta.
Este ca si cum m-as intreba constant: “Sunt aici, acum?„.
Prezenta in fiecare moment este extrem de greu de atins. De multe ori suntem la cateva secunde inaintea sau in urma propriei noastre vieti. Si chiar daca e vorba de secunde, tot in trecut sau in viitor ne plasam. Intr-o conversatie, de exemplu, va ganditi la raspunsul pe care il veti da ? Daca se intampla asa ceva, inseamna ca esti in viitor. Te gandestii la ce ai uitat sa spui sau la tonul vocii folosit in ultima ta afirmatie ? Daca e asa, esti in trecut. Asadar, de ce ar fi nevoie pentru a fi prezent? Cred ca e nevoie de abandonarea ideii de a fi intr-un fel sau altul.
Cred ca e nevoie de „a fi„, pur si simplu.
Aceasta afirmatie una foarte misterioasa, dar in viata cotidiana, ce poate insemna? Singurele momente in care cineva resimte frica in mod real sunt acelea in care viata ii este pusa in pericol de ceva specific. Mare parte din temerile noastre exista efectiv numai in interiorul nostru. Cand cineva moare, ne plasam imediat in „cum va fi viata noastra fara acel cineva” si acest gand ne extrage din prezent. A fi prezent intr-o asemenea situatie este ca sunt aici, respir, vad si aud, experimentand durerea. Dar nu sunt in pericol. Nu sunt amenintat. Sunt sanatos si ma simt bine in corpul meu. Da, pot sa simt ca acea persoana imi lipseste mult, chiar si in ac est moment, dar cea mai mare parte a anxietatii provine din proiectiile despre cum va fi viata in viitor sau despre momentele frumoase din trecut.
[O data m-am catarat intr-un copac foarte inalt si am si sarit din el, desi atunci imi era frica de inaltimi. Cum am reusit sa fac asta? Stiam ca pot sa pasesc de pe o creanga pe alta. Frica era cauzata numai de faptul ca ma uitam in jos sau in sus. Asa ca mi-am reamintit cu fiecare pas al cataratului ca fac un singur pas odata si mi-am concentrat atentia asupra bucatii de copac pe care o vedeam in fata ochilor. Si ce crezi ca s-a intamplat? Am urcat foarte sus, folosind aceasta tehnica. Iar cand am ajus suficient de sus, am urcat lejer, de parca ar fi fost vorba despre cateva trepte. Aceasta experienta fizica de a fi prezent m-a locuit timp de multi ani.]
Si in cuplu, in cuplu cum e?
Ce inseamna prezenta in termenii unei relatii? Se intampla sa ignori evenimente din relatiile voastre cu ceilalti? Ai intuitia momentelor in care partenerul sau partenera isi indreapta atentia in alta parte? Ignori micile derivatii sau insinuarile subtile? Te surprinzi gandind ca totul este bine din moment ce nu apar confruntari, certuri sau neintelegeri? Poate nu comunicati indeajuns pentru a crea disensiuni in cuplu. Partenerul sau partenera te asculta cu adevarat si ceea ce spui este cu adevarat ceea ce intentionati sa ii spui?
Relatiile de cuplu sunt o entitate in sine si trebuie tratate ca atare. Partenerii ideali se asculta reciproc in afara oricarei interferente din exterior. O scurta perioada de decompresie dupa munca de zi cu zi este optima. Ce fantasma placuta este aceea ca fiecare sa avem un fel de camera oarba in care sa intram in momentul in care ne parasim locul de munca si sa descarcam tot stresul, sa il depozitam acolo pana in ziua urmatoare, lasandu-ne liberi si deschisi de a fi noi insine la intalnirea cu partenerul sau partenera de viata.
De ce este nevoie pentru a fi treaz si prezent intr-o relatie? Un inceput bun ar fi o intelegere reala a personalitatii partenerului, o cunoastere exacta a strategiei folosite de celalalt in momentele de stres, de dragoste si chiar de relationare. Primul lucru necesar pentru a fi prezent intr-o relatie este gandul ca, indiferent de ce se intampla, cealalta persoana este intotdeauna de partea ta. Inseamna acest lucru ca dispar toate neintelegerile? In nici un caz. Dar inseamna totusi ca tu crezi in cealalta persoana si ca el sau ea crede in tine. In acest fel poti avea constiinta faptului ca pot exista atat acordul, cat si dezacordul, fara ca iubirea sa dispara. Constiinta faptului ca relatia in care esti implicat este eliberata de lucruri ascunse, secrete si nesiguranta. Exista un angajament de baza in a acorda si a primi ajutor de la celalalt, de a fi sincer si de a-i spune celuilalt adevarul, chiar daca tu vei fi acela care va fi vulnerabil in acea situatie. Este abilitatea de a fi vazut in ochii celuilalt ca cel sau cea care a gresit si totusi de a fi corect fata de celalalt prin virtutea de a admite ca ai gresit.
De final…
Imi place sa cred ca sunt printre fiintele umane care au facut alegerile necesare pentru a fi prezent in propria mea viata. Nu a fost intotdeauna asa, dar printr-o serie de cursuri, formari, experiente iluminatorii si circumstante mai mult sau mai putin tragice, am reusit sa ma imping intr-o stare de prezenta mai ridicata, in cea mai mare parte a timpului.
Prezenta este o mantra. Eu asa o resimt, in fiecare zi.
Prezenta este constiinta de sine. Imbratisati-o.
Va va da viata.
Daca mi-e permis un citat in englezeste,
Two novice monks from long ago were discussing the relative merits of their teachers.
The first said, „My teacher can do amazing things. He can stand on one side of a river with a brush, while an assistant stands on the other side of the river with a sheet of paper. As he moves the brush through the air, writing appears on the paper.”
The second said, „Interesting. My teacher can also do amazing things. For example, when he eats, he eats. And when he sleeps, he sleeps.”
multam, Mircea. excelenta ceasca de ceai.
Azi am avut o zi năucitoare. Îmi prinde bine clinchetul cu care chemi vulturul din mine. Mulțumesc.
Și…fii binecuvântat.
Noapte bună
Abia anul acesta am reușit să devin prezentă în viața mea. Dar asta după o relație în care am oferit prea mult… adică eram dependentă. Nu mai eram eu. Și după o problemă de sănătate… care m-a făcut să-mi pun multe întrebări. Multă vreme am trăit în trecut. La cumpăna dintre 2009 și 2010 am decis să renunț la fantomele trecutului. De atunci… multe lucruri extraordinare (dar și dificile) mi s-au întâmplat. Pe scurt: trăiesc. Singurul lucru care mă întristează este că întâlnesc din ce în ce mai mulți oameni cărora le e frică să SIMTĂ. Își pun frână, se baricadează, refuză să iubească, nu mai au încredere, nu trăiesc în prezent. Și mă întreb ce să fac pentru astfel de oameni. Să-i scot din viața mea? Sau să încerc, cu răbdare, să-i ajut să trăiască?
Andi, eu iti multumesc. si binecuvantarea se intoarce la destinatar.
Oana, asta ma ingrijoreaza si pe mine: ma vad cam des cu oameni care nu mai stiu care e directia, care se pierd pe sine in timpul asta greu. nu-i scoate din viata ta, doar apropie-te de cei care sunt mai …vii.
multumesc frumos.
Apropo de prezenta , imi aduc aminte de o mica povestioara Zen. :
2 mari maestrii samurai s-au intalnit pentru a sustine un duel. Publicul astepta nerabdator sa vada care va fii invingatorul dintre cei doi.
Cum se da startul luptei , cei 2 maestrii iau pozitia de lupta si stau nemiscati uitandu-se unu la altul timp de 5 minute.
Dupa care revin in pozitie normala, fac o plecaciune si parasesc ringul.
Concluzia: Amandoi erau prezenti , incat nu a mai fost nevoie sa se tina lupta, mental erau la fel de pregatiti. Daca unul dintre ei avea o mica ezitare, celalalt ar fi atacat.
La fel si Mike Tyson, povestea in documentarul despre viata lui, in zilele lui de inceput, cand intra in ring, il fixa pe adversar cu privirea si nu o misca pana ce adversarul nu o misca el primul. Mental , meciul era deja castigat .
Cred asa:
– apelul la trezire il dau situatiile care iti pun in lumina pasiunile si iti (re)dau entuziasm, boala are un drum mai anevoios (te adoarme, te darama, te inchide inainte sa te trezeasca)
– frica ne este alaturi cand traim prin asocieri, premeditam
– e greu sa fii prezent daca nu te-ai format in felul de a sti cum sa te detasezi
– sa fii prezent intr-o relatie inseamna sa fii intr-o relatie de eficienta cu tine insuti
Mi-ar fi placut sa gasesc la final o recomandare pentru o carte, un curs, o intalnire pe acest subiect 🙂
multam, Alina, pentru comentariu. total de acord cu …completarile. 🙂
Multumim pt un articol care te tine treaz.
Imi place mai ales partea directionata spre cupluri…
Prezentul e atat de important. Se pare ca sunt din ce in ce mai atentionata asupra acestui fapt.
Mi-a mai spus un batranel pe o banca o poveste care se rezuma la aceasta concluzie: Ce nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti.
Asa ca ar trebui sa lasam trecutul si sa ne bucuram de prezent, cat mai mult!
Trebuie sa trec mai des pe aici… m-a uns pe suflet. Stii, si eu ma gindeam acum vreo 3-4 ani in urma ca „my life is passing me by”… Dar am citit citeva carti la intimplare, am recitit citeva carti favorite si mi-am dat seama ca romanii aveau dreptate: „hic et nunc”. Si de atunci incerc sa fiu in viata mea, aici si acum. Mihai, multumesc ca mi-ai readus aminte; acum ma „centrez” din nou. O seara faina, Adi
Gloria, iti multumesc pentru comentariu. Nu am sa iti spun decat atat: bucura-te!
Adi, treci cand ai chef si timp. Eu scriu aici, mai tot timpul. Seara frumoasa si multumesc!
Interesant, apar intrebări despre propria persoană abia in momentele critice .Bravo.
interesant mod de a vedea lucrurile …
Mihai, despre trezire/prezenta –
exista un termen foarte cuprinzator in ortodoxie:
TREZVIA.
Cat priveste prezenta in automobil – poi,
calatoria precum calatoria, dar sofatul este
un foarte bun exercitiu de prezenta.
Personal, am un feedback direct referitor la legatura dintre
zona de excelenta si prezenta: conduc.. excelent!
hm. pare-mi-se ca ai avut si dumneata ocazia sa constati.:)
Interesanta sincronicitate si.. sinlogicitate – ca sa zic asa.
am scris si eu pe blog despre prezenta acum un an,
si am ilustrat acest simt puternic al absentei tot prin referire la moarte.
Get my feet back on the ground – e cantecul
pe care mi l-am amintit după seminarul cu Robert Dilts
COACHING AT IDENTITY LEVEL.
Până la urmă, tot ceea ce dorim este să fim prezenţi.
Sentimentul de neputinţă şi de groază în faţa morţii
e datorat tocmai faptului că celălalt nu mai e prezent –
nu mai poate să fie prezent.
Cântecul zice mai departe:
Think at me and I ll be there
Cât de des NU ne gândim la noi şi
NU SUNTEM ACOLO UNDE SUNTEM?
Iar cu biletelul din palma sunt in sin-patie zi de zi.
(Am citit azi despre memoriile unei fete – cartea se va numi:
”Why Be Happy When You Could Be Normal?”,
si este exact intrebarea pe care i-a pus-o mama ei cand,
la 16 ani, fata a anuntat ca e lesbiana.)
Dar ce vorbim noi aici-si-acum cand maine este ziua ta?!
Oups! cum sa rezistam acestei tentatii de a fugi din prezent in viitor?
de a zambi mai mult azi pentru maine? :)))
m
din cand in cand mai am nevoie de o astfel de trezire la realitate si iti multumesc pentru asta 🙂
iti multumesc si eu. 🙂
Mi-e greu sa ma exprim in cuvinte la nivelul articolului, asa ca fac o chestie „inginereasca”. Pun o formula cu semne de egalitate aici si sa-mi zici daca am nimerit-o.
prezenta = constiinta de sine = inteligenta
Salut, Mihai.
Multumiri pentru reamintire si pentru articol. Din primele randuri mintea mi-a zburat catre „Osho-Constientizarea”. Apoi am constientizat ca nu mai sunt prezent si am revenit.
Intr-adevar, cea mai importanta intrebare este „Sunt prezent”? Aceasta ne va aduce in momentul acesta, indiferent ca suntem in trecut sau in viitor.
A fi prezent in clipa aceasta are o serie de beneficii. Cel mai important, dupa parerea mea, este acela de a nu regreta apoi ceva. Pentru ca ai fost prezent, ai trait clipa prezent fiind si ai luat deciziile prezent. Mai bine de atat nu se poate.
Este greu si necesita timp sa fii constient, sa fii prezent, insa timpul tine cu cei determinati si puternici.
Recomand filmul „Baraka” pe aceasta tema.
Succes!
Excelent articol!
Mulțumesc, Sorin.
Egalitatea, sau relația de identitate, propusă de tine Catalin este perfect adevarata si se verifica de fiecare data. Multumesc!
Buna recomandare, Alexandru. Multumesc la rându-mi.
„Sunt prezent?” Cred ca este intrebarea esentiala pe care si-o poate pune orice om in orice moment. Este intrebarea care uneori ne deschide usile spre o lume euforica si simtitoare precum muzica lui Bach. E la indemana, e usor de inteles, e suficient de meditativa. Articolul mi-a adus aminte de aspiratii demult uitate in tumultul bucurestean cotidian.
Multumesc !