Coaching-ul echipei de management

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Read More

Cel mai mare pericol

Nu, in acest post nu este vorba de nici o catastrofa naturala sau sfarsit al lumii. Nici de vreo stire exagerata cu scopul de a atrage atentia maselor. Iti scriu tie, direct, prevenindu-te de cel mai mare pericol pe care il poti intalni in viata ta de adult: sa iti pierzi pasiunea de a aduce un plus de valoare mediului in care traiesti. Oriunde: in familie, la munca, cu prietenii, in societate etc.

Sau, cu alte cuvinte, sa iti moara pasiunea de a face lucruri bune. De a munci – intr-un sens mai degraba spiritual – pentru mai bine. Si nu, nu este suficient sa „faci ce-ti place„. E nevoie de mai mult de-atat.

Intermezzo (1):

Deunazi ma suna un client de la Viena, directorul regional al unei companii multinationale. Sa-mi marturiseasca ca vrea inapoi in Franta, sa lucreze la un proiect pe care el l-a creat si l-a implementat. Compania l-a „premiat” cu o mutare strategica, pe mai multi bani si pe o pozitie care parea de succes. Imi marturiseste ca dupa un an de munca sustinuta, incepe sa isi piarda pasiunea.

Pasiunea de care vorbesc se vede de la o posta. E atunci cand iti pierzi rabdarea, inainte de inceputul celui mai promitator proiect al vietii tale. E atunci cand timpul zboara pe nesimtite, cand lucrezi la ceea ce te defineste. E atunci cand nu te mai poti desprinde de ceea ce faci, desi ai depasit timpul alocat acelui lucru. E atunci cand timpul, resursele, aglomeratiile de tot felul dispar undeva in peisaj, lasandu-te liber cu obiectul intensului tau interes.

Intermezzo (2):

Saptamana trecuta am sunat 4 prieteni vechi, toti antreprenori in Romania: Timisoara, Brasov, Buzau, Bucuresti. Aflu cum le merge, ce oportunitati le-au mai iesit in cale, apoi „problemele curente”. Tema generala este munca si iar munca, cu rezultate bune. Si ca statul nu ii ajuta sa evolueze, sa creasca. Pasiunea si responsabilitatea de a intretine zeci si zeci de familii ii sustine intr-o lupta aparent fara sfarsit.

Cum iti poti afla pasiunea? Cea mai simpla varianta de atac este sa iti cunosti foarte bine baza de valori pe care functionezi, ca fiinta constienta. Si sa te observi. Sa observi ce alegi sa faci, incepand cu momentele in care esti singur si nu ai pe nimeni care sa iti spuna ce sa faci. Acolo e „secretul” pasiunii tale: ce te indeamna viata si experienta de pana acum sa actionezi, sa aduci valoare in viata ta si a celor apropiati tie?

Daca te indoiesti motivatia acestui efort, iti spun doar un lucru: cel care nu aduce valoare, nu va primi valoare. E timpul sa ne dam seama de rolul pe care il avem, fiecare dintre noi, in insanatosirea societatii umane. Sa oferim, inainte de a cere. Fii atent la cata valoare investesti in orice fel de relatie, incepand de la copii si terminand cu sefii de la job. Doar fii atent.

Intermezzo (3):

Acum aproape o luna m-am intalnit cu unul dintre CEO-ii cu care lucrez. Om ultra-ocupat si ultra-pasionat de ceea ce face. Imi spune ca de-abia asteapta sa plece in vacanta (in care e acum), ca sa se intoarca si sa inchida in toamna un proiect de care este foarte mandru. Si, mustacind, imi precizeaza ca 2 dintre directorii lui vor culege laurii, ca au nevoie sa li se reaprinda motivatia. Radem impreuna, stiind foarte bine despre cine este vorba. Placut, cald, fara ironie.

In toata viata ta de pana acum ai hranit, crescut si cizelat cateva abilitati si competente speciale. Eu sunt aici sa te intreb care sunt acelea. Ai cateva talente care te fac sa fii deosebit de toti oamenii care te inconjoara. Ia pune tu mana si gaseste oportunitati, optiuni de a le pune in valoare! Cauta deciziile care te-au purtat inainte. Cu rezultate foarte bune. Si intreaba-i pe cei care tin la tine, cam cum arati din afara…

Intermezzo (4):

Acum cateva luni, un renumit antrenor sportiv ma roaga sa ma vad cu echipa pe care o creste sa devina campioni in cativa ani. Imi spune ca l-ar prinde bine un discurs de auto-motivare. Rad, nu inteleg nimic din ce imi spune, dar ii promit ca ma vad cu adolescentii lui cateva ore sa punem lucrurile in ordinea fireasca. Zis si facut, oamenii capata incredere si incep inca din primele zece minute sa comenteze aprins despre cum pot sa se miste mai bine. Dificultatile si interferentele sunt clare, nu-mi ramane decat sa ne concentram pe un plan foarte realist. Il facem si oamenii pleaca, glumind si ironizandu-se reciproc despre cat de activi au fost. Si ce bine ar fi sa faca la fel in teren.

Ah, inca ceva: evalueaza-te constant. Stiu ca e pasiunea ta, insa ai obligatia morala fata de tine insuti sa cresti si sa faci lucrurile mai bine. Intreaba-te: „cand voi muri, ce mi-as fi dorit sa fac?” Raspunde-ti si apoi construieste de acolo inspre prezent, inapoi. Apoi mai pune-ti o intrebare: „Care e primul pas care ma conduce acolo?”.

Uneori, viata e prea scurta ca sa o risipesti asteptand weekendurile si vacantele. Traieste pasiunea, gaseste ce te aprinde total si …

Succes!