Etichetă: CEO coaching

Cum depășesc liderii autentici dificultățile în comunicare?

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Din experiența mea de coaching în România, observ tot mai des că marea problemă cu care se confruntă adesea oamenii de afaceri pleacă de la o tendință universală de a crede că sunt destul de buni la capitolul comunicare. În realitate lucrurile nu stau chiar așa, nici măcar în cazul în care comunicarea se face cu persoane apropiate.

Atunci când vorbim cu oameni pe care îi cunoaştem, avem tendința de a face presupuneri cu privire la ceea ce ei înțeleg. Acest lucru nu se întâmplă atunci când vorbim cu persoane străine. Maniera de a supraestima cât de bine comunicăm (și cât de bine suntem înțeleși) este atât de răspândită încât psihologii au chiar și un nume pentru ea: closeness-communication bias.

La fel cum am afirmat de nenumărate ori, atuul unui lider şi cheia oricărei reţete de succes este comunicarea. Liderul are nevoie, mai presus de toate, să inspire atât prin acțiunile sale cât și prin maniera în care reușește să transmită un mesaj. Majoritatea liderilor pot atinge acest prag prin înțelegerea celor cu care comunică și prin abilitatea de a vorbi direct cu nevoile lor într-un mod în care ei sunt gata să audă.

 Listen-and-communication-1024x654

“The single biggest problem in communication is the illusion that it has taken place.”

-George Bernard Shaw

Iată câteva strategii pe care le poți aplica atunci te confrunţi cu probleme de comunicare:

  1. Dezvoltă capacitatea de a te adresa unui grup ca și cum ai purta o conversație individuală (fie că vorbești în cadrul unei întâlniri cu o echipă mică sau o adunare la nivel de companie). Indiferent de contextul comunicării este necesar să realizezi un nivel de intimitate în abordare, pentru ca fiecare participant din camera să simtă că vorbești cu el. Pentru a realiza acest lucru trebuie să încerci să fii autentic emoțional și să emani aceleași sentimente, energie și atenție care s-ar regăsi într-o conversație unu-la-unu (spre deosebire de anxietatea care apare în cazul unui discurs în fața unei mulțimi).
  2. Ascultă pentru a putea comunica! Una dintre ispitele cele mai dezastruoase pentru un lider este tratarea comunicării asemenea unei străzi cu sens unic. Pentru a putea transmite un mesaj autentic care să aibă impactul dorit este necesar să îți asculți interlocutorul și să nu cauți să ai mereu ultimul cuvânt.
  3. Pentru un lider este important să poată realiza o legătură emoţională cu interlocutorii săi. Maya Angelou spunea „Oamenii vor uita ce ai zis și făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.”  Tratează lucrurile cu transparență şi simplitate. Fii uman. Arată-le celor din jur ceea ce te inspiră și ce te face să continui. Acest lucru te va ajuta să te apropii şi să stabileşti o legătură mai bună cu interlocutorii tai.

Aceste sugestii pot părea neimportante dar reprezintă detaliile care modifică întregul scenariu de comunicare. Tendința de le ignora este mare și în numeroase cazuri este punctul de debut al eșecului.

Workshop-ul Prezența Executivă exploatează și tratează în detaliu aceste probleme precum și manierele în care se pot depăși. Comunicarea rămâne atuul cheie al unui lider de succes. Acest eveniment va aborda atât subiecte din aria tematică a comunicării, cât şi din cea a comportamentului şi imaginii profesionale.

La finalul zilei de 16 noiembrie toţi participanţii vor putea să afirme că au consolidat fundația dezvoltării lor profesionale.  Eşti invitat!

Performanța trece prin stomac (P)

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Atunci când vorbim despre mediul de business din România nu trebuie să pierdem din vedere combustibilul acestuia, și anume oamenii săi. Fiecare cu titulaturi care mai de care mai lungi și sofisticate, consideră, într-o măsură mai mică sau mai mare că succesul – rareori eșecul le este datorat în mod individual, în totalitate. Din experiența mea de coaching în România am remarcat că aceștia pierd din vedere, în mod voit sau nu, contribuția și efortul colectiv care au condus la rezultatele obținute.

După cum am mai spus, nimeni nu evoluează singur. Nici personal, nici la job. Când ne referim la locul de muncă și la parcursul nostru profesional, cel mai potrivit mediu de dezvoltare este echipa din care faci parte și oamenii cu care interacționezi regulat și care te cunosc. În coaching este foarte importantă gandirea sistemică, care constă în înțelegerea unui sistem prin examinarea legăturilor și interacțiunilor dintre comportamentele care îl alcătuiesc în ansamblu, deci, implicit, dezvoltarea individuală se leagă direct și profund de dezvoltarea întregului mediu de care aparții.

În practica mea de coaching în România am întâlnit mulți manageri care caută soluții complexe pentru creșterea coeziunii de grup și pentru facilitarea echipelor din cadrul organizațiilor în care activează. Nevoia de unitate a echipelor este într-adevăr una reală, dar să începem cu lucrurile mici … precum prâzul.

Motivele pentru care mâncatul pe tastatură are un impact negativ asupra angajaților sunt bine cunoscute. Ce ar fi dacă am privi acest moment al zilei din perspectiva beneficiilor pe care mâncatul prânzului împreună cu colegii le are asupra echipelor?

Să privim simplu: nevoia de hrană este una fundamentală, fără de care nu ne putem desfășura activitățile de zi cu zi, ce să mai vorbim despre sarcini complexe care necesită atenție și organizare. Putem spune astfel că performanța trece prin stomac, în drumul ei de la idee la rezultat.

De asemenea, prânzul cu colegii este un act de legare al relațiilor dintre aceștia, un moment de relaxare si de diminuare a anxietăților cauzate de stresul de la locul de muncă. Nu vei găsi adversitate într-un mediu unde oamenii sunt legați unii de ceilalți prin ceva mai mult decât relații profesionale.

Astfel, ca angajator, poți avea grijă de nevoile angajaților tăi într-un mod eficient, cu beneficii mutuale, prin oferirea de tichete de masă. Această formă de recompensare creează un tip de motivație extrinsecă angajaților și le oferă sentimentul de recunoaștere prin intermediul unei adăugiri la salariu, iar angajatorii beneficiază de diverse scutiri sau reduceri de impozite.

UP România este o companie cu și despre oameni care oferă clienților lor diverse unelte pentru recompensarea și recunoașterea angajaților precum: tichete pe suport de hârtie și carduri de masă Chèque Déjeuner, tichete cadou Cadhoc, vouchere de vacanță Chèque Vacances, tichete sociale Chèque de Services, tichete sociale pentru grădiniță și tichete de creșă Chèque Bébé.

Dacă decizi că acest instrument poate funcționa și în compania ta apelează cu încredere la compania UP România, însă să nu pierzi din vedere și celelalte modalități de a le transmite angajaților tăi apreciere și recunoaștere pentru că aduc un plus de valoare prin munca lor.

Coaching-ul echipei de management

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

2014 si optimismul liderilor romani

Mihai Stănescu 2 Comentarii

Anul trecut, pe vremea asta, iti spuneam ca traim vremuri cel putin interesante fiindca mai multe companii multinationale din Romania isi schimbau liderii. Gasiti articolul AICI.

Dupa inca un an de coaching in Romania, confirm si eu, din practica, faptul ca noii lideri romani sunt increzatori in perspectivele de crestere ale companiilor pe care le conduc. Oamenii de la PWC au si facut un studiu despre asta, studiu despre care vreau sa iti spun cateva lucruri astazi.

Diferenta majora dintre ani este increderea pe care conducatorii mediului privat de business din Romania o au in viitor. Astfel, 86% dintre CEO-i se arata oarecum sau foarte increzatori in privinta sanselor de crestere in urmatoarle 12 luni, iar 39%, foarte increzatori. Si proiectia increderii se pozitiveaza, pentru viitor: pe termen mai lung, 96% sunt oarecum sau foarte increzatori in ceea ce priveste sansele de crestere in urmatorii trei ani, iar 49%, foarte increzatori.

La nivel de industrie, CEO-ii din turism sunt mai increzatori cu privire la perspectivele pentru urmatoarele 12 luni (46 %), urmati de cei din domeniul bancar si piete de capital (45 % ), de cei din retail (44 %),  de cei din servicii financiare (44 %), comunicatii (44 %) si de cei din inginerie si constructii (41 %). Adica unele industrii sunt mai …gata de schimbarea perspectivei. Si prin vocea primului reprezentant local al companiei, spun asta.

La nivel regional, CEO-ii din Europa Centrala si de Est arata cel mai scazut nivel de incredere in privinta economiei mondiale (26%), dar CEO-ii romani sunt mult mai optimisti, 45% din respondenti au incredere ca economia globala se va imbunatati in urmatoarele 12 luni, comparativ cu doar 13 % anul trecut. Balcanii sunt un teritoriul cultural flexibil, care in aceste vremuri se poate adapta si poate castiga inainte de vreme cateva meciuri importante.

Preocuparea cea mai des intalnita a CEO-ilor, reflectata in studiu, reprezinta modul de actiune al Guvernului sau mai bine zis lipsa acestuia. Alte preocupari ar fi supra-reglementarea (72%), deficitele fiscale (de 71%) care sunt mai mari decat au fost vreodată, cresterea poverii fiscale (70%), disponibilitatea competentelor-cheie (63%), volatilitatea cursului de schimb (60% ) si lipsa de stabilitate pe pietele de capital (59% ). E si firesc, nu am intalnit inca CEO in Romania care sa nu fie nemultumit de parteneriatul cu Guvernele locale. Mint, am intalnit unul, care face afaceri cu Guvernul de cand compania multinationala pe care o conduce a aterizat in Romania. Insa va pot spune ca este o situatie speciala de coaching in Romania, datorata in primul rand obiectivelor cu care a venit in coaching acest CEO: re-cucerirea pietei europene, investitii in Orientul Indepartat etc.

Subiecte de actualitate precum amenintarilor cibernetice – inclusiv lipsa de securitate a datelor – si viteza schimbarilor tehnologice disruptive sunt privite ca amenintari de mai putin de jumatate din CEO-i. Cred ca studiul celor de la PWC a ocolit cu brio segmentul puternic de IT din tara noastra. Din intalnirile de coaching cu maangerii companiilor multinationale de IT&C, viteza schimbarilor de solutii in servicii este unul dintre primele puncte de adaptare in stilul de conducere.

Cam asta ar fi. Inchei cu cateva date pe care le consider utile, din aceeasi sursa:  

  • 47% din CEO-ii romani – cred ca inovarea de produs / serviciu e cheia businessului
  • 84% din CEO-ii romani – au intreprins initiativa de reducere a costurilor in cele 12 luni ce au trecut
  • 63% din CEO-ii romani – vor sa faca acelasi lucru in privinta costurilor pentru urmatoarele 12 luni
  • 22% din CEO-ii romani – se asteapta ca efectivul de angajati sa creasca cu 5% pe parcursul urmatoarelor 12 luni
  • 92% din CEO-ii romani – cred ca progresul tehnologic va fi cel care le va transforma business-ul in urmatorii 5 ani
  • 73% CEO-ii romani – vor ca Guvernul sa reglementeze legislativ clar si sigur si nu in ultimul rand, proiectat pe termen lung

Fie ca esti sau nu (inca!) la acest nivel de decizie si reprezentare a companiei in care lucrezi, aceste date pot spune multe pentru perioada care urmeaza. Iti doresc sa iti gasesti inspiratia pentru cele mai bune decizii! Un an mai bun!

Succes!

Coaching the CEO

Mihai Stănescu Lasă un comentariu
As some of you may know, in the past few years I’ve chosen to practice coaching in groups or teams. After many years of individual coaching, I still saved some time for 1-on-1 sessions. And this year, looking back at individual coaching programmes, I’ve noticed that 90% of my clients are CEOs in multinational or romanian companies. That’s why I’ve decided to write a series of articles dedicated to them.
First of all, it’s important to see the context in which a CEO ‘operates’. Believe it or not, in most cases, it’s an european context, if not a global one. In brief, most companies I know are relocating their resources to places they consider to be the safest to exploit them and put constant pressure on the heads of their subsidiaries/units.
How can this context affect the organizational life of a CEO? Well, let’s look at some general facts:
– in the last 10 years, about 80% of the top companies have replaced their CEO – this is globally, at a local level the percentage is higher
– in the last 5 years, the upgrade to the CEO position has increased to more than 50% and the position is being held no more than 3 years.
The boards of directors and key-influencers are less and less tolerant with CEOs who perform lower than their expectations. The only way  to meet the constantly-increasing expectations of the people in the company, the business press and public opinion  is for the CEO to exceed his own promises and performance. After all, no matter how bright, talented, experienced and motivated the CEO is, he/she is also human. Surprisingly or not, some people tend to forget this small detail once in a while. And here is where I notice that my intervention as a coach works every time: these special beings find again their own limits and learn to re-distribute their energy and decisions in an ecologic manner – meaning they protect themselves, but without losing any important information or opportunity the market has to offer.
There is one more perspective, unique for every CEO I’ve worked with so far: he/she is the only person that operates within an evaluation void. Which makes the self-evaluation even harder. In this case, the only situation that the CEO can count on is the constant evaluation he/she receives from all of his/her colleagues. And in most cases this evaluation is an enormous cause of stress.
I’ve listed a long list of coaching topics, so far! I am going to add one more, well-known to most company managers: I am not surprised that a CEO is feeling more and more stressed out for the simple reason that from year to year the expectations and the level of performance are being constantly lifted. Everybody expects better results, higher profits, bigger market share – which brings along another ‘disaster’: everybody expects the CEO to look after himself. When I say this, I am thinking in matter of personal and professional recognition, which in most cases are hanging by a thread. The CEO is mostly alone, and this is what it’s called ‘executive lonliness’. But he doesn’t know one thing: he can have a trustworthy partner.
To close it up, I have only one phrase in mind:
„In case of side effects, please address to your …”

Top team coaching: III. Antrenorul „greilor”

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Inchei astazi aceasta mica serie, cu cateva randuri pe o tema care mi se pare fundamentala, in coachingul executiv: daca coachingul este adjuvantul de care profesionistii au nevoie in drumul lor catre performanta, cine este realmente in stare sa antreneze seniorii din echipa de management?

Bien sur, majoritatea coachilor sustin – sus si tare – ca pot si stiu sa faca asta. Probabil ca asa si este, fiecare beneficiaza de clientii pe care ii merita. Insa am vazut in ultimii ani de coaching in Romania de prea multe ori manageri seniori care observa ca programul de coaching in care sunt implicati nu ajunge la rezultatele de care au nevoie. Ilustrativa este fraza pe care mi-a soptit-o unul dintre cei mai seriosi si profesionisti directori de HR din piata corporatista romaneasca: „draga Mihai, dupa un an de coaching (cu altcineva, n.a.) mi-am dat seama ca am facut o mare greseala; nu am ajuns unde ne-am propus si regret ca nu lucram impreuna.”

Dincolo de recunoasterea pe care am primit-o de la acest super-profesionist – tardiva, ce-i drept! 🙂 – sunt aici sa va spun ca munca de antrenament pentru membri unei echipe de management nu este o munca pentru cei slabi de inger. Daca nu oferi din primul moment valoare adaugata, inteleasa clar si adecvat la situatia specifica in care e echipa, vei fi eliminat rapid. Si pe buna dreptate. Implicit, cel care se apuca sa lucreze la acest nivel are nevoie sa castige ultra-rapid increderea unor oameni extrem de inteligenti, puternici si sceptici. Nici nu cred ca mai este nevoie sa spun ca cel/cea care sunt prea sensibili la autoritate sau la a accepta critici severe nu rezista mult in ecologia unui board de management.

Buuun… hai sa vedem ce abilitati practice are in sacul propriu un coach potrivit pentru echipa de management a businessului tau. Despre acest lucru am mai scris, la modul implicit, in mini-seria Antrenament pentru CEO, insa imi doresc sa clarific macar cateva din abilitatile-cheie:

1. Abilitatea de a interpreta corect, in timp real, nivelele multiple ale dinamicii echipei si de a le aduce in constiinta managerilor pe cele care ridica productivitatea. In fiecare moment se produc interactiuni foarte interesante, intre starile unui manager, in relatiile dintre manageri, chiar si intre grupul ca intreg si o varietate de influente externe. Aceasta abilitate nu apare ca urmare a intuitiei, ci este rezultatul unei cunoasteri extrem de speciale, obtinuta prin practica observatiei dinamicii inconstiente de grup si a dezvoltarii grupurilor umane. Bineinteles, cine are ochi sa vada, va vedea. Iar „ochii” au nevoie si de practica indelungata de coaching exact in situatii de acest gen.

2. Un reflex de constientizare a gradelor de putere si a miscarii puterii in interiorul grupului de directori. Iar acest reflex are nevoie sa fie insotit de o lejeritate in a interveni in aceasta miscare, directionand modurile in care este folosita puterea personala si profesionala a grupului.

3. O abilitate de comunicare speciala: aceea de a pune in cuvinte simple, inteligibile de oricine, ce este observabil din postura de coach. Aici mai este nevoie de ceva fundamental pentur acest nivel de interactiune: de atitudinea de profesionist al performantei, care iti va permite sa ridici orice problema privind functionarea echipei si a membrilor sai, in cel mai potrivit moment.

*Intermezzo: incerc sa fiu cat de sintetic pot, cred ca se poate scrie un intreg volum numai la aceste 3 puncte…*

4. O cunoastere foarte clara a pericolelor etice si practice de a lucra cu un grup care are atata influenta. In particular, coachul trebuie sa fie perfect constient de consecintele supra-identificarii lui cu o alta persoana din echipa de management (de obicei, cu CEO-ul sau unl dintre inlocuitorii sai). Implicit, de aici rezulta impartialitatea si echilibrul dinamic al interventiei, fara ca reactia supra-dozata a coachului – „eu nu sunt membru al acestei echipe!” – sa distruga increderea care sta la baza oricarei relatii performante.

5. Un simt bine ascutit al modului in care functioneaza un business. Al modurilor in care apare profitul, prin valoare adaugata. Castig de fiecare data increderea clientilor din echipele de leadership prin competentele de mai sus, insa cu majoritatea ajung sa lucrez pentru ca ei inteleg cum face business echipa de management a companiei. Si aici, nuantele sunt infinite!

Inchei aici, mai degraba din motive ce tin de lungimea textului. Daca vrei sa vezi ce povestesc in aceasta serie, in realitatea companiei tale, te invit sa ne cunoastem.

Succes!

CEO – novum modus operandi

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

In ultimele saptamani am observat o schimbare subtila in modul in care functioneaza organizatiile cu care am legaturi informationale si de business. Coreland toate observatiile, ipoteza de lucru – in coaching-ul pe care il livrez catre conducatorii de organizatii romani si expati – ar fi ca urmeaza o perioada in care schimbarile majore (sau transformarile, cum le denumesc eu) devin critice. Adica fara ele nu se mai poate. Fara aceste transformari de abilitati si competente, lucrurile o vor lua drastic inspre negativ. Si asta va afecta si pe acei conducatori care nu ocupa scaunul degeaba, ci care chiar isi doresc sa atinga succesul.

Facand coaching in Romania, pot spune ca un CEO are cel mai mare impact in transformarea asta de care iti spuneam in paragraful precedent. Cum zice romanul: „pestele de la cap se-mpute!”. Asta este, traim intr-o ambianta profesionala in care oamenii risca sa isi franga gatul privind in sus, catre cei care ii conduc. Revenind, un CEO are in Romania, puterea de a transforma o oraganizatie. Sau de a deraia complet un proiect de transformare, de crestere catre nivelul urmator.

Bun, cred ca deja te intrebi de ce insirui asemenea truisme. Ei bine, scopul meu este sa iti spun care este detaliul care face diferenta, in Romania, dintre o organizatie care reuseste sa se transforme in criza si una care nu reuseste. Iar acest detaliu nu este o lista de abilitati sau competente pe care CEO-ul le poate dezvolta in organizatie. Asta face toata lumea buna. Detaliul la care ma refer este mult mai simplu si cu impact direct: chiar comportamentul CEO-ului!

Din ce in ce mai mult, acest „mic” detaliu isi creste relevanta in companii. Din ce in ce mai mult, oamenii se simt mai aproape de transformarea starii actuale intr-una de mai bine prin ceea ce vad ca arata CEO-ul. Modul in care el sau ea opereaza, se comporta, da directii, cere lucruri si deleaga este observat si discutat de manageri, de toti colegii lui/ei. Si afecteaza prin importanta lui pe toata lumea. E ca si cum un mare reflector ar fi tot timpul in urmarirea CEO-ului. Iar cand CEO-ul face o schimbare de comportament sau de modus operandi, schimbarea nu numai ca este observata si discutata in toata organizatia, ci este si preluata ca atare de o mare parte din manageri. Adica se schimba si cultura organizatiei.

***

In ultimul an am lucrat cu o companie care si-a propus ca noua abordare de business sa isi transforme structura si competentele pentru a reusi sa livreze mai multa valoare in piata folosind mai putine resurse. Ai zice ca este fantasma oricarui business si as fi de acord. Dar chiar asta si-au propus oamenii de afaceri din companie. Cheia, pe care au gasit-o imediat, a fost sa creasca dramatic co-operarea in atingerea rezultatelor. Co-operarea, retine. Intre departamente, prin directorii de departamente. Nu degeaba au gasit cheia asta: la primele intalniri, mai toti directorii spuneau ceva de genul „la noi nu stie stanga ce face dreapta!„. Deci, o frumusete de comportamente defensive, care dadeau o minunata imagine de silozuri fara nici un fel de legatura intre ele. Mai simplu, oamenii nu aveau incredere in puterea rezultatelor comune.

Succesul programului de coaching a fost clar din momentul in care CEO-ul – un domn respectabil si extrem de decis, pe care il salut! 🙂 – si-a dat seama ca a contribuit fara sa vrea sa crearea de silozuri sau insule. Si-a dat seama si cum a facut asta si am definit un plan simplu de a sparge barierele dintre departamente. Apoi, impreuna cu echipa lui, a inceput sa caute moduri de a incuraja si sustine colegialitatea – emotional, informal, dar si operational, formal. Gasindu-le destul de usor, urmatorul pas a fost sa implice pe toata lumea interesata in deciziile majore ale companiei. In acest pas, CEO-ul trimitea personal invitatii la intalniri regulate, cu diversi reprezentanti ai departamentelor din companie.

Dupa cateva luni, sa vezi surpriza! Majoritatea membrilor echipei de management au copiat acest adevarat novum modus operandi si l-au implementat si ei. Apoi toata organizatia avea intalniri scurte si concentrate pe cele mai „tari” subiecte posibile intr-un business!

***

Desigur, oamenii pot fi impactati pozitiv prin specializari noi si informatii de ultima ora. Dar cel mai simplu este sa ii impactezi printr-o schimbare la varf, o schimbare pozitiva de comportament si de actiune. Iar daca conduci o companie in timpurile astea care cer transformari drastice, te rog ia-ti timp si vezi ce poti face ca sa arati deja aceasta schimbare in bine oamenilor tai. Pentru ca toti, fara exceptie, se uita la tine!

Ibricul de cafea și think tank-ul virtual

Mihai Stănescu 2 Comentarii

Aşa cum am promis în postarea anterioară, revin cu practicabilităţi legate de dezvoltarea inteligenţei colective în echipe. Astăzi vă povestesc două tehnici pe care le folosesc în activitatea mea de coaching în România, „ibricul de cafea” şi „think-tank-ul virtual”. Nu sunt deloc complicate, aşa că vă invit să le folosiţi.

tyizeciz_60-karl-fredrickson

1. Ibricul de cafea

Numele acesta se referă la un timp, un spaţiu şi un mod de adunare informală a echipei. O activitate care le permite să îşi conştientizeze şi dezvolte relaţiile între ei, legate de ceea ce au de făcut. Mi se pare foarte important să spun că modul în care creezi ibricul ține foarte mult de stilul tău personal şi de stilul managerilor echipelor tale. Uneori, ideea de ibric este rapid implementată în toată compania, alteori vei vedea că micul ibric stabilit de tine devine un adevărat templu al recunoaşterii personale şi profesionale. Ceea ce mă duce cu gândul la următoarea observaţie: ibricul trebuie să se afle în concordanță și cu ce înseamnă cultura organizaţională a locului în care munciţi.

Într-o formă sau alta, în sesiunile de coaching în România pe care le-am desfăşurat de-a lungul anilor, am practicat această tehnică. Şi de câteva ori am avut ocazia să o văd  și implementată în organizații. Unul dintre cele mai bune exemple de practică l-am observat la CEO-ul unei companii americane de servicii, om cu care am lucrat la dezvoltarea inteligenţei colective în echipele sale de proiecte, mai mulţi ani.

Acest CEO îşi făcuse un punct de onoare în a le aduce colegilor săi din primul şi al doilea nivel de management câte un fruct exotic, la fiecare început de săptămână. Regula instituită era că primitorii să răspundă la întrebarea zilei. De obicei, întrebarea zilei era pusă de CEO şi se referea la ceea ce se întâmplase în săptămâna trecută. După răspuns, urmă un scurt comentariu şi activitatea se termina în mai puţin de 30 de minute. După un timp, aceste exerciţii de luni dimineaţă au devenit un ibric excelent pentru toată lumea: modelele mentale, percepţiile, abilităţile şi interesele fiecăruia din grupul extins de conducere deveniseră foarte bine cunoscute şi acceptate de toată lumea. Ba mai mult, majoritatea seniorilor implicaţi au început să împrumute unii de la alţii idei şi abordări noi!

2. Think tank-ul virtual

Acest instrument este tot un spaţiu-timp împărtăşit, lipsit totuşi de materialitate. Oamenii nu se mai întâlnesc, ci crează un loc virtual în care îşi împărtăşesc idei, emoţii, reflecţii critice şi informaţii. Think tank-ul virtual este foarte potrivit în proiectele în care echipa se întâlneşte cu provocări complet noi, care nu au mai făcut obiectul activităţii comune.

Premisă de la care porneşte acest tip de instrument al gândirii colective este aceea că evoluţia nu-i niciodată liniara iar scânteile de geniu vin… când vin. Este complet absurd să îi ceri unui om să aibă un program de genialitate, într-o anumită faza a activităţii sale. Mai degrabă, ideile strălucite vor apărea din interacţiuni foarte bune, din adaosuri şi sinteze făcute între membrii aceleiaşi echipe, care au în comun un scop bine definit şi o dorinţă foarte mare de a explora necunoscutul.

Aşadar, acest spaţiu virtual poate servi la înregistrarea/păstrarea ideilor din cursul unei acţiuni sau unui proiect nou. Bineînţeles, mai există o valoare aici: a doua oară vom şti exact ce să facem, după o privire rapidă în schimburile de idei şi informaţii de la primul proiect!
Cel mai important factor al succesului implementării acestui gen de instrument de gândire colectivă este tot uman: think tank-ul are nevoie de un moderator, de un participant care ajută, invită şi susţine grupul până când acesta devine familiarizat atât cu spaţiul definit, cât şi cu modul specific de interacţiune în interfaţă. Odată ce aceste lucruri se întâmplă constant şi coerent, think tank-ul poate deveni o „resursă comunitară” pentru întreaga companie, fapt care va uşura desfăşurarea oricărui proiect în viitor.

***

Acestea sunt doar două exemple de instrumente de dezvoltare a gândirii colective, pe care le folosesc în coaching-ul de grupuri şi echipe. Ele se referă la dezvoltarea abilitaţilor de gândire în situaţii complexe şi noi. De ce să facem asta? Simplu: pentru că puterea şi inteligenţa unui grup antrenat este unul dintre cele mai mari avantaje competitive ale unui business, indiferent de industria în care funcţionează.

Succes!