Cum facem transformare organizațională (1)

Observ – cu suficientă stupoare! – că apar parcă peste noapte tot felul de modele și scheme de îmbunătățire a activității de business. Unele cu „ceferticat„, altele bazate pe o expertiză „obiectivă” și de-a dreptul milenară a câte unui ex-manager de la câte o mare companie multinațională. Și m-am gândit să îi ajut pe acești oameni, cu câteva mostre fundamentale de gândire corectă, normală la cap, în această privință. De ce? Poate și pentru că realmente am devenit sătul să aud de la cei cu care lucrez că au cumpărat tot felul de bazaconii, pe bani grei, cu singurul rezultat palpabil că și-au pierdut definitiv încrederea în „ceea ce poate aduce coaching-ul„.

Deci, dacă vrei cumva să faci un pas înainte cu tot cu organizația pe care o consiliezi, antrenezi, sfătuiești, conduci etc. te invit să îți arunci măcar ochii pe urmatoarele rânduri. Să încep de la bază:

  • Gândirea sistemică constă în înțelegerea unui sistem prin examinarea legăturilor și interactiunilor dintre comportamentele care alcătuiesc acel sistem în ansamblul lui.

Ilustrare: În majoritatea organizațiilor cu care lucrez, gândirea sistemică este pseudo-absentă. Mai totdeauna, sunt chemat să îmbunătățesc, să dezvolt sau să transform comportamentele și relațiile de comunicare și decizie ale unei echipe sau ale unui director. Si toată lumea speră că, odata ce se întâmplă ce am agreat prin contractul de coaching, lucrurile să meargă mai bine în acea echipa sau cu acel director. De cele mai multe ori, însă, după o transformare punctuală prin coaching, apar „ca prin minune” situații „noi„, din zone ale sistemului organizational neluate în seamă.

  • Sistemul perceput ca un întreg este un mod de a percepe organizația în relație cu mediul din care face parte. Acest mod de a vedea lucrurile oferă un mijloc rapid de înțelegere și ne arată organizația ca un complex de sisteme umane și non-umane interconectate. Iar acestea au nevoie să funcționeze împreună, pentru a aduce succesul întregului sistem.

Ilustrare: Este complet inutil să faci o analiză a obstacolelor, piedicilor, interferențelor care te împiedică să faci performanța. În cel mai bun caz, poți chestiona 3-4 oameni de încredere din organizație pe acest subiect. La fel de inutil este să îți pui speranța într-un anumit departament, într-o anumită divizie a companiei pe care o conduci. În cel mai bun caz, dacă reușești să depășești un nivel de performanță bun, oamenii tăi vor munci pentru a acoperi disfuncționalitățile din alte zone ale organizației. Așa pățesc 90% din …foștii „campioni în business”. Limitele întregului sistem ar trebui alese și definite la un nivel adecvat scopului specific în cauză. Ex: sistemul de invățământ sau un sistem școlar complet.

solar-system

 

  • Poți privi un sistem ca având limite externe bine delimitate (sistem închis) sau ca având legaturi diverse cu mediul în care funcționează (sistem deschis). Orice organizație este, bineînțeles, un sistem deschis. Acestă perspectivă este de bun simț și realistă. 

Ilustrare: Aproximativ jumătate din organizațiile mari și foarte mari cu care am lucrat în 15 ani de coaching în România au o percepție despre sine că sunt sisteme închise. Implicit, e nevoie de foarte mult efort să perceapă schimbările din mediul în care își desfășoară activitatea. Mai mult decât atât, nevoia de siguranță a liderilor își spune, de obicei, cuvântul: adaptarea la condițiile de schimbare accelerată a piețelor se întâmplă, în aceste cazuri, din ce în ce mai rar/greu. De aceea, înainte de orice intervenție organizațională, stau de vorba cu oamenii-cheie despre lucruri care sunt foarte departe de posibilele lor obiective de coaching.

  • Limitele unui sistem privit ca întreg pot fi alese, definite, stabilite la un nivel perfect potrivit cu scopul funcționării sistemului.

Ilustrare: În fiecare contract de coaching, cu fiecare echipă, avem înainte de a începe o discuție deschisă despre care este cel mai bun mod de a conlucra. Așadar, putem lucra săptămânal, lunar, trimestrial sau anual. Cateva ore sau cateva zile în șir. Cu o agendă bine structurată de la început sau explorativ, cu agenda goală și gata să fie umplută. Această capacitate de adaptare este, pentru toti managerii cu care lucrez, marca înțelegerii intime a construcției unui sistem transformativ.

  • În același fel, putem alege și defini sisteme care conlucrează de pe poziții non-ierarhice. Nu este neapărata nevoie de o ierarhie bine stabilită ca subsistemele să funcționeze coerent împreună. De exemplu: sistemul financiar, sistemul de luare a deciziilor, sistemul de responsabilitate.

Ilustrare: Una dintre cele mai mari greșeli repetitive ale companiilor, reflectată în modul de gândire a liderilor acestora, este gândirea pe baza ierarhiei. De obicei, echipele care conțin mult potențial sunt realmente „sugrumate” de o nevoie de control care ascunde sub ea o dorință majoră de putere. Când se poate, o adresez imediat. Când nu, găsim soluții de „influență pozitivă” a celor care au această nevoie de putere. De obicei, sunt ori oameni ne-etici, ori niște copii mari.

***

Fac o pauza și revin!

50 de lucruri care imi plac

Daca tot implinesc ceva ani si daca tot am scris aici despre lucrurile pe care nu le pot tolera prea bine, m-am gandit sa scriu un post ultra-personal despre acele lucruri (citeste: atitudini, oameni, relatii, idei, …chestii!) care imi plac, catre care sunt deschis si pe care le astept.

Iata ce-a iesit. Te invit sa le comentezi, daca ti se par relevante si pentru tine.

***

1. Aerul proaspat. De cand m-am mutat in Bucuresti, tusesc ca un magar. La munte, mare si in tari straine nu tusesc deloc. Ergo…

2. Cartile bune. Stiu, suna ultra-subiectiv. Cartile care „ma tin conectat” e mai bine?

3. Jazz-ul. Daca muzica (de jazz) nu e, nimic nu e. Foarte serios, am trecut prin momente dificile, frumoase, obisnuite si mai putin obisnuite si… jazz-ul ramane cel mai constant companion.

4. Inotul. Cei care ma stiti de multa vreme, stiti ca ma descurc mai bine in apa decat pe uscat. Ceilalti… incercati sa intelegeti ca sangele meu este mai sarat decat al altora. Din cauza marii.

5. Star Wars. E de ras sau nu, nu-mi pasa. Sunt fan, de mic. Nu am de gand sa renunt!

6. Plimbarile pe jos. De cand ma stiu, fac cativa kilometri pe jos aproape zilnic. Cand ma plimb, nu am nici o intentie de a face sport sau sa-mi mentin tonusul muscular, pur si simplu simt nevoia.

7. Linistea. In studentie, nu am putut sa locuiesc in Regie din cauza opusa! Inainte am trait intr-un cartier linistit. La concerte live & electrice nu prea merg …ca ma dor urechile. La propriu.

8. Zambitorii si zambitoarele. Semenii nostri care NU se stramba social, ci chiar zambesc. Surasul e una dintre cele mai frumoase chestii pe care le cunosc.

9. Calamari fritti. Ador sa mestec la calamari proaspeti si bine gatiti. In vacante (cel putin), siiigur ma gasiti langa acest fel de mancare.

10. Poezia. De la Omar Khayyam la Nichita. Cu multe schimbari de directie, sensuri giratorii si opriri de-o viata.

11. Basketball-ul. Nu exista sport mai frumos, complet, destept si placut ochiului (meu). Punct.

12. Miturile. In special cele grecesti, persane si indiene. Le-am citit pe toate, cred, in adolescenta.

13. Cifra 8. Toate imi plac, dar parca infinitul asta ridicat ma atrage mai mult. Inutil sa spun ca orice tricou de sportiv pe care l-am purtat a avut aceasta cifra, nu?

14. Cicolata. Recunosc. Mai ales aia ultra-fina si adusa in ‘jdemii de invelitori.

15. National Geographic. Revista, canalul tv si toate altele care sunt in lumea asta. Prima mea „dragoste” vocationala a fost ecologia. A doua, antropologia sociala si culturala. Intelegeti voi cum sta treaba.

16. Diminetile de dupa. De dupa…ce, intrebati? De dupa orice. Dimintile acelea in care te regasesti pe tine, asa cum te pierdusei zilele anterioare …diminetilor la care ma refer.

17. Gheata. 9 luni din an beau orice bautura cu gheata. La asta ma refer, nu la catarat pe ghetari sau la patinaj. As fi cel putin hilar…

18. Servetelele neparfumate, albe si mari. Daca e un singur lucru la Ikea pe care l-as cumpara de fiecare data, acesta este. Le folosesc pentru orice, in loc de batiste, carpe, etc.

19. Apple. …Stiu, stiiiu!

20. Lumina soarelui. Ma energizeaza, ma face sa zambesc.

puterea vietii

21. Vorbe putine, concentrate pe subiect. Departe de mine intentia de a elimina orice discursivitate din viata celor apropiati. Mai mult, povestile lor mi se par de-a dreptul fascinante, le ascult cu mare placere. Insa daca ai ceva sa-mi spui concret, incearca un mail de 1 (un) rand. Sau un SMS. Sau un mesaj pe Twitter.

22. Un pahar de vin, maxim 2. Despre vinuri v-as povesti multe. Am mai multe preferate, cu tot cu motive si argumente. Deocamdata raman amorezat de asta.

23. Libertatea. Nu te agata de mine, nu insista, nu ma freca la cap. Imi place sa cred ca sunt un om liber si fara atasamente inutile. Pentru asta am platit si platesc preturi mari.

24. Sculptura. Un unchi genial, cateva incercari in adolescenta si o mare, mare pasiune pentru Brancusi.

25. Dezvoltarea umana. Dincolo de „deformatia profesionala„, admir sincer pe cei care sunt dispusi sa lase teoriile si declaratiile sforaitoare de-o parte si sa faca un pas in afara zone proprii de confort.

26. Filmele anilor ’40. Mai ales comediile si cele de actiune. Dar toate-mi sunt usor digerabile.

27. Zen Habits. Adicatalea acest blog.

28. TED. Cand am auzit prima data de acest proiect, mi s-a parut ceva aproape incredibil. Cu timpul, m-am obisnuit sa ma bucur de fiecare data cand vizionez cate o prezentare de la ei.

29. Mersul pe bicicleta. Il fac cat mai privat posibil, cu casti in urechi si fara vorbe. Am fost pe sosea, pe drumuri prafoase, prin paduri, pe dealuri, munti, vai, prin paraie si pe plaja. Si ma mai duc.

30. Povestirile ZEN. Vorbe bine cumpanite, claritate, haz ascuns intr-o incruntare. Ca acestea.

31. Fotografiile bine facute. Iar sunt subiectiv. Ei si? Sunt multe site-uri pe care ma uit, in ultima vreme si romanii au inceput sa fotografieze foarte bine lumea dimprejur. Nu dau link, pt ca as da tot ceva din National Geographic.

32. Sa vorbesc oamenilor. Am vorbit pana acum in fata a mii de oameni. La inceput, foarte emotionat. In ultimii ani, din ce in ce mai degajat. Ah, vorbitul in fata oamenilor care vor sa poarte un dialog, asta este!

33. Filosofia Zen. Logic, deja, nu? Am practicat yoga, arte martiale si mai multe sisteme de dezvoltare spirituala. M-am oprit la Zen, atras fiind de simplitate. Acum practic Big Mind.

34. Camasile. Si nu oricare, bien sur. Cele cu balene, butoni si bine cusute. Am avut chiar o pasiune, o perioada am cumparat multe.

35. Salata de rosii cu branza. Mananc asa ceva de cand ma stiu. Cu piper, fara, cu branza de capra, oaie, vaca …nu conteaza. Si cu oregano, in ultimii ani.

36. Confruntarea pozitiva. Avem pareri diferite? Excelent! Hai sa argumentam si sa vedem unde greseste fiecare, cum ne putem imbogati reciproc. Si nu ma cert. daca am ceva de spus negativ, o spun asa cum e. Detalii gasiti aici.

37. Ochii limpezi. Oamenii cu ochii limpezi sunt foarte rari. Ii apreciez cum ii vad, nu au ceata obisnuita a smogului gandurilor imorale.

38. Adolescentii. Relationez foarte usor cu ei. Probabil ca intr-un fel am ramas acolo, cu o parte din mine, in adolescenta. Si nu ma dau in laturi de la nimic, asta ii impresioneaza.

39. Stelele. Am stat nopti intregi pe plaja cu fata-n sus, privind constelatii si aglomerari. Daca stati mai toata noaptea asa, veti simti la un moment dat cum se invarte Pamantul. Nu glumesc.

40. Ken Wilber. Omul asta m-a facut sa ma las de psihologia teoretica pe care am invatat-o in anii de facultate. In prezent cochetez cu un model de lucru inventat de el, care spune ca exista vreo 12 inteligente de dezvoltat in oameni.

41. Parfumul. Acum am unul preferat. Inainte de acesta, aveam altul. Preferatul dintotdeauna este acesta.

42. Performanta. Obisnuiesc sa spun ca am invatat sa recunosc performanta de mic, din cauza practicarii sportului… de performanta. Apoi am vazut, trait si observat performanta in mai multe medii. Imi place ca-n prima zi!

43. Stancile din mare. Fie ca sunt pe ele, pe mal sau in apa si le observ. O lume in miniatura. Ceea ce ma duce la…

44. Cousteau. Batranul lup de mare, Jacques-Yves. L-am citit, recitit si ras-citit, pana dupa Revolutie cand am vazut intreg serialul cu Calypso si toata gasca. In istoria mea, a fost prima constiinta planetara.

45. Mirosul de ziar. Un ziar, nu sute. Ziar din acela maaare si greu de citit din cauza dimensiunilor.

46. Un pahar de lapte rece, in noptile de iarna.

47. Patul. Pot merge oricat, prin vreme buna sau rea, carandu-ma doar pe mine sau pe altii. Pot sa stau in picioare ore in sir, vorbind sau asteptand. Dar dati-mi un pat bun, ok?

48. Bolero-ul lui Ravel. Chestie de familie. La fel cum toti barbatii din partea masculina a familiei se numesc Mihai sau Mihail.

49. Lemnul de chiparos. In mintea mea este legat de Orient si de bogatii secrete, misterioase. Cu un touch feminin.

50. Profesia mea. Suntem cateva zeci de mii de oameni care schimba lumea, in fiecare zi, prin oamenii care o creaza, tot in fiecare zi. Ce poate fi mai frumos?

***

…ma opresc aici, desi as mai scrie inca pe-atat. Cum iti place?