Cum facem transformare organizațională (1)

Observ – cu suficientă stupoare! – că apar parcă peste noapte tot felul de modele și scheme de îmbunătățire a activității de business. Unele cu „ceferticat„, altele bazate pe o expertiză „obiectivă” și de-a dreptul milenară a câte unui ex-manager de la câte o mare companie multinațională. Și m-am gândit să îi ajut pe acești oameni, cu câteva mostre fundamentale de gândire corectă, normală la cap, în această privință. De ce? Poate și pentru că realmente am devenit sătul să aud de la cei cu care lucrez că au cumpărat tot felul de bazaconii, pe bani grei, cu singurul rezultat palpabil că și-au pierdut definitiv încrederea în „ceea ce poate aduce coaching-ul„.

Deci, dacă vrei cumva să faci un pas înainte cu tot cu organizația pe care o consiliezi, antrenezi, sfătuiești, conduci etc. te invit să îți arunci măcar ochii pe urmatoarele rânduri. Să încep de la bază:

  • Gândirea sistemică constă în înțelegerea unui sistem prin examinarea legăturilor și interactiunilor dintre comportamentele care alcătuiesc acel sistem în ansamblul lui.

Ilustrare: În majoritatea organizațiilor cu care lucrez, gândirea sistemică este pseudo-absentă. Mai totdeauna, sunt chemat să îmbunătățesc, să dezvolt sau să transform comportamentele și relațiile de comunicare și decizie ale unei echipe sau ale unui director. Si toată lumea speră că, odata ce se întâmplă ce am agreat prin contractul de coaching, lucrurile să meargă mai bine în acea echipa sau cu acel director. De cele mai multe ori, însă, după o transformare punctuală prin coaching, apar „ca prin minune” situații „noi„, din zone ale sistemului organizational neluate în seamă.

  • Sistemul perceput ca un întreg este un mod de a percepe organizația în relație cu mediul din care face parte. Acest mod de a vedea lucrurile oferă un mijloc rapid de înțelegere și ne arată organizația ca un complex de sisteme umane și non-umane interconectate. Iar acestea au nevoie să funcționeze împreună, pentru a aduce succesul întregului sistem.

Ilustrare: Este complet inutil să faci o analiză a obstacolelor, piedicilor, interferențelor care te împiedică să faci performanța. În cel mai bun caz, poți chestiona 3-4 oameni de încredere din organizație pe acest subiect. La fel de inutil este să îți pui speranța într-un anumit departament, într-o anumită divizie a companiei pe care o conduci. În cel mai bun caz, dacă reușești să depășești un nivel de performanță bun, oamenii tăi vor munci pentru a acoperi disfuncționalitățile din alte zone ale organizației. Așa pățesc 90% din …foștii „campioni în business”. Limitele întregului sistem ar trebui alese și definite la un nivel adecvat scopului specific în cauză. Ex: sistemul de invățământ sau un sistem școlar complet.

solar-system

 

  • Poți privi un sistem ca având limite externe bine delimitate (sistem închis) sau ca având legaturi diverse cu mediul în care funcționează (sistem deschis). Orice organizație este, bineînțeles, un sistem deschis. Acestă perspectivă este de bun simț și realistă. 

Ilustrare: Aproximativ jumătate din organizațiile mari și foarte mari cu care am lucrat în 15 ani de coaching în România au o percepție despre sine că sunt sisteme închise. Implicit, e nevoie de foarte mult efort să perceapă schimbările din mediul în care își desfășoară activitatea. Mai mult decât atât, nevoia de siguranță a liderilor își spune, de obicei, cuvântul: adaptarea la condițiile de schimbare accelerată a piețelor se întâmplă, în aceste cazuri, din ce în ce mai rar/greu. De aceea, înainte de orice intervenție organizațională, stau de vorba cu oamenii-cheie despre lucruri care sunt foarte departe de posibilele lor obiective de coaching.

  • Limitele unui sistem privit ca întreg pot fi alese, definite, stabilite la un nivel perfect potrivit cu scopul funcționării sistemului.

Ilustrare: În fiecare contract de coaching, cu fiecare echipă, avem înainte de a începe o discuție deschisă despre care este cel mai bun mod de a conlucra. Așadar, putem lucra săptămânal, lunar, trimestrial sau anual. Cateva ore sau cateva zile în șir. Cu o agendă bine structurată de la început sau explorativ, cu agenda goală și gata să fie umplută. Această capacitate de adaptare este, pentru toti managerii cu care lucrez, marca înțelegerii intime a construcției unui sistem transformativ.

  • În același fel, putem alege și defini sisteme care conlucrează de pe poziții non-ierarhice. Nu este neapărata nevoie de o ierarhie bine stabilită ca subsistemele să funcționeze coerent împreună. De exemplu: sistemul financiar, sistemul de luare a deciziilor, sistemul de responsabilitate.

Ilustrare: Una dintre cele mai mari greșeli repetitive ale companiilor, reflectată în modul de gândire a liderilor acestora, este gândirea pe baza ierarhiei. De obicei, echipele care conțin mult potențial sunt realmente „sugrumate” de o nevoie de control care ascunde sub ea o dorință majoră de putere. Când se poate, o adresez imediat. Când nu, găsim soluții de „influență pozitivă” a celor care au această nevoie de putere. De obicei, sunt ori oameni ne-etici, ori niște copii mari.

***

Fac o pauza și revin!

Coaching-ul echipei de management

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

2014 si optimismul liderilor romani (2)

In post-ul anterior, iti spuneam ca anul 2014 se prezinta increzator pentru liderii romani din punct de vedere al perspectivelor de crestere ale companiilor pe care le conduc. Continui in aceeasi idee, cu un studiu proaspat: perioada de desfasurare – 23 ianuarie – 6 februarie a acestui an, efectuat pe 117 executivi de top din Romania, majoritatea respondentilor (52%) provenind din companii cu cifre de afaceri mai mari de 50 de milioane de euro, al celor de la EY, intitulat sugestiv ‘’A vision of growth’’.

Studiul scoate in evidenta 5 mari „descoperiri”:

I. Executivii se asteapta la crestere

28% din respondenti anticipeaza o crestere semnificativa de 10 – 30% in ceea ce priveste cifra de afaceri a companiei lor in 2014, comparativ cu 25% in 2013, in timp ce 67% se asteapta la o rata de crestere de 5-10%, in comparatie cu doar 51% la inceputul anului trecut.

II. Cresterea nu e mare

Doar 21% dintre respondenti se asteapta ca rata de crestere a profitului  companiei lor sa varieze intre 5 – 10% in 2014, comparativ cu 37% in 2013, dar acest lucru reprezinta un procent mai mic de 26% fata de 31% in 2013 ce se asteapta ca profitul companiei lor sa creasca cu 10-30% in 2014.

III. Mariri de salarii la top

La inceputul anului 2014, 2% dintre respondenti spun ca majorarea salariilor in compania lor este de asteptat sa depaseasca 10%, acelasi procent ca anul trecut. Aspectul cel mai important releva faptul ca in timp ce 42% au spus ca nu vor fi majorate salariilor in 2013, doar 19% spun acelasi lucru de la inceputul anului 2014

IV. Banii de la banci, in scadere

In acest an, strategia principala a companiilor ramane finantarea investitiilor prin imprumut bancar (49% in 2014 vs 46% in 2013). Imprumuturile intre companii, resursele proprii, precum si profitul reinvestit sunt asteptate sa creasca la 39% in 2014, comparativ cu 27% la inceputul anului 2013.

V. Reinventeaza-te sau dispari

Spre deosebire de anul trecut, cand majoritatea companiilor (76%) au declarat ca vor continua sa ramana pe piata in cazul în care aceasta scade, in 2014 doar 56% spun acelasi lucru. Totusi un procent mai mare de companii (56% in 2014 vs 46% in 2013) sunt dispusi sa transforme piata prin abordari inovatoare in cazul in care apare un astfel de declin.

***

Pe larg, studiul abordeaza mediul interior si exterior in care executivii de top si companiile lor din Romania functioneaza, astfel:

Cum definesc companiile succesul?

Companiile masoara succesul cumuland rezultatele financiare (96%), cota de piata (63%) si brand awareness-ul (39%), dar satisfacția clientilor (78%) pare sa ocupe un loc important pe lista lor de criterii. In 2014, distributia acestor elemente ramane destul de similara cu cel indicat de respondenti la inceputul anului 2013.

Care sunt cele mai puternice atuuri ale competitiei?

Pretul mic reprezinta avantajul principal al concurentei respondentilor, de pe piata locala, ce a scazut de la 31% in 2013 la 26% in  2014. Insa brand awareness-ul a ramas cel mai important atuu (37% in 2014 fata de 39% in 2013). O crestere notabila reprezinta segmentul de „Cercetare & Dezvoltare’’, pana la 7% in 2014, de la doar 2% de la inceputul anului 2013.

Ce fel de angajati vor liderii?

Acestia din urma (82 % in 2014, fata de 83% in 2013) sunt constienti ca educatia si forta de munca calificata joaca un rol important in succesul companiei lor. Astfel, 37% din respondenti se așteapta la o crestere a numarului de angajati in 2014, in scadere de la 56% la inceputul anului 2013. Vestea buna este ca, la începutul anului 2014, 14% dintre respondenti spun ca se asteapta ca numarul angajatilor sa creasca intre 10 – 30%, comparativ cu doar 5% in 2013. In ceea ce priveste cresterea salariala, doar 2% dintre respondenti spun ca este de asteptat un procent de crestere de peste 10% in compania lor, acelasi procent ca si anul trecut.  Studiul sublinineaza ca in timp ce 42% au spus ca nu ar fi nici o crestere salariala in 2013, numai 19% spun acelasi lucru la inceputul anului 2014. Respondentii (31%) sunt insa extreme de constienti de legatura stransa ce exista intre nivelul de competenta si performanta companiei.

Cum stam cu profitul si increderea in business in 2014?

Increderea in cresterea industriei per total ramane destul de scazuta in 2014, chiar daca cei mai multi respondenti se asteapta ca veniturile sa creasca. Decalajul dintre increderea in industrie si prognoza de crestere a companiei ramane remarcabil si in 2014 , ceea ce arata ca societatile se incred in strategiile lor, deoarece  care se simt mai bine pregatite (de la 25 % in 2013 la 40 % in 2014) pentru a face fata provocarilor mediului de afaceri.

***

La inceputul anului 2014, 80 % dintre respondenti spun ca strategia companiei lor de a creste vanzarile consta in introducerea produselor / serviciilor noi pentru clientii existenti (fata de 75 % in 2013), in timp ce doar 10 % spun ca vor fi reduce preturi (in comparative cu 18 % in 2013).

Ma bucur sa vad ca incepem sa ne deschidem mintile pentru moduri de a face business din ce in ce mai variate, mai performante. Piata de business din Romania este inca un ecosistem instabil, cu multe zone albe, libere. Si oamenii fac, din ce in ce mai mult, diferenta.

Succes!