Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.
Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.
Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).
Azi dimineata am dat peste un citat extraordinar, din Oscar Wilde:
Femeile sunt creaturi menite sa fie iubite, nu intelese.
…si mi-am amintit imediat cuvintele Maicii Tereza. Le puteti auzi in filmuletul de mai jos, in care un om pe care il admir de mult timp vorbeste despre dezvoltarea spirituala a femeii. Este vorba de Ken Wilber si va invit sa il ascultati cu mare atentie.
Daca tot implinesc ceva ani si daca tot am scris aici despre lucrurile pe care nu le pot tolera prea bine, m-am gandit sa scriu un post ultra-personal despre acele lucruri (citeste: atitudini, oameni, relatii, idei, …chestii!) care imi plac, catre care sunt deschis si pe care le astept.
Iata ce-a iesit. Te invit sa le comentezi, daca ti se par relevante si pentru tine.
***
1. Aerul proaspat. De cand m-am mutat in Bucuresti, tusesc ca un magar. La munte, mare si in tari straine nu tusesc deloc. Ergo…
2. Cartile bune. Stiu, suna ultra-subiectiv. Cartile care „ma tin conectat” e mai bine?
3. Jazz-ul. Daca muzica (de jazz) nu e, nimic nu e. Foarte serios, am trecut prin momente dificile, frumoase, obisnuite si mai putin obisnuite si… jazz-ul ramane cel mai constant companion.
4. Inotul. Cei care ma stiti de multa vreme, stiti ca ma descurc mai bine in apa decat pe uscat. Ceilalti… incercati sa intelegeti ca sangele meu este mai sarat decat al altora. Din cauza marii.
5. Star Wars. E de ras sau nu, nu-mi pasa. Sunt fan, de mic. Nu am de gand sa renunt!
6. Plimbarile pe jos. De cand ma stiu, fac cativa kilometri pe jos aproape zilnic. Cand ma plimb, nu am nici o intentie de a face sport sau sa-mi mentin tonusul muscular, pur si simplu simt nevoia.
7. Linistea. In studentie, nu am putut sa locuiesc in Regie din cauza opusa! Inainte am trait intr-un cartier linistit. La concerte live & electrice nu prea merg …ca ma dor urechile. La propriu.
8. Zambitorii si zambitoarele. Semenii nostri care NU se stramba social, ci chiar zambesc. Surasul e una dintre cele mai frumoase chestii pe care le cunosc.
9. Calamari fritti. Ador sa mestec la calamari proaspeti si bine gatiti. In vacante (cel putin), siiigur ma gasiti langa acest fel de mancare.
10. Poezia. De la Omar Khayyam la Nichita. Cu multe schimbari de directie, sensuri giratorii si opriri de-o viata.
11. Basketball-ul. Nu exista sport mai frumos, complet, destept si placut ochiului (meu). Punct.
12. Miturile. In special cele grecesti, persane si indiene. Le-am citit pe toate, cred, in adolescenta.
13. Cifra 8. Toate imi plac, dar parca infinitul asta ridicat ma atrage mai mult. Inutil sa spun ca orice tricou de sportiv pe care l-am purtat a avut aceasta cifra, nu?
14. Cicolata. Recunosc. Mai ales aia ultra-fina si adusa in ‘jdemii de invelitori.
15. National Geographic. Revista, canalul tv si toate altele care sunt in lumea asta. Prima mea „dragoste” vocationala a fost ecologia. A doua, antropologia sociala si culturala. Intelegeti voi cum sta treaba.
16. Diminetile de dupa. De dupa…ce, intrebati? De dupa orice. Dimintile acelea in care te regasesti pe tine, asa cum te pierdusei zilele anterioare …diminetilor la care ma refer.
17. Gheata. 9 luni din an beau orice bautura cu gheata. La asta ma refer, nu la catarat pe ghetari sau la patinaj. As fi cel putin hilar…
18. Servetelele neparfumate, albe si mari. Daca e un singur lucru la Ikea pe care l-as cumpara de fiecare data, acesta este. Le folosesc pentru orice, in loc de batiste, carpe, etc.
19. Apple. …Stiu, stiiiu!
20. Lumina soarelui. Ma energizeaza, ma face sa zambesc.
puterea vietii
21. Vorbe putine, concentrate pe subiect. Departe de mine intentia de a elimina orice discursivitate din viata celor apropiati. Mai mult, povestile lor mi se par de-a dreptul fascinante, le ascult cu mare placere. Insa daca ai ceva sa-mi spui concret, incearca un mail de 1 (un) rand. Sau un SMS. Sau un mesaj pe Twitter.
22. Un pahar de vin, maxim 2. Despre vinuri v-as povesti multe. Am mai multe preferate, cu tot cu motive si argumente. Deocamdata raman amorezat de asta.
23. Libertatea. Nu te agata de mine, nu insista, nu ma freca la cap. Imi place sa cred ca sunt un om liber si fara atasamente inutile. Pentru asta am platit si platesc preturi mari.
24. Sculptura. Un unchi genial, cateva incercari in adolescenta si o mare, mare pasiune pentru Brancusi.
25. Dezvoltarea umana. Dincolo de „deformatia profesionala„, admir sincer pe cei care sunt dispusi sa lase teoriile si declaratiile sforaitoare de-o parte si sa faca un pas in afara zone proprii de confort.
26. Filmele anilor ’40. Mai ales comediile si cele de actiune. Dar toate-mi sunt usor digerabile.
28. TED. Cand am auzit prima data de acest proiect, mi s-a parut ceva aproape incredibil. Cu timpul, m-am obisnuit sa ma bucur de fiecare data cand vizionez cate o prezentare de la ei.
29. Mersul pe bicicleta. Il fac cat mai privat posibil, cu casti in urechi si fara vorbe. Am fost pe sosea, pe drumuri prafoase, prin paduri, pe dealuri, munti, vai, prin paraie si pe plaja. Si ma mai duc.
30. Povestirile ZEN. Vorbe bine cumpanite, claritate, haz ascuns intr-o incruntare. Ca acestea.
31. Fotografiile bine facute. Iar sunt subiectiv. Ei si? Sunt multe site-uri pe care ma uit, in ultima vreme si romanii au inceput sa fotografieze foarte bine lumea dimprejur. Nu dau link, pt ca as da tot ceva din National Geographic.
32. Sa vorbesc oamenilor. Am vorbit pana acum in fata a mii de oameni. La inceput, foarte emotionat. In ultimii ani, din ce in ce mai degajat. Ah, vorbitul in fata oamenilor care vor sa poarte un dialog, asta este!
33. Filosofia Zen. Logic, deja, nu? Am practicat yoga, arte martiale si mai multe sisteme de dezvoltare spirituala. M-am oprit la Zen, atras fiind de simplitate. Acum practic Big Mind.
34. Camasile. Si nu oricare, bien sur. Cele cu balene, butoni si bine cusute. Am avut chiar o pasiune, o perioada am cumparat multe.
35. Salata de rosii cu branza. Mananc asa ceva de cand ma stiu. Cu piper, fara, cu branza de capra, oaie, vaca …nu conteaza. Si cu oregano, in ultimii ani.
36. Confruntarea pozitiva. Avem pareri diferite? Excelent! Hai sa argumentam si sa vedem unde greseste fiecare, cum ne putem imbogati reciproc. Si nu ma cert. daca am ceva de spus negativ, o spun asa cum e. Detalii gasiti aici.
37. Ochii limpezi. Oamenii cu ochii limpezi sunt foarte rari. Ii apreciez cum ii vad, nu au ceata obisnuita a smogului gandurilor imorale.
38. Adolescentii. Relationez foarte usor cu ei. Probabil ca intr-un fel am ramas acolo, cu o parte din mine, in adolescenta. Si nu ma dau in laturi de la nimic, asta ii impresioneaza.
39. Stelele. Am stat nopti intregi pe plaja cu fata-n sus, privind constelatii si aglomerari. Daca stati mai toata noaptea asa, veti simti la un moment dat cum se invarte Pamantul. Nu glumesc.
40. Ken Wilber. Omul asta m-a facut sa ma las de psihologia teoretica pe care am invatat-o in anii de facultate. In prezent cochetez cu un model de lucru inventat de el, care spune ca exista vreo 12 inteligente de dezvoltat in oameni.
41. Parfumul. Acum am unul preferat. Inainte de acesta, aveam altul. Preferatul dintotdeauna este acesta.
42. Performanta. Obisnuiesc sa spun ca am invatat sa recunosc performanta de mic, din cauza practicarii sportului… de performanta. Apoi am vazut, trait si observat performanta in mai multe medii. Imi place ca-n prima zi!
43. Stancile din mare. Fie ca sunt pe ele, pe mal sau in apa si le observ. O lume in miniatura. Ceea ce ma duce la…
44. Cousteau. Batranul lup de mare, Jacques-Yves. L-am citit, recitit si ras-citit, pana dupa Revolutie cand am vazut intreg serialul cu Calypso si toata gasca. In istoria mea, a fost prima constiinta planetara.
45. Mirosul de ziar. Un ziar, nu sute. Ziar din acela maaare si greu de citit din cauza dimensiunilor.
46. Un pahar de lapte rece, in noptile de iarna.
47. Patul. Pot merge oricat, prin vreme buna sau rea, carandu-ma doar pe mine sau pe altii. Pot sa stau in picioare ore in sir, vorbind sau asteptand. Dar dati-mi un pat bun, ok?
48. Bolero-ul lui Ravel. Chestie de familie. La fel cum toti barbatii din partea masculina a familiei se numesc Mihai sau Mihail.
49. Lemnul de chiparos. In mintea mea este legat de Orient si de bogatii secrete, misterioase. Cu un touch feminin.
50. Profesia mea. Suntem cateva zeci de mii de oameni care schimba lumea, in fiecare zi, prin oamenii care o creaza, tot in fiecare zi. Ce poate fi mai frumos?
***
…ma opresc aici, desi as mai scrie inca pe-atat. Cum iti place?
Unii dintre voi stiti deja, dar tot o voi spune aici: motivul renuntarii mele la psihologie s-a concretizat intr-un nume – Ken Wilber. Dupa ce l-am citit, ascultat si dupa ce am practicat cateva din modelele lui de lucru, mi-am dat seama ca toate teoriile si interpretarile psihologice sunt, pentru mine, depasite.
Iata-l vorbind despre spiritualitate, impreuna cu un calugar catolic. Si da, public acest post pentru a delimita, intr-un sens personal, perioada pascala. Asa ca va doresc Paste fericit, lumina din lumina, sa aveti o revenire intreaga in „noua lume” de dupa Inviere!
