Etichetă: Mihai Stanescu

Coaching the CEO

Mihai Stănescu Lasă un comentariu
As some of you may know, in the past few years I’ve chosen to practice coaching in groups or teams. After many years of individual coaching, I still saved some time for 1-on-1 sessions. And this year, looking back at individual coaching programmes, I’ve noticed that 90% of my clients are CEOs in multinational or romanian companies. That’s why I’ve decided to write a series of articles dedicated to them.
First of all, it’s important to see the context in which a CEO ‘operates’. Believe it or not, in most cases, it’s an european context, if not a global one. In brief, most companies I know are relocating their resources to places they consider to be the safest to exploit them and put constant pressure on the heads of their subsidiaries/units.
How can this context affect the organizational life of a CEO? Well, let’s look at some general facts:
– in the last 10 years, about 80% of the top companies have replaced their CEO – this is globally, at a local level the percentage is higher
– in the last 5 years, the upgrade to the CEO position has increased to more than 50% and the position is being held no more than 3 years.
The boards of directors and key-influencers are less and less tolerant with CEOs who perform lower than their expectations. The only way  to meet the constantly-increasing expectations of the people in the company, the business press and public opinion  is for the CEO to exceed his own promises and performance. After all, no matter how bright, talented, experienced and motivated the CEO is, he/she is also human. Surprisingly or not, some people tend to forget this small detail once in a while. And here is where I notice that my intervention as a coach works every time: these special beings find again their own limits and learn to re-distribute their energy and decisions in an ecologic manner – meaning they protect themselves, but without losing any important information or opportunity the market has to offer.
There is one more perspective, unique for every CEO I’ve worked with so far: he/she is the only person that operates within an evaluation void. Which makes the self-evaluation even harder. In this case, the only situation that the CEO can count on is the constant evaluation he/she receives from all of his/her colleagues. And in most cases this evaluation is an enormous cause of stress.
I’ve listed a long list of coaching topics, so far! I am going to add one more, well-known to most company managers: I am not surprised that a CEO is feeling more and more stressed out for the simple reason that from year to year the expectations and the level of performance are being constantly lifted. Everybody expects better results, higher profits, bigger market share – which brings along another ‘disaster’: everybody expects the CEO to look after himself. When I say this, I am thinking in matter of personal and professional recognition, which in most cases are hanging by a thread. The CEO is mostly alone, and this is what it’s called ‘executive lonliness’. But he doesn’t know one thing: he can have a trustworthy partner.
To close it up, I have only one phrase in mind:
„In case of side effects, please address to your …”

30 de lectii in 30 de ani

Mihai Stănescu 4 Comentarii

Acum cativa ani (nu spui cati!), ma plimbam agale prin parcul Kiseleff si m-am oprit la foisor sa-mi iau ceva de baut. Era o seara superba de toamna si parcul arata splendid. De obicei, ma plimb singur, ma uit la copii si savurez un trabuc cubanez foarte gros. Insa in acea seara, m-am asezat pe o banca, langa o doamna in varsta, cu cainele si nepotul aferent. Avand in vedere ca era foarte bine imbracata si mi-a permis sa ma asez langa dumneaei cu un gest elegant, am indraznit sa deschid o conversatie.

Am discutat despre carti, nepotii ei (avea mai multi!), despre arta si cat de necivilizati sunt oamenii din parc. Pe atunci aveam 30 de ani si – fiind in plina criza identitara – m-am gandit sa nu ratez ocazia. Asa ca i-am pus o intrebare de coaching: „Daca v-ati putea intoarce in timp, ce i-ati spune persoanei Dvs. la varsta de 30 de ani?” Nu a ezitat nici o secunda: „Nu iti fa atatea griji! Noi, oamenii, facem din orice o drama. Dar lucrurile importante in viata, chiar si cele foarte grele, trec cu timpul. Si le uitam, in cateva luni.”

Acum, dupa cativa ani de la acea conversatie, imi dau seama cat de bun este sfatul ei. Si uitandu-ma inapoi la cei 30 de ani de viata, am sintetizat 30 de lectii pe care le-am invatat, lectii despre a fi un om mai bun.

Iata-le:

1. Nu iti fa atatea griji.
Doamna avea dreptate: am avut parte de mult stres si mi-am creat multe „drame”. Orice situatie poate fi gestionata intr-un fel au altul, ingrijorarile nu fac decat sa ingreuieze rezolvarea.

2. Fii foarte recunoscator pentru ce esti si ce ai.
In copilarie si adolescenta, eram destul de suparat pe lucrurile pe care …nu le aveam. Dar pe la mijlocul deceniului 2, am inceput sa inteleg ce inseamna intr-adevar cuvantul „recunostinta”. Asa ca iti recomand sa te concentrezi pe lucrurile bune pe care le faci, le simti si le ai, nu pe ce lipseste sau pe ce pare negativ.

3. Trage tare, fii mai bun in fiecare zi. 
La lectia asta cred ca sunt expert: de multe ori m-am surprins lenes, fata de mine. Si invariabil furios pe lenea asta, pe aceeasi versiune a mea in fiecare zi. Asa ca te indemn sa iti recunosti greselile si sa inveti ceva nou, ori de cate ori ai ocazia.

4. Pe cat poti, dezbara-te de propria importanta.
La asta lucrez in continuu. Mereu imi sta in cale, importanta de sine. Si de foarte multe ori, imi pune piedici in relatiile autentice cu semenii. Asa ca… renunta sa te dai important. Nu esti. In 1.000 de ani nu va mai sti nimeni de tine. Traieste acum si ofera bucurie.

5. Mananca sanatos.
Obisnuiam sa mananc „bunatati” si „de toate”. Si nu conta, pentru ca eram sportiv de performanta, faceam antrenamente zilnice de 4-6 ore. De la 30 de ani, am inceput sa mananc aproape exclusiv mancare sanatoasa, sa beau apa si sucuri din fructe. Vezi ce ii place corpului tau si educa-te sa ii oferi ce e mai bun.

6. Miscare zilnica.
Nu am cuvinte sa iti spun cat de importanta e miscarea. Si cat de destructiva, pentru minte si corp, este lipsa ei. Am facut sport 15 ani si perioadele de sedentarism m-au inconfortat complet. Nu e nevoie sa alergi in cercuri, poti face orice altceva ce ti se pare distractiv si interesant.

7. Da inapoi. 
Imprejurul tau sunt o multime de oameni care te-au ajutat si te ajuta. Asta e lectia pe care am invatat-o. Am primit ajutor, sprijin, idei, vorbe bune, resurse etc. de la familie, prieteni, profesori, coachi si mentori. Enorm! Asa ca te invit sa gaseti un mod de a oferi inapoi ce ai primit. E cea mai frumoasa forma de gratitudine!

8. Clarifica-ti tintele.
La 23 de ani am inceput sa imi scriu „pe bune” ceea ce vreau sa obtin de la mine, de la lumea dimprejur si de la viata in general. Si tot de atunci le pun o data de atingere. Dupa cativa ani, am ajuns sa aproximez la minut implinirea obiectivelor. E incredibil, trebuie sa incerci asta! Si stii cum e: lucrurile pe care te concentrezi si carora le oferi energie tind sa devina reale in pofida oricaror impedimente.

9. Nu ii lasa pe ceilalti sa iti stabileasca prioritatile. 
Daca si numai daca nu esti atat de convins ca vrei sa ai o viata de birou in fiecare zi si cu 3 saptamani de vacanta pe an, ia seama: esti singurul responsabil al vietii tale. Nimeni nu iti datoreaza fericirea, asa ca pune mana si citeste, antreneaza-te si deseneaza-ti viata pe care ti-o doresti!

10. Urmeaza-ti pasiunea.
Stiu, suna cam ca in reclame. Dar asta e, avem o viata de trait. Numai una. Daca nu iti exprimi pasiunea, ce mama naibii faci? De ce sa te trezesti in fiecare dimineata intr-o viata pe care nu ti-o doresti?

11. Entuziasmeaza-te, tu pe tine.
Unul dintre marii coachi sportivi americani avea o vorba, la fel de mare: „If you aren’t fired with enthusiasm, you’ll be fired with enthusiasm.” Mi se pare perfect adevarat.

12. Ai grija de relatiile in care te implici. Ingrijeste-le.
Cu si prin relatii, poti realiza practic orice, profesional sau personal. Omul este un animal social, prin definitie. Si lui nu ii pasa ce si cat stii, ci cat de important este el pentru tine. Asta e, viata.

13. Deschide-te la lucruri noi.
Eu am fost foarte nazuros aproape toata viata. Pana si acum ma apuca, din cand in cand. Tot ce e nou nu este neaparat mai bun, dar exista mari sanse ca un nou comportament sau o noua abordare sa te aduca mult mai aproape decat cele vechi. Ia asta in considerare.

14. Nu fugi de frica. Accept-o.
Daca este o lectie a vietii de pana acum care sa mi se para cea mai importanta, asta este. Daca reusesti sa iti canalizezi frica inspre ceva constructiv, vei realiza lucruri marete. Garantat.

15. Copilaria conteaza, dar nu iti controleaza viata.
Am vazut zeci, poate sute de oameni care blameaza primii ani de viata pentru toate atitudinile nepotrivite pe care le au ca adulti. Nu fa greseala asta, adultul are capacitatea de a trece peste toate nepotrivirile de personalitate si caracter. Lucruri nasoale ni se intampla tuturor. Foloseste-le si concentreaza-te pe a invata ceva din ele. Doar nu vrei sa le dai mai departe, catre copiii tai, nu?

16. Fii bun cu ai tai.
Cu familia, cu prietenii, cu colegii. Lumea sufera profund dintr-o lipsa din ce in ce mai mare de bunatate, de atitudine orientata catre cel sau cei de langa tine. Nu te costa nimic sa fii bun cu cei apropiati. Ba dimpotriva, vei castiga enorm.

17. Investeste in tine.
Una dintre primele lectii de viata ca si coach am primit-o in 2003. Mi-a spus un guru: tot ce castigi, investeste in tine! A fost un soc atunci, dar ii multumesc foarte mult si acum, dupa 10 ani.

18. Gaseste coachi si mentori buni.
Daca nu as fi avut coachi si mentori foarte buni, excelenti, as fi ramas un ex-sportiv cu pretentii de filosof de cafenea. Ei au stiut, de-a lungul anilor, sa scoata tot ce e mai bun din mine, sa ma invete sa renunt la ego, sa obtin ceea ce e mai bun, sa ma sacrific etc. etc. Lumea este un loc mai bun datorita lor! Gaseste-ti cate unul pentru fiecare parte importanta a vietii tale si roaga-i sa te ajute sa fii mai bun in fiecare zi.

19. Formeaza-ti o echipa de sprijin. 
Sa iti spun un mic secret: eu am un fel de consiliu personal la care apelez destul de frecvent. Sunt oameni pe care ii admir, ii respect si in care am incredere. Nimeni nu reuseste singur, asa ca te invit sa iti gasesti sprijinul in proximitate. Fara strategii „eu versus lumea„, ca ne suparam, ok?

20. Implineste-ti/realizeaza-ti visele, indiferent de conditii.
Adica fa tot ce poti ca ele sa devina realitate. Nu conteaza ce varsta ai sau cat de putina experienta ai intr-un anumit domeniu. Niciodata nu este prea tarziu pentru a-ti implini visele. Niciodata, auzi! Eu am facut asta de mai multe ori si …sentimentul este pur si simplu extraordinar!

21. Iarta-te si iarta-i.
Daca ai sti cate greseli am facut pana acum, te-ai minuna. Sau cate tampenii, absolut gratuite. Dar am invatat sa iert si sa ma iert, sa imi dau o sansa si sa profit de ea. Asa ca te invit sa nu te mai stresezi atat de mult. Si vezi ce ai de invatat din greselile tale si ale altora.

22. Nu lasa esecurile sa te doboare.
Si asta suna foarte prost, dar asta este. Pe bune. Stii cum spunea Jordan? Uite: „I’ve failed over and over and over again in my life and that is why I succeed.”

23. Pastreaza-ti cuvantul dat.
Adica nu promite lucruri pe care stii ca nu le poti face sau da. Aici te ajuta enorm sa inveti sa spui „NU”, clar si raspicat. Altfel, vei experimenta o multime de lucruri pe care nu ti le doresti neaparat in propria-ti viata. Si da, uneori tacerea poate fi mai puternica decat un „NU” raspicat.

24. Debaraseaza-te de orice obligatii care te tin in loc.
Unele obligatii sunt adevarate pietre de moara. Lectia pe care am invatat-o tine de decizii si de rapiditate: daca ceva sau cineva incearca sa ma tina in loc din drumul meu, fac tot ce imi sta in putinta sa scap, sa ma eliberez. Suna cam agresiv, dar asta e. Nimic nu ma poate opri, intr-adevar.

25. Invata, invata tot timpul.
Sincer, nu prea imi aduc aminte ce am invatat din cartile din liceu sau facultate. Cea mai buna parte din scoala a fost sa invat sa invat. Sa ma conectez cu ceilalti si sa construiesc relatii. Si sa critic idei. Insa tot ceea ce stiu acum vine de la invatarea pe cont propriu si de la mentorii pe care mi i-am ales. Gaseste-ti unul si a-i drumul la invatat din practica!

26. Tine-te aproape de oameni mai destepti decat tine.
Da, e greu, stiiiiiu! Dar asta tot de la sport am invatat-o: singurul mod in care poti deveni mai bun este sa joci impotriva unora mai buni ca tine. Revenind la ultimii 10 ani, de cele mai multe ori sunt cel mai prost din camera. Si chiar intentionez sa raman asa!

27. Cultiva-ti fericirea fara cauze imediate.
Nu e prea vesel sa nu ai unde sa stai sau sa nu iti permiti sa iti cumperi cele de trebuinta. Adica nu face asta ca un experiment, nu recomand. Dar lipsurile acestea fundamentale m-au invatat sa fiu fericit fara a poseda mare lucru. Imi plac chestiile de lux si experientele de top, insa stiu ca cei mai fericiti oameni sunt cei care nu suporta greutatea propriilor posesiuni in fiecare zi.

28. Invata sa fii elegant si manierat.
Daca este o abilitate sociala care te poate duce oriunde iti doresti, atunci asta este, in doua cuvinte. Invata sa mergi, sa te porti pe tine, sa te comporti cu ceilalti, sa fii fara pata si sa stii tot timpul ce e bine si frumos de facut. Majoritate „oamenilor mari” pe care ii cunosc reactioneaza violent-pozitiv (adica se bucura!) cand intalnesc un om cu maniere elegante, sincer si deschis. Baga la cap!

29. Fa ceva realmente maret.
Adica lasa ceva in urma, pentru ai tai, pentru oamenii de pe acest pamant. Nu trai ca viermele, hranindu-te numai de la altii. Creaza ceva, mic, mare, orice. Pune un semn in timp ca ai fost acolo, viu si fericit.

30. Pune intrebarile care conteaza. 
Da, nu m-am putut abtine. Fiind coach de atata timp, intrebarile mi se par realmente cheia catre implinire si fericire personala. Nu raspunsurile, ele se schimba in timp…

Succes!

 

Personal vs. Profesional: Solutionarea crizei

Mihai Stănescu 1 Comentariu

In editia din iunie a Serii de Coaching ne-am propus sa ‘’solutionam criza’’ dintre viata personala si cea profesionala. Amintindu-mi de un citat celebru al lui John Lennon, viata e ceea ce se intampla cu tine in timp ce iti faci alte planuri, imi dau seama ca secretul consta in faptul ca  termenul de ‘’work-life balance’’ nu mai este de actualitate!

Echilibrul dintre viata profesionala si personala este definit ca „gestionarea eficienta a actului de jonglerie intre munca platita si alte activitati importante pentru individ„.  Echilibrul “corect” este un concept foarte subiectiv, ce difera atat de la individ la individ cat si de la o etapa a vietii la alta.

Acum vin si te intreb: cum e nevoie sa te schimbi ca om/profesionist ca sa iti atingi echilibrul dorit?

Poti incepe prin a te raporta la limite, dar flexibilizandu-le, fiindca definitia problemei e chiar problema in sine. Iar ca sa o poti rezolva, e necesar sa iesi din spatiul in care a fost creata. E necesar sa stii ca problemele nu se rezolva la nivelul de cunostinta la care apar. Marirea spatiului de lucru ori detasarea ar putea constitui un prim pas spre rezolvare. Sau poti sa te interesezi cum au facut altii ori sa ne adunam cu totii sa vorbim despre problemele cu care ne confruntam.

Cum poti obtine cel mai usor increderea in tine? Simplu: avand rezultate mici si constante! Astfel ca e necesar sa te inconjori de oameni care te apreciaza in mod explicit. Te tii astfel conectat la realitate prin ceilalti! Freud vorbeste despre doua principii ale vietii noastre ce sunt mereu in conflict si anume principiul placerii vs. principiul realitatii. Spre exemplu, daca toti stim ca vom muri, toti ar trebui sa fim depresivi, insa mintea detine informatii ce ne determina sa fim activi.

Traim in lumea pe care ne-o cream singuri. Astfel ca raspundem mereu la ceva calitativ superior decat ceee ce primim zi de zi. E necesar sa reinvatam sa lucram cu elementele complexitatii si sa ne indeplinim in mod creativ nevoile.

Ce am invatat:

  • Sa definesti o tranzitie din tranzitie e imposibil.
  • Nevroza reprezinta un fenomen de comunicare (simptomele ne deranjeaza, nu nevroza in sine).
  • Este in regula sa ai esecuri fiindca ele te tin contectate la realitate.
  • Nu exista auto-educare. Mereu vei reflecta alaturi de cineva chiar daca esti singur.
  • Adaptarea defineste stadiul de animale, pe cand ‘’a crea’’ e profund uman.
  • Libertatea se poate castiga prin asumarea unor responsabilitati din ce in ce mai mari.
  • It always gets worse before it gets better!

Ce ne-au invatat/transmis participantii:

‘’Mi-a placut abordarea, temele sunt actuale.’’ (Alina Hosu, Business Developer Career Advisor)

‘’A fost ca de obicei – de nota 10! Participand la aceste evenimente, invat ceva despre mine si nu numai.’’ (Alina Dumitrascu, Head of Legal)

‘’Mi s-a parut actual si util la nivel personal, cat si profesional.’’ (Florina Baciu, Junior Marketing)

‘’A fost o sesiune de reflectie, de constientizare si am plecat cu multe teme de gandire.’’ (Elena Caplea, Senior General Analyst)

***

Prin aceste intalniri, ne dorim sa cream o comunitate de oameni care invata sa gandeasca deschis si aplicat, gestionandu-si cat mai corect si concret atat viata personala cat si pe cea profesionala. Fiindca impreuna lucrurile devin mai simple.

Ne vedem la urmatoarea editie a Serii de Coaching in 24 iulie 2013 avand ca subiect de discutie ‘’ Manager de lideri sau lider de manageri’’.

Inscrieri si detalii mai multe la [email protected]!

Cel mai mare pericol

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Nu, in acest post nu este vorba de nici o catastrofa naturala sau sfarsit al lumii. Nici de vreo stire exagerata cu scopul de a atrage atentia maselor. Iti scriu tie, direct, prevenindu-te de cel mai mare pericol pe care il poti intalni in viata ta de adult: sa iti pierzi pasiunea de a aduce un plus de valoare mediului in care traiesti. Oriunde: in familie, la munca, cu prietenii, in societate etc.

Sau, cu alte cuvinte, sa iti moara pasiunea de a face lucruri bune. De a munci – intr-un sens mai degraba spiritual – pentru mai bine. Si nu, nu este suficient sa „faci ce-ti place„. E nevoie de mai mult de-atat.

Intermezzo (1):

Deunazi ma suna un client de la Viena, directorul regional al unei companii multinationale. Sa-mi marturiseasca ca vrea inapoi in Franta, sa lucreze la un proiect pe care el l-a creat si l-a implementat. Compania l-a „premiat” cu o mutare strategica, pe mai multi bani si pe o pozitie care parea de succes. Imi marturiseste ca dupa un an de munca sustinuta, incepe sa isi piarda pasiunea.

Pasiunea de care vorbesc se vede de la o posta. E atunci cand iti pierzi rabdarea, inainte de inceputul celui mai promitator proiect al vietii tale. E atunci cand timpul zboara pe nesimtite, cand lucrezi la ceea ce te defineste. E atunci cand nu te mai poti desprinde de ceea ce faci, desi ai depasit timpul alocat acelui lucru. E atunci cand timpul, resursele, aglomeratiile de tot felul dispar undeva in peisaj, lasandu-te liber cu obiectul intensului tau interes.

Intermezzo (2):

Saptamana trecuta am sunat 4 prieteni vechi, toti antreprenori in Romania: Timisoara, Brasov, Buzau, Bucuresti. Aflu cum le merge, ce oportunitati le-au mai iesit in cale, apoi „problemele curente”. Tema generala este munca si iar munca, cu rezultate bune. Si ca statul nu ii ajuta sa evolueze, sa creasca. Pasiunea si responsabilitatea de a intretine zeci si zeci de familii ii sustine intr-o lupta aparent fara sfarsit.

Cum iti poti afla pasiunea? Cea mai simpla varianta de atac este sa iti cunosti foarte bine baza de valori pe care functionezi, ca fiinta constienta. Si sa te observi. Sa observi ce alegi sa faci, incepand cu momentele in care esti singur si nu ai pe nimeni care sa iti spuna ce sa faci. Acolo e „secretul” pasiunii tale: ce te indeamna viata si experienta de pana acum sa actionezi, sa aduci valoare in viata ta si a celor apropiati tie?

Daca te indoiesti motivatia acestui efort, iti spun doar un lucru: cel care nu aduce valoare, nu va primi valoare. E timpul sa ne dam seama de rolul pe care il avem, fiecare dintre noi, in insanatosirea societatii umane. Sa oferim, inainte de a cere. Fii atent la cata valoare investesti in orice fel de relatie, incepand de la copii si terminand cu sefii de la job. Doar fii atent.

Intermezzo (3):

Acum aproape o luna m-am intalnit cu unul dintre CEO-ii cu care lucrez. Om ultra-ocupat si ultra-pasionat de ceea ce face. Imi spune ca de-abia asteapta sa plece in vacanta (in care e acum), ca sa se intoarca si sa inchida in toamna un proiect de care este foarte mandru. Si, mustacind, imi precizeaza ca 2 dintre directorii lui vor culege laurii, ca au nevoie sa li se reaprinda motivatia. Radem impreuna, stiind foarte bine despre cine este vorba. Placut, cald, fara ironie.

In toata viata ta de pana acum ai hranit, crescut si cizelat cateva abilitati si competente speciale. Eu sunt aici sa te intreb care sunt acelea. Ai cateva talente care te fac sa fii deosebit de toti oamenii care te inconjoara. Ia pune tu mana si gaseste oportunitati, optiuni de a le pune in valoare! Cauta deciziile care te-au purtat inainte. Cu rezultate foarte bune. Si intreaba-i pe cei care tin la tine, cam cum arati din afara…

Intermezzo (4):

Acum cateva luni, un renumit antrenor sportiv ma roaga sa ma vad cu echipa pe care o creste sa devina campioni in cativa ani. Imi spune ca l-ar prinde bine un discurs de auto-motivare. Rad, nu inteleg nimic din ce imi spune, dar ii promit ca ma vad cu adolescentii lui cateva ore sa punem lucrurile in ordinea fireasca. Zis si facut, oamenii capata incredere si incep inca din primele zece minute sa comenteze aprins despre cum pot sa se miste mai bine. Dificultatile si interferentele sunt clare, nu-mi ramane decat sa ne concentram pe un plan foarte realist. Il facem si oamenii pleaca, glumind si ironizandu-se reciproc despre cat de activi au fost. Si ce bine ar fi sa faca la fel in teren.

Ah, inca ceva: evalueaza-te constant. Stiu ca e pasiunea ta, insa ai obligatia morala fata de tine insuti sa cresti si sa faci lucrurile mai bine. Intreaba-te: „cand voi muri, ce mi-as fi dorit sa fac?” Raspunde-ti si apoi construieste de acolo inspre prezent, inapoi. Apoi mai pune-ti o intrebare: „Care e primul pas care ma conduce acolo?”.

Uneori, viata e prea scurta ca sa o risipesti asteptand weekendurile si vacantele. Traieste pasiunea, gaseste ce te aprinde total si …

Succes!

Eveniment: Craiova Business Days

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Pe 3 si 4 iulie 2013, ne vedem la Craiova Business Days! Evenimentul este orientat pe dezvoltarea educatiei antreprenoriale din regiunea Olteniei, iar cele doua zile pline de conferinte si workshop-uri se vor tine in noul sediul al Facultatii de Drept si Stiinte Administrative, iar eu te indemn sa participi neaparat!

Ajunsa la editia cu numarul 11, cel mai mare “maraton” de conferinte din Romania dedicate antreprenorilor, managerilor, intregii comunitati de afaceri locale si regionale, va da sansa comunitatii de afaceri din Craiova sa se conecteze si sa dezbata cele mai de interes teme pentru succesul in business, alaturi de 60 de speakeri de top din tara noastra  – antreprenori in serie, manageri din companii de top, investitori, experti si specialisti in diverse domenii.

Cred cu tarie ca in Romania se pot face afaceri profitabile, pe baze etice, daca interactionam si suntem deschisi sa colaboram intre noi pentru a pune bazele unei culturi antreprenoriale sanatoase. In acest sens, imi propun sa vorbesc despre leadership si excelenta pentru ca inainte de toate, proiectul initiat de Business Days este o mare familie pe care ne uneste dorinta noastra de a contribui, fiecare in limitele posibilitatilor sale, la dinamizarea si relansarea economica a tarii noastre. Poti ajuta sa te ajute!

Pana ne (re)vedem promite-ti ca iti vei dedica atat de mult timp pentru imbunatatirea ta, incat nu vei mai avea timp sa ii critici pe ceilalti,  te vei gandi la ce-i mai bun, ca vei da tot ce poti si ca vei cere maximul de la tine si de la ceilalti si ca vei fi la fel de entuziasmat de succesul altora, cat esti de propriul succes!

***

Sa nu uit! Fiindca au ramas mai putin de 2 saptamani pana la eveniment, iti propun sa imi raspunzi, mai jos, la urmatoarea intrebare:

Ce poti face, din pozitia in care esti, 1% in fiecare zi astfel incat sa iti imbunatatesti comportamentul zilnic? Ofer:

  1. 2 tichete de acces GRATUIT la eveniment.
  2.  un cod de acces de 25% reducere la biletul achizitonat. 

Asadar, scrie-mi numaidecat pe adresa [email protected]

De ce sa fiu integru?

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Lipsa integritatii imi intuneca orizonturile. Prezenta ei, ma lumineaza. Cum sa ai integritate? Si de ce este atat de importanta? Despre asta vreau sa iti spun cateva lucruri, astazi. Lumea in care traim evita, de obicei, sa vorbeasca despre ea. Mai degraba, daca tot generalizez, modelul de gandire prevalent este „scopul scuza mijloacele” la cea mai mare parte din business-urile cu care am intrat in contact in anii de coaching in Romania. 

Warren Buffet a spus-o, acum multi ani, foarte bine. Ii las vorba netradusa, in engleza, pentru savoare:

“In looking for people to hire, look for three qualities: integrity, intelligence, and energy. And if they don’t have the first one, the other two will kill you.”

Pana la urma, de ce sa fie atat de important subiectul asta? De ce sa cultivam si sa mentinem integritatea, sa o traim complet, cand stim – cel putin tu si cu mine – ca pentru asta e nevoie de timp si energie pe care sa o investim in investigatii interioare profunde? Raspunsul meu e simplu: atunci cand ne ascultam inima si facem lucrurile asa cum ne dicteaza o constiinta integra, viata devine simpla. O repet oricui ajunge in preajma mea: viata mea este simpla. Ea a devenit, impreuna cu actiunile cele mai concrete, deschisa pentru toti cei care vor sa o observe. Nu mai am nici un chef sa imi fac griji despre ce trebuie sa ascund, ce imi este rusine sa arat, ce e dincolo de integritatea mea. Pentru ca nu mai e nimic dincolo de ea.

…Si nu este nimic altceva in viata oamenilor care sa nasca mai repede increderea intre ei. Cand esti perceput ca un om integru, obtii incredere de la toti ceilalti oameni integri: sefi, colegi, subordonati, de la echipa ta, de la vecini si contacte sociale aleatoare. Mai mult decat atat, daca iti pastrezi integritatea intacta in momente de cotitura, devii aproape automat un model de urmat pentru ceilalti.
Fortez usor nota si iti spun ca liderii care au demonstrat integritate pe o perioada lunga de timp sunt pusi sa conduca mii si zeci de mii de oameni. De ce? Pai simplu: integritatea este cheia leadershipului etic. Companiile isi doresc oameni integri, in care pot avea incredere. Daca demonstrezi ca esti de incredere, toate usile iti sunt deschise. Ma rog, toate usile in care ai vrea sa intri, daca esti normal la …capatul de sus al corpului.
*** 
Cum iti poti dezvolta si mentine integritatea?
Intai, defineste-ti cateva principii de viata. Adauga valoare vietii tale din fiecare zi, prin a crede in cateva principii care depasesc experienta cotidiana. Principiile astea sunt lucrurile la care nu vei renunta niciodata, indiferent de consecinte. Sunt ceea ce te inalta, ca om, catre spirit.
 
Apoi, analizeaza orice decizie si alegere faci, din perspectiva lor. De obicei, o luam pe scurtaturile imoralitatii si luam deciziile gresite atunci cand credem ca nu intereseaza pe nimeni ceea ce vom face. Fiecare, cu treaba lui. Insa integritatea te pune in pozitia de observator al propriei vieti. Si a avea integritate inseamna, nici mai mult nici mai putin, sa faci alegerile corecte. Mai ales cand nu te analizeaza nimeni. Asta inseamna sa ai constiinta.
Ar mai fi ceva: incurajeaza integritatea celor din jurul tau. Oamenii integri au, deseori, cam aceleasi trasaturi: sunt umili, au o perceptie despre sine foarte clara, au incredere totala in fortele proprii si sunt cu stima de sine foarte sus. Trasaturile acestea sunt foarte importante, pentru ca din cand in cand cei integri sunt supusi unor presiuni foarte mari, presiuni venite din partea celor care nu au integritate. Iar presiunile au un singur subiect: sa ia decizii gresite.  Nimic mai mult. Sau mai putin.
Ultima sugestie: invata rapid sa fii asertiv, pentru a-ti putea apara integritatea in mod adult, fara sa castigi sau sa pierzi, fara agresivitate manifesta. Invata sa iti asumi responsabilitatea actiunilor tale si a consecintelor acestora. Daca gresesti, recunoaste imediat si fa tot ce este de facut pentru a in-drepta situatia. Si …tine-ti cuvantul, nu face promisiuni desarte. 
Succes!

Lectii de leadership: V. Maurice Bejart

Mihai Stănescu 3 Comentarii

In aceasta serie de articole dedicata leadershipului asa cum il vad eu, din experienta de coaching in Romania si nu numai, am ajuns la un punct sensibil. Spun asta din doua motive: primul ar fi personajul despre care iti spun astazi, un om genial de la care iau energie si inspiratie ori de cate ori am ocazia. Al doilea motiv este unul mai pragmatic: de aici incolo, sper din tot sufletul ca sa mentin o conexiune directa cu tine. Pentru ca voi scrie despre oameni si lucruri care sunt foarte departe de ceea ce circula in mod obisnuit pe internet. Oameni extraordinari, lucruri foarte speciale.

Buuuun. Astazi, despre cel care a revolutionat dansul modern: Maurice Bejart. Daca nu il cunosti inca, vezi la sfarsitul acestui text unul dintre dansurile lui. Hai sa vedem impreuna ce are asta cu leadershipul:

1. Bejart te pune sa dansezi cu tot ce are in tine. Si ceea ce iese este extraordinar: minte, suflet, trup, expresie…tot. Nu se retine de la nimic, artistic vorbind. La fel, in business: poti sa fii 101% dedicat? Sa iti arunci in joc mintea, inima? Daca vrei sa faci ceva memorabil, profesional, ai nevoie de aplicarea acestui principiu. Cand iei o decizie, indiferent cat de mica, fii cu tot ce ai acolo, in ea. Depaseste-ti confortul experientei.

2. Pentru Bejart, ca si pentru orice alt artist extraordinar, cel mai important adevar se gasste in ritmul muzicii si al miscarii. Unul il determina pe celalalt. Ritmul este tratat cu cel mai mare respect, e limpede si decisiv. Pentru marii dansatori e important sa recunoasca ritmul prin sentimentele pe are le determina. Iar daca vrei intr-adevar sa te conectezi cu muzica si sa ii pastrezi frumusetea si integritatea, ai nevoie sa lasi sa te patrunda ritmul, sa il simti prin toti porii. “Timing is everything” zice leadershipul. E totodata o abilitate, ca si o arta. Si include sa stii cand sa abordezi un anume subiect sau un om. Sa intelegi imediat dinamica si energiile prezente intr-o sala de sedinte. Sau sa ai rabdarea necesara pentru a exploata toate oportunitatile care apar cand vor ele.

3. In aventura asta a leadershipului, cei care te cred si te urmeaza tind sa isi pastreze puterile, echilibrul si postura corecta. Iar tu esti cel/cea care ai nevoie sa stii exact cum sa ii misti. Dansatorii lui Bejart isi mentin postura, nu vei un muschi relaxat si nelalocul lui. Dar nici nu ii vezi intepeniti. Daca ar fi asa, nu s-ar mai putea exprima. Daca ai in companie oameni intepeniti in pozitiile lor, ajuta-i sa redevina flexibili. In leadershipul de business, pe langa stabilitate si exprimarea constanta a acelorasi valori, ai nevoie de flexibilitate. Iar cel mai bun monitor al flexibilitatii tale este flexibilitatea celor care te vad ca pe leaderul lor.

4. Pasiunea pentru dans este o pasiune care dureaza toata viata. Aventura cea mai mare sta in invatare: miscari noi, dansuri noi, ritmuri noi… toate lucrurile pe care le stiai la un moment dat devin istorie, sunt subiecte de arhiva si de pomeniri la mesele cu prietenii. Pentru ca dansatorul si arta sa au nevoie de prospetimea noului. A ineditului. De indata ce dansul este stapanit prin antrenamente si repetitii, dansatorul are nevoie sa evolueze catre alt nivel al experientei si al expresiei. Intotdeauna va fi ceva nou de invatat. Intotdeauna va aparea un nou stil, o noua modalitate de a face lucrurile mai bine. Dansatorul nu are nevoie sa faca acelasi lucru de foarte multe ori, de fiecare data. Pentru ca acest lucru duce la apatie, la crampe mentale si musculare, la atrofia suprema: lipsa completa a creativitatii.

Mi se pare mie, sau e la fel in leadershipul autentic, cel de care sunt pasionat de atatia ani? Tu stii mai bine. Te las in compania lui Bejart: vorbe si creatie. Succes!

„The dance: a minimum of explanation,

a minimum of anecdotes,

and a maximum of sensations.”

httpv://youtu.be/DtPhyWM60Es

Poveste despre …mine?

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Cu bucurie iti spun ca am gasit un om care exprima foarte bine – OK, poate mai putin structurat decat subsemnatul! – ceea ce inteleg eu din lume, viata si intersectia celor doua. Asa ca te invit sa privesti acest mic film. Probabil vei avea nevoie sa il vezi de mai multe ori, asa ca nu te grabi. E plin de intersectii, sensuri, lumina, intuitii si descoperiri profunde.

Fara comentarii. Doar asta:

“The acceptance of contradiction is the telling of a story, not the resolution.”

PS: povestea cu toporul am trait-o, realmente, in adolescenta. Doar ca la mine metafora a fost cu firul de nisip. 

Frica de succes, de esec, de…

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Acum ceva vreme te-am intrebat pe pagina de Facebook pe care dintre cele doua frici – de succes sau de esec – o consideri mai grava. Am primit cateva raspunsuri si iti multumesc. La fel, la ultimele discursuri in public am primit constant cererea de a creiona un drum peste aceste frici. Incerc acum, mai in general, promitandu-ti sa coboram in foarte specific cand ne vedem.

Bun. Ambele frici au simptome foarte asemanatoare. Daca te duci la un interviu, oricata experienta si expertiza ai, vei avea o usoara anxietate. La fel, cand e vorba de teste, analize etc. Am observat in anii de coaching in Romania ca situatiile asemanatoare ii pot face pe oameni de altfel foarte intregi sa devina inchisi, sa aleaga numai solutii conservatoare, sa nu se avante mai departe. Mai ales in situatii de criza. Se spune ca „ne retragem pe pozitiile tari„, adica ne intoarcem foarte repede la credinte vechi si la comportamentele asociate cu acestea. De ce? Pentru ca stim foarte exact ce inseamna esecul. Iar aceasta familiaritate extrema ne cheama, realmente, la cele mai vechi comportamente.

Problema reala mi se pare, totusi, frica de succes. Daca nu esti familiarizat cu ea si nu stii cum sa o dresezi sa lucreze pentru tine, ea te arunca in ceea ce stii foarte bine din experientele tale mai neplacute: esecul. Iar o modalitate simpla de a o dresa este sa iti intaresti increderea in tine. Sa iti fii cel mai bun confident. Iti spun imediat de ce scriu „confident”, nu e un secret.

Ca sa iti ridici increderea in fortele proprii, uita-te inapoi, in trecut, un pic. Si vezi ca de cele mai multe ori ai castigat, nu ai pierdut. Si cel mai important lucru: ai supravietuit tuturor esecurilor. Stii vorba aia? Ce nu te omoara, te intareste. Deci esti …tare. Si ai invatat o gramada de lucruri, din incercarile tale. Mai mult decat atat, cu un trecut asa de lung si diversificat, chaiar ai resurse suficiente sa te confrunti cu situatia de fata, cea generatoare de frica. Experienta indelungata …situatie stresanta pe termen scurt. Te-ai prins?

Daca ai plonjat in trecut si ti-ai amintit succesele, urmatorul pas este sa te concentrezi aproape exclusiv pe punctele tale forte. Toate vocile din propriu-ti cap sa fie aliniate inspre calitatile tale. Esti bun, acum! In coaching vad multi lideri. Foarte multi. Toti, buni. Si de cele mai multe ori, fiecare dintre ei au doar cateva calitati pe care joaca, sa fie atat de buni. In rest, sunt perfect „normali” pe mai toate capacitatile si competentele. Ba chiar slabi la unele dintre ele. Ei obtin succesul facand exact acelasi lucru: scot calitatile in fata si lucreaza cu ele. Poate, isi propun sa isi imbunatateasca si celelalte capacitati. Uneori. Dar cu siguranta, nu le lasa sa devina piedici in calea succesului lor.

Si ultima chestie: ai, dom’le, incredere in tine! Scriam mai sus, sa iti fii propriul confident. Confident vine din latinul „con fidere„, care inseamna „cu credinta„. Trateaza-te cu credinta ca vei reusi! Marii lideri pe care ii cunosc stiu ca ultimul nivel de credinta este sa crezi in nevazut. Sa ai o viziune. Sa orientezi viitorul catre nevazutul pe care ti-l doresti. Asta fac ei: ajuta oamenii sa ajunga sa opereze la acel nivel de credinta care le permite sa aiba putere si incredere in calea pe care o aleg. Ca totul va fi bine, pana la urma. OK?

Succes!

Despre disciplina, ca de obicei

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Saptamanile trecute am intalnit mai multi oameni de afaceri care au o reala problema cu colegii/angajatii lor. O fi de la primavara, o fi de la criza, de la lipsa de „motivatie”…nu stiu. Insa motivul de ingrijorare este un pic mai profund si il aud cam des in ultima vreme: absenta (bineinteles, motivata!) a disciplinei.

Sa ne intelegem, nu spun de activitatea tampa, fara creier, din fiecare zi. Ci de rigoarea unor actiuni care nu mai au rezultate imediate, de forta repetitiva a omului care poate taia muntii care ii stau in cale. Asa inteleg disciplina, ca pe o calitate care te ajuta sa ajungi, practic, oriunde! De ce? Pentru ca creaza obiceiuri, obisnuinte pe care te poti baza in orice situatie. Ei bine, lucrurile stau cam asa:

  • Obiceiul nu are minte. Nu mai stai sa il evaluezi de feicare data, e doar ceva pe care il faci. Obiceiurile sunt confortabile, te simti bine cu ele, sunt ale tale. Usoare. 
  • Disciplina are minte. Esti constient de efortul pe care il faci. Disciplina este, de cele mai multe ori, neconfortabila. E grea, dom’le!

Daca ai renuntat la un obicei stii ca schimbarea necesita o modificare de identitate. Complet inconfortabila, de altfel. In directia asta, mie mi se pare ca adevarata disciplina (nu obiceiul rigid si fara minte) e singurul lucru care te ajuta realmente sa iti parasesti zona de confort.

De examplu: vrei sa schimbi un comportament bine inradacinat (un obicei, adica) cu altul (alt obicei). Iti trebuie efort constient si masurat sa faci asta, nu? Ca si cum ai inota de la o insula la alta. Exact ca si in relatia de coaching, efortul si rezultatele sunt considerabile. De fapt, e nevoie sa torni suficienta disciplina in tot sistemul, pana cand vechiul obicei „moare” si cel nou „se naste”. Si lucrurile se linistesc iarasi, cand ajungi pe malul noii insule.

Am o veste buna pentru tine: faza de disciplina este destul de scurta, in comparatie cu timpul pe care l-ai investit deja in vechiul obicei. Ba chiar si cu timpul pe care ti-l vei petrece cu cel nou! De fapt, cat de lung e drumul depinde foarte mult de cat de mare este distanta intre cele doua identitati subiacente obiceiurilor. Atentie! Dintre cele doua versiuni de identitate! Nu dintre obiceiuri!

Ma opresc aici. Nu te mai bat la cap, stii tu mai bine ce sa faci. Inca o informatie utila: din practica mea de coaching in Romania, am constatat ca un obicei nou se stabilizeaza complet in cam 65-70 de zile. Nu in 21, cum spun toti dezvoltatorii …personali. De fapt, cred ca iti iese si in 21 de zile, daca singurul tau scop in viata e sa bei un pahar de apa pe zi.

Succes!