Lectii de leadership: I. Shakespeare

Trebuie sa iti marturisesc ca de mult timp sunt uimit de un fenomen pe care il vad in practica mea de coaching in Romania, aproape la fiecare leader de organizatie. L-as denumi abandonarea gandirii normale in favoarea celei manageriale. Ce vreau sa spun cu asta?

De mici suntem construiti sa gandim sisteme complexe, fara nici un efort. Gandirea asa-numita „laterala”, abilitatea de a folosi metafore, inteligentele multiple, toate sunt aliniate in baza noastra umana. Pe de alta parte, marii creatori, liderii formali si informali ai lumii nu au facut altceva decat sa isi exercite talentul innascut, potrivind pe baza lui cateva simple abilitati.

Astfel, am inceput sa caut lectii de leadership in cele mai celebre locuri. Si incep acest adevarat foileton cu un poet si dramaturg care a schimbat realmente istoria lumii: William Shakespeare. Iar exemplele nu intarzie sa apara:

  • Henric V este un adevarat studiu de caz despre leadership si crearea loialitatii.
  • Furtuna este un model clasic de gestionare a schimbarii, care trebuie facuta in asa fel incat sa nu distrugi chiar lucrul pe care incerci sa il creezi.
  • Julius Caesar este poate cel mai bun exemplu de cum poti construi o echipa.

Nu ma crezi? Pai citeste si te mira:

Cand Regele Henric V rosteste faimosul sau discurs dinaintea bataliei de la Agincourt, el se confrunta cu problema atat de cunoscuta managerilor: cum sa covingi o masa de oameni recalcitranti (soldatii) si de manageri lipsiti de incredere in tine (lorzii) sa intre in lupta cu competitia (francezii), riscandu-si vietile (locurile de munca).

Prospero se foloseste de propria magie (soft leadership skills) sa-l provoace si sa-l invinga pe fratele sau, care ajunge sa esueze pe malurile insulei lui (organizatia cea noua care aterizeaza in ce veche, dupa un M&A). Adica iti poti alege prietenii, dar ramai legat complet de propria familie… exact cum multi dintre executivii pe care ii cunosc raman blocati in relatii complet non-cooperative cu cei veniti din firma achizitionata.

…si exemplele pot continua. Tu ai cunostinta de vreunul?

99% transpiratie si…

Cand vorbesc de inspiratie si de influenta, o fac in cel mai pozitiv sens cu putinta. In business, inspiratia venita de la conducatorii echipelor de management va lua intotdeauna in considerare nevoile si obiectivele tuturor celor implicati in efortul de a realiza performanta, influentandu-i intr-o maniera profund etica. Niciodata, in cei 10 ani de practica a coachingului in Romania, nu am antrenat sau acceptat o influenta de tipul „Eu sunt smecher si castig, tu esti fraier si pierzi„. De ce? Pentru ca nu este deloc sustenabila. Roata se intoarce. Intotdeauna.

***

Bun. Atunci care sunt elementele de baza, care sunt punctele cele mai evidente de care se folosesc toti oamenii care au o influenta semnificativa asupra semenilor? Mie mi se pare ca sunt doua si numai doua. Ambele se dezvolta imens prin coaching. Asadar:

  • gandirea/atitudinea ta,
  • relatiile pe care le ai cu altii.

Poate suna prea evident, dar din experienta mea de coach reiese fara doar si poate ca atunci cand abilitatea de a-i inspira pe ceilalti nu functioneaza, cauza blocajului vine cel mai probabil dintr-una dintre cele doua zone. Sau invers, un mic progres in cele doua zone genereaza o capacitate mult, mult mai mare de a-i inspira pe ceilalti.

Gandirea si atitudinea: adu-ti aminte de cineva care a avut o influenta masiva si pozitiva asupra ta. Adu-ti aminte cu claritate momentele in care te-au inspirat sa performezi, sa te dezvolti sau sa te transformi in ceea ce esti acum. Sigur acel om tinea la tine, se gandea cu drag la tine si iti dorea binele in cel mai direct mod.

Relatiile: inspiratia are mult mai multe sanse sa apara dupa un timp si un spatiu investit in a te conecta la nevoile si identitatea celorlalti. Cu cat ai mai mult „raport” cu ei, cu atat mai usor vei castiga „tractiune” si ii vei inspira mai usor.

In final, o invitatie: ia-ti un pic de timp si gandeste-te la cei pe care i-ai inspirat si la ceilalti, cei pe care vrei sa ii inspiri mai mult. In cazul celor din a doua categorie, verifica-ti atitudinea si modul in care te gandesti la ei, da-ti timp sa ii cunosti intr-adevar …si nu fii surprins atunci cand vei incepe sa vezi ca sunt inspirati de exemplul tau!

Motivare? Prefer inspiratia.

Tuturor ne lipseste motivatia, din cand in cand. De multe ori, lipsa de motivatie are o legatura directa cu felul in care privim ce avem de facut: daca te uiti la ceea ce ai de facut ca fiind o povara sau ca ceva care nu te intereseaza intr-adevar, vei avea o reala dificultate sa te motivezi sa termini treaba. Ba chiar sa o si incepi. Problema este ca majoritatea oamenilor pe care ii cunosc – indiferent de nivelul de educatie, salariu, putere de decizie – trebuie din cand in cand sa faca lucruri complet neinteresante pentru ei. Si asa ajungem la intrebarea acestui post: Cum te motivezi sa faci tocmai lucrurile in legatura cu care te simti complet demotivat?

Inainte de toate, hai sa ne uitam la definitia motivatiei. Motivatia poate fi intrinseca sau extrinseca. De cele mai multe ori, chiar, imi place sa cred ca motivatia este o calitate care se genereaza aproape exclusiv din exterior. Si aici permite-mi sa fac o distinctie foarte importanta: daca motivatia este un fenomen exterior, dintre oameni si ceea ce au ei de facut, inspiratia este acea forta auto-generata, care te impinge sa actionezi. Inspiratia vine exclusiv din interior. Ea este ceea ce traiesti cand simti dorinta si bucuria de a face un lucru, indiferent daca este usor sau greu, indiferent daca iti place intr-adevar sau nu.

Ba mai mult, inspiratia devine o alegere constienta, alegere pe care o faci prin modul in care evaluezi un lucru. Daca iti spui ca „trebuie sa fac asta pentru ca mi-au spus sa o fac” vei fi cu inspiratia aproape de 0. Dar daca iti spui „vreau sa fac asta pur si simplu„, inspiratia creste catre cote maxime. Modul in care iti gandesti sarcinile, atitudinea cu care le intampini, toate acestea iti vor afecta inspiratia. Si implicit motivatia.

***

Inspiratia nu este un dar divin, aruncat asupra celor norocosi din cer. Inspiratia este un dar pe care il avem cu totii, indiferent de rasa, religie, studii, etc. Cu toate acestea, exista o relatie foarte puternica intre valorile si credintele noastre si inspiratie. Simplu spus, cu cat iti pui mai multe limite, cu atat esti mai departe de inspiratie. In plus, exista un alt ingredient foarte la indemana, pe langa viata acordata la valori clare si puternice: gratificarea. Premiile, laudele, incurajarile si recunoasterea celorlalti iti vor hrani inspiratia de fiecare data. Mai mult decat atat, exista o gratificare interioara, acel sentiment al „trebii bine facute” care te umple complet dupa final.

Mai exista un element in alchimia inspiratiei: dorinta. Dorinta determina puterea emotiilor si iti da acces la o intentie puternica si stabila, pe drumul catre scopul pe care ti l-ai propus. La fel ca gratificarea, dorinta functioneaza precum un combustibil de inalta calitate pentru inspiratie. De fapt, dorinta si inspiratia se hranesc reciproc! Cu cat iti doresti mai mult sa atingi un obiectiv, sa faci un lucru, cu atat vei deveni mai inspirat. Nu numai in directia in care mergi acum, ci si in mai toata viata ta.

A-ti gasi inspiratia atunci cand simti ca ai nevoie de motivatie este, de fapt, a sti diferenta dintre inspiratie si motivatie. Motivatia externa poate aparea in numeroase forme, de la bani la recunoasterea primita de la ceilalti. Inspiratia, pe de alta parte, este strict interna si vine din alegerile constiente pe care le faci in favoarea unui obiectiv, a mediului in care traiesti, a vietii tale.

Si mai e ceva: inspiratia nu are nici o legatura cu stimulii externi din simplul motiv ca ea reflecta un nivel superior de functionare a creierului, fata de nevoia gratificarii externe. Care nivel este complet dependent de atitudinile pe care le dezvolti si de dorinta de a reusi. Cu cat mai mare, cu atat mai bine.

Succes!