Autor: Mihai Stănescu

Guest post: 3 motive pentru care se eșuează în coaching

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

L-am invitat acum câteva saptamâni pe Serban Chinole sa imi scrie despre initiativa lui de pregătire profesională in Coaching, in România. De ce? Simplu: pentru ca e evident efortul lui de a specializa o piața de servicii in care calitatea lasa de dorit. Pentru ca suntem colegi de breasla inca de la începuturile lui ca si profesionist in Coaching.

Iata ce mi-a transmis Serban. Enjoy!

***

Am aflat cu surprindere la o întânire recentă cu studenții de la ICA Balkans că mulți oameni interesați de coaching în România încă nu înțeleg piața și cu atât mai puținDRUMUL spre clienții lor ideali și abilitățile pe care ți le cere această meserie.

În prima serie de studenți la ICA Balkans am atras antreprenori cu businessuri solide, manageri aflați în roluri importante, din zona de resurse umane șimarketing, traineri experimentați și coachi cu experiențăcare își doresc o acreditare superioară.

Situația pieței de coaching s-a schimbat mult față de cea din 2005. La ora actuală sunt probabil câteva sute de practicanți, din care circa douzeci dețin și acreditări ICF(standardul considerat „gold” în această profesie). Percepția mea este că mulți dintre aceștia își doresc în continuare să avanseze în competențe, accesând programe de specializare.

Și totuși, unii își pun întrebarea: de ce să avem așa mulți coachi acreditați PCC, „că oricum n-ar fi loc destul pe piață!”

Mi-am adus aminte de Stephen Covey și vestitul său citat, cu felia de tort. Depinde cum o percepi. Pentru mine, cu cât e mai mare tortul, cu atât mănâncă mai multă lume bine.

Și iată MOTIVUL #1: neînțelegerea pieței și a faptului că aceasta nu poate fi dezvoltată de numai câțiva indivizi, fie ei și extraordinari.

O altă neînțelegere profundă este legată de abordarea clienților. În călătoria inițiatică a unui coach mai întâi înțelegi abilitățile de conversație, înveți să respecți dorințele clientului și în paralel practici comportamentele de lucru. Mai întâi lucrezi la tine, rezvolvându-ți blocajele proprii, înainte de a oferi servicii clienților externi. Multe școli de pe piață îndeamnă de multe ori studenții să se auto-intituleze coachi din prima zi și să-și îndrepte mesajul spre o singură categorie de clienți.

Dar adevărul e că fiecare client pe care îl ai este UNIC șie practic imposibil sa reduci totul la o formulă de tip„urmează pașii 1-2-3-4”. În „Excepționalii”, MalcolmGladwell scrie despre ecuația celor 10.000 de ore care conduc către măiestrie. Orice promisiune rapidă este doar o amăgire.

Pot să spun din proprie experiență că începi să practici coachingul exersând încă din timpul școlii pe care o urmezi, alături de colegi și clienți pro-bono, exersându-ți totodată modestia. Pentru ca în timp să ajungi să atragi clienții pe care-i meriți. Cel mai mare obstacol pe care îl ai de trecut este să ceri bani pentru serviciile tale și ai nevoie să afli valoarea lor mai întâi.

Așadar, MOTIVUL #2 ține de poziționarea greșită și prematură, care adesea conduce la eșec și frustrare.

Iar motivul de pe urmă este legat de specificul meseriei. În zona în care evoluăm noi, apreciem foarte multconversația, dacă se poate cât mai intim, față în față, poate lângă un ceai sau o cafea.

Conversația de coaching este precedată însă de o conversație care ține de vânzare. Or aici foarte mulți coachi ar vrea să fie diferit, deși nu poți avea succes (indiferent de meserie) fără abilități de vânzare.

MOTIVUL #3 este, deci, confuzia vizavi de această conversație și așteptările greșite.

Eu sunt pregătit să le ofer celor care vor să aleagă o altă cale tot ce am învățat. Și le promit studenților mei că vor termina cu aceste 3 elemente de mai sus (a se citi „motive”) clarificate, în așa fel încât să poată contribui la dezvoltarea lor și a clienților lor.

***

CEO – novum modus operandi

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Over the past years I’ve noticed a subtle change in how the organizations I work with function. Correlating all the observations, the hypothesis would be that there is a new phase coming – the one when major changes become critical. Without these changes of abilities and behaviors, things will drastically turn negative. This is also going to affect those leaders who have a real desire to attain success.

By practicing Coaching in Romania for so many years, I can say that the CEO has the biggest impact in this transformation. Meaning, the CEO has the power to whether transform the organization or to completely disturb a transformational, level-upgrading project. This is it, we live in a professional environment where people risk breaking their necks looking up to their leader.

You must already be wondering why am I saying all of this. Well, my goal is to tell you what is the detail that makes the difference, in Romania, between an organization that manages to transform and another one that doesn’t.

The detail is: the CEO’s behavior.

More and more, this “small” detail is becoming more relevant in companies. People are understanding the transformational process through what the CEO is showing them. The ways that he/she operates, behaves, delegates, gives directions and asks for something are observed and discussed by the managers and all of his/hers colleagues. He/she affects everyone through his/her importance, it’s like the CEO is continuously performing on a stage – everybody is looking. Therefore, when the CEO is making a change in his/her behavior, this change is not only observed and discussed, but also taken over by the majority of the managers – results: the organizational culture changes as well.

This year I worked with a company that wanted to transform its structure and competencies in order to deliver more value into the market by using less resources. The key – which they found in no time – was to increase dramatically the co-operation level (between departments, between departments directors) in attaining results. I repeat, co-operation. I wasn’t surprised when they figured this out: in our first meetings, almost all directors agreed that they don’t know each other’s business – they weren’t aware of the power of common results.

The success of the coaching program was clear from the moment when the CEO realized that without his intention, he contributed to the making of these small “islands”. He realized also how he made this happen and together we’ve defined a simple plan to break all barriers between departments and make them work together. Then, together with his team, he started looking for ways to encourage and support collegiality – emotionally in an informal way and operationally in a formal way. The next step was involving everybody in major company decisions. In this step, the CEO was personally sending invitations to regular meetings to various department representatives.

After a few months, the majority of the management team have copied this novum modus operandi and implemented it themselves. Then the entire organization was having short, focused meetings on the company’s “hottest” topics.

Of course, people can be positively touched through new trainings and last-minute information. But the simplest way is to impact them through a behavior and action change at the top. And if you run a company in these times that ask for drastic changes, please make time to see what you can do to show that this change is good for the company and your people.

Because every single one of them – no exceptions! – is looking at you.

Coaching the CEO (II)

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

A small detail that everyone in organizations tends to ignore is that there isn’t a harder job than the one of the CEO. The explanation is pretty simple: he/she is the first person in line responsible for the whole organization and from this position everybody expects to receive all the answers. Moreover, in most cases they’re the only ones who can make the hardest decisions. Therefore – the need of a special kind of coaching for the CEO.

From my coaching experience in Romania, the managers who go up the corporate ladder go up thanks to their ability of making the right decisions. And this ability is used every day. Nevertheless, the risk is high: most of the times it takes only one wrong decision to fall from the ivory tower. The reality of the business context says that a leader of a company is perceived as being ‘good’ as long as he doesn’t make one or more bad decisions. But as I know it, this couldn’t be more untrue.

Being the CEO of a company, you don’t have partners on the same level as you, not inside the business. So, where can you go for help and support? The simplest – and oddest! – thing is to place yourself in the position of asking for feedback from people reporting directly to you. Almost every CEO I’ve coached had this issue: to evolve from this double position. Because talking to your managers will only bring you subjective and biased information. Mostly in cases in which you need to confront your blind spots and the areas in which you have to add new learnings. To make it clear: your team is not in the position of keeping you responsible for your professional and personal development. Moreover, they don’t even give you real intelectual challenges!

Some CEOs make major investments in building a wide base of knowledge and a significant set of management skills until they get to this position. I’ve seen them and am still seeing them struggling to keep on learning, to get better, more efficient, more well-prepared. The paradox of this very abrupt development curve is that when they actually become directors and/or members in the management board the investment severely drops. Just as if, by getting to this level, you’ve learnt everything that there was to learn, developed and became the best version of you, for life. In this position you have to be the best than you have ever been. It’s here where you will handle the greatest influence, the biggest impact in business and, of course, confront the biggest risks.

The obvious conclusion of these two texts is that in this position you need the best coaching you can get. And this will result in increasing your performances as a CEO. The connection between you and your company’s annual figures will be obvious for everybody, for sure.

Coaching the CEO

Mihai Stănescu Lasă un comentariu
As some of you may know, in the past few years I’ve chosen to practice coaching in groups or teams. After many years of individual coaching, I still saved some time for 1-on-1 sessions. And this year, looking back at individual coaching programmes, I’ve noticed that 90% of my clients are CEOs in multinational or romanian companies. That’s why I’ve decided to write a series of articles dedicated to them.
First of all, it’s important to see the context in which a CEO ‘operates’. Believe it or not, in most cases, it’s an european context, if not a global one. In brief, most companies I know are relocating their resources to places they consider to be the safest to exploit them and put constant pressure on the heads of their subsidiaries/units.
How can this context affect the organizational life of a CEO? Well, let’s look at some general facts:
– in the last 10 years, about 80% of the top companies have replaced their CEO – this is globally, at a local level the percentage is higher
– in the last 5 years, the upgrade to the CEO position has increased to more than 50% and the position is being held no more than 3 years.
The boards of directors and key-influencers are less and less tolerant with CEOs who perform lower than their expectations. The only way  to meet the constantly-increasing expectations of the people in the company, the business press and public opinion  is for the CEO to exceed his own promises and performance. After all, no matter how bright, talented, experienced and motivated the CEO is, he/she is also human. Surprisingly or not, some people tend to forget this small detail once in a while. And here is where I notice that my intervention as a coach works every time: these special beings find again their own limits and learn to re-distribute their energy and decisions in an ecologic manner – meaning they protect themselves, but without losing any important information or opportunity the market has to offer.
There is one more perspective, unique for every CEO I’ve worked with so far: he/she is the only person that operates within an evaluation void. Which makes the self-evaluation even harder. In this case, the only situation that the CEO can count on is the constant evaluation he/she receives from all of his/her colleagues. And in most cases this evaluation is an enormous cause of stress.
I’ve listed a long list of coaching topics, so far! I am going to add one more, well-known to most company managers: I am not surprised that a CEO is feeling more and more stressed out for the simple reason that from year to year the expectations and the level of performance are being constantly lifted. Everybody expects better results, higher profits, bigger market share – which brings along another ‘disaster’: everybody expects the CEO to look after himself. When I say this, I am thinking in matter of personal and professional recognition, which in most cases are hanging by a thread. The CEO is mostly alone, and this is what it’s called ‘executive lonliness’. But he doesn’t know one thing: he can have a trustworthy partner.
To close it up, I have only one phrase in mind:
„In case of side effects, please address to your …”

Eveniment: Cluj Business Days

Mihai Stănescu 3 Comentarii

După cum cred că știți deja, în zilele de 25-26 septembrie va avea loc o nouă ediție Business Days la Cluj-Napoca.

Cea de-a 12-a ediție promite a fi extraordinară: 50 de speakeri (antreprenori, manageri ai companiilor de renume, investitori, specialiști) vor antrena mințile oamenilor interesați să facă business în România și să se dezvolte profesional. Îi vei putea asculta și aborda la conferințele, workshopurile și mesele rotunde atent pregătite de organizatori. Mai apoi, la sesiunile de networking vei avea ocazia de a cunoaște persoane cu interese comune – niciodată nu știi unde poți întâlni un colaborator sau un client nou.

 

În plus, vei putea participa și la Seara de Coaching din 26 septembrie, ora 19:00. Nu spun asta doar pentru că este evenimentul meu, ci pentru că împreună construim o întâlnire informala de cel mai înalt nivel ce propune deschiderea unui capitol special în dezvoltarea liderilor de business din România: transformarea lor și a organizațiilor în parteneri competitivi, de top, în întreaga lume.

Cred și voi crede în continuare în mediul de business românesc și încurajez participarea în număr mare la acest tip de evenimente. Pentru că prietenii de la Business Days au fost atât de amabili încât să imi acorde câteva tichete cu acces gratuit la eveniment, m-am gândit că am cu siguranță cititori care ar aprecia să le primească. Așadar, concurs!

Tot ce trebuie să faci e să răspunzi mai jos la întrebarea:

Care articol din seria „Lecții de leadership” ți-a plăcut cel mai mult și de ce?

 

…și vei primi unul dintre cele 3 tichete de acces VIP pe care le pun la bătaie pentru ambele zile de Business Days. Aștept comentariile voastre până la data de 23 septembrie.

Succes!

30 de lectii in 30 de ani

Mihai Stănescu 4 Comentarii

Acum cativa ani (nu spui cati!), ma plimbam agale prin parcul Kiseleff si m-am oprit la foisor sa-mi iau ceva de baut. Era o seara superba de toamna si parcul arata splendid. De obicei, ma plimb singur, ma uit la copii si savurez un trabuc cubanez foarte gros. Insa in acea seara, m-am asezat pe o banca, langa o doamna in varsta, cu cainele si nepotul aferent. Avand in vedere ca era foarte bine imbracata si mi-a permis sa ma asez langa dumneaei cu un gest elegant, am indraznit sa deschid o conversatie.

Am discutat despre carti, nepotii ei (avea mai multi!), despre arta si cat de necivilizati sunt oamenii din parc. Pe atunci aveam 30 de ani si – fiind in plina criza identitara – m-am gandit sa nu ratez ocazia. Asa ca i-am pus o intrebare de coaching: „Daca v-ati putea intoarce in timp, ce i-ati spune persoanei Dvs. la varsta de 30 de ani?” Nu a ezitat nici o secunda: „Nu iti fa atatea griji! Noi, oamenii, facem din orice o drama. Dar lucrurile importante in viata, chiar si cele foarte grele, trec cu timpul. Si le uitam, in cateva luni.”

Acum, dupa cativa ani de la acea conversatie, imi dau seama cat de bun este sfatul ei. Si uitandu-ma inapoi la cei 30 de ani de viata, am sintetizat 30 de lectii pe care le-am invatat, lectii despre a fi un om mai bun.

Iata-le:

1. Nu iti fa atatea griji.
Doamna avea dreptate: am avut parte de mult stres si mi-am creat multe „drame”. Orice situatie poate fi gestionata intr-un fel au altul, ingrijorarile nu fac decat sa ingreuieze rezolvarea.

2. Fii foarte recunoscator pentru ce esti si ce ai.
In copilarie si adolescenta, eram destul de suparat pe lucrurile pe care …nu le aveam. Dar pe la mijlocul deceniului 2, am inceput sa inteleg ce inseamna intr-adevar cuvantul „recunostinta”. Asa ca iti recomand sa te concentrezi pe lucrurile bune pe care le faci, le simti si le ai, nu pe ce lipseste sau pe ce pare negativ.

3. Trage tare, fii mai bun in fiecare zi. 
La lectia asta cred ca sunt expert: de multe ori m-am surprins lenes, fata de mine. Si invariabil furios pe lenea asta, pe aceeasi versiune a mea in fiecare zi. Asa ca te indemn sa iti recunosti greselile si sa inveti ceva nou, ori de cate ori ai ocazia.

4. Pe cat poti, dezbara-te de propria importanta.
La asta lucrez in continuu. Mereu imi sta in cale, importanta de sine. Si de foarte multe ori, imi pune piedici in relatiile autentice cu semenii. Asa ca… renunta sa te dai important. Nu esti. In 1.000 de ani nu va mai sti nimeni de tine. Traieste acum si ofera bucurie.

5. Mananca sanatos.
Obisnuiam sa mananc „bunatati” si „de toate”. Si nu conta, pentru ca eram sportiv de performanta, faceam antrenamente zilnice de 4-6 ore. De la 30 de ani, am inceput sa mananc aproape exclusiv mancare sanatoasa, sa beau apa si sucuri din fructe. Vezi ce ii place corpului tau si educa-te sa ii oferi ce e mai bun.

6. Miscare zilnica.
Nu am cuvinte sa iti spun cat de importanta e miscarea. Si cat de destructiva, pentru minte si corp, este lipsa ei. Am facut sport 15 ani si perioadele de sedentarism m-au inconfortat complet. Nu e nevoie sa alergi in cercuri, poti face orice altceva ce ti se pare distractiv si interesant.

7. Da inapoi. 
Imprejurul tau sunt o multime de oameni care te-au ajutat si te ajuta. Asta e lectia pe care am invatat-o. Am primit ajutor, sprijin, idei, vorbe bune, resurse etc. de la familie, prieteni, profesori, coachi si mentori. Enorm! Asa ca te invit sa gaseti un mod de a oferi inapoi ce ai primit. E cea mai frumoasa forma de gratitudine!

8. Clarifica-ti tintele.
La 23 de ani am inceput sa imi scriu „pe bune” ceea ce vreau sa obtin de la mine, de la lumea dimprejur si de la viata in general. Si tot de atunci le pun o data de atingere. Dupa cativa ani, am ajuns sa aproximez la minut implinirea obiectivelor. E incredibil, trebuie sa incerci asta! Si stii cum e: lucrurile pe care te concentrezi si carora le oferi energie tind sa devina reale in pofida oricaror impedimente.

9. Nu ii lasa pe ceilalti sa iti stabileasca prioritatile. 
Daca si numai daca nu esti atat de convins ca vrei sa ai o viata de birou in fiecare zi si cu 3 saptamani de vacanta pe an, ia seama: esti singurul responsabil al vietii tale. Nimeni nu iti datoreaza fericirea, asa ca pune mana si citeste, antreneaza-te si deseneaza-ti viata pe care ti-o doresti!

10. Urmeaza-ti pasiunea.
Stiu, suna cam ca in reclame. Dar asta e, avem o viata de trait. Numai una. Daca nu iti exprimi pasiunea, ce mama naibii faci? De ce sa te trezesti in fiecare dimineata intr-o viata pe care nu ti-o doresti?

11. Entuziasmeaza-te, tu pe tine.
Unul dintre marii coachi sportivi americani avea o vorba, la fel de mare: „If you aren’t fired with enthusiasm, you’ll be fired with enthusiasm.” Mi se pare perfect adevarat.

12. Ai grija de relatiile in care te implici. Ingrijeste-le.
Cu si prin relatii, poti realiza practic orice, profesional sau personal. Omul este un animal social, prin definitie. Si lui nu ii pasa ce si cat stii, ci cat de important este el pentru tine. Asta e, viata.

13. Deschide-te la lucruri noi.
Eu am fost foarte nazuros aproape toata viata. Pana si acum ma apuca, din cand in cand. Tot ce e nou nu este neaparat mai bun, dar exista mari sanse ca un nou comportament sau o noua abordare sa te aduca mult mai aproape decat cele vechi. Ia asta in considerare.

14. Nu fugi de frica. Accept-o.
Daca este o lectie a vietii de pana acum care sa mi se para cea mai importanta, asta este. Daca reusesti sa iti canalizezi frica inspre ceva constructiv, vei realiza lucruri marete. Garantat.

15. Copilaria conteaza, dar nu iti controleaza viata.
Am vazut zeci, poate sute de oameni care blameaza primii ani de viata pentru toate atitudinile nepotrivite pe care le au ca adulti. Nu fa greseala asta, adultul are capacitatea de a trece peste toate nepotrivirile de personalitate si caracter. Lucruri nasoale ni se intampla tuturor. Foloseste-le si concentreaza-te pe a invata ceva din ele. Doar nu vrei sa le dai mai departe, catre copiii tai, nu?

16. Fii bun cu ai tai.
Cu familia, cu prietenii, cu colegii. Lumea sufera profund dintr-o lipsa din ce in ce mai mare de bunatate, de atitudine orientata catre cel sau cei de langa tine. Nu te costa nimic sa fii bun cu cei apropiati. Ba dimpotriva, vei castiga enorm.

17. Investeste in tine.
Una dintre primele lectii de viata ca si coach am primit-o in 2003. Mi-a spus un guru: tot ce castigi, investeste in tine! A fost un soc atunci, dar ii multumesc foarte mult si acum, dupa 10 ani.

18. Gaseste coachi si mentori buni.
Daca nu as fi avut coachi si mentori foarte buni, excelenti, as fi ramas un ex-sportiv cu pretentii de filosof de cafenea. Ei au stiut, de-a lungul anilor, sa scoata tot ce e mai bun din mine, sa ma invete sa renunt la ego, sa obtin ceea ce e mai bun, sa ma sacrific etc. etc. Lumea este un loc mai bun datorita lor! Gaseste-ti cate unul pentru fiecare parte importanta a vietii tale si roaga-i sa te ajute sa fii mai bun in fiecare zi.

19. Formeaza-ti o echipa de sprijin. 
Sa iti spun un mic secret: eu am un fel de consiliu personal la care apelez destul de frecvent. Sunt oameni pe care ii admir, ii respect si in care am incredere. Nimeni nu reuseste singur, asa ca te invit sa iti gasesti sprijinul in proximitate. Fara strategii „eu versus lumea„, ca ne suparam, ok?

20. Implineste-ti/realizeaza-ti visele, indiferent de conditii.
Adica fa tot ce poti ca ele sa devina realitate. Nu conteaza ce varsta ai sau cat de putina experienta ai intr-un anumit domeniu. Niciodata nu este prea tarziu pentru a-ti implini visele. Niciodata, auzi! Eu am facut asta de mai multe ori si …sentimentul este pur si simplu extraordinar!

21. Iarta-te si iarta-i.
Daca ai sti cate greseli am facut pana acum, te-ai minuna. Sau cate tampenii, absolut gratuite. Dar am invatat sa iert si sa ma iert, sa imi dau o sansa si sa profit de ea. Asa ca te invit sa nu te mai stresezi atat de mult. Si vezi ce ai de invatat din greselile tale si ale altora.

22. Nu lasa esecurile sa te doboare.
Si asta suna foarte prost, dar asta este. Pe bune. Stii cum spunea Jordan? Uite: „I’ve failed over and over and over again in my life and that is why I succeed.”

23. Pastreaza-ti cuvantul dat.
Adica nu promite lucruri pe care stii ca nu le poti face sau da. Aici te ajuta enorm sa inveti sa spui „NU”, clar si raspicat. Altfel, vei experimenta o multime de lucruri pe care nu ti le doresti neaparat in propria-ti viata. Si da, uneori tacerea poate fi mai puternica decat un „NU” raspicat.

24. Debaraseaza-te de orice obligatii care te tin in loc.
Unele obligatii sunt adevarate pietre de moara. Lectia pe care am invatat-o tine de decizii si de rapiditate: daca ceva sau cineva incearca sa ma tina in loc din drumul meu, fac tot ce imi sta in putinta sa scap, sa ma eliberez. Suna cam agresiv, dar asta e. Nimic nu ma poate opri, intr-adevar.

25. Invata, invata tot timpul.
Sincer, nu prea imi aduc aminte ce am invatat din cartile din liceu sau facultate. Cea mai buna parte din scoala a fost sa invat sa invat. Sa ma conectez cu ceilalti si sa construiesc relatii. Si sa critic idei. Insa tot ceea ce stiu acum vine de la invatarea pe cont propriu si de la mentorii pe care mi i-am ales. Gaseste-ti unul si a-i drumul la invatat din practica!

26. Tine-te aproape de oameni mai destepti decat tine.
Da, e greu, stiiiiiu! Dar asta tot de la sport am invatat-o: singurul mod in care poti deveni mai bun este sa joci impotriva unora mai buni ca tine. Revenind la ultimii 10 ani, de cele mai multe ori sunt cel mai prost din camera. Si chiar intentionez sa raman asa!

27. Cultiva-ti fericirea fara cauze imediate.
Nu e prea vesel sa nu ai unde sa stai sau sa nu iti permiti sa iti cumperi cele de trebuinta. Adica nu face asta ca un experiment, nu recomand. Dar lipsurile acestea fundamentale m-au invatat sa fiu fericit fara a poseda mare lucru. Imi plac chestiile de lux si experientele de top, insa stiu ca cei mai fericiti oameni sunt cei care nu suporta greutatea propriilor posesiuni in fiecare zi.

28. Invata sa fii elegant si manierat.
Daca este o abilitate sociala care te poate duce oriunde iti doresti, atunci asta este, in doua cuvinte. Invata sa mergi, sa te porti pe tine, sa te comporti cu ceilalti, sa fii fara pata si sa stii tot timpul ce e bine si frumos de facut. Majoritate „oamenilor mari” pe care ii cunosc reactioneaza violent-pozitiv (adica se bucura!) cand intalnesc un om cu maniere elegante, sincer si deschis. Baga la cap!

29. Fa ceva realmente maret.
Adica lasa ceva in urma, pentru ai tai, pentru oamenii de pe acest pamant. Nu trai ca viermele, hranindu-te numai de la altii. Creaza ceva, mic, mare, orice. Pune un semn in timp ca ai fost acolo, viu si fericit.

30. Pune intrebarile care conteaza. 
Da, nu m-am putut abtine. Fiind coach de atata timp, intrebarile mi se par realmente cheia catre implinire si fericire personala. Nu raspunsurile, ele se schimba in timp…

Succes!

 

Prietenul de la birou

Mihai Stănescu 2 Comentarii
De cand practic coaching in Romania, mi-am facut un punct de onoare in a-i ajuta pe managerii cu care lucrez sa constientizeze dinamica Relatie – Rezultat, in toate actiunile lor. Poate si pentru ca, fiind foarte pasionat de psihologie sociala si antropologie culturala, stiu ca Balcanii sunt caracterizati prin accentuarea la nesfarsit si cu infinite nuante a partii de Relatie, mereu in dauna Rezultatelor. In contractele de coaching pe care le supervizez – cu alti coachi implicati in procesul efectiv de livrare – una dintre cele mai mari riscuri pe care le observ constant este in aceeasi gama: oamenii tind sa „uite” ca sunt coach si client si sa dezvolte relatii „de prietenie profesionala„, lasand usor-usor la o parte obiectivele de lucru.

Implicit, totul se duce de rapa! Clientul da, de obicei, un feedback …ca la trainingul impus de companie: „a fost bine, ne-am simtit ok, am ras si a fost ceva pozitiv!” Vaguitatea e la ea acasa. Si nici nu vreau sa ma gandesc cate milioane de euro s-au pierdut asa, de-a lungul ultimilor 10 ani, in Romania!

Deci: Relatii vs. Rezultate. Rezultatele solide si evidente sunt construite pe relatii la fel de solide. Relatii care si-au demonstrat puterea si flexibilitatea, de-a lungul mai multor executii, dificultati si perioade de risc mare. Iar ca sa construiesti astfel de relatii profesionale, cred ca e nevoie sa intelegi ca iti va lua ceva vreme. Asadar, rabdare si exercitiu, asta iti recomanda doctorul!

In cadrul de munca, cu colegii, sefii si subalternii, lucrurile sunt si mai importante. Daca vrei sa ii convingi pe ceilalti de corectitudinea si eficienta modului in care vezi o problema, daca vrei sa ii ai cooperanti si cu o atitudine deschisa, exista cateva ingrediente fundamentale pe care le poti investi. La fel, si-n coaching, vanzare, consultanta, teaching, mentoring, people management, leadership …etc. etc. etc.

Iata 4 dintre gesturile fundamentale, de exersat cu colegii de munca:

***

  1. Aprecierea. Intr-un birou, aprecierea eforturilor si rezultatelor celorlalti e cheia cu care deschizi inimile. Daca iei in considerare sentimentele, timpul si starile colegilor tai, daca tii seama de eforturile lor, ei vor face, in timp, la fel cu tine si ale tale.
  2. Elogierea invinge critica. Daca e sa eviti ceva, evita condamnarile celorlalti. Evita „el/ea e de vina„. Daca ii spui unui coleg ca „e gresit”, tine minte ca aceasta vorba este cel mai ineficient instrument in a schimba ceva. Pentru ca, indiferent de marimea greselii, colegii tai au cateva motive logice ale actiunii care i-a dus la greseala. Iar condamnarile astea nu fac decat sa iti creeze dusmani si asperitati intre cei cu care vrei sa lucrezi. Pune-ti sapca de om care subliniaza orice vede pozitiv, indiferent de situatie. Si fa-o fara efort. Si fara minciuni. Oamenii vor sti.
  3. Pune problema in termeni „cool”. Gandeste si vorbeste in „plusuri si minusuri„, in beneficii si dezavantaje. Daca te pui in postura celui care clarifica si arata clar cum se pot obtine rezultate, toti cei din preajma ta te vor privi ca pe o resursa. Am vazut asta de sute de ori: adevarate „pelerinaje departamentale” la cate un om care stie sa faca asta, cu detasare si un zambet pe buze!
  4. Respect. Poate valoarea cea mai importanta, intre oamenii de business. Dai, ai. Nu dai, degeaba ceri. Respectul are beneficii imediate, dar si pe termen foarte lung. Daca reusesti sa fii respectuos in fiecare secunda a vietii tale profesionale, iti garantez 100% ca vei reusi sa muti si muntii!

***

Ti-am oferit 4 moduri de a genera relatii profesionale puternice. Cea mai disfunctionala relatie cu ce am scris aici este sa iti spui „ah, dar astea le stiu si le fac!”. Cerceteaza atent, fiecare dintre ele este o axa de evolutie care nu are capat de sus!

Succes!

Lectii de leadership VI. Ce si Cum putem sa invatam de la copiii nostri!

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Continui seria de lectii de leadership cu un subiect delicat: ce putem invata de la copii nostri si-ai altora, ba chiar si din propria copilarie! Mai toate comportamentele si atitudinile pe care le joci ca adult, ca profesionist, ca leader se regasesc in copilarie. In foarte multe intalniri si sedinte de coaching ajung sa observ reactii si moduri de relatie primare, care vin direct din prima copilarie.

Acum, ai doua moduri sa te raportezi la acest fenomen: pasiv, sa spui ca „am avut o copilarile dificila” si sa gasesti scuze pentru toate greselile si nereusitele, sau mai adult si proactiv, sa realizezi cate bogatii ai primit si cate resurse ascunse stau sa se exprime in viata ta. Your choice! Pentru a doua varianta, iti propun in aceste randuri un fel de indrumar. Iata-l:

  • Fii curios tot timpul! Copiii sunt mai totdeauna plini de mirari si intrebari. Ei incearca sa afle „de ce”-urile, sa inteleaga mai bine lumea in care traiesc. Iar adultul de multe ori pierde aceasta curiozitate in favoarea confortului. Frica il face pe adult sa se agate de confort si de control. Si aici apare rolul curiozitatii in leadership: e esential pentru lider sa se intrebe constant „cum putem face asta mai bine?„. In plus, liderul poate dezvolta curiozitatea in cei care il/o inconjoara in modurile in care parintii extraordinari pot sadi curiozitatea in copiii lor.
  • Joaca-te frumos impreuna cu ceilalti. Nu lovi si nu tipa la nimeni. Acest principiu este foarte important si in context de business. Nu distruge parerea si ideile celorlalti, nu te impune prin ridicarea tonului si acceptai pe colegi, subordonati si superiori asa cum sunt. „Jocul” va arata cine castiga, fara sa fie nevoie sa calci aceasta regula fundamentala a copilariei/colaborarii.
  • Lauda des, nu critica!  In mod natural, copii testeaza frecvent limitele. Fac greseli si incearca sa ii pacaleasca pe cei din jur. E firesc, pentru ca ei invata. Insa o multime de cercetari si observatii au demonstrat ca ai critica nu ii face sa isi schimbe comportamentul si atitudinile. Critica ii face sa se simta neconformi si nu schimba nimic. In loc de a-i critica, lauda orice vezi pozitiv. In acelasi fel, liderul reuseste sa se concentreze pe partile pozitive, pe ce s-a intamplat bine si corect. Ei incurajeaza – cu vorba si cu fapta! – pe cei care reusesc si subliniaza calitatile celorlalti.
  • Sharing is caring. Ca si copiii si adultii au nevoie sa inteleaga ca inainte sa primesti e nevoie sa oferi. Oricine poate fi client in afacerea pe care o conduci. Si din aceasta perspectiva e nevoie sa te gandesti cum sa creezi un mediu plin de valoare pentru acestia. Daca iti trece prin cap doar sa le vinzi ceva si sa le iei banii, nu cred ca esti intr-o pozitie de lider. Si chiar daca reusesti sa le iei banii, nu ai creat nici un fel de limita pozitiva in relatie cu ei. Asa ca te indemn sa incerci scenarii „win-win” sau chiar „win-win-win„!
  • Sinceritatea e cea mai buna diplomatie. Copii sunt, in majoritatea timpului, extraordinari de onesti. Intre minte si gura nu s-au instalat inca filtrele sociale ale evitarii si politetii confortabile. Si asta este foarte bine, pentru ca avem in copii o incredere absoluta. Cand cresc, invata sa nuanteze adevarul, sa il ascunda prin omisiune si chiar sa minta. Uita ca sinceritatea este mult mai usoara, pe termen lung. Astfel, marii lideri au invatat deja sa incurajeze culturi organizationale deschise, oneste si transparente. Si in acest aspect avem ceva de invatat de la copii: adevarul este marca unui mare lider!

…lista de indrumari poate continua: creativitatea, rasul, concentrarea incredibila, complexitatea jocului, relatiile sanatoase cu emotiile si exprimarea lor etc. Ma opresc aici, intrebandu-te: ce ai invatat in ultimii ani de la copiii tai si/sau ai altora?

Succes!

Personal vs. Profesional: Solutionarea crizei

Mihai Stănescu 1 Comentariu

In editia din iunie a Serii de Coaching ne-am propus sa ‘’solutionam criza’’ dintre viata personala si cea profesionala. Amintindu-mi de un citat celebru al lui John Lennon, viata e ceea ce se intampla cu tine in timp ce iti faci alte planuri, imi dau seama ca secretul consta in faptul ca  termenul de ‘’work-life balance’’ nu mai este de actualitate!

Echilibrul dintre viata profesionala si personala este definit ca „gestionarea eficienta a actului de jonglerie intre munca platita si alte activitati importante pentru individ„.  Echilibrul “corect” este un concept foarte subiectiv, ce difera atat de la individ la individ cat si de la o etapa a vietii la alta.

Acum vin si te intreb: cum e nevoie sa te schimbi ca om/profesionist ca sa iti atingi echilibrul dorit?

Poti incepe prin a te raporta la limite, dar flexibilizandu-le, fiindca definitia problemei e chiar problema in sine. Iar ca sa o poti rezolva, e necesar sa iesi din spatiul in care a fost creata. E necesar sa stii ca problemele nu se rezolva la nivelul de cunostinta la care apar. Marirea spatiului de lucru ori detasarea ar putea constitui un prim pas spre rezolvare. Sau poti sa te interesezi cum au facut altii ori sa ne adunam cu totii sa vorbim despre problemele cu care ne confruntam.

Cum poti obtine cel mai usor increderea in tine? Simplu: avand rezultate mici si constante! Astfel ca e necesar sa te inconjori de oameni care te apreciaza in mod explicit. Te tii astfel conectat la realitate prin ceilalti! Freud vorbeste despre doua principii ale vietii noastre ce sunt mereu in conflict si anume principiul placerii vs. principiul realitatii. Spre exemplu, daca toti stim ca vom muri, toti ar trebui sa fim depresivi, insa mintea detine informatii ce ne determina sa fim activi.

Traim in lumea pe care ne-o cream singuri. Astfel ca raspundem mereu la ceva calitativ superior decat ceee ce primim zi de zi. E necesar sa reinvatam sa lucram cu elementele complexitatii si sa ne indeplinim in mod creativ nevoile.

Ce am invatat:

  • Sa definesti o tranzitie din tranzitie e imposibil.
  • Nevroza reprezinta un fenomen de comunicare (simptomele ne deranjeaza, nu nevroza in sine).
  • Este in regula sa ai esecuri fiindca ele te tin contectate la realitate.
  • Nu exista auto-educare. Mereu vei reflecta alaturi de cineva chiar daca esti singur.
  • Adaptarea defineste stadiul de animale, pe cand ‘’a crea’’ e profund uman.
  • Libertatea se poate castiga prin asumarea unor responsabilitati din ce in ce mai mari.
  • It always gets worse before it gets better!

Ce ne-au invatat/transmis participantii:

‘’Mi-a placut abordarea, temele sunt actuale.’’ (Alina Hosu, Business Developer Career Advisor)

‘’A fost ca de obicei – de nota 10! Participand la aceste evenimente, invat ceva despre mine si nu numai.’’ (Alina Dumitrascu, Head of Legal)

‘’Mi s-a parut actual si util la nivel personal, cat si profesional.’’ (Florina Baciu, Junior Marketing)

‘’A fost o sesiune de reflectie, de constientizare si am plecat cu multe teme de gandire.’’ (Elena Caplea, Senior General Analyst)

***

Prin aceste intalniri, ne dorim sa cream o comunitate de oameni care invata sa gandeasca deschis si aplicat, gestionandu-si cat mai corect si concret atat viata personala cat si pe cea profesionala. Fiindca impreuna lucrurile devin mai simple.

Ne vedem la urmatoarea editie a Serii de Coaching in 24 iulie 2013 avand ca subiect de discutie ‘’ Manager de lideri sau lider de manageri’’.

Inscrieri si detalii mai multe la [email protected]!