Categorie: coaching & dezvoltare

Supervizare cu Mihai Stanescu

Mihai Stănescu 3 Comentarii

Esti Coach, la inceputul carierei? Sau intr-un punct in care simti ca ai nevoie de ajutor? Esti Coach intern intr-o organizatie si iti doresti rafinarea abilitatilor tale?
Te invit sa avansezi in cariera ta, acumuland competente profesionale, cu ajutorul unei relatii de dezvoltare continua, numita supervizare.

© londondeanery.ac.uk

Ce este supervizarea?

Supervizarea este descrisa uneori ca si relatia unui coach cu un mentor in coaching. Miezul acestei relatii este experienta directa. Supervizarea este un mod de invatare accelerata, bazata pe conversatii si puneri in act a situatiilor dificile pentru tine. Supervizarea este o alianta la cel mai inalt nivel etic si  profesional, cu scopul de a te ajuta sa oferi cel mai bun coaching posibil clientilor tai. Supervizarea este si un sprijin emotional, in conditiile unei practici care nu iti aduce inca rezultatele pe care ti le doresti din tot sufletul.

De ce ai nevoie de un supervizor / mentor-coach?

In primul rand, ca sa iti dezvolti competentele de coach: Vei avea oportunitatea de a reflecta impreuna cu altii asupra sedintelor tale de coaching si de a dialoga cu supervizorul si cu alti colegi despre clientii dificili. Astfel vom gasi impreuna cele mai bune optiuni pentru tine si clientii tai.
Supervizarea te ajuta sa iti cresti volumul de contracte: Din ce in ce mai multe persoane si organizatii cumpara coaching de la coachii care fac dovada practicarii regulate a supervizarii. E si normal, orice profesie care are de-a face cu lucrul cu oamenii are nevoie de supervizare, implicit.
Supervizarea conteaza in obtinerea de acreditari profesionale: Deja majoritatea organizatiilor mondiale de coaching insista puternic ca membrii lor sa primeasca supervizare profesionala in mod regulat, inaintea si dupa orice acreditare.

Beneficiile Supervizarii

  • Te ajuta sa-ti aprofundezi constienta si sa iti intaresti abilitatile tale in coaching
  • Iti asigura practica din punct de vedere etic si deontologic
  • Te ajuta sa iti cresti increderea si sa iti exprimi creativitatea
  • Creaza un mediu asigurativ, in care poti explora provocarile legate de clienti
  • Te face atent la etica din coaching si te invata cum sa gestionezi complexitatea
  • Si multe altele…

***

Te astept la grupul de Supervizare cu Mihai Stanescu, care incepe pe 19 Mai 2012!

Pentru informatii suplimentare, program si tarife, te rog trimite un mail la:

[email protected]

 

Michelangelo si coachingul

Mihai Stănescu 2 Comentarii

Cele peste 4000 de ore de executive şi business coaching pe care le-am numărat de-a lungul acestor 10 ani mi-au revelat un lucru cel puţin fascinant: cu cât mai experimentat managerul, cu atât relaţia dintre coach şi partenerul lui de discuţie este mai simplă şi în acelaşi timp mai profundă. Este un proces de sublimare prin care trecem amândoi şi care funcţionează pe principiul punctelor de contact – odată atinse, rezultatele ţâşnesc la suprafaţă aparent de la sine. Dar este un nivel la care managerii ajung în urma unui proces complex de descoperire de sine atât ca profesionist, cât şi personal. Pleacă, dacă vreţi, de la stânca pe care o avea în faţă Michelangelo înainte de a se decide dacă o transformă în David sau în Pieta. Doar „fiecare bucată de piatră ascunde o statuie”, după cum a spus însuşi artistul, conştient că stă în puterea lui să o scoată la lumină.

Şi, la fel ca marele sculptor, ne apucăm de îndepărtat surplusurile de piatră, simţind, intuind, că nu piatra masivă este esenţa, ci ce poate face mintea noastră cu ea, din ea. Ne descoperim pe noi şi-i descoperim pe ceilalţi. Învăţăm să lucrăm, întâi singuri şi apoi ajutaţi de ucenici. La început, suntem nesiguri şi greşim, piatra nu este tocmai cel mai uşor de modelat material. Dar, pe măsură ce lucrarea avansează, suntem din ce în ce mai atenţi la detalii, la ce instrumente folosim, începem să „simţim” piatra sub mână. Relaţia cu opera noastră se personalizează şi se modelează, se transformă în fiecare zi, cu fiecare daltă, şi la fel şi viziunea noastră iniţială capătă formă, devine reală.

Rezultatele nu întârzie să apară, avem vârfuri incredibile de succes care ne stimulează dincolo de orice închipuire. Statuia va fi clar un David. Şi ne ridică ştacheta şi mai sus. Deciziile asupra detaliilor devin vitale – ce atitudine să aibă David, ce poveste va spune trupul lui? Mai mult, imaginea de ansamblu asupra statuii trebuie să fie raportat permanent la viziune: iese din piatră şi din mâinile mele aşa cum l-am proiectat? Dacă unealta a „ciupit” piatra puţin prea tare şi statuia trebuie reaşezată în ea însăşi?

Lucrurile se complică direct proporţional cu nivelul de evoluţie profesională. Vria creativă a trecut, este momentul rafinării liniilor. Este momentul să dăm un contur elegant lucrării noastre. Dar eleganţa joacă după alte reguli. Şi este, de fapt, o (re)întoarcere la simplitatea primordială. Direcţia se schimbă de la „ce mai trebuie să învăţ, ce mai trebuie să fac” către „ce e redundant, ce aş putea elimina, unde este de fapt esenţa viziunii mele”.

Un astfel de nivel de sofisticare a abordării are uneori nevoie de instrumente croite special pentru a identifica şi înlătura straturile aparent invizibile care mai stau între noi şi desăvârşirea operei noastre. Şi vorbim de instrumente pe cât de simple (sic!), pe atât de uimitor de eficiente. Vorbim de instrumente care să ne redea nouă înşine maestrul pe care l-am crescut în noi cu atâta abnegaţie în toţi aceşti ani. Vorbim de coaching.

Un coach este cel mai bun ghid al sculptorului, indiferent de profesia pe care o are în viaţa de zi cu zi şi indiferent de ce reprezintă David-ul lui, opera lui. Este cel mai sofisticat, pentru că rolul lui este, de fapt, foarte simplu: acela de a-l ajuta să-şi finalizeze construcţia. Şi nu oricum, ci glorios. De 10 ori mai frumoasă. De 100 de ori mai solidă. De 1.000 de ori mai elegantă.

Dar ce mai poate fi dincolo de un tors impecabil, de o linie admirabilă, de o postură a trupului care îşi spune povestea prin ea însăşi? Ce mai poate fi dincolo de succesul suprem, odată ce l-am obţinut?

Ei bine, vestea mai puţin plăcută este că nu există o limită superioară a performanţei. Performanţa supremă este acolo unde ne punem noi ştacheta şi durează până când realizăm că, uimitor, ştacheta a fost prea jos. Şi aici intervine vestea bună: suntem deja, acum, aici, cei mai buni în ceea ce facem fiecare, genii chiar. Doar că, aşa cum acelaşi impecabil Michelangelo a spus, geniul presupune răbdare eternă. Pentru a-l descoperi în noi, mereu altfel, mereu în transformare – aş mai adăuga eu, cu respectul cuvenit faţă de marele maestru.

 

Manager în vremuri de criză? Relaxează-te!

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Nu, nu înţeleg prin asta o călătorie pe o insulă în Bali, pentru că nici măcar un singur CEO sau manager dintre cei cu care am lucrat în ultimii ani nu ar fi acceptat o astfel de sugestie. Ci despre ruptura bruscă de realitatea business-ului pentru câteva momente de reflecţie cu sine. E singura metodă eficientă de a ajunge la cele mai bune decizii de care e nevoie pentru a trece cu bine barca companiei peste valurile vremurilor.

Una dintre cele mai frecvente probleme pe care le-am identificat de-a lungul timpului împreună cu managerii ţine de ei înşişi, ca indivizi: s-au lăsat antrenaţi în vârtejul ameţitor al deciziilor care trebuie luate “acum”, al schimbărilor care trebuie implementate în timp record, al acţiunilor care trebuie întreprinse cu maxim de eficienţă. Este evident că presiunea internă şi constrângerile externe nu lasă loc de stat prea mult pe gânduri, dar să lucrezi pe repede înainte este ca şi cum te-ai afla într-o maşină care zboară pe autostradă cu 200 km pe oră – senzaţia este minunată, dar nu se mai vede nimic în jur, iar mediul se estompează. Partea proastă este că, de cele mai multe ori, cele mai bune soluţii se ascund exact în detaliile din jur.

Se mai întâmplă ceva. A zbura cu maşina pe autostradă presupune concentrare la drum şi pe comenzile maşinii, mai puţin pe noi înşine, cei de la volan. Iar comportamentul şoferului – fie el în maşină sau la cârma unei companii – denotă exact performanţele  companiei înseşi. Aşadar, focusul pe drum şi pierederea din vedere a mediului poate duce, de pildă, la destabilizarea echipei din spatele CEO-ului sau managerului respectiv. Echipă care, odată ieşită din raza de acţiune a liderului ei, va acţiona desconcertat şi va trage de maşină în toate direcţiile… Eficienţă zero.

Aşadar, înapoi la maşină şi la viteza legală. Sau chiar oprire pe dreapta. Chiar şi numai 15 minute pot fi esenţiale pentru regăsirea echilibrului corect între şofer, maşină, drum şi mediu. Parafrazând vorba românului cu peştele care se strică de la cap, reparaţiile tot de la cap trebuie să înceapă. Pentru că CEO-ul, capul peştelui nostru, este cel după al cărui comportament se mulează comportamentul întregii companii, iar o schimbare în atitudinea acestuia generează rezultate imediate şi performanţe mult mai bune. Bun, dar cum poate realiza CEO-ul care este direcţia în care trebuie să se schimbe?

În primul rând, trebuie să-şi provoace propriile modele de gândire, să-şi identifice prejudecăţile şi locurile comune şi comode. Aceştia sunt primii duşmani ai evoluţiei. Ce funcţiona în perioadele post-criză nu mai funcţionează în plină furtună. Adapt or die, zice piaţa liberă. Dar procesul de adaptare trebuie să înceapă cu propria persoană şi să fie inteligent condus. Şi aici intervine o nouă variabilă: este acest proces de adaptare unul însingurat? Există oricum o tendinţă puternică a comunităţii de a lăsa CEO-ul singur în faţa provocării, este absolut necesar ca el să o confrunte singur? Nu neapărat. Ba chiar e recomandat să ceară ajutorul unui om cu mintea limpede, complet în afara activităţii lui de zi cu zi şi chiar complet în afara cercului său social, care să-i fie partener de dialog de încredere, oglindă şi element de ricoşeu la nevoie.

În al doilea rând, trebuie să-şi vadă echipa. De nenumărate ori am remarcat că oamenii se raportează la echipele lor strict perceptual – le simt că sunt acolo, dar nu le văd cu adevărat, nu le cunosc şi cu atât mai puţin nu le înţeleg. Ori, echipa este o sumă de indivizi pentru care adaptarea, mai ales în situaţii de criză, este un proces perfect similar cu cel prin care trece CEO-ul, doar că la un nivel de responsabilitate mai mic. Dar nu mai puţin important. Ca urmare, CEO-ul are de ales între a-şi redefini şi consolida relaţia cu oamenii din echipa lui şi a rămâne să întindă singur pânzele… sau să conducă maşina. Nici una dintre variante nu este constructivă sau validă, iar despre eficienţă nici nu poate fi vorba.

Aş adăuga şi un al treilea rând, care este însă unul special. Surprinzător (sau nu?!), în cele mai multe dintre cazuri schimbarea generatoare de rezultate care să ghideze compania către mări mai liniştite este foarte mică. Bine ascunsă (sau cel puţin aşa pare) şi foarte mică. Dar dacă nu te opreşti pe dreapta măcar 15 minute, fie şi numai să te întrebi dacă de 200 km pe oră are nevoie cu adevărat maşina… compania ta, dacă nu cumva numai tu eşti cel care simţi senzaţia minunată a vitezei, dacă nu cumva compania are nevoie de o altă abordare pentru a se aşeza frumos pe drum, schimbarea va rămâne în continuare bine ascunsă. Şi absolut inutilă.

===

articol publicat in revista MONEY EXPRESS

 

Cheia rezultatelor mai bune

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Daca vrei rezultate de business mult mai bune, cel mai scurt drum catre a le atinge este sa provoci si sa influentezi schimbari de comportamente in oamenii tai, in echipa/echipele tale. Simplu. Si la fel de valabil pentru orice companie.

De obicei, cand se cauta rezultate diferite fata de starea actuala de lucruri, incep sa apara expresii ca „dezvoltare organizationala„, „imbunatatirea coeziunii echipei” sau deja clasicul „schimbare de cultura„. Daca iti pui vreodata problema sa materializezi intentia din spatele acestor cuvinte mari, ajungi la concluzia ca rezultatele semnificativ mai bune se obtin numai prin schimbarea comportamentelot individuale, in echipa sau in intreaga organizatie.

Mai mult decat atat, comportamentele unui individ – fie el manager sau nu – sau ale unei echipe sunt un predictor foarte clar al performantelor si rezultatelor de business. In practica mea de coaching in Romania am avut de nenumarate ori ocazia sa observ cum o schimbare relativ mica a comportamentelor celor aflati la conducere a dus la schimbari majore in rezultate. Atunci cand se cauta rezultate mai bune, devine evidenta nevoia de a adopta si a exersa comportamentele care duc la rezultate noi si performante superioare. Mai ales pentru manageri, ei fiind modelele de comportament ale tuturor celorlalti.

Coaching-ul executiv, individual sau colectiv, este poate cea mai buna cale de a incepe procesul de schimbare a comportamentelor. De ce? Pentru ca este, de obicei, concentrat pe schimbarea comportamentelor liderilor. Iar liderii pot da un exemplu foarte puternic exersand comportamentele dezirabile, exemplu care depaseste cu mult sfera companiei pe care o conduc.

***

Deci, cine este pregatit pentru o schimbare de comportamente in perioada aceasta?

Mediocritatea tolerata

Mihai Stănescu 5 Comentarii

In situatia de acum (2012, februarie!) foarte multe organizatii incep sa isi dea seama ca au nevoie de o schimbare semnificativa. Nu „mare” sau „mica„. Semnificativa. De ce? Schimband modul in care functioneaza – in special la nivel de management! – isi vor imbunatati rezultatele, …cu toate ca resursele nu mai sunt ce erau odata! Bineinteles, reusita acestor schimbari sta fix in capacitatea liderilor si managerilor sa-i implice pe ceilalti, sa ii inspire sau sa ii influenteze.

Pana aici, nici o problema. Sensul acestor schimbari este evident, multi GM si CEO inteleg si actioneaza – mai voit, mai nevoit – ca atare. Cu toate acestea, vad ca tocmai in acele companii in care e crucial sa se alinieze imperativului unei schimbari in mai bine, performanta mediocra in management este tolerata cu larghete. „E bun, are cateva goluri mari, dar e bun!”. Cauza? Probabil ca a provoca mediocritatea este foarte greu. Mai usor este sa vedem exceptiile, negative sau pozitive.

Observatiile mele de-a lungul anilor de coaching in Romania m-au adus la o concluzie perfect opusa: ceea ce este foarte greu, pana la urma, este tocmai aceasta tolerare a mediocritatii in management si leadership. Este aproape dezastruos pentru individ, devine toxic pentru oamenii lui si, dupa ceva timp, apasa puternic pe rezultatele organizatiei. Promisiunea rezultatelor prin coaching devine astfel, pentru mine, destul de usor de implinit: in medie, provocarea mediocritatii in abilitatile de management si leadership da rezutate uimitoare!

Daca iti propui sa iti dezvolti liderii, fiecare zona a dezvoltarii lor are nevoie de tratamente separate, de la individ la individ, de la echipa la echipa. Unii au nevoie de a fi mai prezenti intre oamenii lor, altii au nevoie de incredere. Majoritatea au nevoie – desi sunt convinsi ca nu! – de o imbunatatire drastica a modului in care construiesc relatii, profesionale si personale. Bref: imbunatatirea lor are nevoie de dedicare si de solutii foarte bine adaptate.

Deci fiecare pasare pe limba ei …creste. Mai ales daca e pasare senioara, cu multa experienta. Cu toate acestea, catalizatorul imbunatatirii si iesirii dintr-o mediocritate evidenta este, de cele mai multe ori, acelasi: nevoia sefilor-pasarari de a le spune, liber si deschis, ca au nevoie de zboruri mai inalte. Adica de a-si imbunatati dramatic abilitatile de management si leadership. Sa faca un pas inainte. La experienta de zbor si la cate furtuni au vazut, un singur pas devine ceva urias, pentru restul pasaretului junior!

***

Te rog sa iti iei o jumatate de ora si sa te gandesti la cativa oameni cu care ar cam fi cazul sa ai o astfel de conversatie libera si deschisa. Sigur vei gasi 2-3. Iar beneficiile unui dialog despre acel pas inainte se vor vedea si in relatia voastra si in relatia lor cu ceilalti. Si in organizatie.

99% transpiratie si…

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Cand vorbesc de inspiratie si de influenta, o fac in cel mai pozitiv sens cu putinta. In business, inspiratia venita de la conducatorii echipelor de management va lua intotdeauna in considerare nevoile si obiectivele tuturor celor implicati in efortul de a realiza performanta, influentandu-i intr-o maniera profund etica. Niciodata, in cei 10 ani de practica a coachingului in Romania, nu am antrenat sau acceptat o influenta de tipul „Eu sunt smecher si castig, tu esti fraier si pierzi„. De ce? Pentru ca nu este deloc sustenabila. Roata se intoarce. Intotdeauna.

***

Bun. Atunci care sunt elementele de baza, care sunt punctele cele mai evidente de care se folosesc toti oamenii care au o influenta semnificativa asupra semenilor? Mie mi se pare ca sunt doua si numai doua. Ambele se dezvolta imens prin coaching. Asadar:

  • gandirea/atitudinea ta,
  • relatiile pe care le ai cu altii.

Poate suna prea evident, dar din experienta mea de coach reiese fara doar si poate ca atunci cand abilitatea de a-i inspira pe ceilalti nu functioneaza, cauza blocajului vine cel mai probabil dintr-una dintre cele doua zone. Sau invers, un mic progres in cele doua zone genereaza o capacitate mult, mult mai mare de a-i inspira pe ceilalti.

Gandirea si atitudinea: adu-ti aminte de cineva care a avut o influenta masiva si pozitiva asupra ta. Adu-ti aminte cu claritate momentele in care te-au inspirat sa performezi, sa te dezvolti sau sa te transformi in ceea ce esti acum. Sigur acel om tinea la tine, se gandea cu drag la tine si iti dorea binele in cel mai direct mod.

Relatiile: inspiratia are mult mai multe sanse sa apara dupa un timp si un spatiu investit in a te conecta la nevoile si identitatea celorlalti. Cu cat ai mai mult „raport” cu ei, cu atat mai usor vei castiga „tractiune” si ii vei inspira mai usor.

In final, o invitatie: ia-ti un pic de timp si gandeste-te la cei pe care i-ai inspirat si la ceilalti, cei pe care vrei sa ii inspiri mai mult. In cazul celor din a doua categorie, verifica-ti atitudinea si modul in care te gandesti la ei, da-ti timp sa ii cunosti intr-adevar …si nu fii surprins atunci cand vei incepe sa vezi ca sunt inspirati de exemplul tau!

Singuratatea din varf

Mihai Stănescu 4 Comentarii

Foarte multi CEO sau Presedinti/Manageri Generali ajung sa simta acest tip special de singuratate. Mai ales in momentele in care trebuie sa isi clarifice gandurile, sa ia hotarari importante sau sa creeze noi mecanisme si procese. Izolarea din varful organizatiei este un factor extrem de important, in momentul in care business-urile isi propun sa optimizeze performanta unui CEO sau GM.

Prea rar, business-urile din Romania isi propun sa isi dezvolte liderul. Prea rar, liderii companiilor apeleaza la coaching in Romania. Fie ca are 1000, 100 sau 10 oameni in subordine, un lider de business poate avea – si de cele mai multe ori, are! – nevoie de un spatiu securizat, de un om de incredere care sa il ajute sa creasca, sa isi dezvolte identitatea si practicile de management. SI mai ales, de cineva care sa ii provoace modelele de gandire, intr-un climat de incredere foarte ridicata. Iar cand spun de incredere ridicata, o fac pentru ca valoarea adaugata a unei relatii de acest gen este direct proportionala cu intensitatea deschiderii si a increderii pe care un CEO o poate acorda unui astfel de confident, sfatuitor sau coach.

Aceasta relatie creaza un mediu in care CEO-ul se poate ridica deasupra muncii cotidiene, a responsabilitatilor si a provocarilor ce vin odata cu asumarea acestui rol. Descoperind ca isi poate permite sa reflecteze asupra a ceea ce este si ceea ce face, asupra business-ului pe care il conduce si a mediului in care business-ul functioneaza, CEO-ul va avea acces la perspective profund noi si interesante.

Sa fii insingurat nu este cea mai buna strategie din lume, mai ales cand ai multe pe cap, multe de facut, multe de vorbit si de hotarat. Mai ales atunci cand business-ul (sau intreaga economie!) trece printr-o perioada de schimbari semnificative, de tranzitie. In acest caz, cheia iesirii din strategia perfect perdanta a insingurarii este capacitatea de a dialoga cu cineva care are o intelegere clara a ceea ce inseamna leadership si a face business in Romania. Si care nu are nici un alt tip de agenda, alta decat sa iti serveasca ca si partener de clarificare si dezvoltare. Abia atunci poti spune ca esti pe drumul catre a scoate tot ce este mai bun din capacitatile tale de conducator si manager de companie.

In incheiere, te invit sa iti acorzi putin timp de gandire, in ideea de a decide daca si cum ai putea beneficia de o astfel de relatie, in 2012. Partener iti poate fi oricine: un alt CEO, un sfatuitor, un mentor sau un coach. Important este sa vezi ca poti avea incredere in acel om. Eu unul cred in aceasta oportunitate, in lumina experientei mele de coaching in Romania am vazut o multitudine de situatii in care performanta de leadership a unui CEO a „tras” dupa ea performanta in business a intregii companii!

 

7 marturisiri despre mine, vanzatorul

Mihai Stănescu 2 Comentarii

In ultimele 2 luni am auzit zeci si zeci de oameni de business din Romania discutand – cu pasiune si implicare, asa cum le sta bine! – despre cum le scad sau le cresc vanzarile. Sau despre cat si cum vand. Ma refer aici in special la antreprenori, la cei care au crescut inainte de criza, s-au „adaptat” in 2009-2010 (adica au scapat cu viata!) si acum isi pun din nou problema cresterii pentru 2012.

Intr-un post anterior, v-am spus ca eu nu vand. Si am avut parte tot in aceste 2 luni de doua reactii, diametral opuse:

  • Una tip bine ca esti tu destept, cu mai multe corolare: „sigur, tu ai ajuns in postura asta prin X, Y, Z avantaje„; „daca eram in locul tau, atunci/acum, faceam de 100 de ori mai mult„; „cum (naiba) faci?„,
  • Cealalta, de tip ma lasi!, si ea cu niste nuante: „imposibil, o faci fara sa iti dai seama„; „nu vrei sa recunosti, dar stiu eu…”; „minti, coane, am mai auzit d’astia ca tine, care-si mananca de sub unghii”.

Departe de mine gandul sa resping aceste reactii, chiar asa accentuate emotional cum sunt. Ba dimpotriva, imi plac provocarile si discutiile aparent in contradictoriu. Insa va rog sa retineti un lucru: toate acestea se desfasoara in spatiul social-profesional. Adica in conditiile in care nu exista inca nici o relatie de coaching, nici un dialog profund si transformativ intre mine si preopinenti. Pana aici, toate bune si frumoase!

***

Pentru ceilalti, cei care isi doresc sa isi creasca exponential rezultatele in vanzare (mai ales de servicii!), pentru cei care aleg sa lucram impreuna pe aceasta tema si care se uita mai degraba la rezultate decat la procesul care aduce rezultate, am cateva marturisiri de facut:

  1. Inca din primii ani de coaching pe cont propriu, am aplicat o schema simpla si clara de relationare cu posibilii clienti.
  2. Aplicand-o, am imbunatatit-o drastic. Am si adaptat-o, pana a devenit practic intransmisibila: este a mea, pentru mine.
  3. Natural, am ajuns sa o validez cu clientii mei antreprenoriali. Pana acum nu a dat gres, fiind ea foarte simpla si clara.
  4. Schema ma „obliga” sa tratez diferit cele 3 tipuri de posibili clienti: referrals, leads & buyers. (nu stiu cum le spune in romaneste si nici nu ma intereseaza, fiind eu intr-o relatie intima cu ea, schema mea!)
  5. Rezultatul aplicarii in fiecare zi a multor ani s-ar traduce asa: din 6 „reci”, 3 devin „calzi” si minim 1 cumpara.
  6. Marele, extraordinarul avantaj al acestei practici nu este informatia din ea, ci faptul ca imi permite sa fac coaching (cu mine si cu ceilalti) pe detaliile actiunilor reale, a diferentelor de la un caz la altul.
  7. Beneficiul real al implementarii acestui tip de gandire este o relaxare completa in fata oricarui nou client. Insotita, bineinteles, de sentimentul ca piata este nesfarsita, „balta are peste”, „am undita buna” etc. etc.

Pentru aceia dintre voi care nu stiu, aflati ca traiesc din coaching, adica din vanzarea unui serviciu complet nou, impalpabil si cu rezultate complet surprinzatoare. Si nu de un an sau doi. Mi-am asumat complet aceasta profesie, cu toate riscurile. Rezultatele sunt foarte, foarte frumoase si generatoare de implinire materiala si sufleteasca. Si nu am de gand sa ma opresc aici. Nici pe departe.

***

Asadar, daca:

  1. vindeti servicii,
  2. stiti sa le vindeti,
  3. ati avut rezultate in vanzarea lor,
  4. ati fost la training-uri de vanzari si
  5. va doriti sa fiti din nou pe val,

…va pot oferi antrenamentul practic de care aveti nevoie.

Succes!

P.S.: pentru aceia dintre voi care se intreaba „tehnic” unde am ajuns cu 6-3-1, raspunsul este: undeva la 2-1. Da, se poate.

 

Cele 20 de momente de adevar

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Seara trecuta am fost invitat sa vorbesc la grupul de coaching support al Noble Manhattan, despre coaching. Am descoperit o echipa entuziasta si pusa pe treaba, iar interactiunea a fost una de calitate. Bineinteles, am vorbit despre coaching, intrebarile din sala fiind calibrate in jurul profesiei de coach si a modurilor (!) in care se creaza legatura dintre coachi si clientii lor.

Iar pentru ca inca de la inceputul serii am pomenit de Thomas Leonard si de munca lui extraordinara in fondarea si dezvoltarea profesiei de coach, va ofer unul dintre textele sale, in traducere proprie:

Cele 20 de momente de adevar

Definitie practica: Cele 20 de momente de adevar sunt acele momente in care un om alege sa foloseasca serviciile pe care le oferi, alege sa continue folosirea serviciilor tale sau alege sa foloseasca din nou serviciile tale si te recomanda prietenilor si familiei.

Acestea se intampla in urmatoarele situatii:

  1. Cand o persoana aude pe altcineva laudandu-ti munca.
  2. Cand o persoana aprecieaza prezentarea ta fizica (cum arati, strangerea de mana, vocea, zambetul, etc).
  3. Cand o persoana este atinsa mental sau emotional de ceea ce spui.
  4. Cand o persoana recunoaste in tine un model a ceea ce isi doreste sa devina.
  5. Cand o persoana experimenteaza faptul ca esti excelent in folosirea tehnicilor.
  6. Cand o persoana stie/simte ca iti pasa.
  7. Cand o persoana simte ca este in siguranta cu tine.
  8. Cand o persoana are incredere in calificarile tale profesionale.
  9. Cand o persoana isi da seama ca va fi provocata si ca va obtine ce are nevoie de la tine.
  10. Cand o persoana iti plateste fee-ul fara sa existe nici o conversatie.
  11. Cand o persoana abia asteapta mici daruri sau mesaje pline de sens de la tine.
  12. Cand o persoana stie ca vei rezolva foarte bine orice plangere sau nemultumire pe care o are.
  13. Cand o persoana stie ca fee-ul tau este usor peste media industriei si simte ca il meriti.
  14. Cand o persoana este sigura ca succesul si starea ei de bine este prioritatea ta.
  15. Cand o persoana stie ca nu vei inceta niciodata sa cresti profesional.
  16. Cand o persoana este rugata sa iti spuna asteptarile si frustrarile legate de serviciul pe care il furnizezi.
  17. Cand o persoana stie ca ti-ai construit afacerea in directia a ceea ce este interesant pentru clienti.
  18. Cand o persoana are posibilitatea sa te contacteze fara nici un efort.
  19. Cand o persoana poate conta pe tine ca o tratezi ca pe un idivid unic, cu nevoi unice.
  20. Cand o persoana stie ca iti vei aminti de numele copiilor ei si le vei trimite un mesaj la aniversari.

***

Bineinteles ca aceste momente sunt si un fel de check-list.

Succes!

HowTo: Gaseste-ti echilibrul „mic”

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Multa lume apeleaza la meditatie (contemplativa sau concentrata, activa sau pasiva) pentru a isi gasi punctul de echilibru in momentele mai putin placute din zi. Fiind unul dintre cei care face asta adesea, stiu din proprie experienta beneficiile acestei practici.

Pentru cei care nu practica inca aceasta forma de aducere a claritatii in propria viata si activitate, va recomand sa priviti filmuletul de mai jos. Sunt sigur ca daca aplicati ce vedeti va veti simti mai echilibrati si clari in ceea ce faceti, simtiti si sunteti. Si nu este nevoie de retrageri in pesteri sau pe culmi de munti, nici de seminarii elucubrante sau de ideologii suspecte pentru a medita. Ba dimpotriva.

Haideti sa incepem firesc, de la o schimbare aparent minuscula. Veti vedea ca dupa un timp, rezultatele sunt realmente impresionante.

httpv://youtu.be/F6eFFCi12v8

Enjoy!