Etichetă: Coaching

Eveniment: Leadership Concert The Orchestra Experience

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

 

Anul trecut eram onorat să vă prezint și să vă invit la un eveniment de excelență: Leadership Concert. Și în acest an îmi face mare plăcere să fiu alături de cei de la Leadership Events, pentru cea de-a doua ediție a Galei Leadership Concert din 26 mai, la Ateneul Român. 

Primul regal de artă şi leadership din țara noastră a reunit peste 700 de reprezentanţi ai mediului de afaceri din România şi a venit în întâmpinarea nevoii companiilor de a avea echipe implicate şi aliniate strategic, capabile să depăşească provocările actuale din mediul de afaceri şi să obţină un succes răsunător în domeniul din care fac parte.

Anul acesta conceptul va fi dus la un nou nivel prin organizarea unui eveniment grandios ce va face o paralelă între principiile de leadership organizaţional în lumea afacerilor şi în viaţa socială, cu cele ale armoniei şi performanţei unei orchestre. Paradigma muzicală asupra căreia se concentrează ”Leadership Concert – The Orchestra Experience” își propune să ilustreze conexiunea dintre o orchestră și o companie, dezvăluind principii de coordonare, colaborare, înțelegere, spirit de echipă și leadership. Participanții vor fi invitați să observe în timp real modul în care acțiunile dirijorului influențează acțiunile membrilor orchestrei și, implicit, rezultatul final.

La fel ca la ediţia trecută discursurile vor fi susţinute de lideri de top din afaceri, din mediul social şi artă, printre care Prințesa Marina Sturdza, Florin Talpeş (CEO Bitdefender) şi Sergiu Oprescu (Preşedintele Executiv al Alpha Bank România), invitaţi speciali care vor împărtăşi auditoriului viziunea lor asupra elementelor definitorii în desăvârşirea unui adevărat lider şi factorii cheie în motivarea echipelor în vederea atingerii unor performanţe de excepţie. Fiecare moment va fi acompaniat de un moment artistic care va exemplifica trăsătura de leadership reflectată în discurs.

Pe lângă prezenţa liderilor de top din România ce vor urca pe scena Ateneului, pe 26 mai ne vom bucura și de participarea unui keynote speaker strain in persoana lui Conor Neill, profesor de Leadership in Comunicare in cadrul IESE Business School ce va avea o intervenţie structurata drept o simfonie a colaborarii, conectând exerciţiile muzicale de principiile de business, precum: comunicare, strategie, business plan, alocarea de resurse şi delegarea de sarcini.

Conor Neill, © Leadership Events

Accesul la eveniment se va face exlusiv pe bază de bilete, acestea putând fi rezervate pe site-ul evenimentului www.leadershipconcert.ro .  Până la data de 9 mai, biletele sunt puse în vânzare la un tarif promoţional de înscriere timpurie, începând de la 110 de Euro plus TVA, după această dată intrând în vigoare preţul standard al biletelor.

Sunt onorat să…

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Revista Cariere, singura publicatie de leadership si atitudine profesionala din media de business romaneasca, celebreaza 10 ani de povesti de leadership, experiente cu oameni si despre oameni, cariere cladite din pasiune, inspiratie si dezvoltare profesionala.

Am onoarea sa fiu nominalizat la categoria Coaching, meserie pe care o practic cu aceeasi pasiune si devotament de mai bine de 10 ani.

In ultimii ani am descoperit impreuna cu clientii mei sensul practic al cuvantului „performanta”. Cel mai important ingredient al rezultatelor ce depasesc cu mult media este sa iti pastrezi concentrarea si disciplina in momentele grele. Un altul, la fel de important, este sa iti clarifici viziunea succesului pana cand nu mai este nimic de explicat si nu mai iti ramane decat sa treci la actiune. Obiectivul meu este sa continui transformarea mea si a celor care doresc sa evolueze, sa ii ajut pe oamenii dimprejurul meu sa isi indeplineasca cele mai importante dorinte si sa traiasca vibrand, plini de energie, zambitori si stralucitori, asa cum fiecare dintre noi ar trebui sa fie!

Daca consideri ca ceea ce fac merita recunoastere, imi poti acorda un vot pana pe 28 noiembrie 2013, aici. La aceasta data, in urma tragerii la sorti, 10 dintre cei care participa la vot vor fi invitati la Gala CARIERE 10 ANI din 5 decembrie 2013.

Multumesc si… Succes!

CEO – novum modus operandi

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Over the past years I’ve noticed a subtle change in how the organizations I work with function. Correlating all the observations, the hypothesis would be that there is a new phase coming – the one when major changes become critical. Without these changes of abilities and behaviors, things will drastically turn negative. This is also going to affect those leaders who have a real desire to attain success.

By practicing Coaching in Romania for so many years, I can say that the CEO has the biggest impact in this transformation. Meaning, the CEO has the power to whether transform the organization or to completely disturb a transformational, level-upgrading project. This is it, we live in a professional environment where people risk breaking their necks looking up to their leader.

You must already be wondering why am I saying all of this. Well, my goal is to tell you what is the detail that makes the difference, in Romania, between an organization that manages to transform and another one that doesn’t.

The detail is: the CEO’s behavior.

More and more, this “small” detail is becoming more relevant in companies. People are understanding the transformational process through what the CEO is showing them. The ways that he/she operates, behaves, delegates, gives directions and asks for something are observed and discussed by the managers and all of his/hers colleagues. He/she affects everyone through his/her importance, it’s like the CEO is continuously performing on a stage – everybody is looking. Therefore, when the CEO is making a change in his/her behavior, this change is not only observed and discussed, but also taken over by the majority of the managers – results: the organizational culture changes as well.

This year I worked with a company that wanted to transform its structure and competencies in order to deliver more value into the market by using less resources. The key – which they found in no time – was to increase dramatically the co-operation level (between departments, between departments directors) in attaining results. I repeat, co-operation. I wasn’t surprised when they figured this out: in our first meetings, almost all directors agreed that they don’t know each other’s business – they weren’t aware of the power of common results.

The success of the coaching program was clear from the moment when the CEO realized that without his intention, he contributed to the making of these small “islands”. He realized also how he made this happen and together we’ve defined a simple plan to break all barriers between departments and make them work together. Then, together with his team, he started looking for ways to encourage and support collegiality – emotionally in an informal way and operationally in a formal way. The next step was involving everybody in major company decisions. In this step, the CEO was personally sending invitations to regular meetings to various department representatives.

After a few months, the majority of the management team have copied this novum modus operandi and implemented it themselves. Then the entire organization was having short, focused meetings on the company’s “hottest” topics.

Of course, people can be positively touched through new trainings and last-minute information. But the simplest way is to impact them through a behavior and action change at the top. And if you run a company in these times that ask for drastic changes, please make time to see what you can do to show that this change is good for the company and your people.

Because every single one of them – no exceptions! – is looking at you.

Cel mai mare pericol

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Nu, in acest post nu este vorba de nici o catastrofa naturala sau sfarsit al lumii. Nici de vreo stire exagerata cu scopul de a atrage atentia maselor. Iti scriu tie, direct, prevenindu-te de cel mai mare pericol pe care il poti intalni in viata ta de adult: sa iti pierzi pasiunea de a aduce un plus de valoare mediului in care traiesti. Oriunde: in familie, la munca, cu prietenii, in societate etc.

Sau, cu alte cuvinte, sa iti moara pasiunea de a face lucruri bune. De a munci – intr-un sens mai degraba spiritual – pentru mai bine. Si nu, nu este suficient sa „faci ce-ti place„. E nevoie de mai mult de-atat.

Intermezzo (1):

Deunazi ma suna un client de la Viena, directorul regional al unei companii multinationale. Sa-mi marturiseasca ca vrea inapoi in Franta, sa lucreze la un proiect pe care el l-a creat si l-a implementat. Compania l-a „premiat” cu o mutare strategica, pe mai multi bani si pe o pozitie care parea de succes. Imi marturiseste ca dupa un an de munca sustinuta, incepe sa isi piarda pasiunea.

Pasiunea de care vorbesc se vede de la o posta. E atunci cand iti pierzi rabdarea, inainte de inceputul celui mai promitator proiect al vietii tale. E atunci cand timpul zboara pe nesimtite, cand lucrezi la ceea ce te defineste. E atunci cand nu te mai poti desprinde de ceea ce faci, desi ai depasit timpul alocat acelui lucru. E atunci cand timpul, resursele, aglomeratiile de tot felul dispar undeva in peisaj, lasandu-te liber cu obiectul intensului tau interes.

Intermezzo (2):

Saptamana trecuta am sunat 4 prieteni vechi, toti antreprenori in Romania: Timisoara, Brasov, Buzau, Bucuresti. Aflu cum le merge, ce oportunitati le-au mai iesit in cale, apoi „problemele curente”. Tema generala este munca si iar munca, cu rezultate bune. Si ca statul nu ii ajuta sa evolueze, sa creasca. Pasiunea si responsabilitatea de a intretine zeci si zeci de familii ii sustine intr-o lupta aparent fara sfarsit.

Cum iti poti afla pasiunea? Cea mai simpla varianta de atac este sa iti cunosti foarte bine baza de valori pe care functionezi, ca fiinta constienta. Si sa te observi. Sa observi ce alegi sa faci, incepand cu momentele in care esti singur si nu ai pe nimeni care sa iti spuna ce sa faci. Acolo e „secretul” pasiunii tale: ce te indeamna viata si experienta de pana acum sa actionezi, sa aduci valoare in viata ta si a celor apropiati tie?

Daca te indoiesti motivatia acestui efort, iti spun doar un lucru: cel care nu aduce valoare, nu va primi valoare. E timpul sa ne dam seama de rolul pe care il avem, fiecare dintre noi, in insanatosirea societatii umane. Sa oferim, inainte de a cere. Fii atent la cata valoare investesti in orice fel de relatie, incepand de la copii si terminand cu sefii de la job. Doar fii atent.

Intermezzo (3):

Acum aproape o luna m-am intalnit cu unul dintre CEO-ii cu care lucrez. Om ultra-ocupat si ultra-pasionat de ceea ce face. Imi spune ca de-abia asteapta sa plece in vacanta (in care e acum), ca sa se intoarca si sa inchida in toamna un proiect de care este foarte mandru. Si, mustacind, imi precizeaza ca 2 dintre directorii lui vor culege laurii, ca au nevoie sa li se reaprinda motivatia. Radem impreuna, stiind foarte bine despre cine este vorba. Placut, cald, fara ironie.

In toata viata ta de pana acum ai hranit, crescut si cizelat cateva abilitati si competente speciale. Eu sunt aici sa te intreb care sunt acelea. Ai cateva talente care te fac sa fii deosebit de toti oamenii care te inconjoara. Ia pune tu mana si gaseste oportunitati, optiuni de a le pune in valoare! Cauta deciziile care te-au purtat inainte. Cu rezultate foarte bune. Si intreaba-i pe cei care tin la tine, cam cum arati din afara…

Intermezzo (4):

Acum cateva luni, un renumit antrenor sportiv ma roaga sa ma vad cu echipa pe care o creste sa devina campioni in cativa ani. Imi spune ca l-ar prinde bine un discurs de auto-motivare. Rad, nu inteleg nimic din ce imi spune, dar ii promit ca ma vad cu adolescentii lui cateva ore sa punem lucrurile in ordinea fireasca. Zis si facut, oamenii capata incredere si incep inca din primele zece minute sa comenteze aprins despre cum pot sa se miste mai bine. Dificultatile si interferentele sunt clare, nu-mi ramane decat sa ne concentram pe un plan foarte realist. Il facem si oamenii pleaca, glumind si ironizandu-se reciproc despre cat de activi au fost. Si ce bine ar fi sa faca la fel in teren.

Ah, inca ceva: evalueaza-te constant. Stiu ca e pasiunea ta, insa ai obligatia morala fata de tine insuti sa cresti si sa faci lucrurile mai bine. Intreaba-te: „cand voi muri, ce mi-as fi dorit sa fac?” Raspunde-ti si apoi construieste de acolo inspre prezent, inapoi. Apoi mai pune-ti o intrebare: „Care e primul pas care ma conduce acolo?”.

Uneori, viata e prea scurta ca sa o risipesti asteptand weekendurile si vacantele. Traieste pasiunea, gaseste ce te aprinde total si …

Succes!

Top team coaching: II. De ce tocmai coaching?

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

…intrebarea aceasta am primit-o de mii de ori. Populatia de seniori din companiile locale si multinationale reactioneaza la coaching, in Romania, destul de rezervat. Cauza? Cea mai vizibila este relativa greutate de a se pune in acord cu principiul dezvoltarii profesionale continue. Cea mai invizibila este, din experienta mea de coaching in Romania, o teama de a nu le fi recunoscute meritele, teama care vine dintr-un model mental ultra-critic. Dar pe aceasta tema voi reveni.

Inainte de a enunta doua dintre beneficiile evidente ale unui proces de coaching in echipa de management (sau in oricare alta echipa din organizatie, bineinteles!), da-mi voie sa iti mai impartasesc ceva: coachingul a aparut si continue sa existe in lumea de business pentru a da oamenilor un avantaj competitiv. Daca nu ar fi adus un avantaj clar si usor obsevabil, ar fi disparut deja din lumea afacerilor, ca orice nu functioneaza. Iar raspunsul specialistilor in cresterea de companii este simplu: oamenii pot oferi cel mai usor acest avantaj competitiv, prin adaptare si crestere continua. Aici este cheia de bolta, punctul central al coachingului profesionist. Atat si nimic mai mult!

Buuun. Trecand la subiect, motivele principale ale unui program de coaching in echipa ta de conducere sunt:

I. Intelegerea dinamicilor ascunse de grup, prezente in fiecare echipa de management. Marea majoritate a consultantilor, tranierilor si chiar a coachilor pe care ii cunosc nu stiu nimic despre acest subiect. Nu glumesc! Aceasta cunoastere nu se regaseste, de obicei, in formarile standard de coaching.

Revenind, problema este simpla: din moment ce provocarile cele mai importante ale crearii si mentinerii unei echipe realmente performante nu sunt puse pe tapet si in agenda de subiecte, ele nu vor fi niciodata gestionate. Deloc. 0. Implicit, implicarea 101% – atat de dorita, ravnita si laudata in mai toate companiile! – nu se intampla. Iar implicarea aceasta nu apare decat atunci cand fiecare membru al echipei poate avea incredere ca subiectele sensibile de relatie (dintre el/ea si restul echipei de reprezentanti/directori/manageri etc.) nu vor afecta negativ obiectivele si planurile lui/ei de viitor.

Am vazut mai multi CEOi care reusesc sa creeze acest spatiu de incredere mutuala, prin regulile de interactiune pe care le stabilesc si prin faptul ca ei insisi sunt destul de transparenti in actiuni si intentii. Insa marea majoritate a liderilor de business cu care m-am intalnit mi-au aratat, intr-un fel sau altul, ca nu prea vor sa se bage singuri in explorarea si imbunatatirea dinamicii reale a grupului de top manageri pe care il coordoneaza. Pentru ca e greu si nu stii niciodata ce …iepuri apar din palarie. Evident.

II. Responsabilizarea echipei pe subiectul „cum functionam impreuna”. In traseul meu de coaching in Romania cu echipele de management si/sau de manageri dintr-un departament, divizie, business unit etc. am observat cum  fiecare dintre manageri se gandeste mai degraba la rolul si locul lui/ei individual in contextul echipei. Implicit, responsabilitatea functionarii performante a echipei cade, invariabil si tacit, in sarcina managerului de echipa sau organizatie. Aici mai toata populatia e de acord: „daca nu ma manageruieste el/ea, inseamna ca nu am nimic de facut!„. Aceasta implicatie este deosebit de pernicioasa, in conditiile in care cautam performanta si rezultate peste medie. Aici zace cauza micro-managementului (la cele mai inalte niveluri organizationale, ai fi surprins de ce stiu!), a amanarilor si crizelor determinate de acestea, a conflictelor agravate in timp dintre membrii echipei de management s.a.m.d.

In fiecare echipa exista cateva functiuni care au nevoie si ele – saracele! – de gestiune atenta si ritmata: setarea directiei, crearea alinierii intre membri, stabilirea limitelor si a regulilor de co-operare etc. etc. Nota bene: echipa face asta. Nimeni altcineva. Nu seful, nu cel mai puternic om din echipa, nu liderul informal. Toata echipa. Daca echipa vrea intr-adevar sa functioneze performant, acest subiect are nevoie de timp de discutie si de participarea tuturor. Uite, cateva intrebari care sa te ajute in demararea acestui proces:

  • Cum isi ia grupul informatiile, in mod obisnuit? Ce limitari inerente are acest proces?
  • La fel, pe ce informatii, idei, filosofie, sentimente isi bazeaza grupul deciziile?
  • Despre ce sunt deciziile si subiectele de discutie, de obicei? Despre strategie, politici interne, moduri practice de a dezvolta businessul, comunicare, vanzari?
  • Care sunt subiectele care raman de fiecare data nediscutate in grup? Cum afecteaza acest obicei rezultatele?
  • Cat dureaza intalnirile si sedintele de management? De ce atat si nu mai mult/mai putin?

Bref: in absenta alegerilor pe deplin constiente, referitoare la aceste functiuni si procese, este absolut firesc ca grupul sa devina dominat, in timp, de relatiile de putere dintre membri si de modelele standard de comportament ale celor care castiga bataliile privind puterea. Ia spune-mi, ai vazut grupuri de manageri dominate de asa ceva? Glumesc, e desprea altii…

In incheiere, un cuvant de atentionare: daca iti scriu despre acest proces, asta nu inseamna ca oricine are constiinta si competenta sa il duca la bun sfarsit. Ba dimpotriva! Majoritatea consultantilor si facilitatorilor de procese de dezvoltare pe care ii cunosc nu reusesc sa prinda aceste fineturi decat dupa ani si ani de practica. Despre cine si cum poate face un bun coaching de echipa, iti scriu in urmatorul post.

Succes!

Despre disciplina, ca de obicei

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Saptamanile trecute am intalnit mai multi oameni de afaceri care au o reala problema cu colegii/angajatii lor. O fi de la primavara, o fi de la criza, de la lipsa de „motivatie”…nu stiu. Insa motivul de ingrijorare este un pic mai profund si il aud cam des in ultima vreme: absenta (bineinteles, motivata!) a disciplinei.

Sa ne intelegem, nu spun de activitatea tampa, fara creier, din fiecare zi. Ci de rigoarea unor actiuni care nu mai au rezultate imediate, de forta repetitiva a omului care poate taia muntii care ii stau in cale. Asa inteleg disciplina, ca pe o calitate care te ajuta sa ajungi, practic, oriunde! De ce? Pentru ca creaza obiceiuri, obisnuinte pe care te poti baza in orice situatie. Ei bine, lucrurile stau cam asa:

  • Obiceiul nu are minte. Nu mai stai sa il evaluezi de feicare data, e doar ceva pe care il faci. Obiceiurile sunt confortabile, te simti bine cu ele, sunt ale tale. Usoare. 
  • Disciplina are minte. Esti constient de efortul pe care il faci. Disciplina este, de cele mai multe ori, neconfortabila. E grea, dom’le!

Daca ai renuntat la un obicei stii ca schimbarea necesita o modificare de identitate. Complet inconfortabila, de altfel. In directia asta, mie mi se pare ca adevarata disciplina (nu obiceiul rigid si fara minte) e singurul lucru care te ajuta realmente sa iti parasesti zona de confort.

De examplu: vrei sa schimbi un comportament bine inradacinat (un obicei, adica) cu altul (alt obicei). Iti trebuie efort constient si masurat sa faci asta, nu? Ca si cum ai inota de la o insula la alta. Exact ca si in relatia de coaching, efortul si rezultatele sunt considerabile. De fapt, e nevoie sa torni suficienta disciplina in tot sistemul, pana cand vechiul obicei „moare” si cel nou „se naste”. Si lucrurile se linistesc iarasi, cand ajungi pe malul noii insule.

Am o veste buna pentru tine: faza de disciplina este destul de scurta, in comparatie cu timpul pe care l-ai investit deja in vechiul obicei. Ba chiar si cu timpul pe care ti-l vei petrece cu cel nou! De fapt, cat de lung e drumul depinde foarte mult de cat de mare este distanta intre cele doua identitati subiacente obiceiurilor. Atentie! Dintre cele doua versiuni de identitate! Nu dintre obiceiuri!

Ma opresc aici. Nu te mai bat la cap, stii tu mai bine ce sa faci. Inca o informatie utila: din practica mea de coaching in Romania, am constatat ca un obicei nou se stabilizeaza complet in cam 65-70 de zile. Nu in 21, cum spun toti dezvoltatorii …personali. De fapt, cred ca iti iese si in 21 de zile, daca singurul tau scop in viata e sa bei un pahar de apa pe zi.

Succes!

Lectii de leadership: IV. „the dream team”

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Apropiatii mei stiu ca baschetul a ramas sportul care-mi domina mintea si inima. Despre asta va fi lectia de leadership urmatoare, despre sportul al carui inventator a primit numeroase recunoasteri pentru gradul ridicat de inteligenta si frumusete. Si sportul in care a existat unul dintre cei mai mari sportivi pe care i-a putut produce civilizatia umana: Michael „Air” Jordan.

Dar cum e cu leadership-ul, in cazul acesta? Lasand la o parte – pentru moment – pasiunea mea personala pentru baschet, m-am gandit la ce au facut marile echipe de baschet ca sa castige meciuri, semifinale, finale. Si nu au facut numai atat. Ci au reusit sa plaseze un sport relativ nou in orbita celor mai urmarite sporturi din toate timpurile. Asadar, ce am invatat de la acesti mari sportivi, in practica mea de coaching in Romania?

Hai sa vedem:

  1. Concentrare pe misiune ,clara si fara echivoc. O echipa de baschet este un sistem foarte bine pus la punct de rotatie a jucatorilor. Aproape nimeni nu sta tot timpul pe banca sau in teren. Toti sunt staruri, toti stiu jocul foarte bine. Si nu ii intereseaza decat sa devina spectaculosi de buni. Play ball!
  2. Exista un lider. Nu foarte evident, de multe ori. Dar e tot timpul acolo, comunica rapid cu toti, da un ritm jocului, opreste orice diferend aparut in teren. Nu este acelasi om, in fiecare meci sau campionat. Dar de fiecare data liderul intervine atunci cand este nevoie. Numai atunci. 
  3. Exista si …potriveala! Chair daca ai o colectie de staruri, cu rezultate extraordinare, nimeni nu iese in fata si contrazice misiunea jocului. Toti se potrivesc cu toti, din acest aspect. Toti trag intr-o singura directie. Intelegi misiunea sau joci in alta parte.
  4. Regulile. Nu-s multe, nu e nevoie de prea multe proceduri si teoreme intre cei care stiu foarte bine ce au de facut. Daca exista, intareste-le suficient de mult cat subiectul „respectarea regulilor” sa nu mai existe in dicutii si sedinte. 
  5. Confruntare directa. Cu o conditie: sa dai voie starurilor sa o faca ei primii, daca esti antrenorul lor. De cele mai multe ori, in coaching-ul de echipa, sunt ridicate subiecte foarte spinoase in speranta sincera ca coach-ul le va rezolva. Si coach-ul care isi pierde increderea in identitatea lui profesionala incepe sa arunce cu rezolvari. Cu sfaturi. Lasa starurile sa se descurce, confrunta-i doar cu situatia. Stiu ei mult mai bine decat tine ce sa faca. Crede-ma.
  6. Lasa problemele pe teren. Ce se intampla in meci se termina la sfarsitul meciului. Nu exista razbunari si certuri interminabile, intre profesionisti. La fel cum un adevarat star in management intelege ca business-ul e doar o parte a vietii.
  7. Paseaza, paseaza, paseaza. Nu te repezi sa driblezi tot terenul, pierzi vremea si avem nevoie de puncte. Vezi cine e in pozitia cea mai buna si asista-l chiar si dupa ce a aruncat la cos. Lucrurile acestea se numara si ajung unde trebuie, intotdeauna.
…si lista poate continua. In schimb, iti dau o imagine recenta a ceea ce inseamna un succes extraordinar in baschet. E la fel, si in echipele de manageri cu care fac coaching!

httpv://youtu.be/QjYzL6Dw2LA

Una din doua: scuze sau rezultate?

Mihai Stănescu 1 Comentariu

E simplu. Le spun tuturor, de cate ori pot (in lb. engl., orig.): „You either come with Results, or with Reasons!„. In business, in managementul facut cu cap si cu dedicatie, nu exista decat aceste doua subiecte generale. Deci poti veni in coaching ori cu bucuria rezultatelor, ori cu una sau mai multe motivatii sau scuze.

De-a lungul anilor de coaching in Romania, am inteles ca cele mai bune scuze sunt cele in care crezi cu adevarat. Cele in care ajungi sa crezi, cu toata puterea. Ceva de genul „Ce sa fac, eu asa sunt!„. Si aceste declaratii catre noi insine sunt exact ceea ce ne tin departe de actiune si rezultate, in directia ne-asumarii de riscuri. 

Uite una si mai si: am observat ca de multe ori scuzele astea formidabil de bune nu arata deloc ca scuze. Se deghizeaza, se ascund cu mare arta intr-o aparenta de actiuni si planuri bine determinate. Totusi, ceea ce rezulta din ele este ceva care se repeta aproape infinit, un rezultat fara rezultate palpabile. Actiunile repetate care nu au nici un fel de rezultat practic devin, destul de repede, scuze foarte bune.

Am intalnit in coaching o multime de oameni foarte inteligenti si de succes, care sunt excelenti inventatori de scuze. Oamenii astia iti pot inventa 3,4,5,6…n motive legitime pentru a nu face nimic toata ziua. Nimic care sa aduca rezultate. Si nu conteaza ce lucru ai de facut, pentru ca poti sa gasesti intotdeauna un bun motiv sa eviti sa il faci. Aici, alegerea se poate concentra intr-o singura intrebare. Grea. Cam asa: ce vrei sa faci – sa te implici sau sa continui sa aduci motive suficient de bune pentru a evita o decizie clara?

Insa cel mai puternic generator de scuze este compararea cu altii. Ma distreaza de fiecare data cand vad comparatii, folosite nu ca inspiratie ci ca motor pentru scuze. E atat de usor sa te uiti la cineva carea are succes real, sa vezi ce l-a facut sa reuseasca si apoi… sa concluzionezi, senin, ca situatia ta e diferita, tu nu ai atatea calitati, ai fost bolnav cand ai fost mic etc. etc. Ajunsi aici, da-mi voie sa iti spun ceva, direct: in lumea asta mare si-n viata asta diversa, comparatiile nu valoreaza nici cat o ceapa degerata! Fiecare dintre noi avem ceva de facut, in afara de umbra acestui pamant. Esti ceea ce esti, ai ajuns unde ai ajuns. Intrebarea este: unde mergi mai departe?

Ah, inca ceva: treaba asta cu Reasons vs. Results e mult, mult mai vasta decat un salariu sau un profit anual. Nu e numai vorba de „depasirea target-ului” sau despre cresterea sumelor din contul personal. Aici vorbesc despre cum sa iti atingi propriul potential, despre satisfactia extraordinara pe care o simti cand faci asta. Sa dai tot ce-i mai bun din tine inseamna, direct, sa iti atingi maximul de capabilitate. Cu cap, calm, entuziasm, disciplina si flexibilitate.

Apoi vine pacea aceea frumoasa, din interior, cand stii ca ai facut tot ce ai putut. Ca esti in varful propriului potential si privesti lumea. Ce comparatii? Ce scuze? Iar cand vine noaptea, poti inchide linistit ochii stiind ca astazi – macar pentru o zi – ai dat tot ce-ai putut mai bun. Si ca foarte putini dintre ceilalti locuitori ai planetei pot spune asta, astazi, impreuna cu tine.

Succes!

 

Cine nu-i cu mine…

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

In activitatea mea de coaching in Romania, ma intalnesc zilnic cu oameni care au de (con)dus destinele profesionale a zeci, sute si mii de alti oameni. Si care o fac cu suficienta dedicatie si implicare, cat sa reuseasca, de cele mai multe ori, sa inspire motivatie, dorinta de reusita, rezultate peste medie etc. etc.

Daca ar fi cazul sa rezum, intr-o singura fraza, ceea ce fac acesti oameni zi de zi, aceasta ar fi:

Cere claritate, accepta ambiguitatea; cere siguranta, dar pregateste-te pentru surprize!

Dupa cum lesne observi, termenii frazei de mai sus contin doua opozitii majore, doua polaritati: claritate/ambiguitate si siguranta/surprize. Ei, acum am ajuns in esenta a ceea ce vreau sa iti spun astazi: polaritatile astea, opozitiile si conflictele care ies din ele sunt doar un mod de a percepe ceea ce se intampla. Adica mai sunt si altele!

Dar inainte de a descrie un alt mod de a trai – pentru ca, in fond, ceea ce ne intereseaza este sa traim mai adaptat, mai bine! – hai sa facem o mica lista de opozitii, lista pe care te invit sa o parcurgi si sa recunosti daca seamana cu ce vezi tu in compania ta, ca lider:

  • Echipa – Individual
  • Democratie – Dictatura
  • Munca – Joaca
  • Viata – Moarte
  • Realitate – Fantezie
  • Bogat – Sarac
  • Barbat – Femeie
  • Activ – Pasiv
  • Adevarat – Fals
  • Ai nostri – Ai lor
  • Proactiv – Reactiv
  • Centralizat – Descentralizat
  • Principii – Reguli
  • Flexibil – Inflexibil
  • Puternic– Slab
  • Intern – Extern
  • Organizat – Dezorganizat
  • …si, poate cea mai prezenta polaritate in anii astia: Viziune – Realitate

Aceste opozitii ne determina un raspuns automat: sa alegem una dintre ele. In coaching-ul pe care il practic eu cu liderii de care iti spuneam mai sus, aceste polaritati sunt de obicei sursa de energie si de transformari spectaculoase. Cum? Aplicand un mindset non-reductiv. Adica opozitiile nu trebuie distruse printr-o alegere de tip „totul sau nimic„. Ba chiar dimpotriva! Cand le observi obiectiv, fiecare parte a polaritatii are avantaje si dezavantaje, nu? Ei bine, provocarea principala a unui lider autentic este sa maximizeze partile pozitive din ambii poli!

In acest proces de integrare, liderii descopera ca lumea nu este „organizata SAU dezorganizata„, ci este „organizata SI dezorganizata” in acelasi timp si spatiu. Sau ca cultura companiei nu este centrata pe „echipa SAU pe individ„, ci „pe echipa SI individ„. Viata este rareori ORI/ORI, ci mai in toate cazurile este SI/SI. Ce iese la iveala in viata de zi cu zi este un balans constant intre opozitii aparente. Un exemplu foarte simplu este expresia: „va fi mai rau inainte sa fie mai bine„. O stiai?

***

H.H. Dalai Lama are o carte pe care ti-o recomand cu multa caldura: The Art of Happiness at Work, carte in care spune foarte bine ca in societatile occidentale suntem invatati de mici sa gandim si sa alegem in termeni de „ori/ori”. Iar intr-o lume care accelereaza puternic si este plina de „si/si”, genul asta de alegeri sunt extrem de frustrante: oricum ai da-o, pierzi jumatate din beneficii! Implicit, daca inveti sa mentii ganduri sau decizii care sunt in opozitie unele cu celelalte iti creezi un spatiu in care vei putea actiona ca un adevarat conducator.

Cel putin, asta cred (si) eu, dupa 10 ani de coaching in Romania.

 

Eveniment: Coaching la Cluj Napoca Business Days

Mihai Stănescu 2 Comentarii

Evenimentul, organizat lunar la Bucuresti, s-a transformat din ‘’Dimineata de Coaching’’ in “Seara de Coaching”, mentinandu-si insa aceleasi caracteristici – o întalnire informala ce isi propune sa deschida un capitol special in dezvoltarea liderilor de business din Romania: transformarea lor și a organizatiilor in parteneri competitivi, de top, in întreaga lume.

La Cluj Business Days, dupa doua zile pline de conferinte si workshopuri pe diverse teme si subiecte legate de business, in cadrul ‘’Serii de Coaching’’, impreuna cu cei prezenti am vrut sa privim lucrurile altfel prin sondarea granitelor universului propriu pentru a incerca sa accesam resurse interne nebanuite. Am inceput prin a defini cat mai clar si concret Coaching-ul, de ce ai nevoie de Coaching, cum iti alegi un Coach, precum si de ce acest tip de ‘’antrenament’’ este inca unul de nisa in Romania.

Ne-am pus la punct cu cele trei moduri de caracterizare ale Coaching-ului: in primul rand, reprezinta o profesie (cu sisteme de evaluare si formare proprii, avand competente specifice si cod deontologic);  in al doilea rand, se manifesta ca o relatie dialogica, non-directiva, pe mai multe niveluri (ce tin de potential, motivatie, actiuni) care implica intotdeauna un viitor clar, sigur si nu in ultimul rand, este un proces de dezvoltare (care prin sprijin, sustinere, ghidare, antrenament si pregatire te ajuta sa ajungi invariabil mai repede la scopul propus).

‘’Antrenamentul’’ de seara a continuat cu identificarea situatiilor problematice cu care fiecare participant se confrunta, urmand ca mai apoi sa gasim, impreuna, solutii concrete si aplicabile. Am vorbit mult despre cat de important e sa vrei sa iesi din zona de confort, despre depasirea esecurilor prin prezenta, efort si perseverenta si despre stabilirea unor planuri de actiune in acest sens.

De departe cea mai importanta idee a serii a fost cea despre atingerea rezultatelor visate! Acest lucru descrie foarte bine contractul sau relatia dezvoltata dintre coach si client, relatie ce presupune auto-cunoastere, auto-depasire, auto-descoperire, rabdare, comunicare, claritate, motivare si in primul rand, actiune pe drumul inspre obiectivele setate.

Timpul scurt petrecut impreuna s-a incheiat cu o multimime de intrebari din partea participantilor dornici sa afle mai multe despre acest tip de experienta care te ajuta sa gasesti raspunsul la intrebari si sa ai rezultate pe care sa le simti imediat in viata ta de zi cu zi.

***

Prin aceste intalniri, ne dorim sa cream o comunitate de oameni care invata sa gandeasca deschis si aplicat, gestionandu-si cat mai corect si concret atat viata personala cat si pe cea profesionala. Fiindca impreuna lucrurile devin mai simple.

Ne vedem la urmatoarea editie a Diminetilor de Coaching programata pe 28 iulie 2012, in Bucuresti!

Din toamna, incepem seria Diminetilor de Coaching in Cluj!

Mai multe detalii puteti afla scriind la [email protected].