Coaching-ul echipei de management

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

Una din doua: scuze sau rezultate?

E simplu. Le spun tuturor, de cate ori pot (in lb. engl., orig.): „You either come with Results, or with Reasons!„. In business, in managementul facut cu cap si cu dedicatie, nu exista decat aceste doua subiecte generale. Deci poti veni in coaching ori cu bucuria rezultatelor, ori cu una sau mai multe motivatii sau scuze.

De-a lungul anilor de coaching in Romania, am inteles ca cele mai bune scuze sunt cele in care crezi cu adevarat. Cele in care ajungi sa crezi, cu toata puterea. Ceva de genul „Ce sa fac, eu asa sunt!„. Si aceste declaratii catre noi insine sunt exact ceea ce ne tin departe de actiune si rezultate, in directia ne-asumarii de riscuri. 

Uite una si mai si: am observat ca de multe ori scuzele astea formidabil de bune nu arata deloc ca scuze. Se deghizeaza, se ascund cu mare arta intr-o aparenta de actiuni si planuri bine determinate. Totusi, ceea ce rezulta din ele este ceva care se repeta aproape infinit, un rezultat fara rezultate palpabile. Actiunile repetate care nu au nici un fel de rezultat practic devin, destul de repede, scuze foarte bune.

Am intalnit in coaching o multime de oameni foarte inteligenti si de succes, care sunt excelenti inventatori de scuze. Oamenii astia iti pot inventa 3,4,5,6…n motive legitime pentru a nu face nimic toata ziua. Nimic care sa aduca rezultate. Si nu conteaza ce lucru ai de facut, pentru ca poti sa gasesti intotdeauna un bun motiv sa eviti sa il faci. Aici, alegerea se poate concentra intr-o singura intrebare. Grea. Cam asa: ce vrei sa faci – sa te implici sau sa continui sa aduci motive suficient de bune pentru a evita o decizie clara?

Insa cel mai puternic generator de scuze este compararea cu altii. Ma distreaza de fiecare data cand vad comparatii, folosite nu ca inspiratie ci ca motor pentru scuze. E atat de usor sa te uiti la cineva carea are succes real, sa vezi ce l-a facut sa reuseasca si apoi… sa concluzionezi, senin, ca situatia ta e diferita, tu nu ai atatea calitati, ai fost bolnav cand ai fost mic etc. etc. Ajunsi aici, da-mi voie sa iti spun ceva, direct: in lumea asta mare si-n viata asta diversa, comparatiile nu valoreaza nici cat o ceapa degerata! Fiecare dintre noi avem ceva de facut, in afara de umbra acestui pamant. Esti ceea ce esti, ai ajuns unde ai ajuns. Intrebarea este: unde mergi mai departe?

Ah, inca ceva: treaba asta cu Reasons vs. Results e mult, mult mai vasta decat un salariu sau un profit anual. Nu e numai vorba de „depasirea target-ului” sau despre cresterea sumelor din contul personal. Aici vorbesc despre cum sa iti atingi propriul potential, despre satisfactia extraordinara pe care o simti cand faci asta. Sa dai tot ce-i mai bun din tine inseamna, direct, sa iti atingi maximul de capabilitate. Cu cap, calm, entuziasm, disciplina si flexibilitate.

Apoi vine pacea aceea frumoasa, din interior, cand stii ca ai facut tot ce ai putut. Ca esti in varful propriului potential si privesti lumea. Ce comparatii? Ce scuze? Iar cand vine noaptea, poti inchide linistit ochii stiind ca astazi – macar pentru o zi – ai dat tot ce-ai putut mai bun. Si ca foarte putini dintre ceilalti locuitori ai planetei pot spune asta, astazi, impreuna cu tine.

Succes!

 

Managerul-Coach

Managerul traditional din Romania

Imaginea traditionala a managerului care controleaza si verifica toate procedurile si sistemele care ii revin ca si responsabilitate – incluzand aici si oamenii cu ajutorul carora isi indeplineste obiectivele – a suferit si in Romania ultimei decade schimbari foarte mari. La limita, putem spune ca acest gen de manager este o specie pe cale de disparitie!

Cu fiecare an, pentru orice manager devine din ce in ce mai dificil:

–       sa poata previziona schimbarile din piata,

–       sa inteleaga si sa satisfaca nevoile din ce in ce mai complexe ale clientilor,

–       sa fie atent la provocarile competitiei,

–       sa previzioneze exact consumul de resurse si castigurile aferente,

–       sa comunice cu echipe din ce in ce mai dispersate

si in acelasi timp sa isi conduca compania sau departamentul de care este responsabil, incercand totodata sa isi dezvolte angajatii si sa le aduca la suprafata imensul potential pe care fiecare dintre noi il are.

Trei perspective complementare (in loc de una!)

Putem grupa toate aceste activitati ale managerului in trei mari abordari sau unghiuri de a “ataca” o problema: Leadership, Management si Coaching. Abordarile sunt complementare si depind una de cealalta si devin foarte eficiente in momentul in care managerul reuseste sa le echilibreze, in fiecare zi.

Perspectiva de Leadership il ajuta pe manager sa creeze o viziune si pe oameni sa o aleaga ca fiind cea mai buna varianta de inaintare. Viziunea se recreaza practic aproape zilnic, cu ajutorul claritatii si dedicatiei oamenilor care au aderat la ea, intr-o miscare de dezvoltare continua. Ce spun si mai ales ce fac cei cu care lucreaza un manager este – sau ar trebui sa fie – in congruenta cu viziunea si valorile adiacente acesteia. Un adevarat lider se identifica prin limbaj, comportament si pasiunea depusa cu viziunea pe care o formuleaza, schimband profund contextul activitatii oamenilor lui. Directia este, de cele mai multe ori, un nou orizont de posibilitati, un viitor mai bun. Marii lideri au avut intotdeauna, de exemplu, o alibitate innascuta de a vorbi si a genera metafore care ii implica pe ascultatori la un nivel emotional profund si ii ajuta sa isi creasca motivatia singuri.

Perspectiva de Management se centreaza pe procese, proceduri si reguli si defineste structura organizationala. Din acest punct de vedere, managerul asigura atingerea rezultatelor, crearea si revizuirea bugetara, setarea de target-uri si monitorizarea performantei companiei si a oamenilor care activeaza in ea. Aceasta perspectiva este relativ usor masurabila si de aceea le da managerilor senzatia de a fi in control. Insa nu este chiar asa, deoarecemanagementul se concentreaza pe crearea si dezvoltarea de sisteme “finite” (management de proiect, de performanta, de resurse umane, financiar, operational etc.)

Perspectiva de Coaching are ca punct central intentia de crestere a performantei. Intalnirile de coaching se concentreaza pe actiune. Aici actiunea este inteleasa ca alegere a individului, nu ca impunere de la manager: oamenii si-o asuma, impreuna cu responsabilitatea rezultatului. Coaching-ul nu este ceva reparator, ci orientat catre “mai bine” prin respect reciproc, incredere, claritatea intentiei, absenta judecatilor, a acuzarilor si a vinei, invatare si creativitate, stare emotionala pozitiva, energie, alegeri si responsabilitate.

Intalnirile de coaching sunt instrumentele prin care se activeaza imediat sistemele “infinite”, care sunt mai dificil de masurat dar care aduc de obicei o crestere substantiala in profit: creativitatea, inovarea, bunul simt, invatarea continua si performanta extraordinara.

Intamplator sau nu, un manager care practica coachingul stie ca acestea sunt calitatile principale ale fiecarei fiinte umane.

Disparitia managerului intruziv: rolurile noi

Istoria economiei moderne ne spune ca perspectiva de management a fost mult mai mult folosita decat celelalte doua. Si pe aceasta baza, istorica, se intampla una dintre cele mai mari greseli pe care le poate face un manager: se implica si in felul in care oamenii aleg sa isi atinga obiectivul, dup ace acesta a fost agreat. Managementul intruziv este principala cauza a rigiditatii companiilor, a lipsei de creativitate si a cresterii numarului de reguli in detrimental actiunii propriu-zise. In urmatorul moment, frica managerului de a pierde controlul gatuie circuitele de informare naturale si orice speranta ca organizatia sa devina una centrata pe invatare dispare lent si sigur.

Majoritatea companiilor din Romania cu care am lucrat ca si coach isi schimba cu adevarat cultura si modul de a functiona atunci cand raportul dintre aceste trei perspective se modifica substantial. Iar aceasta schimbare se vede in primul rand prin scaderea interventiilor manageriale si cresterea celor legate de leadership si coaching. Managerii nu mai adopta decizii “pompieristice”, isi stabilizeaza nevoia de control si scapa de regulile ineficiente. Organizatia care se transforma este mai adaptata, deciziile se iau mult mai rapid si cultura devine una a inter-dependentei si colaborarii (in opozitie cu perspectiva profund individualista care inca este cea dominanta in cultura de business din Romania). Implicit, rolurile de Leader si Coach cresc exponential ca importanta in viata companiei:

– rolul de leader se concentreaza pe redesenarea constanta a viziunii sip e castigarea oamenilor de partea ei,

– rolul de coach este de a ii sustine pe oameni sa-si atinga rapid si eficient obiectivele, prin deblocarea potentialului lor urias de fiinte umane.

Nu se pune problema sa renuntam la perspectiva de management: intotdeauna vor exista reguli, proceduri si structuri pe care managerii sa le gestioneze in numele organizatiei. Ideea este ca managerii sa faca distinctia intre perspectiva manageriala completata de cea de leadership si cea de coaching, in care este incurajata creativitatea, gasirea de solutii alternative si asumarea matura a responsabilitatii. Aceasta distinctie este deocamdata foarte putin facuta in Romania lui 2010. Cu toate acestea, ea devine din ce in ce mai importanta pentru o organizatie a secolului 21!

Concluzie: ce e de facut?

Noul manager are trei roluri: de control si monitorizare a procedurilor si proceselor, de model exemplar al viziunii companiei si de antrenor al colegilor si oamenilor din subordine. In Romania zilelor noastre, constat din ce in ce mai mult doua pozitionari “forte” in afirmarea acestor roluri:

  1. Rolul de manager ramane predominant in majoritatea organizatiilor. Managerii sunt mai degraba administratori si functionari, evitand pe cat pot expunerea la risc si asumarea destinului organizatiei din care fac parte. Persoanele “incremenite” in acest rol au senzatia ca pot gestiona orice, oricad si oricum, fara a fi nevoie sa mai invete ceva nou. Metafora batului si a morcovului, autoritatea in forta si strategiile “ori la bal ori la spital” sunt instrumentele emotionale cu care acesti manageri actioneaza.
  2. Rolul de leader s-a dezvoltat foarte mult in ultimii 10 ani, insa cu un pret destul de mare: programele de educatie de leadership sunt aproape exclusiv importate dintr-o singura cultura si sufera grav de …asemanari evidente! De parca un manager care invata leadership in Romania ar trebui sa se comporte ca un leader din alta parte. Adica precum un “follower”!

Ce ne ramane de facut, ca manageri?

–       Sa invatam sa fim antrenori adevarati pentru oamenii nostri,

–       Sa devenim aceia care experimenteaza si modeleaza schimbarea in mediul nostru imediat,

–       Sa ii incurajam pe ceilalti sa renunte la comportamentele ineficiente si sa ii provocam asertiv sa devina mai buni,

–       Sa ii sprijinim in drumul lor catre atingerea maximului de performanta, prin invatare.

In orice companie din Romania, schimbarea fundamentala inspre profitabilitate si dezvoltare durabila apare atunci cand coaching-ul devine un mod nou de management.

Un mod nou de viata in organizatie.

[post publicat pe blogul Romanian Managers]