Recenzie: Viitorul managementului

Tocmai ce am terminat de citit una dintre cele mai bune carti de management pe care le-am parcurs in ultima vreme. Gary Hamel, care m-a convins acum ceva vreme cu ajutorul celeilalte carti ale sale traduse tot de Editura Publica, intitulata „In fruntea revolutiei”, aproape m-a cucerit prin „Viitorul managementului”, o alta traducere de exceptie care inaugureaza colectia de management de la aceeasi editura.

De ce mi-a placut atat de mult ce a scris profesorul de management strategic de la London Business School? E chiar natural sa-mi placa un autor care declara, inca de la inceputul cartii, ca un CEO din anii ’30 ar putea fi inviat din morti, ar fi foarte familiar si confortabil cu conducerea unei organizatii mari din zilele noastre! Inca o data, am confirmarea observatiei mele: de la inceputurile afacerilor multinationale, stilul si abilitatile de management s-au inovat foarte putin, iar schimbarile de conducere ale companiilor sunt numarabile pe degetele de la o mana. Modelul de comanda si control s-a dezvoltat la inceputul exploziei industriale si nu s-a mai schimbat de atunci.

Daca practicile de management din majoritatea organizatiilor nu s-au schimbat, putem vedea cu ochiul liber ca in ultimii 10 ani au existat schimbari masive in piata de afaceri, atat in Romania, cat mai ales la nivel mondial. In timp ce competitia devine din ce in ce mai acerba – datorita globalizarii si accesului din ce in ce mai mare la tehnologii de ultima ora -, in timp ce cererile clientului se schimba de la un an la altul, principiile si paradigmele de management dupa care sunt conduse organizatiile raman aproape neschimbate.

Autorul ne sugereaza ca organizatiile viitorului vor avea nevoie sa schimbe drastic ritmul evolutiei lor interne, ba chiar sa depaseasca ritmul schimbarilor din mediul in care activeaza. In aceasta idee, conceptele ca „adaptabilitate” si „flexibilitate devin centrale pentru companiile care vor sa devine campioni de business. Si cu ideea asta sunt 101% de acord. Este foarte, foarte dificil sa rezolvi probleme complet necunoscute pana acum si sa furnizezi solutii complet noi folosind modele de management si leadership care sunt complet invechite

Partea a doua a cartii este centrata pe 3 exemple de companii care – din perspectiva lui Gary Hamel – au demonstrat implementarea noilor metode de management: Whole Foods, Gore si Google.  Ce au aceste companii in comun? Hai sa vedem:

  • o abordare a business-ului bazata pe colaborare si cooperare in echipa (opusa fata de „responsabilizarea si controlul individului, din vechea paradigma);
  • impingerea luarii deciziilor catre nivelele organizatiei care au contact direct cu clientul si dezvoltarea autonomiei oamenilor care, in mod normal, nici macar nu se apropie vreodata de a-si asuma o decizie in numele companiei;
  • functionarea de tip „musuroi”, ca un conglomerat de echipe agile si cu un grad foarte ridicat de promptitudine in indeplinirea sarcinilor;
  • deschiderea si incurajarea comunicarii laterale, intre aceste echipe, trecand peste toate limitarile functionale rigide, comunicare de tip „echipa cu echipa” (opusa comunicarii de sus in jos, atat de des intalnita in toate organizatiile)

Dar cel mai mult si mai mult mi-a placut urmatoarea idee, exprimata de Hamel – explicit sau implicit – in mai multe secvente din carte: aceea ca inovatia in management va deveni in scurt timp sursa ultima de avantaje competitive.

In incheiere, va recomand aceasta carte ca pe o lectura pentru viitorul-care-a-inceput-deja. Sugestia mea este sa cititi cu mare atentie primele doua parti ale cartii, pentru a va clarifica modul in care autorii definesc paradigmele noi si exemplifica aplicarea acestora. Apoi puneti mana pe pix si hartie si faceti o sinteza a modelului care se intrevede printre „tips & tricks”-urile pe care le ofera autorii, pentru a va creiona un model practic de management. Acest model va deveni utilizabil cand vei putea practica ghidarea (si nu directivitatea), cand vei construi mici comunitati bazate pe pasiunea lucrului bine facut, cand va exista in compania ta o comunicare orizontala bine implementata, cand vei incuraja la fiecare pas nevoia de schimbare si adaptabilitatea ca forte ale succesului.

5 thoughts to “Recenzie: Viitorul managementului”

  1. Un domn- Tom Peters spunea ca „orice persoana avanseaza (in cariera) pana la limita sa de competenta”. Managementul, asa cum il stim, si-a atins probabil limita de competenta de vreo cativa ani buni !

    Multumim pentru review!

  2. Rodica, si eu iti multumesc pentru comentariu. Zicala lui Peters este de fapt asa-numitul „principiu al lui Peter” sau „principiul incompetentei”, vechi de cand lumea. Cat despre management, intalnesc in fiecare zi manageri care inca nu au aflat asta…

  3. „impingerea luarii deciziilor catre nivelele organizatiei care au contact direct cu clientul si dezvoltarea autonomiei oamenilor care, in mod normal, nici macar nu se apropie vreodata de a-si asuma o decizie in numele companiei;”

    Uneori exista o „iluzie” cum ca ai dreptul de a lua o decizie, o calculezi, proiectezi, verifici toate beneficiile imediate si pe termen mediu si lung, calculezi costurile, etc. Si faci greseala de a lua decizia respectiva, apoi faci a doua greseala de a pune o intrebare nivelului de management imediat superior, si te lovesti de raspunsul transant „NU!” …

    Mai are rost sa incerci sa explici ca este o decizie calculata si care oricum ar fi aduce + de valoare atat la nivel financiar cat si ca imagine, incredere, brand value, etc. ? Si bineinteles cu costuri infime… Nu mai punem in calcul faptul ca se dobandeste un client nou pentru companie…

    Neah… prea greu… prea complicat… prea fara sens… Uneori imi vine sa-mi dau palme gandindu-ma ca am sperat ca za „Manager” ar putea cumva gandi „out of the box” …

    In alta ordine de idei, sper sa ajung sa pun mana pe cartea asta.

  4. Multumim pentru review!

    M-ai convins sa o citesc….trebuie sa o cumpar neaparat!

    Eu as putea recomanda”Matsushita Leadership”- John P. Kotter, o abordare extrem de actuala si o poveste fascinanta datorita aerului inspirational si a implicatiilor puternice la nivel organizational.

    Toate cele bune,

    Florentina

  5. Pingback: Best 10 of Mihai Stănescu « DISCERNE

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *