Categorie: manageri si echipe

Tranzitia catre urmatorul nivel

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

In ultima vreme m-am intalnit cu mai multi CEO, atat romani cat si straini. Revenind incet-incet (unii) sau mai repejor (altii) dupa efectele crizei economice mondiale, mai toti mi-au marturisit ca schimbarile pe care le-au simtit cel mai puternic au fost – paradoxal! – la nivel personal. Am auzit expresii ca „viziune schimbata„, „implicare maxima„, „criza de valori„, „lipsa de orizont” etc. Dincolo de cuvinte, starea emotionala – foarte importanta, cand vorbim de un lider de afaceri! – este una de usurare, de revenire a sperantei. Antreprenori sau manageri de corporatii, sefii de business au inceput sa isi redeseneze companiile pentru a face fata perioadei urmatoare.

Le-am pus si o intrebare, mai degraba de verificare:

Care este nevoia personala cea mai relevanta, ca sa duci in continuare compania

si pe oamenii tai in directia rezultatelor pe care le ceri?


Raspunsurile au variat, ca si intensitate si lungime. Insa toate au avut un sens clar: nevoia de transformare personala.

Fara exceptie, cei cu care am vorbit au depus eforturi foarte mari in a-si cladi sau dezvolta companiile aici, in Romania. Fara exceptie, ei s-au concentrat in ultima perioada pe aspectele mai tehnice ale business-ului pe care il conduc, in special pe optimizarea proceselor si pe vanzari. Lucruri importante, din punctul de vedere al mentinerii cifrelor din planificari. Mai mult decat atat, aceste aspecte tehnice au fost si sunt pe deplin in confortul activitatii de zi cu zi, puncte tari care i-au calificat pe toti in pozitii de top.

In coaching, una dintre abilitatile cele mai avansate este sa asculti ceea ce nu este spus. Adica sa creezi o relatie atat de autentica si puternica, incat comunicarea sa avanseze de la cuvinte si replici la un dialog al atitudinilor si noilor perspective, inca nepuse in cuvinte. Cand ascultam cu maxima atentie cuvintele directorilor de companii, am inteles ca in fundal se manifesta un aspect clar: acela al ajustarilor stilului managerial si al capacitatilor de business. CU fiecare CEO, mi-am dat seama din ce in ce mai clar de acest lucru, ba chiar am inceput sa vad si rezultatele practice ale ajustarilor. Iar cel mai important rezultat este acela ca nici unul nu mai vrea sa duca business-ul singur, pe propriul efort.

La fel cum companiile au nevoie sa se transforme, sa treaca de la un stadiu de dezvoltare la altul, si liderii lor au nevoie sa faca schimbari personale. De cele mai multe ori, CEO-ul este ori fondatorul afacerii, ori ocupa aceasta functie de foarte mult timp. iar din aceasta pozitie „istorica”, poate crede ca afacerea merge bine de multa vreme, fara ca el sau ea sa faca prea multe schimbari pe plan personal. Implicit, apare ideea ca nu e chiar atat de mare nevoia de schimbare. Aceasta atitudine imi aduce aminte de o mica poveste corporatista: un manager se arunca de la etajul 50 al unei cladiri  de birouri, ajunge in cadere la etajul 25 si concluzioneaza „Pana aici, nici o problema!”. Din nefericire, dupa alte 25 de etaje s-a intalnit cu cea mai mare problema a vietii lui. Si ultima!

Aceasta replica a capatat o valoare de fenomen social in business-ul romanesc, inainte de criza. Culmea, la nivelul atitudinii majoritatii oamenilor de afaceri, „pana aici, nici o problema!” e inca prezent …pana in momentul in care o varietate enorma de mici probleme se coreleaza si accelereaza rapid catre o criza. De cele mai multe ori, semnele exista, insa nu sunt valorizate ca atare. Ba mai mult, exista si oameni care le vad, dar nici ei nu sunt crezuti.

In final, o sugestie: daca esti decidentul ultim (sau unul dintre ei) din compania ta, identifica oamenii din jurul tau care ar putea sa comunice cu tine direct si sincer. Care nu au agende ascunse sau interese oculte. Ei te pot ajuta sa determini cu exactitate momentul in care e nevoie sa faci schimbarile necesare ca sa treci cu succes prin tranzitiile perioadei actuale. Ia in considerare si prezenta unui om din exterior, unuia care a reusit sa faca tranzitiile pe care le simti aproape de tine si compania ta. Ajutorul lui poate fi extraordinar de folositor, mai ales atunci cand iti redefinesti rolul si comportamentele, continuand in acelasi timp sa conduci afacerea catre nivelele viitoare de crestere si profit.

Succes!

HowTo: Performanta in business

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Intrebarea la care vreau sa raspund in acest mic articol este foarte practica: cum sa faci performanta in ceea ce faci (ca si afacere, ocupatie, profesie, etc)? Cum stii ca esti intr-o zona in care performezi, in care iti depasesti propriile limite si te concentrezi exclusiv la ceea ce vrei sa obtii?

Clasic, exista un raspuns din punctul de vedere al stiintelor managementului: ii spune managementul performantei. Cum se face asta? Destul de simplu:

  1. Stabilesti cateva obiective de business clare si masurabile (ex: volum de vanzari lunar) pe care le corelezi cu comportamente usor detectabile (ex: 50 telefoane de vanzare pe luna). Si le masori.
  2. Dupa un timp, compari comportamentele curente cu cele stabilite initial si identifici diferentele principale (ex: in ultima luna s-au dat 30 de telefoane, in loc de 50). Iar pentru fiecare dintre diferente faci un plan sa le elimini. Pe care il si implementezi, imediat.
  3. Bineinteles, verifici daca planul este urmarit si, din timp in timp, faci legatura cu obiectivele pe care ti le-ai stabilit la inceput, sa vezi cum planurile iti afecteaza drumul catre atingerea lor.

***

Dincolo de concepte aride si cuvinte pompoase, este necesar sa iti spun un mic secret: performanta nu se managerizeaza! Performanta – atat individuala, cat si de grup – apare ca un fenomen natural, care prin definitie depaseste …gestionabilul. Ca si in sport, in business poti doar sa construiesti si sa controlezi conditiile in care performanta apare in mod obisnuit. Atat. Iar aceasta ocupatie se numeste managementul performantei.

©hemmy.net

Mai mult decat atat, confuzia creste in momentul in care realizezi ca managementul performantei se ocupa atat de maximizarea rezultatelor, cat si de cei care nu performeaza deloc. „Politically corporate correctness” se aplica (si) aici la maxim, intinzand limitele cuvintelor pana dincolo de logica lor fireasca. De exemplu, in conditiile in care iti propui sa maximizezi performanta unui individ care deja da rezultate bune, il ajuti, ii oferi resurse speciale si stai de vorba cu el relaxat, intr-un cadru informal. Si faci coaching cu el, de fiecare data. Treaba se schimba drastic atunci cand vrei sa il aduci pe altul la niste rezultate acceptabile: intri intr-un proces formal, cu masurari scrise, esti confrontativ si s-ar putea sa il dai afara. Ii poti oferi si lui coaching, cu o singura conditie: sa fie suficient de limpede pentru toata lumea ca lipsa lui de rezultate se explica exclusiv din cauze individuale. Am intalnit o multime de cazuri in care sarmanii „underperformeri” nu aveau, practic, nici un fel de modalitate de a evolua. Erau complet blocati de sistemul companiei din care faceau parte.

***

Intr-adevar, managementul performantei se refera la ambele categorii. Si nu se refera la performanta, ci la monitorizarea conditiilor in care se poate face performanta. Suna foarte relativ si asa si este. Masurarea „performantei” se face in functie de medie, nu in functie de actiuni si obiective care depasesc cu mult media, care schimba structuri si perceptii. Pentru a ajunge la acest tip de abordare transformationala, iti recomand coaching-ul. iar daca esti decis pe acest drum, te invit sa te pregatesti pentru o mare schimbare. In bine.

Romania + dezvoltarea profesionala = ieftin

Mihai Stănescu 2 Comentarii

Acum mai bine de o luna am creat un „one question poll” pe LinkedIn, in scopul sa aflu cat investeste romanul profesionist – fie el manager sau antreprenor – in educatia lui profesionala. La poll au raspuns peste 100 dintre cei prezenti online pe aceasta retea sociala, majoritatea manageri cu varste intre 25 si 36 de ani.

Criteriul de selectie al raspunsurilor a fost unul exclusiv financiar. Din cele 5 intervale propuse, 3 au avut mare relevanta, grupand majoritatea covarsitoare a raspunsurilor intre 0  si 5000 Euro / an. Dincolo de amuzamentul formularii, raspunsul nr. 1 „aproape nimic, se ocupa altii de dezvoltarea mea profesionala” a inregistrat 1/5 din hit-uri. Chiar daca acest raspuns poate corela cu primul interval de varsta (18 – 29), tot mi se pare ca are o pondere foarte mare. Din moment ce exista 20% dintre profesionistii din Romania care isi lasa viitorul si dezvoltarea in mainile altora, nu ma mira deloc perceptia sociala gen „suntem o tara de sclavi”!

In alta ordine de idei, ceva mai mult de jumatate dintre cei care au fost suficient de amabili si implicati sa raspunda, au facut-o precizand ca investesc – ei sau companiile in care lucreaza – mai putin de 1 000 Euro / an in dezvoltarea lor profesionala. Ceea ce mi se pare la fel de ingrijorator ca si prima categorie! Generalizand, se pare ca 70% din romani investesc in propria educatie profesionala mai putin de 1000 de euro in fiecare an. Si atunci cum ne putem astepta la un management (privat sau public) performant? Sau la rezultate puternice, la cresteri stabile pe termen lung?

Va invit sa comentam impreuna. Click AICI sa vedeti rezultatele poll-ului.

 

HowTo: Cand e cel mai bine sa ceri coaching

Mihai Stănescu 2 Comentarii

In lumea de business, in companii mici si mari, in discutiile despre cresterea cifrelor si dezvoltarea afacerii, ba chiar si intre oamenii aflati la inceput de cariera, coaching-ul a devenit un subiect „la moda”. In Romania sunt deja multe companii si grupuri de oameni de afaceri care au auzit de coaching, au testat intr-un fel sau altul cate un program de coaching, cu mai mult sau mai putin succes. Unele companii chiar au inceput sa implementeze programe proprii de coaching, inlocuind training-urile „traditionale” cu ceva mai adaptat la nevoile de zi cu zi ale organizatiei.

Cei mai multi dintre cei pomeniti mai sus sunt aproape convinsi ca interventia de coaching este un proces de HR (resurse umane) si trebuie sa fie gestionat ca atare. Principiul care sta la baza acestei evaluari este acela ca „daca e lucru cu oameni, e pentru HR„. Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca toate business-urile sunt „cu oameni”. Toate stiintele manageriale se fac cu oameni si prin oameni. La limita, nu exista proces industrial, tehnologic sau informatic care sa nu se desfasoare complet independent de un factor uman.

…ceea ce ma aduce la subiectul acestui articol: coaching-ul este un proces de transformare cu aplicabilitate directa si imediata in „core business”, in operatiuni, in vanzari, in strategie si in executie. In 15 ani, coaching-ul a capatat o expunere mondiala uriasa pentru ca s-a implicat in miezul business-ului facut de companii puternice, care au fost dispuse sa investeasca pentru a-si deschide noi orizonturi de dezvoltare.

Ca sa ilustrez acest subiect, am creat o mica lista de situatii care, din experienta mea de coaching in Romania, s-au concretizat in relatii de coaching pe termen mediu sau lung:

***

  • Cand apare o schimbare in structura companiei si managerii au nevoie sa isi adapteze abilitatile pentru pozitii noi sau mai diversificate;
  • Cand in companie exista o generatie de potentiali manageri care trebuiesc pregatiti pentru succesiune in job-uri strategice
  • Cand managerii ultra-performanti trebuie sa isi schimbe stilul de lucru, pentru ca impacteaza negativ relatiile cu colegii, subordonatii si clientii;
  • Cand departamentele trec printr-o repozitionare strategica, schimbandu-si rolul si influenta in cadrul companiei
  • Cand managementul companiei se confrunta cu situatii complet noi, care necesita abordari complet noi
  • Cand afacerea a crescut atat de mult incat competentele de management si leadership ale managerilor trebuie dezvoltate rapid, pentru a face fata noului mediu de activitate
  • Cand liderii companiei au intentia de a isi dezvolta abilitati si competente de influenta: constiinta de sine, recunoasterea zonelor „oarbe” proprii, recunoasterea modelelor personale de stres si contracararea lor, rafinarea deciziilor si nuantarea comunicarii;
  • Cand este nevoie urgent de o imbunatatire majora in echilibrul vietii personale si profesionale a angajatilor;
  • Cand managerii trebuie sa coordoneze proiecte si echipe complexe, in timp real;
  • Cand afacerea are nevoie de o revenire rapida in termeni de cifre si cota de piata;
  • Cand managerii sunt desemnati sa isi antreneze oamenii pentru rezultate mai bune.

***

La final, simt nevoia sa repet un lucru in care cred cu maxima sinceritate: coaching-ul nu este pentru oricine! Coaching-ul este pentru cei care au fost, sunt sau vor sa devina campioni.

 

Coaching-ul echipei de management (III)

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Inchei aici seria de articole despre antrenamentul echipei de management a unei organizatii, oferindu-ti cateva detalii privind competentele pe care un coach este nevoie sa le aiba pentru a face coaching la acest nivel. Importanta acestor competente este majora, atat pentru coachingul in Romania si dezvoltarea lui, cat si pentru cei care deja se gandesc sa apeleze la un coach pentru optimizarea efortului organizational si imbunatatirea extrema a rezultatelor in business.

Sunt mai multe competente critice pe care o echipa de management are nevoie in lucrul cu un coach. Ideea centrala a acestora este aceea ca toate competentele contribuie la abilitatea coach-ului de a dezvolta un climat de incredere, siguranta, transparenta si responsabilitate. Cele mai puternice abilitati, in viziunea mea, sunt:

  • Abilitatea de a observa nivelele multiple de dinamica – atat interpersonala, cat si a echipei ca intreg – in timp ce acestea se intampla. In fiecare moment apar interactiuni foarte interesante intre membrii echipei, intre echipa si mediu in care lucreaza, ba chiar si in fiecare individ. Observarea cu acuratete si detasata a acestor interactiuni si a modificarilor care le genereaza se bazeaza pe o cunoastere profunda, teoretica si practica, a dinamicii de grup, a proceselor de dezvoltare ale echipelor, a principiilor interactiunilor dintre sistemele vii. Desigur, este nevoie si de multa, multa experienta practica!
  • In directa legatura cu prima abilitate este aceea de a alege (sau de a te lasa ales!) interactiunile care sunt sau pot fi productive pentru functionarea echipei. De cele mai multe ori, ceea ce apare la suprafata intr-un antrenament de echipa poate deveni extrem de productiv daca este reflectat corect de catre coach. Bineinteles, aceasta abilitate este intr-adevar folositoare numai atunci cand coach-ul este in stare sa decida pe loc (nu sa ghiceasca!) ce este realmente important in arhitectura dezvoltarii echipei si ce merita intr-adevar sa fie adus in atentia tuturor ca si observatie care modifica lucrurile in bine.
  • A treia abilitate este constientizarea puterii si influentei si a cum aceste doua tipuri de energie se misca – liber sau controlat – in interiorul echipei. Ca sa aiba efect, este necesar ca aceasta abilitate sa fie insotita de un relativ confort al coach-ului in a interveni si de a influenta modurile in care energia puterii este folosita de grupul de manageri. O intrebare potrivita in acest caz, pentur coach, este: Cine poseda ce fel de putere aici si cum/cand o foloseste?
  • A patra abilitate este una lingvistica: aceea de a pune in cuvinte simple ceea ce este observat, de a se delimita strict de orice jargon intern folosit si de a reflecta si reformula corect ceea ce se intampla. Cea mai intuitiva imagine, aici, este cea a limbajului de TV: vorbeste folosind cuvinte pe care le-ar intelege un copil de 12-13 ani. Aceasta abilitate trebuie sa fie insotita de puterea de a ridica orice fel de problema echipei – indiferent de cat de dificila pare! – la momentul potrivit.
  • A cincea abilitate este etica profesionala: coach-ul are nevoie de un ansamblu etic foarte puternic, in confruntarea cu riscurile lucrului cu o echipa de manageri. In special, coach-ul trebuie sa fie constient de consecintele identificarii cu o singura persoana din grup – chiar daca aceasta este CEO-ul sau CFO-ul – sau, in general, cu orice „parte” sau „gasca” care se manifesta intr-o interactiune.  Foarte necesara in acest caz este capacitatea de a raspunde rapid in mod judicios, sincer si potrivit la orice provocare iesita din sanul echipei.
  • A sasea si poate cea mai importanta abilitate este aceea a cunoasterii practice a business-ului, in special a modului in care compania face bani. Intr-o echipa de management, coach-ii isi castiga increderea fiind experti in procesele sistemice existente in echipa, dar mai mult decat atat prin faptul ca inteleg ce business conduc acei manageri. Coach-ii care nu cunosc conditiile sistemelor din care face parte compania (piata, avantajele competitive, provocarile generale, etc), structura organizationala, conditiile de munca ale oamenilor din companie si inca pe-atat sunt foarte greu de crezut la nivelul unei echipe care conduce un business.

***

La finalul acestei serii, iti marturisesc ca am trecut in revista doar cateva dintre elementele pe care o echipa de management are nevoie sa le ia in considerare in momentul in care se decide sa lucreze cu un coach. Departe de mine gandul sau intentia de a da o „reteta pentru succes”. Mai degraba, am vrut sa pun cateva jaloane folositoare, atat pentru organizatia care isi doreste sa lucreze cu un coach la nivelul echipei de conducere, cat si pentru coach-ii care isi propun sa lucreze la acest nivel.

Succes!

Studiu de caz: un lider si maturizarea echipei lui

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Situatia

Cu presedintele si CEO-ul unei companii cu renume in piata zonala de business (Europa de Sud-Est) am lucrat mai bine de un an in coaching individual, el dorindu-si sa isi extinda capacitatea de lider si sa isi reformuleze viziunea de business pe urmatorii 10 ani.

Intelegand din proprie experienta puterea si rezultatele relatiei de coaching, el m-a rugat sa il ajut sa provoace potentialul managerilor companiei pe care o conduce, care pana in acel moment asteptau directii pentru ei si echipele lor de la el sau de la consiliul de administratie al companiei. Dupa cum mi-a spus in prima conversatie pe acest subiect, isi dorea ca managerii sa inceapa si ei sa isi asume responsabilitatea viitorului companiei. Sa faca o schimbare de la a fi buni executanti la a-i ajuta pe administratori sa dezvolte afacerea pe mai multe directii.

Din experienta mea de coaching in Romania, in situatia in care o companie creste sanatos si isi depaseste rezultatele anuale propuse, exista o nevoie acuta a managementului companiei sa isi asume un alt nivel de responsabilitate si sa devina adevarati lideri. Daca acest lucru nu se intampla, compania isi sfarseste cresterea si intreaga afacere se plafoneaza. Aparent, din motive exterioare. Dar daca acest lucru se intampla – cum a fost si in cazul de fata! – un program de coaching pentur management este cel mai bun si rapid mod de a conduce managementul printr-o tranzitie catre un alt nivel de business.

Obiective

Odata stabilit cadrul general de coaching, am definit impreuna ce inseamna acest „nivel superior” de angajament pentru managerii companiei. Ca urmare a catorva intalniri foarte intense, au rezultat cateva directii principale de dezvoltare:

  • Exersarea gandirii strategice si asumarea deciziilor ce decurg de aici
  • Managementul bazat pe informatii incomplete/imperfecte
  • Planificarea etapelor in corelatie cu rezultatele
  • Motivarea oamenilor, influenta pozitiva si impactul personal
  • Stiluri de comunicare, de feedback si de raportare directa

Fiecare dintre aceste directii au fost preluate de departamentul de HR, care le-a asezat intr-o matrice de comportamente observabile.

Actiuni

Am concentrat programul de coaching pe un grup de 14 manageri seniori, cei care aveau nevoie imediata de aceasta tranzitie. Impreuna cu ei, am desenat un program de ateliere si intalniri de dezvoltare pe un an de zile, intr-o frecventa suficient de temporizata cat sa nu fie incarcati si mai mult decat erau deja.

Ceea ce s-a intamplat este ca fiecare dintre cei 14 manageri si-a descoperit nevoile specifice de dezvoltare. Iar cu aceste descoperiri, am continuat coaching-ul aproape firesc: oamenii au realizat ca intalnirile de coaching ii ajuta sa isi dezvolte abilitati personale, de business si de leadership pe care le pot folosi intr-o multime de contexte: cu clientii, cu echipele lor, cu partenerii de viata, etc.

La fiecare 3 luni am avut cate o intalnire cu CEO-ul si cu HR-ul, in care am discutat deschis despre evolutii, limite, realizari si piedici. Compania respectiva beneficiaza de o cultura organizationala dezvoltata, fiind cunoscuta in industria ei drept un loc in care oamenii sunt incurajati sa se dezvolte folosind valorile si principiile companiei.

Deja la a doua intalnire de evaluare, s-a observat o crestere spectaculoasa in abilitatile de leadership la 11 din cei 14 manageri din program. Din acel moment si pana la sfarsitul programului, managerii si-au asumat complet propria dezvoltare.

Rezultate

Catre finalul programului de coaching, majoritatea managerilor erau capabili sa sustina un nivel de activitate foarte bine conectat cu viitorul companiei si cu riscurile pe care le implica dezvoltarea in alte piete. Mai mult decat atat, toti au realizat ca au nevoie sa se sprijine pe echipele lor, in loc sa le gestioneze la nivel de detaliu.

Stilul de comunicare s-a formalizat usor, managerii intelegand ca o comunicare prea emotionala nu le serveste la nimic din punctul de vedere al imaginii de lideri pe care si-o dezvoltau fata de colegii lor. Implicit, deciziile au inceput sa curga rapid, nemaifiind nevoie de discutii prelungite si fara nici un beneficiu.

In plus…

Dupa inca un an (febr. 2011), am primit un nou telefon de la „vechiul” meu client: „Mihai, I’m deeply satisfied with our work for the second time now. My people moved to a whole new perspective and now we are developing business in …Asia!„. L-am felicitat si i-am multumit pentru deschiderea si implicarea cu care a inteles sa trateze intreg programul.

Mi-a replicat ca ma va suna spre sfarsitul anului, sa ne apucam din nou de treaba.

Coaching-ul echipei de management (II)

Mihai Stănescu 4 Comentarii

Dupa cum scriam in post-ul anterior, lucrul cu o echipa de management este unul realmente special si transformativ. Bineinteles, daca echipa isi propune o transformare. Dedicarea si motivatiile echipei care face coaching sunt atat de importante incat fara dovezi clare de implicare si hotarare, inca de dinainte de inceputul programului de coaching, coaching-ul se va opri aproape imediat. Este nevoie sa intelegi ca echipele de management au ca principal rol nu schimbarea, nu orientarea catre transformari organizationale, de atitudine si comportament colectiv, ci mentinerea status-quo-ului. Cel mai greu loc pentru a face coaching intr-o organizatie este chiar echipa de management.

Asa ca iti propun sa exploram o alta serie de dificultati, in cautarea unor strategii concrete de a face coaching cu o astfel de echipa. Din experienta mea de coaching in Romania (si nu numai) la acest nivel, dificultatile cele mai mari vin chiar de la coach, nu de la echipa aflata totusi intr-o stare de relativ echilibru intern.

Iti voi dezvalui aici principalele 3 blocaje (sau capcane) cu care se confrunta un coach in lucrul cu o echipa de management. Asadar, iata-le:

1. Chiar inainte de a incepe coaching-ul, lucrurile o pot lua complet razna daca echipa de manageri sau directori nu este pregatita sa intre intr-un program transformativ. Ca si coach, este imperios necesar sa nu te lasi aruncat direct in fata unei echipe foarte obisnuita sa descalifice rapid orice pare neadecvat cu nevoile lor personale. Implicit, nu vei avea decoc credibilitate, vei vedea sprancene ridicate si dupa maxim o ora vei fi invitat sa parasesti sala de board. Facand coaching cu multe echipe din Romania, am descoperit ca este fundamental sa existe o etapa a coaching-ului de dinaintea coaching-ului efectiv, in care iti stabilizezi atat credibilitatea ca si coach, cat si claritatea nevoilor celor cu care vei lucra.

2. Un alt mare blocaj este reflectat de imposibilitatea coach-ului care antreneaza o echipa de management sa aiba cele doua atitudini complementare necesare unui proces transformational: atitudinea de confruntare pozitiva si cea de a acorda permisiune si protectie. Daca un coach invitat intr-o asemenea echipa nu poate sa provoace si sa sprijine simultan echipa si pe membrii ei, mediul de coaching nu va fi suficient de sigur si de deschis iar directorii nu vor fi deloc disponibili sa treaca impreuna cu coach-ul printr-un proces de schimbare. Aproape de fiecare data am observat ca in echipele de board problemele realmente importante sunt mai degraba trecute cu vederea, lasate la o parte pentru a nu crea disconfort in relatiile dintre ei. In completare, mai toate problemele si deciziile decisive sunt exprimate la limita cadrului de coaching: la iesirea din sala, la sfarsitul unei pauze, inainte de inceputul sedintei etc.

3. Insa cel mai mare pericol venit din partea coach-ului intr-o interactiune profesionala cu o echipa de management este aceea a neclaritatii in privinta competentelor, rolului si mai ales a limitelor pe care le are. Un coach care nu are rolul si limitele bine constientizate si acceptate va tulbura profund functionarea efectiva a echipei. Am intalnit zeci de cazuri in coaching, in Romania, in care directorii si echipele au fost expusi la procese care le-au facut mai mult rau decat bine. Cum e si firesc, au rezistat din toate puterile. Bineinteles, nu a avut loc nici o transformare. Mai mult decat atat, in majoritatea cazurilor, coach-ul sau coach-ii au incercat sa le vanda alte produse si programe, manipuland distructiv cadrul de coaching (pe principiul ca „coaching-ul nu merge la voi, trebuia sa facem altceva inainte!”).

Acompanierea unei echipe de conducere prin coaching il provoaca pe coach sa cunoasca dinainte dinamica unui business, preocuparile strategice cu care se confrunta organizatia, sa aiba o intelegere profunda a dinamicii leadership-ului si a functionarii echipei de board. Si nu numai atat. Aceasta cunoastere complexa este absolut necesara, nu o poti mima sau aproxima cu invatarea unui model de leadership sau de coaching, frumusel si structurat. Antrenorii de mare performanta nu ofera carje alergatorilor olimpici!

Toata aceasta cunoastere din experienta este necesara pentru a putea sa dai forma intrebarilor si observatiilor prin care un coach provoaca dezvoltarea intregii echipe de conducere. De multe ori, un coach cu experienta in acompanierea echipelor de management va oferi optiuni si sugestii specifice cu referire la probleme de business si strategie, va lucra cot la cot cu membrii echipei. Coach-ii care ajung din intamplare (sau printr-un proces de vanzare seductiva) in acest mediu fara a avea expertiza interioara necesara vor fi blocati sau ejectati rapid din sistemul echipei. Iar acest lucru este, cel mai probabil, cel mai bun rezultat posibil! Si mai grav, coach-ii care simt aceasta rejectie si nu stiu ce sa faca vor incerca sa influenteze deciziile echipei de management. iar acest lucru este un potential dezastru.

Simplu spus, clientii nu au nevoie de coach-i care sa le conduca organizatiile. Ei au nevoie de coach-i care fac coaching.

Poveste despre echipa ideala

Mihai Stănescu 1 Comentariu

In ultimele prezentari pe care le-am facut catre grupuri mai largi am inceput cu o idee provocatoare: am intalnit foarte putini manageri si lideri in Romania care stiu intr-adevar sa gestioneze o echipa ca si echipa. Majoritatea managerilor si liderilor de organizatie stiu sa gestioneze interactiuni 1 la 1, chiar si in situatii in care e prezenta intreaga echipa. Implicit, o multime de resurse si oportunitati „curg pe apa Sambetei”, fiind complet in afara circuitelor si sistemelor de business.

Ti-am scris mai jos o poveste, cu valoare de propunere. Intrebarea-cheie o gasesti la final.

Enjoy!

***

Intr-o buna zi, vulpea trecu prin fata barlogului leului si-l vazu pe acesta stand – ca de obicei – lenes, la soare.

– Leule, stii cat e ceasul? Sunt foarte suparata, ceasul meu s-a stricat!

– Eii, adu-l incoace, vulpita. Ti-l pot repara eu.

– Hmm…dar e un ceas scump, are un mecanism ultra-complicat si sensibil. Cu ghearele tale uriase, mi-e teama ca il vei face praf!

– Stai linistita, ti-l repar eu.

Plina de ezitari, vulpea ii dadu ceasul leului, care disparu in barlog. Dupa o vreme, leul iesi si ii dadu ceasul inapoi vulpei. Ceasul functiona perfect. Vulpea, bucuroasa peste masura de rezultat, fugi si raspandi povestea in toata padurea. Leul se asezase deja la soare, dormitand linistit.
Dupa un timp, aparu lupul cu coada intre picioare, sa intrebe daca poate trece mai tarziu pe la barlogul leului sa vada meciul impreuna, pentru ca tv-ul ii era stricat.

– Adu-mi tv-ul ca ti-l pot repara, zise lenes leul.

– Eh hai! Doar nu te astepti sa te cred! replica lupul. Cu ghearele alea uriase, n-ai cum sa reusesti!

– Hai sa facem o incercare. Adu tv-ul si daca nu reusesc iti iau unul nou…

Lupul, ingrijorat, ii aduse tv-ul leului si se puse pe asteptat. Dupa cateva ore, leul iesi din barlog cu tv-ul in perfecta stare de functionare. Lupul, mirat si complet entuziasmat, pleca acasa sa-si vada meciul.

Mai tarziu, leul, satul de stat la soare, intra in barlog si se intalni cu o duzina de iepurasi cu ochii stralucitori si inteligenti, care munceau voiosi la cateva proiecte foarte complexe. Leul se uita la ei plin de interes, le asculta observatiile si le spuse cateva cuvinte de felicitare pentru rezultatele lor excelente. Iepurasii cei inteligenti abia ce-l bagara in seama, ii multumira leului pentru incurajari si continuara sa colaboreze, prinsi in munca lor.

Leul le spuse ca e la cativa pasi distanta si se intoarse in fata barlogului, sa se bucure de soarele dupa-amiezii.

***

Cum spuneam in introducere, am o intrebare pentru tine: cand vei incepe sa semeni – macar pe alocuri! – cu leul din poveste? Si nu ma refer neaparat la somnolenta, ci la un intreg univers de lucruri noi si interesante care te asteapta!

Coaching de echipă: 4 situații

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Nimeni nu evoluează singur. Nici personal, nici profesional. Asta cred că este clar. Dacă ţi-ai pus vreodată problema – în mod real şi direct, nu doar intelectual şi fără agendă – dezvoltării tale. Profesional, cel mai potrivit mediu de dezvoltare este evident echipa din care faci parte.

În activitatea mea de coaching în România, dezvoltarea individuală se leagă direct de dezvoltarea întregului mediu care te influiențează. Astfel, procesul se întâmplă concomitent cu evoluția echipei tale. Ar fi puţin ciudat ca un manager sau un antreprenor să îşi propună să evolueze doar el, nu crezi?

Cadrul de lucru în dezvoltarea echipei – mai ales în cazul echipei de conducere – are multe straturi: dezvoltarea individuală, interacţiunile dintre colegi, relaţia cu celelalte echipe, cu şeful, cu mediul, cu rezultatele etc. Cu toate acestea, am reconstruit un sumar de 4 situaţii, cu care m-am confruntat in activitatea profesională. Acest set de  exemple au rolul de a veni în ajutorul tău și al echipei din care faci parte.

fjyhpttwvem-abigail-keenan

1. Echipa demoralizată, fără energie şi aspiraţii

Acum câțiva ani, când am început să lucrez cu o anumită echipă a unui departament-cheie dintr-o multinaţională, moralul oamenilor era atât de scăzut încât nu vedeau rostul acestui efort. Ba mai mult, unii dintre ei nici nu ajungeau la întâlniri! Toate evaluările arătau o situaţie aproape disperată (disparata, de despărţire) iar managerul echipei pierduse deja câţiva coechipieri. Organizaţia îşi punea problema să îi dea pe mai toţi afară şi să angajeze alții în loc.

După primele întâlniri de coaching , fiecare dintre membrii şi-au reluat în posesie dificultăţile cu care se confruntau. De data aceasta, nici unul nu a mai lucrat singur ca să le depăşească. Încet-încet, pe parcursul unui întreg an, s-au format mini-echipe care au început să îşi găsească energia din colaborare. Apoi au descoperit că este necesar ca în echipă să fie invitaţi şi manageri care au în control rezultatele de care depinde întreaga lor organizaţie. Depășind astfel, diferențele de ierarhie. În ultima etapă, echipa şi-a stabilit o serie de competențe specifice de management, diferite complet de cele individuale. Până atunci, încrederea în forţele proprii crescuse exponenţial şi energia curgea liberă în interacţiuni fluente.

2. Echipa copleşită de task-uri, deadline-uri… (şi câte altele!)

Am fost contactat de o companie românească care îşi dorea asistarea prin coaching individual al managerilor din primele 2 nivele de responsabilitate. M-am confruntat atunci cu o problemă. Niciunl dintre cei cu care urma să încep programul nu a putut să îşi programeze o întâlnire: plecări, şedinţe-fulger, lipsa de personal, de resurse etc. Toate aceste lucruri creaseră o atmosferă de presiune teribilă. Teama de a se opri din activitatea de zi cu zi era covârşitoare. Bineînţeles, am schimbat cadrul de relaţionare: i-am invitat să vina toţi deodată!

După prima sesiune de dezvoltare echipele implicate au avut şansa să se concentreze pe ceea ce era foarte important pentru ei. Redirecţionarea pe valorile fundamentale a generat o recunoaştere aproape imediată a efortului şi rezultatelor pe care le aveau. Astfel, aceşti adevăraţi profesionişti au scăpat de teamă de a pierde… oportunităţi. În continuare, cu o sinceritate dura şi-au autoevaluat zonele de îmbunătăţire a comportamentelor zilnice la muncă. Iar odată ce au început să lucreze la acestea – găsind în fiecare problemă cu care se confruntau o ocazie de a exersa câte o competentă sau un comportament – moralul le-a crescut. De asemenea, timpul în care să gândească la maniera în care îşi gestioneaza activitatea profesională, s-a îmbunătăţit. După un an de zile, patronii companiei au creat un „board of advisors” format din managerii cu care am lucrat pentru a avea grijă de afacere la nivel strategic.

3. Echipa confortabilă, care nu voia mai mult

O altă echipă de management cu care am colaborat dintr-o binecunoscută multinaţională avea următoarea situaţie. CEO-ul tocmai se pregătea să plece. Înainte coaching-ul de echipă, el era cel care i-a dezvoltat şi le-a extins orizonturile. Practic, ştiau foarte bine să facă ceea ce era nevoie şi rezultatele erau pe măsură aşteptărilor. Numai că organizația-mamă îşi propusese pentru România un proces de expansiune agresivă de piaţă, iar toţi membrii echipei vedeau acest lucru ca pe un risc foarte mare.

În timpul procesului de dezvoltare, coechipierii şi-au dat seama de potenţialul lor de a deveni extraordinari, împreună. Au găsit inspiraţia comună, motivaţiile care îi făceau să învingă de fiecare dată şi şi-au stabilit un obiectiv atât de îndrăzneţ, încât până şi fostul CEO a avut unele dubii în privinţa realităţii lor. Echipa nu numai că şi-a atins obiectivul, ci şi a contribuit direct la sprijinirea tuturor managerilor şi departamentelor din componenţa firmei în atingerea de obiective din ce în ce mai ambiţioase. După încă un an, modelul de atingere a rezultatelor pe care l-au inventat a fost „exportat” în 2 ţări limitrofe.

4. Echipa câştigătoare (pe preţuri mari!)

Un alt exemplu începe cu o echipă de manageri seniori care erau foarte frustraţi. Şi pe bună dreptate! Erau oameni de business foarte capabili, dedicaţi 101% misiunii lor. Cu toate acestea, managerii lor se obişnuiseră atât de mult cu rezultatele lor încât au început să le ceară din ce în ce mai mult, din ce în ce mai repede. Încărcarea devenise prea mare şi trăgea standardele de execuţie ale echipei în jos.

După un proces de dezvoltare a competentelor echipei (paradoxal, nu?), echipa a găsit şi a exersat o mulţime de soluţii creative de delegare a sarcinilor cruciale către diverse niveluri ale companiei. Provocarea lor – formulată de la începutul coaching-ului de echipă – a fost să gândească complet diferit în termeni de rezolvare a problemelor. Iar cea mai mare problemă a fost să găsească modalităţi de deschidere a unui dialog creativ şi orientat către alternative cu şefii lor. Totul, în contextul în care au reuşit să îşi găsească fermitatea în privinţa limitelor încărcării zilnice, săptămânale etc. Progresul a început chiar cu şefa acestei echipe, care a răspuns într-o manieră deschisă la modul de gestiune a situaţiei.

***

Mai sunt exemple, nu toate la fel de pozitive. Unul dintre ele („favoritul” meu din România!) este echipa politică, grupul care îşi negociază rezultatele în termeni de preferinţe şi răzbunări şi care îl sabotează complet pe manager în orice decizie într-adevăr inovatoare. Dar despre asta, într-un post viitor.

Inceput de an (I): Planificare sau gandire strategica?

Mihai Stănescu 5 Comentarii

Inca de la inceputul anului, am primit mai multe cereri de coaching organizational, orientate (mai toate!) intr-un orizont strategic. Fie ca este vorba de re-balansarea actiunilor si deciziilor echipelor de manageri dupa o fuziune sau de cresterea capacitatii de raspuns la noile conditii ale pietei, componenta strategica devine din ce in ce mai importanta in afacerile mari si mijlocii din Romania.

Cu alte cuvinte, oamenii de decizie au inteles ca o victorie pe termen scurt nu ii va duce neaparat la alta si ca devine din ce in ce mai evidenta nevoia unui efort pe termen mediu si lung, pentru a solidifica rezultatele si a obtine performanta durabila.

Practicand coaching in Romania, acest adevarat fenomen mi se pare de foarte bun augur pentru dezvoltarea afacerilor si cresterea sanatoasa a celor care le conduc. Deja i-am gasit si un nume:

Trecerea de la planificarea strategica la gandirea strategica

(si la abilitatile practice asociate ei).

Daca ai lucrat sau lucrezi intr-o pozitie de management de mai mult de 3 ani, sigur ai participat la o sedinta de planificare strategica. Bineinteles, planificarea asta are in miezul ei un proces de analiza, de disectie a rezultatelor de pana acum. Iar pe baza acestor rezultate, va propuneti sa cresteti business-ul sau sectorul de business cu 10-25% anual. Am dreptate?

Bineinteles, te intrebi: ce-i gresit in asta? Simplu! Cea mai mare greseala a majoritatii acestor sedinte si a planurilor care se construiesc in urma analizei strategice este ca lumea (citeste: piata, industria, etc) este stabila si se schimba intr-un mod rezonabil, intre niste limite. Si oarecum predictibila. …Poate acum 2 generatii, asa era!

Planificarea strategica este un proces aparent liniar, logic, care se concentreaza pe analiza de business. Gandirea strategica implica creativitate, interactiuni non-lineare, sinteza si exploatarea resurselor personale ale oamenilor din diverse zone ale business-ului. Aici se foloseste intuitia, intrebarile de tipul „cum ar fi daca…?” pentru a concentra o energie noua si o perspectiva integrata dintr-o varietate de informatii si influente. Gandirea strategica creaza o viziune (mentala + emotionala) a locului in care e necesar sa ajunga compania. Binenteles, coaching-ul ajuta echipele de manageri sa isi exploreze acest potential, sa il puna la munca si sa obtina rezultate incomparabile cu asteptarile….planificarii strategice.

Mai mult decat atat – indiferent de marimea si impactul in piata al companiei – planificarea strategica are un inceput si un final. De obicei, este facuta de managementul companiei si rezultatul ei este un plan anual sau multianual, formal, scris, pe care toata lumea incearca sa il aplice. Si care nu se schimba. Gandirea strategica este la capatul opus: acceptand ca lumea este intr-o continua schimbare, ea nu se termina niciodata. Fiecare sedinta de management incepe sa contina in ADN-ul ei o secventa de practicare a abilitatilor de gandire strategica si devine o parte integranta a modului in care managerii isi conduc departamentele si intreaga companie. Si nu numai ei: gandirea strategica implica pe mai toti angajatii.

Daca te intrebi cum poti obtine sau dezvolta gandirea strategica prin coaching, in Romania lui 2011, iata un exemplu:

***

Anul trecut am lucrat cu o echipa de manageri care a suferit o scadere drastica, atat in termeni de resurse alocate pentru hub-ul din Romania, cat si din cauza eliberarii din functie a 25% din membrii echipei. Practic, toti cei ramasi au fost nevoiti sa preia din atributiile celorlalti, in conditiile in care managementul zonal le-a cerut o crestere a rezultatelor cu minim 15%. Inutil sau nu, piata de profil era in cadere libera de aproape un an. Cererea de coaching a survenit in momentul in care unul dintre manageri a realizat ca daca fac business in acelasi fel ca si pana atunci, nu au nici o sansa sa isi atinga toate obiectivele.

Am inceput sa lucram impreuna, am stabilit ce abilitati strategice au nevoie sa dezvolte si cum sa implice compania, partenerii de business si clientii intr-un nou mod de interactiune. Pe parcursul anului am facut 10 sedinte, in care managerii au practicat abilitatile dorite, aplicandu-le la ceea ce ei au denumit „relansarea companiei”. Aproape de jumatatea anului au decis sa renunte la planificarea initiala, creand un spatiu virtual in care toti aveau acces sa imbunatateasca si sa modifice planurile, cifrele si previziunile.

La sfarsitul anului, ultima linie din Excel arata o crestere de 48%. Bucuria reusitei incepuse deja, de cateva saptamani…

***

Intr-un articol viitor, voi detalia ce abilitati strategice sunt extrem de importante, din punctul meu de vedere, pentru reusita in Romania lui 2011. Pana atunci, apreciez un feedback de la tine!