Mda, ma hotarasem sa nu mai postez pe blog pana in 2010. Insa am intrat in atmosfera Sarbatorilor, am dat & primit cadouri, zambete, dovezi de Prietenie si Iubire…. si ma grabesc sa inchei aici. Doar un lucru va mai spun, despre melodia care urmeaza: pentru mine aceasta melodie exprima simultan si cel mai frumos atat ideea de despartire, cat si pe cea opusa, de reintegrare, de nou inceput.
Enjoy!
httpv://www.youtube.com/watch?v=6FIofFXOIoU
Meditatie de tip Zen, minim 25 de minute. In special, dimineata. V-o recomand, este o senzatie nemaipomenita sa ai mintea clara ca o picatura de apa de izvor.
In ultimii ani nu mi-am permis foarte mult timp pentru mine. Anul acesta mi-am luat minim 2 ore pe zi timp liber. Cea mai importanta, dimineata, de la 8 la 9.
In 2009 am facut networking „la puterea a zecea”. Am cunoscut multi, multi oameni de business.
Am avut acest obiectiv la inceputul anului si tin sa va marturisesc ca l-am atins aproape 100%! Am avut doar 3 weekend-uri ocupate cu „corporate retreats”, la munte.
Dupa aproape 10 ani de pauza, m-am reapucat sa practic arta martiala favorita. De 2 ori pe saptamana. Lucru cu corpul, precizie a miscarilor, gratie si atentie la detaliu. Genial!
Daca in 2008 am inceput sa tin sedinte de coaching pe Skype, anul acesta am consolidat si extins acest mod de a lucra cu clientii, locali si internationali. Mai ieftin, mai eficient, mai usor de programat.
Am inceput sa scriu constant pe blog, sa atrag cititori si sa primesc comentarii. Desi sunt la inceput, mi se pare un canal excelent de comunicare cu cei interesati de profesia mea.
Am revazut filmul copilariei mele. Poate va fac sa zambiti (asta e foarte bine!), insa acest film este o poveste cu mult sens personal, intim, pentru mine. Dintotdeauna.
2009 este anul in care subsemnatul a intrat in domeniul „social media”. Cont pe Twitter, pe Facebook, pe MySpace, GoogleWave, etc. etc. Multi cunoscuti, mai multi necunoscuti. Efervescenta creativa combinata cu o multime de contacte personale si de business.
Am fost la Viena de mai multe ori, in interes de coaching. O singura data am reusit sa plec pur si simplu in orasul pe care il vad ca viitoare resedinta personala. Si a fost minunat, ca de obicei.
M-am reapucat de citit literatura (chiar non-fiction!) dupa mai bine de 2 ani de pauza. Il consider un mare pas inainte pentru mine.
Am achizitionat mai mult de 50 de CD-uri cu muzica Jazz. Pasiunea aceasta mi se pare din ce in ce mai definitorie, pentru mine. Ma bucur de fiecare secunda petrecuta in albumelor, in vivacitatea concertelor si-n energia jam session-urilor.
In 2009, alaturi de 2 prieteni buni, am creat un nou business, pe care il vad ca avand un potential urias: Vitamin Shop. A inceput dintr-o joaca, a devenit un start-up de succes, la anul devine national.
La un calcul sumar, am realizat ca am generat business de aproape 1 milion de euro. Prin parteneri, contacte, recomandari, decizii consultative, etc. O foarte mica parte au ajuns si la mine, constituind ceea ce americanii desemneaza prin „secondary income stream”.
Am fost la concertul sustinut de Jan Garbarek de la Sala Palatului. Imensa surpriza a fost Trilok Gurtu, care a facut o seara magica.
O zi la 2 Mai, pe plaja. Alaturi de cel mai bun prieten, cu bere si discutii „ca pe vremuri”. Bai in mare, apoi iar bere. A fost magic, poate si din cauza ca, incet-incet, au aparut alti 3-4 prieteni buni. In aceeasi zi si-n acelasi loc. Tot acolo am invatat sa conduc un …zmeu. 🙂
In 2009 am avut multe cereri de life coaching. Asa ca m-am decis sa re-incep colaborari in aceasta directie. In special, cu tineri de pana la 35 de ani, pentru a isi construi o orientare clara in viata.
Mi-am cumparat, din nou, carti de la Shambhala Publishing House. Fac asta de 15 ani si nu am de gand sa ma opresc. Va recomand cu caldura sa-i incercati, mie mi se par cei mai seriosi in domeniul dezvoltarii spirituale.
DA! Mi-am oferit cadou de Craciun acest superb telefon. Sunt un „Mac addict”, fara putinta de scapare! 🙂
Am descoperit 2 ceainarii excelente, una in Bucuresti, cealalta in Cluj. Ceaiuri de foarte buna calitate, atmosfera de biblioteca insorita, cel putin o ora de relaxare pe saptamana. Cu ocazia aceasta, mi-am reinnoit si completat colectia de ceaiuri.
Anul acesta am intrat intr-o comunitate de oameni deosebiti, orientati catre a face afaceri bune, pozitive, de succes. Particip cu mult entuziasm la intalnirile Romanian Managers din Bucuresti. Anul viitor facem un „road trip” prin marile orase din Romania. Va invit sa va alaturati proiectului!
Dupa o pauza de cativa ani buni, am fost cu un prieten bun la un meci Steaua – Rapid. Ca de obicei, am fost fascinat de tribune, jocul in sine ramane un mister pentru mine.
Daca e sa pomenesc UN lucru pe care NU l-am realizat in 2009, asta e: am avut bilete la concertul U2 de la Barcelona si nu am putut ajunge, din cauza unei programari de coaching de echipa multinationala. Renuntarea a fost grea, dar a meritat din plin.
Am facut multe fotografii outdoor, am invatat sa il folosesc, ma bucura enorm ca am un aparat semi-profesionist. Multe dintre fotografiile postate pe blog sunt facute cu ajutorul lui.
in 2009 am inceput sa particip la proiectul VoxPublica. Dupa cateva articole postate si multe citite, mi se pare cel mai bun proiect de opinii profesionale din Romania. Sunt mandru ca fac parte din el (desi ar cam fi cazul s-o lase mai moale cu politichia, zic!).
Din primavara am invatat sa joc tenis, cu ajutorul unui alt prieten bun, Alex, care e antrenor. Ii multumesc si pe aceasta cale pentru rabdarea de care a dat dovada. Pana anul acesta nu am tinut nici macar 1 minut o racheta de tenis in mana. Acum am racheta mea, echipament si entuziasm pentru „sportul alb”!
Am participat la proiectarea si lansarea OCTO. Este prima comunitate gen LinkedIn dedicata Romaniei si romanilor, care se vrea „nodul de retea” din business-ul romanesc. Acest proiect este una dintre cele mai interesante actiuni din peisajul online romanesc, dupa parerea mea.
Din cauza pct. 13, m-am plimbat mai toate parcurile din Bucuresti. Fara graba, am avut parte de cateva plimbari memorabile.
In 2009 am avut 15 noi clienti, din randurile antreprenorilor romani. Majoritatea din Bucuresti, dar si din Cluj, Giurgiu, Targu Mures, Timisoara si Iasi. Toti sunt niste oameni extraordinari, pe cuvant!
Pe final de 2009 am inceput sa scriu o carte de coaching. E un proces mai dificil decat credeam, insa sunt sigur ca o voi scoate la lumina in 2010. Cartea este despre nivelele de transformare pe care le implica o relatie de coaching.
Mare bucurie, mare: mi-am reconditionat si improspatat colectia de vinuri. Acum sunt pe la 50 de sticle, in conditiile in care le iau ca sa le degust, nu ca sa le tezaurizez.
In 2007 am inceput sa fac supervizare de grup, in 2008 am inceput sa fac supervizare individuala la cerere. In 2009 am creat un serviciu in aceasta directie, oferindu-l catre coach-i, consultanti si traineri.
Daca pana in 2007 lucram exclusiv in Bucuresti, anul acesta am extins „aria de acoperire” in tot sud estul Europei. Ca rezultat, am 5 clienti corporate care nu sunt situati in Romania. Proiecte dificile si frumoase, pline de sens.
In 2009 am fost la 2 piese de teatru. Nu stiu daca sunt multe sau putine, stiu doar ca m-am simtit excelent in ambele ocazii. Pentru 2010 imi propun sa merg la 5-6.
Am participat la 4 asemenea seminarii, pentru dezvoltarea mea profesionala continua. Grupuri foarte eterogene, voci din toate colturile lumii, spunand acelasi lucru: „coaching-ul este profesia de care are nevoie omenirea secolului XXI”.
Intamplator sau nu, am descoperit un catren care exprima perfect idealul vietii mele, personale si profesionale. Il gasiti aici, pe blog.
Anul acesta am avut parte de cateva iesiri seara cu „straini”. Am pus ghilimele pentru ca majoritatea imi sunt prieteni mai buni (citeste mai dezinteresati, calzi si saritori) decat cei din Romania. Seri stralucitoare, pline de amuzament si provocari.
In 2009 am inventat un instrument de evaluare comportamentala a performantei in cadrul profesional. L-am creat la cererea unui client de-al unui client, firma de consultanta in management. Il tin inca in „beta-testing”, probabil va aparea in cartea pe care o scriu.
In weekend-urile ocupate cu facilitarea proceselor decizionale de grup, am reusit sa nu stau in Bucuresti. Am fost la Sinaia, Eforie, Predeal si Poiana Brasov. De fiecare data, am avut 2-3 ore libere de plimbare prin imprejurimi.
Anul acesta am avut atat onoarea, cat si bucuria de a participa la „Challenges of Coaching”, prima conventie a comunitatii de coaching din Romania. Oameni dedicati, profesionisti in formare, clipe de neuitat!
Am reusit sa recuperez majoritatea inregistrarilor video facute de-a lungul anilor, cu mine. E o senzatie interesanta sa stai sa te uiti la tine, cel cu cativa ani mai tanar, expozand diverse idei. Vi le voi impartasi pe toate in 2010.
Am avut 2 momente de criza, pe plan profesional/business. Pe ambele le-am gestionat foarte bine, zic eu. Rezultatele pozitive au aparut imediat (la iesirea din primul) sau in cateva saptamani (la al doilea).
Am participat la 10 lansari de carte, anul acesta. Spun asta foarte mandru, pentru ca majoritatea au fost facute de prieteni. Ma bucura mult ca au inceput toti sa scrie, sa cerceteze, sa publice. Practic, ei ofera un viitor acestei tari.
Mi-am depasit propriul record la inot in mare, cel de 5 mile marine. Cred ca am depasit si 6 mile, dar nu am avut cum sa masor exact. In continuare, ma simt excelent in apa.
Desi auzisem de el de ceva vreme, anul acesta l-am descoperit cu adevarat pe Seth Godin. I-am citit cartile, ii urmaresc postarile pe blog, a devenit un model de scriitura pentru mine.
Am trecut de la uitat la stiri la ascultat si privit la ce se intampla in lumea vie. De la jurnalele de stiri romanesti, la Mezzo si National Geographic Channel. Discovery ramane o constanta a vietii mele de consumator tv.
Am ascultat de prieteni si colegi si mi-am creat un spatiu de lucru acasa. Apoi l-am personalizat, in sensul ca numai aici scriu, de exemplu. La inceput, aveam senzatia ca nu-mi pot pastra delimitarile teritoriale, insa dupa ceva vreme m-am obisnuit. Acum mi se pare una dintre cele mai bune idei pe care le-am implementat in 2009.
Am renuntat la contractele cu Vodafone, dupa ce mi-au ridicat o factura cu 5000 RON, fara nici o dovada reala a consumului. M-am certat cu ei, am descoperit ca nu le pasa deloc de client, am actionat in consecinta. Am primit 2 mari beneficii: factura lunara redusa la jumatate si un prieten nou, autentic, dincolo de partea profesionala.
Si pe el l-am descoperit tot in 2009. „Four Hours Work Week” a devenit cartea cu care mi-am petrecut cel mai mult timp liber, anul acesta. Daca nu ati citit-o, v-o recmand cu cea mai mare caldura. Pur si simplu se poate sa muncesti 4 ore si sa te intretii fara probleme!
Anul acesta am adaugat peste 650 de ore de coaching facut cu clienti platitori. Coaching pro-bono nu am stat sa numar, cate am oferit. Le consider investitii pe termen lung si totodata un aport propriu la bunastarea lumii.
Desi imi propusesem anii trecuti sa stau pe barca macar 2 saptamani legate, anul acesta am reusit doar cateva iesiri de weekend. Cu ocazia asta am aflat cat de scump este sa inveti yachting in Romania. Va recomand Italia, Croatia, Grecia, pentru cei pasionati de acest sport.
Am reusit sa tin legatura cu multi prieteni romani, care au emigrat in ultimii doi ani. Mai pe messenger, mai pe Skype, la telefon si pe mail. Am capatat o imagine a lumii devenita familiara: stiu preturile la legume din pietele pariziene, ce cursuri se mai intampla la University College of London, cum e vremea in Montreal, etc.
Cateva iesiri si in 2009. Suficiente cat sa imi mentina interesul pentru acest hobby. De mai multe ori ca in 2008, oricum.
Am inceput in 2009 sa citesc bloguri. Pana in 2009 nu eram decat vizitator intempestiv in acesta lume. Multe informatii, care mai de care mai interesante. Blogging-ul a devenit in Romania o mica, a sasea putere in stat. Felicitari tuturor scriitorilor informali!
Am fost foarte norocos, din nou: conversatie de aproape jumatate de ora cu un calugar din staff-ul liderului spiritual al Tibetului. Pentru unii poate fi o surpriza, nu am mai pomenit de asta pana acum. Am fost foarte emotionat, la fel ca si prima data. El a ras de mine, cald si insesizabil-autoironic.
Mi-am completat colectia de reviste NG publicate in Romania. Acum pot sa spun ca le am pe toate.
La inceputul anului mi-am stabilit un minim de 6 ore de somn pe noapte. Dorm cam 8-9 ore de obicei, mi-am respectat cu brio minimul. Pentru cei care se intreaba de ce petrec atat de multe ore la orizontala, am un raspuns evident: asa invat cel mai rapid. D’aia exista somn, sa sustina procesele de invatare profunda!
Nu am putut sa ma abtin sa nu-l pomenesc: am vazut filmul „Avatar”. Vorba unui prieten, a inceput o alta epoca in cinematografie.
In 2009 am bifat 5. Toate in legatura cu copii.
…am reusit sa citesc, direct de pe IPhone. Inca am dificultati cu cartile in format audio, ma deruteaza castile si prefer sa le ascult acasa.
Am creat anul acesta un draft de proiect pentru dezvoltarea managementului in organizatiile antreprenoriale din Romania. Nu este inca gata, dar premisele sunt solide. Va fi gata cand voi avea acceptul de implementare.
Am vazut 5 spctacole de stand-up, anul acesta. De departe, cel mai bun a fost in Vama Veche, al trupei de la Cafe DeKo. Am ras cu lacrimi. Si acum rad, cand imi amintesc (vorba cu prostu’ o stiti?!). 🙂
In 2009 am adunat inca 100 de ore dedicate dezvoltarii mele ca si coach. In marea lor majoritate, participari la seminarii online, la prezentari si studii de caz. Au existat si cateva discutii informale care m-au ajutat mult in aceasta directie. Multumesc, Alain Cardon!
Anul acest am reusit sa ma delimitez complet de implicarea in lumea politica romaneasca. Cu toate acestea, mi-am pastrat toate contactele din aceasta directie.
Am citit, recitit si reflectat pe textele „parintelui coaching-ului de business”, Thomas Leonard. Un efort sustinut, care mi-a luat mai mult de un an, dar care mi-a adus o noua perspectiva asupra a ceea ce au nevoie oamenii de afaceri din Romania.
Am avut o serie de intalniri cu oficiali ai Uniunii, romani si straini. Multe informatii relevante, care ma ajuta sa imi construiesc o harta mentala suficient de exacta despre dezvoltarea zonala si directiile in care Uniunea va pune accente pe viitor.
Nu-mi plac, sincer. Cu toate acestea, am fost la 3 nunti, la 1 botez si la 0 inmormantari. Nu am facut-o din obligatie, am facut-o pentru ca tin la acesti oameni. Ca de fiecare data, am intalnit multe cunostinte si am vorbit mai mult decat mancat, baut, dansat, etc.
Mi-am atins obiectivul: anul acesta nu am generat nici o forma de reclama sau publicitate pentru mine sau compania RoCoach. Imi propusesem asta in 2007, dupa o serie de investitii fara nici un rezultat. Atunci am decis sa explorez aceasta plaja pana in celalalt capat. Culmea e ca in 2009 a crescut baza de potentiali clienti si „leads”.
Da, am primit unul din cele mai frumoase cadouri pe care le poate primi un om. Si nu o data, ci de 5 ori! Va multumesc, voua!
Am dezvoltat 2 proiecte de coaching pentru oricine, in grupuri. Le voi lansa in 2010. Munca creativa ma solicita enorm, insa rezultatele sunt uimitoare de fiecare data, pentru mine.
Am completat acest an dosarul de acreditare pentru International Coach Federation. L-am depus deja de vreo 3 ori, inca n-a ajuns tot la ei. Vreau sa obtin acreditarea pe nivelul de Professional Certified Coach, ramanandu-mi de atins pentru anii viitori ultimul grad de certificare, cel de Master Certified Coach.
Alt subiect despre cat de copios rad: am vazut integrala BCCT. Din nou, amuzament maxim, v-o recomand!
In 2009 am mancat aproape numai carne de pui, legume si fructe proaspete (de pamant si de mare). Mai ales vara, mi se pare un obicei extrem de sanatos.
In fiecare saptamana am mers macar 10 km pe propriile picioare. Timp de reflectie, de ascultat muzica, de conversat cu oamenii relevanti din viata mea. D’aia nu-mi place mie cu masina!
Am reusit ca in 2009 sa potrivesc 10 oameni cu 10 posturi libere. Bucurie mare, temporizata de faptul ca am incercat cu 15… Deci mai am 5 de plasat!
Anul aceasta mi-am imbunatatit semnificativ relatia cu cea care m-a nascut la Constanta, acum 33 de ani. Am facut impreuna curatenie prin niste dulapuri vechi, aruncand cateva schelete si mai vechi. Suntem cei mai buni prieteni.
M-am reconectat, practic, la aceasta dimensiune a vietii. Cum? Am reluat legaturile cu preoti din toate religiile mari (crestinism, islam, iudaism, buddhism) si am avut discutii cu ei, din care am luat cat am putut. Flamand, da.
In 2009 am reusit sa ajut 2 prieteni sa isi repuna pe picioare afacerile. Amandoi erau in prag de faliment, insa au riscat cateva decizii grele si au reusit. Ma bucur pentru ei si ii felicit!
Prea alerg in toate directiile (mi-am spus in barba, acum aproape un an). Si am reusit sa elimin timpii morti, perioadele de asteptare si in special drumurile scurte cu durate lungi.
Am donat lunar o suma modica unei familii din Kenya. Nu sunt marele sponsor al eradicarii saraciei din mama-Africa, insa macar atat am putut face. Si ma podidesc emotiile cand ma suna ei, de-acolo.
In 2009 am tinut 10 prezentari in fata publicului. Niciuna sustinuta de PowerPoint. In toate am vorbit liber, cu un plan minim de expunere. Aplauze, de fiecare data.
Alt moment emotionant al anului 2009: am primit un album cu poze de cand eram mic. Nu, nu vi le voi arata! 🙂
Mi-am interpretat toate visele, in acest an. O sursa sigura, de incredere si foarte ieftina de autocunoastere. Daca nu stiti cum s-o faceti, va invit sa apelati la un profesionist. Merita, 100%!
Am reusit sa consemnez frazele care imi declanseaza puterea personala. Le gasiti in „My personal power statements„.
…pana acum, s-au adunat 8.
Am ras mai putin ca in 2008 si mai mult ca in 2007. Minim o jumatate de ora pe zi. Efectele se vad, pentru cei care ma cunosc. 😉
Am avut o revelatie a Dumnezeului Cel Viu, anul acesta. Da, e in toti si-n toate. Si comunica, pulseaza pe ritmuri incredibile. Va doresc si voua asa ceva, simti cum te umpli de lumina.
In 2009 am renuntat complet la cafea. Ma mai distrez cand si cand cu un cappucino fara cofeina. Pentru cine e curios, diminetile ma trezesc cu un dus fierbinte si cu pct. 1.
Spre marea mea uimire, am primit 3-4 recomandari, ca fiind cel mai bun coach de afaceri din Romania. Zic uimire, pentru ca doar unul dintre cei care m-au recomandat a lucrat cu mine. Si toti sunt straini. Le multumesc, inca mirat.
Am reusit sa repar masina mea – VW Golf 5 – in 10 zile de la nefericitul accident din Bulgaria. Apoi am aflat ca e o performanta pentru Romania.
Am invatat sa tin crosa de golf si sa dau loviturile clasice, cat de cat spre stegulet. E nevoie de multa, multa practica in acest sport.
Am inotat cateva zile cu delfinii. De mic imi doream asta, acum cativa ani am reusit sa o si fac, pentru prima data. Delfinii sunt cele mai frumoase mamifere existente pe acest pamant.
Am dat mana cu cei mai importanti oameni de stat din Romania, in 2009. Nu ma simt mandru sau ironic, e un fapt social care merita consemnat aici.
Am cumparat, dupa o multime de insistente, acest domeniu. Pentru 2010 va pregatesc o surpriza, cu el!
Am inceput sa scriu lucrurile cele mai relevante pentru mine si destinul meu. Le pun intr-un folder, deocamdata nu le citesc. Am imbatranit!? 🙂
Greatest coach alive, va spun sincer! Am participat la un seminar sustinut de marele, extraordinarul, magicul Anthony Robbins. Detalii in curand. Pe blog, bineinteles!
In 2009 am cunoscut 20 de oameni pe care i-as dori prieteni. Ma simt foarte bine cu ei, sunt toti surazatori si energici. Majoritatea sunt mai tineri decat subsemnatul. Imi voi face timp pentru ei, in 2010.
In 2009 mi-am permis luxul de a ma juca constant la Wii. Cu sau fara prieteni, acasa sau …in deplasare! 🙂 Pentru 2010 am deja promisiunea unui proiect de mini-campionat Wii, cu Life After Work. Va invit!
La final de 2009 am creionat un proces de mentoring pentru tinerii care vor sa se lanseze in afaceri pe domeniul serviciilor, in Romania. Testarea in piata a mers foarte bine. Mai am cativa pasi de facut pana la definitivarea lui.
Mi-am trait viata mult mai aproape de idealul meu personal. Mai aproape ca oricand!
[later edit]
Da, am fost la concertul lui Sting, de la Sala Palatului. Incredibil de frumos, magic, poveste-n poveste! Un bard-lord englez, povestind despre alt bard-lord, din alte vremi… Cireasa de pe tort a fost „Every Breath You Take” cantat la mandolina.
Am gasit pe internet o aplicatie online a unei tehnici de verificare a perceptiilor proprii vs. ale celorlalti, deja celebra in lumea de afaceri:
Asa ca va invit sa alegeti 5-6 cuvinte care considerati a fi definitorii pentru mine (click aici!).
Va multumesc!
Come to the edge. (Christopher Logue)
Astazi, umbland prin arhivele personale dupa ceva materiale despre comunicarea non-verbala, am trait un moment foarte frumos, generat de o fila primita la randu-mi de la unul dintre oamenii care si-au indeplinit, in viata mea, rolul de mentori.
Rezultatul a fost o reamintire plina de caldura (stiti sentimentul, cand gasiti telefonul unui prieten drag, cu care nu ati mai reusit sa tineti legatura?), pe care m-am gandit sa v-o impartasesc: am sa postez aceasta poezie regasita de mine dupa 9 ani.
Ca si atunci, si acum imi place foarte mult. Si va indemn sa reflectati un moment asupra ei, poate va deschide cateva porti personale, orecum-intepenite de viata de zi cu zi.
I don’t have time
to have time for everything
I don’t have seasons enough to have
a season for every purpose, Ecclesiastes
was wrong about that.
I need to love and to hate at the same moment,
to laugh and cry with the same eyes,
with the same hands to cast away stones and to gather them,
to make love in war and war in love.
And to hate and forgive and remember and forget,
to set in order and confuse, to eat and to digest
what history
takes years and years to do.
I don’t have time. When I lose, I seek, when I find
I forget, what I forget I love, when I love
I begin to forget.
And my soul is experienced, my soul is very professional.
Only a body remains forever
an amateur. It tries and it misses,
get muddled, doesn’t learn a thing,
drunk and blind in it’s pleasures
and in it’s pains.
I will die as figs die in autumn,
shriveled and full of ourselves and sweet,
the leaves growing dry on the ground,
the bare branches already pointing to the place
where there’s time for everything.
Yehuda Amichai
In aproape fiecare intalnire pe care o am cu o persoana necunoscuta, exersez o practica invatata de multi ani, din coaching: „prima impresie„. Bineinteles, este vorba de cele cateva secunde ale primei interactiuni cu persoana respectiva. Pentru profesionistul din mine, aceste secunde sunt fundamentale intr-un sens practic: persoana (citeste: clientul de coaching!) va performa instantaneu toate comportamentele si atitudinile care il/o blocheaza in drumul catre implinire si succes. Asta pentru ca stie cine sunt si crede ca poate depasi aceste obstacole. La limita, chiar si cand nu e sigur(a) de capacitatile proprii, tot va afisa un registru comportamental care contine indicii clare despre directia autentica de dezvoltare. Dar asta e „la job”…
Continui prin a va povesti 2 intalniri care nu au legatura directa cu ceea ce fac zi de zi: coaching, mentoring, leadership development, management transformation, etc. Si vreau de la inceput sa va invit la un exercitiu distractiv, asemanator cu ghicitul in cafea. Tema ar fi: cum credeti ca vor evolua acesti oameni? Dar relatia mea cu ei? Haideti sa incepem:
Take 1: Deunazi m-am intalnit cu o personalitate recunoscuta a mediului de afaceri din Romania. Nu conteaza nume, functie si istoric, in exercitiul nostru. Intalnirea a decurs cam asa: am intrat la el in birou, dupa ce am asteptat 10 minute intr-un secretariat chic si foarte ordonat. Eu am zambit, el a zambit. Mi-a intins mana, a strans-o cu putere si m-a invitat sa iau loc intr-un fotoliu confortabil. I-am strans mana, tacut, m-am asezat. El a inceput sa vorbeasca usor agitat, masurandu-ma din priviri si cautandu-se prin buzunare dupa o carte de vizita. L-am ascultat, tot in tacere, incuviintand din cand in cand lucrurile pe care le spunea. N-a gasit carte de vizita, m-a invitat sa cer o cafea, apa, suc de portocale si a inceput sa ma intrebe diverse lucruri. Intre timp, mainile ii erau agitate, umerii ficsi si gatul si mai fix. Statea picior peste picior si folosea verbe la timpul prezent, marcandu-le prin ridicari de sprancene si prin incretituri ale ridurilor de expresie. La sfarsitul celor 10 secunde deja aveam un lucru pe lista de „to do”…
Take 2: Ma suna o prietena foarte buna, Y. Batem palma pe-o cafea la Hilton, radem un pic si inchide. Dupa 2 zile, ma asez confortabil la „English Club” intr-un fotoliu si astept, rememorand amintiri din timpul facultatii. In mai putin de 10 minute, apare si Y: tinuta office, gris cu negru, un pic de verde in ochi si-n esarfa si-un zambet furios. Ma ridic, ii iau haina, o invit sa se aseze si sa respire. Ignora sugestia mea si incepe sa vorbeasca maruntit despre „o problema importanta” cu care se confrunta. In paralel, ochii i se plimba in 3 directii: oglinda imaginara (da, stiu ce-i aia!), privirea mea & mediul inconjurator. Mainile imi arata „problema”, desenand cercuri, drepte si combinatia (semi-cercuri, cred). Respira profund, aproape oftat, fara nici un zambet. Dupa primele 10-15 cuvinte, tonul vocii devine ascutit si privirea se fixeaza in ochii mei. Aud un „de ce…?”, ba nu, o serie. Foarte, foarte repede, apare al doilea subiect de discutie, mai aprins ca primul. Y. se lasa pe spate, vorbele devin sacadate si reci.
…ca sa fiu sigur ca nu devine un exercitiu imaginativ, am si cateva intrebari care se vor a fi jaloane:
Si, pentru a lasa ce-i mai bun la sfarsit:
May I become a protector for the protectorless;
A guide for those who wish to travel on the road;
And, for those who wish to cross the water,
May I become a boat, a ship, or a bridge.
— Shantideva
(ce Bine, Frumos si Adevarat e sa te regasesti in 4 versuri! da, acesta este Crezul meu.)
A: Coaching-ul este o o practica din ce in ce mai curenta in piata de business din Romania. Ca si tipuri, exista cel putin 2 mari diferentieri: coaching pentru job si coaching pentru viata personala. RoCoach isi asuma ca si oferta de servicii mai degraba serviciile de corporate, business si executive coaching, apartinand primei categorii. Insa coaching-ul pentru viata personala ocupa un loc important in activitatea noastra.
In ultima vreme, clientii nostri au devenit mult mai bine informati despre ce rezultate si ce impact are coaching-ul. Implicit, nisele pe care ne-am concentrat in ultimii ani sunt generatori de business pentru RoCoach: companiile multinationale, afacerile locale – mari si medii – si antreprenorii din piata de business. Cele mai cerute servicii raman, pentru RoCoach, cele de executive coaching si cele de coaching de echipa.
Din punctul nostru de vedere, ponderea de contracte de executive coaching reprezinta mai mult de 70% din cererile de coaching din piata.
A: La o evaluare extrem de sumara putem constata ca majoritatea coach-ilor provin din medii gen psihologie, resurse umane si din cele legate de programe de dezvoltare personala (analiza tranzactionala, NLP, etc). Implicit, coaching-ul pentru viata personala detine majoritatea ofertantilor de servicii din domeniu.
RoCoach si-a construit un renume in livrarea de servicii pe piata de business, in special catre populatia de manageri din Romania (locali si expati). Business coaching-ul, ca denumire generica pentru coaching-ul oferit in directia companiilor, este principala noastra nisa, deoarece beneficiem déjà de o experienta solida atat in business, cat si in oferirea de servicii de business catre companii mari si foarte mari (multinationale).
A: Compania RoCoach exista din 2003. In momentul infiintarii sale, coaching-ul in Romania era pozitionabil in faza de “experiment”. Extrem de putini manageri erau familiarizati cu ideea de coaching iar contractele de coaching active la nivelul pietei locale de business erau concentrate in companiile multinationale, folosind coach-i straini.
Din acel punct, piata de coaching s-a dezvoltat intr-un ritm destul de rapid, aceasta dezvoltare copiind practic extinderea coaching-ului la nivel mondial. Din 2005-2006 am putut vedea efectele trecerii de faza de experimentare la cea de “exprimare a nevoii de coaching”. Au aparut mai multi furnizori de servicii de coaching si chiar scoli de coaching in Romania. In momentul de fata apreciem marimea pietii de coaching la 1.2-1.3 milioane de euro / an. Putem constata aceeasi crestere exponentiala, chiar in conditiile crizei.
Referitor la criza, observam o crestere aparent paradoxala a cererilor de coaching, in special pe segmentul antreprenorial din Romania. Antreprenorii – si nu numai ei – apeleaza la coaching in criza, pentru a-si gestiona mai bine atat afacerile si angajatii, cat si viziunea de viitor, masurile pe care le iau in vederea atenuarii efectelor crizei, cat si pentru a isi asigura o crestere a performantei companiilor pe care le detin sau le controleaza. Ideea acestor cereri este destul de simpla: daca bugetele de marketing, training, dezvoltare si chiar cele administrative au suferit corectii majore, singura resursa care poate fi exploatata mai bine este capacitatea managerilor de a face business in mod performant. Implicit, investitia in coaching devine atractiva, in conditiile in care RoCoach poate garanta pentru orice fel de interventie o returnare a investitiei de peste 500-700%.
A: Coaching-ul este un business profitabil, in masura in care furnizorul de servicii investeste continuu in imbunatarirea calitatii actului de coaching. RoCoach demonstreaza acest lucru prin insusi parcursul sau in piata de business, fiind singura companie romaneasca ce ofera exclusiv servicii de coaching. Segmentarea pietei depinde de fiecare furnizor de servicii, in masura in care exista potential in orice domeniu si industrie pentru coaching. Pentru noi, cel mai profitabil segment de piata sunt companiile multinationale, urmate indeaproape de firmele mici (10-100 de angajati).
A: RoCoach semneaza contracte de servicii cu clientii sai, in care se precizeaza termenii de livrare ai coaching-ului (cat dureaza un program, ce obiective are, numarul de sedinte, costul per sedinta si conditiile speciale – daca exista astfel de conditii). Costul unei sedinte de coaching este intre 200 si 500 de euro (individual) si intre 500 si 1000 de euro (pentru echipe). In momentul de fata RoCoach isi onoreaza cererile de coaching semnand contracte pe minim 6 luni si maxim 2 ani de zile.
––––––––––––––
(aceasta este varianta completa a raspunsurilor trimise pentru cover story-ul aparut pe www.startups.ro, la sectiunea „analize„. am ales sa public acest material pentru a oferi inca o data informatii reale si relevante din domeniul in care imi desfasor activitatea).
Urechea este mai importanta decat toate celelalte organe luate in comun. Exceptie facand ochii, poate, vizualul a cucerit o lume intreaga (si nu vad cum ar putea auditivul sa recupereze). Si totusi, urechea este cel mai important organ al corpului uman.
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=W7tM4-r7hHI]
Cred ca stiti cu totii regula comunicarii directe: 80% limbaj non-verbal, 20% limbaj verbal. La prima vedere, limbajul non-verbal ar cadea in proprietatea vizualului (uite-l cum se misca!), insa nu este chiar asa. Tonul vocii, cadenta cuvintelor si respiratiei, pauzele dintre cuvinte si modul in care se leaga ele unele de altele, totul este o marturie atat a momentului pe care il impartasim cu partenerul sau partenerii de conversatie, cat si a stadiului de dezvoltare interioara (sau personala) a participantului la o discutie.
Mai mult decat atat, urechea este un organ care acopera 360 de grade. Pur si simplu nu poti sa iti concentrezi auzul intr-o directie, vei auzi tot ce e imprejurul tau si vei alege sa te apropii si sa te departezi de sursele de sunet. Si din 360 de grade putem percepe infinitv mai multe lucruri importante pentru noi decat din bietele 120 de grade (more or less) ale campului vizual. De fapt, sunt 360 +… pentru ca – cel putin unii dintre noi – ne ascultam pe noi insine. Vocile noastre interioare, care ne ghideaza, ne interzic, ne indeamna si ne ofera un echilibru fata de vocile exterioare noua.
In acest context, tacerea devine un fenomen ultra-semnificativ. Mi s-a intamplat de mii de ori sa inteleg din tacerea unui om fraze intregi, in mai putin timp decat ar fi nevoie pentru a le rosti. Din tacere se nasc ideile profund originale, sigur ati remarcat asta. Exista dialog, implicare, informatii dar…. deodata se lasa tacerea si tot ce-am gandit pana atunci se schimba drastic. Dupa cateva momente, tacerea este „rupta” de cateva cuvinte, care de obicei incep cu „aha….!!!”.
Exista multe taceri: simpe, jenate, cu sens, prostesti, finale, conclusive, incapatanate, active, orgolioase, zambitoare, pline de talc, etc etc. De fiecare data, gasesc ca o tacere primita de la celalalt corespunde unei voci interioare pe care o ascult destul de rar. Adica tacerea e un fel de imbogatire, pentru mine. Si cand tacerea se transforma in liniste, parca se deschide campul acela de maci al lui Van Gogh: ne transpunem intr-un peisaj trans-figurat al propriei persoane, in care are suficient loc si celalalt, oricare ar fi el.
Cu oamenii cu care lucrez e simplu: se asteapta sa fiu tacut mai degraba decat vorbaret. Adica urechile lor isi asculta gura, mai degraba decat pe-a mea. Incercati sa creati SPATIU pentru o conversatie buna, nefacand nimic altceva decat sa mentineti linistea – a voastra si a celuilalt – atat cat exista. Imaginati-va o camera a tacerii, in care se elaboreaza planurile unui viitor incredibil de frumos. Si invitati-l pe celalalt (partener de discutie, de viata, de coada la supermarket, de afaceri, de drum, etc) sa intre in acest spatiu. Rezultatul: cel putin un zambet, cel mult o energie uriasa care apare si se manifesta creand lucruri de care va era dor.
Va lansez cateva intrebari. Repetati-le cu voce tare (chiar daca inauntru, nu in afara) si incercati sa va dati un raspuns:
– De cate ori pe zi imi vine sa creez/pastrez linistea?
– Cand sunt in linistea mea, ce ma perturba cel mai adesea? Un gand, o amintire, imaginatia?
– De fapt, ce incerc sa spun cand tac?
– Ce aud si inca nu vad la celalalt?
– Cine/ce imi tot distruge linistea? Cu ce scop? De ce are nevoie?
– Cum pot sa meditez in tacere macar 10 minute pe zi? Ce limite e nevoie sa trasez?
The human being is a self-actualizing and self-realizing being. Adica nu e nevoie sa facem ceva iesit din comun, ca sa evoluam (mental, emotional, spiritual). Doar sa ne oferim o super-tacere, plina de energie si de zambet.
Enjoy…the silence!