Coaching-ul echipei de management

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

Lectii de leadership: III. Ioan Paul al II-lea

De data aceasta, incep oarecum in forta: pentru mine, acest Parinte al Bisericii a fost exprimarea sublimului pe pamant. Si am multe argumente in directia asta. Le discutam cand vrei. Dar nu la asta voiam sa ma refer, ci mai degraba din practica mea de coaching in Romania, la leadership-ul genial pe care il implica conducerea a catorva miliarde de oameni care chiar se uita la tine cu speranta.

Mai simplu:

Atunci cand organizatia ta are deja un leader atotstiutor si etern, dar care este oarecum indepartat si oarecum inacesibil direct, devine fundamental sa oferi celor care participa la dezvoltarea organizatiei o fata profund umana si autentica.

In aceste conditii, e absolut necesar sa intretii un dialog activ cu toata lumea. Cum faci asta? Pai simplu: clarifici si re-clarifici viziunea organizatiei. Spui de fiecare data un mesaj care contine in esenta viziunea ta si poate fi inteles cu mare usurinta de oricine din lumea in care traim.

Ioan Paul a reusit sa construiasca o comunitate globala. Si aici leadership-ul lui si-a dovedit masura: comunitatea pe care a construit-o se extinde cu mult in afara Bisericii Catolice. E un loc in care toti oamenii se simt valorizati, primiti, bine-cuvantati. Indiferent de rasa, culoare, apartenenta etnica sau chiar religioasa. Cat de admirabil sa fie un om care a inteles ca nu exista decat asemanari, chiar si in diferente?

Ce m-a cucerit definitiv la acest leader este rabdarea ca si calitate personala. Rabdarea, nu viteza, iertarea, nu confruntarea, intelegerea, nu refuzul dialogului. Acestea sunt modurile ultime de a obtine, practic, ce rezultate iti doresti. Indiferent cat este de greu.

Ioan Paul al II-lea si-a dedicat intreaga viata rolului in care a fost ales. Adica multe, multe ore pe zi, noapte, vara, iarna. Stiu ca orice activitate atat de intens practicata genereaza o cantitate destul de mare de stres. Si daca adaugi si imensa masa de oameni care se uitau cu speranta la el, stresul se multiplica de mii de ori. Si totusi, omul din hainele papale era etern zambitor. De ce? Probabil pentru ca beneficia din plin de propria credinta, de exprimarea propriilor valori si viziuni.

Leadership-ul Bisericii tine si de un fel de management perpetuu al schimbarii. De a ramane o piatra sigura in fata oricaror schimbari care se manifesta in agitata societate umana. De a lua in seama un ciclu al vietii pe pamant, care incepe cu nasterea si se termina cu disparitia fiintelor umane. E nevoie sa fii foarte bun la schimbare, daca vrei sa ramai stabil in mintea si inima oamenilor tai!

In final, cred ca acest om a transformat vietile a milioane de oameni. Ma numar printre ei, sub influenta directa a personei lui luminoase. Si asa am ajuns sa inteleg cum transformarea asta, dincolo de latura ei extraordinar de frumoasa, redevine ceea ce a fost dintotdeauna: o parte fireasca a vietii.