Cel mai mare pericol

Nu, in acest post nu este vorba de nici o catastrofa naturala sau sfarsit al lumii. Nici de vreo stire exagerata cu scopul de a atrage atentia maselor. Iti scriu tie, direct, prevenindu-te de cel mai mare pericol pe care il poti intalni in viata ta de adult: sa iti pierzi pasiunea de a aduce un plus de valoare mediului in care traiesti. Oriunde: in familie, la munca, cu prietenii, in societate etc.

Sau, cu alte cuvinte, sa iti moara pasiunea de a face lucruri bune. De a munci – intr-un sens mai degraba spiritual – pentru mai bine. Si nu, nu este suficient sa „faci ce-ti place„. E nevoie de mai mult de-atat.

Intermezzo (1):

Deunazi ma suna un client de la Viena, directorul regional al unei companii multinationale. Sa-mi marturiseasca ca vrea inapoi in Franta, sa lucreze la un proiect pe care el l-a creat si l-a implementat. Compania l-a „premiat” cu o mutare strategica, pe mai multi bani si pe o pozitie care parea de succes. Imi marturiseste ca dupa un an de munca sustinuta, incepe sa isi piarda pasiunea.

Pasiunea de care vorbesc se vede de la o posta. E atunci cand iti pierzi rabdarea, inainte de inceputul celui mai promitator proiect al vietii tale. E atunci cand timpul zboara pe nesimtite, cand lucrezi la ceea ce te defineste. E atunci cand nu te mai poti desprinde de ceea ce faci, desi ai depasit timpul alocat acelui lucru. E atunci cand timpul, resursele, aglomeratiile de tot felul dispar undeva in peisaj, lasandu-te liber cu obiectul intensului tau interes.

Intermezzo (2):

Saptamana trecuta am sunat 4 prieteni vechi, toti antreprenori in Romania: Timisoara, Brasov, Buzau, Bucuresti. Aflu cum le merge, ce oportunitati le-au mai iesit in cale, apoi „problemele curente”. Tema generala este munca si iar munca, cu rezultate bune. Si ca statul nu ii ajuta sa evolueze, sa creasca. Pasiunea si responsabilitatea de a intretine zeci si zeci de familii ii sustine intr-o lupta aparent fara sfarsit.

Cum iti poti afla pasiunea? Cea mai simpla varianta de atac este sa iti cunosti foarte bine baza de valori pe care functionezi, ca fiinta constienta. Si sa te observi. Sa observi ce alegi sa faci, incepand cu momentele in care esti singur si nu ai pe nimeni care sa iti spuna ce sa faci. Acolo e „secretul” pasiunii tale: ce te indeamna viata si experienta de pana acum sa actionezi, sa aduci valoare in viata ta si a celor apropiati tie?

Daca te indoiesti motivatia acestui efort, iti spun doar un lucru: cel care nu aduce valoare, nu va primi valoare. E timpul sa ne dam seama de rolul pe care il avem, fiecare dintre noi, in insanatosirea societatii umane. Sa oferim, inainte de a cere. Fii atent la cata valoare investesti in orice fel de relatie, incepand de la copii si terminand cu sefii de la job. Doar fii atent.

Intermezzo (3):

Acum aproape o luna m-am intalnit cu unul dintre CEO-ii cu care lucrez. Om ultra-ocupat si ultra-pasionat de ceea ce face. Imi spune ca de-abia asteapta sa plece in vacanta (in care e acum), ca sa se intoarca si sa inchida in toamna un proiect de care este foarte mandru. Si, mustacind, imi precizeaza ca 2 dintre directorii lui vor culege laurii, ca au nevoie sa li se reaprinda motivatia. Radem impreuna, stiind foarte bine despre cine este vorba. Placut, cald, fara ironie.

In toata viata ta de pana acum ai hranit, crescut si cizelat cateva abilitati si competente speciale. Eu sunt aici sa te intreb care sunt acelea. Ai cateva talente care te fac sa fii deosebit de toti oamenii care te inconjoara. Ia pune tu mana si gaseste oportunitati, optiuni de a le pune in valoare! Cauta deciziile care te-au purtat inainte. Cu rezultate foarte bune. Si intreaba-i pe cei care tin la tine, cam cum arati din afara…

Intermezzo (4):

Acum cateva luni, un renumit antrenor sportiv ma roaga sa ma vad cu echipa pe care o creste sa devina campioni in cativa ani. Imi spune ca l-ar prinde bine un discurs de auto-motivare. Rad, nu inteleg nimic din ce imi spune, dar ii promit ca ma vad cu adolescentii lui cateva ore sa punem lucrurile in ordinea fireasca. Zis si facut, oamenii capata incredere si incep inca din primele zece minute sa comenteze aprins despre cum pot sa se miste mai bine. Dificultatile si interferentele sunt clare, nu-mi ramane decat sa ne concentram pe un plan foarte realist. Il facem si oamenii pleaca, glumind si ironizandu-se reciproc despre cat de activi au fost. Si ce bine ar fi sa faca la fel in teren.

Ah, inca ceva: evalueaza-te constant. Stiu ca e pasiunea ta, insa ai obligatia morala fata de tine insuti sa cresti si sa faci lucrurile mai bine. Intreaba-te: „cand voi muri, ce mi-as fi dorit sa fac?” Raspunde-ti si apoi construieste de acolo inspre prezent, inapoi. Apoi mai pune-ti o intrebare: „Care e primul pas care ma conduce acolo?”.

Uneori, viata e prea scurta ca sa o risipesti asteptand weekendurile si vacantele. Traieste pasiunea, gaseste ce te aprinde total si …

Succes!

Evenimentul de business al anului: Bucuresti Business Days!

Pe 12 si 13 decembrie 2012, sunt la Bucuresti Business Days ca speaker & moderator.  Cel mai mare eveniment dedicat educatiei antreprenoriale din Romania va avea loc la Howard Johnson Grand Plaza – Bucuresti si va reuni antreprenori de succes din mediul de afaceri local si national, top manageri de elita, specialisti renumiti, traineri de succes si speakeri motivationali.

In calitate Coach & Advisor al evenimentului, te indemn este sa participi neaparat, fiindca scopul principal al evenimentului este acela de a iti oferi o platforma de oportunitati de networking, acces la know-how de calitate, analize si trenduri de piata, traininguri si workshopuri cu aplicabilitate practica imediata. Adica este cam ce ai putea avea nevoie, ca si profesionist in domeniul tau!

Imi propun sa va vorbesc despre cele 4 moduri de a te ocupa de o problema. Reusesti mereu sa iti mai pui intrebarile potrivite, care te ajuta sa devii mai bun? Mai apoi, distilam cele 3 moduri prin care putem ajunge la succes:  repetitia, observarea contextului si adaptarea, totul culminand cu cel de-al treilea mod descris printr-o intrebare simpla: e ceva mai mult/bine/frumos decat ceea ce fac/traiesc acum?  Incheiem cu ce intelegem prin ‘’lucrul in echipa’’. Putem lucra la fel de bine atat in echipa, cat si individual cu conditia sa ne adaptam si sa identificam corect contextual, fiindca modul de lucru in echipa  determina individul sa renunte la o parte din controlul propriu, sa gaseasca un echilibru intre actiune si analiza si totodata sa fie capabil sa defineasca obiectivele mai clar.

Fiindca au ramas doar 6 zile pana la eveniment, iti ofer un cod de acces de 15% reducere la biletul achizitonat. Asadar, scrie-mi numaidecat  pe adresa [email protected]!

***

Inca ceva: te invit si la Seara de Coaching , un eveniment special in cadrul conferintei, ce va avea loc pe 12 decembrie 2012, incepand cu 19.30 sa schimbam idei si practici despre coaching si rezultatele lui extraordinare!

100 de chestii care ma duc mai departe

Zilele trecute am decis ca inainte de a reincepe sa scriu aici despre subiectele mele favorite – legate de dezvoltare umana, de coaching si leadership etc. – sa mai fac un exercitiu de forta. Rezultatul il aveti mai jos, insotit de speranta ca il veti aprecia ca atare.

  1. Sa rad copios (pe dinauntru sau la vedere).
  2. Sa inot, preferabil in mare (dar si in bazin ma simt bine).
  3. Sa degust bauturi rare.
  4. Cuvantul de gentleman, mai presus de orice contract sau intelegere.
  5. Sa dorm, macar 6-7 ore pe zi.
  6. Muzica (de jazz sau clasica, in special).
  7. Legat de muzica, o sonorizare foarte buna (urechile sunt cele mai sensibile organe ale mele).
  8. Linistea (ca opus al galagiei, de cele mai multe ori cand ajung intr-un loc foarte galagios ma retrag).
  9. Profesiunea mea.
  10. O ora libera pe zi (…in care nu ma intreaba nimeni ce, cum, unde, de ce, cat, cand etc. )
  11. Prietenii (cei mai apropiati, chiar daca sunt departe si uneori uitam sa vorbim mai des)
  12. Filmele vechi (preferabil din anii ’50).
  13. Banii (aia cu sens, munciti, ajutati sa ajunga unde trebuie, distribuiti cu cap si redistribuiti ca sa faca mai mult bine).
  14. Aerul curat, rece, cu mult oxigen in el.
  15. Dialogurile intense.
  16. Masaj (de cate ori este posibil, dar nu mai mult de o data pe zi!).
  17. (Auto)biografiile marilor inaintasi.
  18. Trabucurile cubaneze.
  19. Macar un fresh sau o limonada pe zi.
  20. In legatura cu asta, fructele proaspete si „originale” (you know what I mean!)
  21. Podcast-urile Financial Times.
  22. Sa fac fotografii (instantanee si nu numai).
  23. Yachting-ul (vara)
  24. Prezentarile de moda si evenimentele mondene discrete.
  25. Vinul fiert (iarna)
  26. Sa merg prin zapada (tot iarna, doh!).
  27. The Rat Pack (toate povestile cu si despre ei mi se par extrem de amuzante!).
  28. Mandria de a fi deschis un domeniu profesional nou in Romania (da, coaching-ul).
  29. Galeriile de arta.
  30. Echipa mea (motivati, rapizi, decisi, amuzanti, calzi, …)
  31. Rumi.
  32. Copiii (mai ales cand nu sunt prea multi si pusi pe distrugere, hehe!).
  33. „Proiectele speciale” (toti folosim expresia asta, la mine inseamna ceva nou, inedit, iesit din norme).
  34. Vacantele lungi. Nu, nu „si dese”. Si rare.
  35. Sa il ascult sau sa il citesc pe Alain de Botton (in ordinea asta).
  36. Instrumentele de scris deosebite.
  37. Cartile extrem de tehnice despre dezvoltarea umana (haha, nu o vedeati venind pe asta..!!).
  38. Oamenii foarte siguri pe ei, care isi pun tot timpul intrebari.
  39. O cafea buna „la sosea”.
  40. Regalitatea, spiritul viu al monarhiei (se vede pe mai toate cladirile frumoase din acea perioada).
  41. Europa. Cam toata.
  42. Deciziile rapide, insotite de intelegerea profunda a consecintelor lor (adica opusul lui „las’ ca merge s’asa!”).
  43. Sa ascult povesti de peste mari si tari.
  44. Sa ma duc acolo, sa verific povestile (macar cadrul, scenele..).
  45. Tinerii din ziua de azi.
  46. Sesiunile de stranut din fiecare dimineata (imi dau energie!).
  47. Sa-mi dau seama, again & again, ca lucrurile sunt, de fapt, simple.
  48. Constantin Brancusi.
  49. Constantin Noica.
  50. Pantofii bine facuti (italienesti sau britanici) si bine curatati.
  51. George Enescu.
  52. George Gershwin (si Ira, frate-sau).
  53. Filosofii antici (mai ales Marcus Aurelius, prietenii stiu de ce).
  54. Olloclip.
  55. Cumparatul de branza de capra si struguri.
  56. Limba germana.
  57. Distanta respectata, care apropie (voi scrie despre asta, aici).
  58. Limba franceza (de ceva vreme).
  59. Sa ma rog.
  60. Drumurile lungi (cand conduce altcineva si cand nu alerg catre o destinatie anume).
  61. Deadline-urile scurte.
  62. Libertatea de exprimare (poate radeti, dar dincolo de acordul fals-admirativ, detectez judecatile foarte usor).
  63. Produsele Apple (fara alte comentarii).
  64. Alexandru cel Mare (si elenismul de dupa).
  65. Power nap-urile.
  66. Visele (cele de noapte, din care inteleg in ce relatii sunt cu lumea si istoria personala).
  67. Excusiile de doua-trei zile intr-un capitala.
  68. Mezzo (noaptea).
  69. Cei cativa oameni care m-au ales ca mentor (indraznind sa ceara asta in mod repetat!).
  70. Nichita (iar, fara alte comentarii).
  71. Amintirea povestilor interbelice din familie (si din alte familii).
  72. Tinuta eleganta a domnilor.
  73. Tinuta eleganta a doamnelor.
  74. Sa ma gandesc invers la lucruri. Apoi inca o data, invers in alt fel.
  75. Tinuta eleganta a tuturor celor care nu intra in ultimele doua categorii.
  76. Lumina unei lumanari, in intuneric.
  77. Albumele cu poze (alb-negru).
  78. Masa din colt, rezervata pentru mine.
  79. Sa fiu in contact cu ultimele descoperiri din stiinta.
  80. Similitudinile care devin coincidente.
  81. Podelele de lemn masiv.
  82. Tocurile (in sens cel mai general, daca vreti; eu ma refer doar la tocul de stilou, cel de trabuce si altele asemenea).
  83. Conferintele lui Krishnamurti (vedeti pe Youtube).
  84. Formarea profesionala continua (nu, nu glumesc deloc..suntem inconjurati de „experti” care fac acelasi lucru de ‘jdemii de ani).
  85. Flipboard-ul de pe Ipad.
  86. Serviciile ultra-personalizate.
  87. Cei cativa oameni pe care ii stiu ca sunt morali pana in ultimul fir al sufletului lor frumos.
  88. Vantul. Da, vantul ma umple de energie.
  89. Increderea pe care reusesc sa o insuflu oamenilor pe care nu ii cunosc.
  90. Olimpiadele si fazele finale ale competitiilor mondiale.
  91. Conceptia despre lume in care totul este viu & conectat.
  92. Strategiile cu mici sorti de izbanda, care schimba lumea (sau o parte a ei, indiferent cat de mica).
  93. Miracolele (le vad destul de des).
  94. Schimbarile pozitive de comportament (la mine si la ceilalti).
  95. Povestile cu Nastratin Hogea.
  96. Parfumurile de la ‘case mari’.
  97. Fiecare nou client de coaching.
  98. Principiul acela cu „do what you say and say what you do”. Si toate aplicatiile sale.
  99. Fericirea, bucuria celor din jurul meu.

..si, legat de ultimul lucru de pe lista,

101. ZAMBETUL OAMENILOR.

Zambiti, va rog!

Motivare? Prefer inspiratia.

Tuturor ne lipseste motivatia, din cand in cand. De multe ori, lipsa de motivatie are o legatura directa cu felul in care privim ce avem de facut: daca te uiti la ceea ce ai de facut ca fiind o povara sau ca ceva care nu te intereseaza intr-adevar, vei avea o reala dificultate sa te motivezi sa termini treaba. Ba chiar sa o si incepi. Problema este ca majoritatea oamenilor pe care ii cunosc – indiferent de nivelul de educatie, salariu, putere de decizie – trebuie din cand in cand sa faca lucruri complet neinteresante pentru ei. Si asa ajungem la intrebarea acestui post: Cum te motivezi sa faci tocmai lucrurile in legatura cu care te simti complet demotivat?

Inainte de toate, hai sa ne uitam la definitia motivatiei. Motivatia poate fi intrinseca sau extrinseca. De cele mai multe ori, chiar, imi place sa cred ca motivatia este o calitate care se genereaza aproape exclusiv din exterior. Si aici permite-mi sa fac o distinctie foarte importanta: daca motivatia este un fenomen exterior, dintre oameni si ceea ce au ei de facut, inspiratia este acea forta auto-generata, care te impinge sa actionezi. Inspiratia vine exclusiv din interior. Ea este ceea ce traiesti cand simti dorinta si bucuria de a face un lucru, indiferent daca este usor sau greu, indiferent daca iti place intr-adevar sau nu.

Ba mai mult, inspiratia devine o alegere constienta, alegere pe care o faci prin modul in care evaluezi un lucru. Daca iti spui ca „trebuie sa fac asta pentru ca mi-au spus sa o fac” vei fi cu inspiratia aproape de 0. Dar daca iti spui „vreau sa fac asta pur si simplu„, inspiratia creste catre cote maxime. Modul in care iti gandesti sarcinile, atitudinea cu care le intampini, toate acestea iti vor afecta inspiratia. Si implicit motivatia.

***

Inspiratia nu este un dar divin, aruncat asupra celor norocosi din cer. Inspiratia este un dar pe care il avem cu totii, indiferent de rasa, religie, studii, etc. Cu toate acestea, exista o relatie foarte puternica intre valorile si credintele noastre si inspiratie. Simplu spus, cu cat iti pui mai multe limite, cu atat esti mai departe de inspiratie. In plus, exista un alt ingredient foarte la indemana, pe langa viata acordata la valori clare si puternice: gratificarea. Premiile, laudele, incurajarile si recunoasterea celorlalti iti vor hrani inspiratia de fiecare data. Mai mult decat atat, exista o gratificare interioara, acel sentiment al „trebii bine facute” care te umple complet dupa final.

Mai exista un element in alchimia inspiratiei: dorinta. Dorinta determina puterea emotiilor si iti da acces la o intentie puternica si stabila, pe drumul catre scopul pe care ti l-ai propus. La fel ca gratificarea, dorinta functioneaza precum un combustibil de inalta calitate pentru inspiratie. De fapt, dorinta si inspiratia se hranesc reciproc! Cu cat iti doresti mai mult sa atingi un obiectiv, sa faci un lucru, cu atat vei deveni mai inspirat. Nu numai in directia in care mergi acum, ci si in mai toata viata ta.

A-ti gasi inspiratia atunci cand simti ca ai nevoie de motivatie este, de fapt, a sti diferenta dintre inspiratie si motivatie. Motivatia externa poate aparea in numeroase forme, de la bani la recunoasterea primita de la ceilalti. Inspiratia, pe de alta parte, este strict interna si vine din alegerile constiente pe care le faci in favoarea unui obiectiv, a mediului in care traiesti, a vietii tale.

Si mai e ceva: inspiratia nu are nici o legatura cu stimulii externi din simplul motiv ca ea reflecta un nivel superior de functionare a creierului, fata de nevoia gratificarii externe. Care nivel este complet dependent de atitudinile pe care le dezvolti si de dorinta de a reusi. Cu cat mai mare, cu atat mai bine.

Succes!