Cum facem transformare organizațională (1)

Observ – cu suficientă stupoare! – că apar parcă peste noapte tot felul de modele și scheme de îmbunătățire a activității de business. Unele cu „ceferticat„, altele bazate pe o expertiză „obiectivă” și de-a dreptul milenară a câte unui ex-manager de la câte o mare companie multinațională. Și m-am gândit să îi ajut pe acești oameni, cu câteva mostre fundamentale de gândire corectă, normală la cap, în această privință. De ce? Poate și pentru că realmente am devenit sătul să aud de la cei cu care lucrez că au cumpărat tot felul de bazaconii, pe bani grei, cu singurul rezultat palpabil că și-au pierdut definitiv încrederea în „ceea ce poate aduce coaching-ul„.

Deci, dacă vrei cumva să faci un pas înainte cu tot cu organizația pe care o consiliezi, antrenezi, sfătuiești, conduci etc. te invit să îți arunci măcar ochii pe urmatoarele rânduri. Să încep de la bază:

  • Gândirea sistemică constă în înțelegerea unui sistem prin examinarea legăturilor și interactiunilor dintre comportamentele care alcătuiesc acel sistem în ansamblul lui.

Ilustrare: În majoritatea organizațiilor cu care lucrez, gândirea sistemică este pseudo-absentă. Mai totdeauna, sunt chemat să îmbunătățesc, să dezvolt sau să transform comportamentele și relațiile de comunicare și decizie ale unei echipe sau ale unui director. Si toată lumea speră că, odata ce se întâmplă ce am agreat prin contractul de coaching, lucrurile să meargă mai bine în acea echipa sau cu acel director. De cele mai multe ori, însă, după o transformare punctuală prin coaching, apar „ca prin minune” situații „noi„, din zone ale sistemului organizational neluate în seamă.

  • Sistemul perceput ca un întreg este un mod de a percepe organizația în relație cu mediul din care face parte. Acest mod de a vedea lucrurile oferă un mijloc rapid de înțelegere și ne arată organizația ca un complex de sisteme umane și non-umane interconectate. Iar acestea au nevoie să funcționeze împreună, pentru a aduce succesul întregului sistem.

Ilustrare: Este complet inutil să faci o analiză a obstacolelor, piedicilor, interferențelor care te împiedică să faci performanța. În cel mai bun caz, poți chestiona 3-4 oameni de încredere din organizație pe acest subiect. La fel de inutil este să îți pui speranța într-un anumit departament, într-o anumită divizie a companiei pe care o conduci. În cel mai bun caz, dacă reușești să depășești un nivel de performanță bun, oamenii tăi vor munci pentru a acoperi disfuncționalitățile din alte zone ale organizației. Așa pățesc 90% din …foștii „campioni în business”. Limitele întregului sistem ar trebui alese și definite la un nivel adecvat scopului specific în cauză. Ex: sistemul de invățământ sau un sistem școlar complet.

solar-system

 

  • Poți privi un sistem ca având limite externe bine delimitate (sistem închis) sau ca având legaturi diverse cu mediul în care funcționează (sistem deschis). Orice organizație este, bineînțeles, un sistem deschis. Acestă perspectivă este de bun simț și realistă. 

Ilustrare: Aproximativ jumătate din organizațiile mari și foarte mari cu care am lucrat în 15 ani de coaching în România au o percepție despre sine că sunt sisteme închise. Implicit, e nevoie de foarte mult efort să perceapă schimbările din mediul în care își desfășoară activitatea. Mai mult decât atât, nevoia de siguranță a liderilor își spune, de obicei, cuvântul: adaptarea la condițiile de schimbare accelerată a piețelor se întâmplă, în aceste cazuri, din ce în ce mai rar/greu. De aceea, înainte de orice intervenție organizațională, stau de vorba cu oamenii-cheie despre lucruri care sunt foarte departe de posibilele lor obiective de coaching.

  • Limitele unui sistem privit ca întreg pot fi alese, definite, stabilite la un nivel perfect potrivit cu scopul funcționării sistemului.

Ilustrare: În fiecare contract de coaching, cu fiecare echipă, avem înainte de a începe o discuție deschisă despre care este cel mai bun mod de a conlucra. Așadar, putem lucra săptămânal, lunar, trimestrial sau anual. Cateva ore sau cateva zile în șir. Cu o agendă bine structurată de la început sau explorativ, cu agenda goală și gata să fie umplută. Această capacitate de adaptare este, pentru toti managerii cu care lucrez, marca înțelegerii intime a construcției unui sistem transformativ.

  • În același fel, putem alege și defini sisteme care conlucrează de pe poziții non-ierarhice. Nu este neapărata nevoie de o ierarhie bine stabilită ca subsistemele să funcționeze coerent împreună. De exemplu: sistemul financiar, sistemul de luare a deciziilor, sistemul de responsabilitate.

Ilustrare: Una dintre cele mai mari greșeli repetitive ale companiilor, reflectată în modul de gândire a liderilor acestora, este gândirea pe baza ierarhiei. De obicei, echipele care conțin mult potențial sunt realmente „sugrumate” de o nevoie de control care ascunde sub ea o dorință majoră de putere. Când se poate, o adresez imediat. Când nu, găsim soluții de „influență pozitivă” a celor care au această nevoie de putere. De obicei, sunt ori oameni ne-etici, ori niște copii mari.

***

Fac o pauza și revin!

Coaching-ul echipei de management

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

Succesul: individual sau in echipa?

In ultimii ani am trecut de la antrenamentul individual al managerilor de top la antrenamentul lor in echipele din care fac parte sau pe care le conduc. De aceea, intrebarea din titlu mi se pare din ce in ce mai importanta! Tot de aceea, voi organiza urmatoarea Dimineata de Coaching exact pe aceasta tema. Dar inainte de a ne vedea acolo, hai sa exploram un pic contextul acestei alegeri…

In experienta mea de coaching in Romania, expresia “lucrul in echipa” devine din ce in ce mai des instrumentul perfect de a ucide din start chiar lucrul in echipa. Am vazut multi lideri care – mai mult sau mai putin constient – arunca aceasta expresie cu o mare larghete, fara a avea un parcurs bine definit. Si totusi o fac atat de des, incat ne-am putea gandi ca pana la urma lucrurile incep sa se miste si oamenii incep sa functioneze si in cadrul echipelor. Ei bine, asta nu se intampla!

De ce? Eu am un raspuns simplu: pentru ca accentul este pus foarte nepotrivit, tocmai pe „lucrul in echipa„. nepotrivit, pentru ca:

1. Lucrul in echipa nu exista, de fapt.

2. Lucrul in echipa este un mit.

Sa ma explic, dupa ce am facut afirmatii atat de provocatoare. Ceea ce desemnam prin expresia „lucru in echipa” se intampla in secvente extrem de scurte de timp. Uneori dureaza doar cateva sutimi de secunda. Momentul lucrului in echipa este atunci si numai atunci cand o sarcina operationala sau o discutie strategica este pasata cu succes intre mai multi indivizi. Exact ca in sport! Iar aceste momente nu au nici cea mai mica relevanta (in afara de cea de spectacol!) pana in momentul in care fiecare membru al echipei isi indeplineste responsabilitatile proprii, fiind astfel in pozitia de a permite fenomenului sistemic al „lucrului in echipa” sa apara. Mai mult decat atat, momentul de lucru in echipa devine stabil si observabil numai atunci cand fiecare participant isi performeaza in continuare rolul, asa cum este stabilit si de asteptat!

Ceea ce vreau sa spun, de fapt, este ca lucrul in echipa nu este bazat atat de mult pe oamenii care lucreaza impreuna ca si o echipa, cat pe indivizi separati care isi duc la bun sfarsit roluri bine definite, fara a se suprapune cu ceilalti indivizi. Numai atunci poate aparea acest atat de vocalizat fenomen.

Mai mult decat atat, ceea ce sugerez este ca tu, liderul unei echipe, ai nevoie sa te concentrezi foarte mult pe cate unul din membrii echipei tale, care va deveni performant prin simplul fapt al bunei indepliniri a responsabilitatilor sale. Atunci si numai atunci, lucrul in echipa se poate manifesta in secvente succesive. Atunci si numai atunci vei simti ce inseamna adevarata performanta si vei atinge succesul, cu echipa ta!

***

Luna trecuta am facilitat un workshop de „lucru in echipa si colaborare” pentru un client nou, o companie multinationala cu rezultate comerciale …nu-foarte-bune. Inainte sa le spun ce ti-am scris si tie aici, am intrebat grupul de manageri care este definitia lor a „lucrului in echipa„. Una dintre directoarele companiei a nimerit-o din prima:

„Pentru mine, lucrul asta in echipa este de fapt efortul fiecarui om din echipa! Si daca oamenii inteleg ca rezultatele fiecaruia depinde de rezultatele tuturor celorlalti, atunci vom avea succes!”

Inchei aici, invitandu-te la Dimineata de Coaching pe aceasta tema!

Paradoxul meu si vorbirea in public

Inceputul acesta de an a venit cu o dezvoltare paradoxala pentru mine: am fost deja invitat sa fiu „keynote speaker” la 5 evenimente. Adica sa vorbesc in fata unor grupuri de oameni, unele complet inchise (cum ar fi intalniri sau conferinte ale unor companii multinationale), altele mai deschise (conferinte ale breslelor profesionale) si nu in ultimul rand la evenimente publice, cu participanti veniti din toate domeniile, activitatile si cu o multime de interese.

Paradoxal, am spus. Deoarece in coaching tacerea este cel mai important instrument. Tacem si facem. Dialogul clientilor se modifica, creste si devine excelent doar in tacerea coach-ului. Si mai mult de-atat: nu am o teorie, un model pe care sa il apar, sa il promovez, sa il vand. Nu pot si nu vreau sa vorbesc pe o tema comerciala. Imi doresc sa ajut oamenii sa isi depaseasca nivelul actual si sa fie din ce in ce mai buni in ceea ce fac ei. Eu nu stiu ce fac ei, nu sunt expert in activitatea si viata celor cu care lucrez. Eu ghidez.

***

Revenind: la unul dintre ele am reusit, in colaborare cu organizatorii, sa transformam insusi formatul, sa il facem mai apropiat de coaching: prima jumatate este vorbita (am o gramada de povesti din realitatea noastra a tuturor) iar a doua este o secventa de coaching practic, cu toti participantii. Am scris AICI despre ce se poate intampla, intr-un asemenea eveniment. Click pe sigla lor si vezi ce si cum, direct de la sursa:

Din experienta mea, in masura in care vii cu scopuri sau ambitii foarte bine formulate, aceste intalniri pot avea rezultate realmente extraordinare pentru tine. Cum? Simplu: e nevoie de curaj, determinare si concentrare sa iti atingi adevarata valoare. Si sa ti-o mentii. Cand vii intr-un astfel de grup, singura cerinta este sa traiesti la inaltimea visurilor tale.