Etichetă: valori personale

Coaching-ul echipei de management

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

Prietenul de la birou

Mihai Stănescu 2 Comentarii
De cand practic coaching in Romania, mi-am facut un punct de onoare in a-i ajuta pe managerii cu care lucrez sa constientizeze dinamica Relatie – Rezultat, in toate actiunile lor. Poate si pentru ca, fiind foarte pasionat de psihologie sociala si antropologie culturala, stiu ca Balcanii sunt caracterizati prin accentuarea la nesfarsit si cu infinite nuante a partii de Relatie, mereu in dauna Rezultatelor. In contractele de coaching pe care le supervizez – cu alti coachi implicati in procesul efectiv de livrare – una dintre cele mai mari riscuri pe care le observ constant este in aceeasi gama: oamenii tind sa „uite” ca sunt coach si client si sa dezvolte relatii „de prietenie profesionala„, lasand usor-usor la o parte obiectivele de lucru.

Implicit, totul se duce de rapa! Clientul da, de obicei, un feedback …ca la trainingul impus de companie: „a fost bine, ne-am simtit ok, am ras si a fost ceva pozitiv!” Vaguitatea e la ea acasa. Si nici nu vreau sa ma gandesc cate milioane de euro s-au pierdut asa, de-a lungul ultimilor 10 ani, in Romania!

Deci: Relatii vs. Rezultate. Rezultatele solide si evidente sunt construite pe relatii la fel de solide. Relatii care si-au demonstrat puterea si flexibilitatea, de-a lungul mai multor executii, dificultati si perioade de risc mare. Iar ca sa construiesti astfel de relatii profesionale, cred ca e nevoie sa intelegi ca iti va lua ceva vreme. Asadar, rabdare si exercitiu, asta iti recomanda doctorul!

In cadrul de munca, cu colegii, sefii si subalternii, lucrurile sunt si mai importante. Daca vrei sa ii convingi pe ceilalti de corectitudinea si eficienta modului in care vezi o problema, daca vrei sa ii ai cooperanti si cu o atitudine deschisa, exista cateva ingrediente fundamentale pe care le poti investi. La fel, si-n coaching, vanzare, consultanta, teaching, mentoring, people management, leadership …etc. etc. etc.

Iata 4 dintre gesturile fundamentale, de exersat cu colegii de munca:

***

  1. Aprecierea. Intr-un birou, aprecierea eforturilor si rezultatelor celorlalti e cheia cu care deschizi inimile. Daca iei in considerare sentimentele, timpul si starile colegilor tai, daca tii seama de eforturile lor, ei vor face, in timp, la fel cu tine si ale tale.
  2. Elogierea invinge critica. Daca e sa eviti ceva, evita condamnarile celorlalti. Evita „el/ea e de vina„. Daca ii spui unui coleg ca „e gresit”, tine minte ca aceasta vorba este cel mai ineficient instrument in a schimba ceva. Pentru ca, indiferent de marimea greselii, colegii tai au cateva motive logice ale actiunii care i-a dus la greseala. Iar condamnarile astea nu fac decat sa iti creeze dusmani si asperitati intre cei cu care vrei sa lucrezi. Pune-ti sapca de om care subliniaza orice vede pozitiv, indiferent de situatie. Si fa-o fara efort. Si fara minciuni. Oamenii vor sti.
  3. Pune problema in termeni „cool”. Gandeste si vorbeste in „plusuri si minusuri„, in beneficii si dezavantaje. Daca te pui in postura celui care clarifica si arata clar cum se pot obtine rezultate, toti cei din preajma ta te vor privi ca pe o resursa. Am vazut asta de sute de ori: adevarate „pelerinaje departamentale” la cate un om care stie sa faca asta, cu detasare si un zambet pe buze!
  4. Respect. Poate valoarea cea mai importanta, intre oamenii de business. Dai, ai. Nu dai, degeaba ceri. Respectul are beneficii imediate, dar si pe termen foarte lung. Daca reusesti sa fii respectuos in fiecare secunda a vietii tale profesionale, iti garantez 100% ca vei reusi sa muti si muntii!

***

Ti-am oferit 4 moduri de a genera relatii profesionale puternice. Cea mai disfunctionala relatie cu ce am scris aici este sa iti spui „ah, dar astea le stiu si le fac!”. Cerceteaza atent, fiecare dintre ele este o axa de evolutie care nu are capat de sus!

Succes!

Cele ’10 porunci’ proprii si personale

Mihai Stănescu 3 Comentarii

Am primit zilele trecute prima leapsa din scurta mea viata de blogger, de la prietenul meu Claudiu Ciobanu. Emotionat, am inceput sa ma gandesc la tema ei: 10 principii dupa care ma ghidez in (aceasta) viata.

Iata rezultatul:

1. Sa ramai curios, indiferent ce-ar fi. Umblu in fiecare zi printre oameni care stiu, care stiu ca stiu si care…cred ca stiu mai mult decat stiu. Daca este o piedica in calea dezvoltarii (personale, profesionale, emotionale, sociale, etc.), aceasta este: sa stii tot.

2. Provoaca-te catre mai bine. Niciodata nu am fost multumit pe deplin cu starea actuala a lucrurilor. Asta nu inseamna ca sunt un mare nemultumit, cred ca stiu sa apreciez ce-mi ofera necunoscutii, cei pe care ii iubesc, viata si bunul Dumnezeu. Insa mai tot timpul ma vei gasi imbunatatind ceva.

3. Armonia exterioara reflecta cea interioara. Armonia vorbelor, a gesturilor, a timpilor, miscarilor, respiratiei, relatiilor si viselor. Sunt un „wa addict”, daca pot spune asa. Wa e japonezul de la armonie perceptibila, in sens exterior.

4. O medalie nu e de ajuns. E mai mult un pitt-stop, o confirmare ca sunt pe drumul cel bun. Si nu le cersesc, le castig cu efort intens & indelungat. Eu sunt cel care rade scurt si o ia de la capat.

5. Cele mai dure momente din viata sunt cele mai bune lectii. Am trecut prin niste momente foarte grele in viata. Care, dupa un timp, au capatat sensuri si nuante de sensuri noi, imbogatindu-ma enorm. Intelegeti voi ce zic, nu?

6. Ofera tot ce ai, ti se va intoarce in-miit. Campania anti-egoism marca Mihai Stanescu, cunoscuta de Mihai Stanescu! Serios, de fiecare data cand dau ceva din toata inima, mi se intoarce multiplicat. Si opusul este la fel de valabil: cand dau cu juma’ de norma, in scurt timp imi doresc sa nu fi dat.

7. Apara ce-i „sfant” pentru tine. Da, discutam orice. Din orice puncte de vedere vreti. Insa am cateva subiecte pe care le sustin cu mare pasiune si dedicare. Unul dintre ele este ca fiinta umana poate evolua in fiecre zi din viata ei. Si-a mea.

8. Fii practic (Romanian uncut). Sunt inconjurat de oameni destepti, cu diplome si statut social bine/sus pus. Sau de oameni care sunt pe aceasta directie. Insa ador sa discut lucruri practice, fara sa intru in analize nesfarsite si consideratii ale consideratiilor… Mai ales ca mi-am petrecut o mare parte din viata invatand lucruri teoretice. I had enough!

9. Ofera recunoastere, de cate ori poti. Adaptare relationala a binecunoscutei melodii. Sunt atatia oameni care au nevoie de un cuvant bun si realist, incat uneori mi-e greu sa le raspund tuturor. Insa nu voi renunta niciodata la asta, cat voi trai.

10. Nimic fara muzica. Cand scriu, citesc, ma plimb, tac, ma gandesc, alerg, …ce mai, cam tot timpul am nevoie de o coloana sonora. Asa sunt de cand ma stiu (thanks, mom!) si mi-e foarte bine asa.

Cam atat, deocamdata. Inainte sa inchei, va arat si o schema. Desi e conceptuala in draci si este doar una dintre multele pe aceeasi tema, pentru mine are valoare.

© Steve Pavlina

Ah, era sa uit! Dau mai departe aceasta leapsa catre:

Ciprian Trandafirescu

Sandra Ghitescu

Madalina Uceanu

Coaching la pliculeț (7)

Mihai Stănescu 2 Comentarii

În săptămânile acestea – în care sunt implicat într-o evervescență de idei, proiecte și parteneriate – îmi tot repet o întrebare puternică, întrebare care are pentru mine valoarea unui „duș de realitate” de fiecare dată când îmi găsesc răspunsul:

Care este cea mai relevantă acțiune

pe care o poți face ACUM?

…

De obicei, amânăm acele acțiuni care ne-ar aduce beneficii imediate la nivelul coerenței și sustenabilității cotidiene. Pentru că ar fi prea simple sau prea de scurtă durată. Le înlocuim cu alte acțiuni, mai „serioase” și care necesită un grad de efort mai mare. Dar care nu ne aduc nici un plus la capitolul „îmbogățire / clarificare a sensului / direcției în care merg lucrurile„. Cred că știți la ce mă refer, nu?

Ca de obicei, aștept răspunsurile voastre!

Eveniment: voi vorbi la Empower Live! sâmbătă, la British Council

Mihai Stănescu 2 Comentarii

Aveți anunțul mai jos, l-am preluat de pe empower.ro:

Sambata veti beneficia de experienta unui om care a lucrat cu multi antreprenori si manageri romani (si nu numai). Veti experimenta impreuna cu Mihai idei si principii despre:

  • ce este, de fapt, un life coach;
  • diferenta dintre “a avea succes” si “a avea impliniri”;
  • ce inseamna “vreau sa fiu manager de la primul job”;
  • drumul catre mai bine: capitolele si tranzitiile vietii;
  • trepte mici catre tinte mari: secretul rutinei de zi cu zi;
  • exemple practice: o zi din viata unui om de mare succes.

Ca de obicei, veniti cu intrebarile “de acasa”. :)

Ne vedem sambata, 13 februarie, @British (biblioteca din sediul British Council Romania) – Calea Dorobantilor nr. 14, vizavi de ASE-Cibernetica. Vom incepe la ora 14:00 fix, asa ca va rugam sa veniti din timp (15 minute inainte). Intalnirea dureaza aproximativ o ora si 30 de minute. Asa cum stiti locurile sunt limitate la 20 de participanti.

burnout… anyone?

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Nu stiu cati dintre voi stiu ce inseamna intr-adevar „burnout syndrome”. Cred insa ca multi l-au simtit pe pielea lor. Nu voi face un articol stiintific pe aceasta tema, insa va voi oferi cateva informatii in legatura cu aceasta pacoste moderna. Sper sa va ajute, pe voi si pe cei de langa voi.

Am de ieri un client nou, un antreprenor destul de „celebru”, cel putin la nivelul industriei in care ii functioneaza afacerile. Un tip super-inteligent, activ, cu simt critic sanatos si …foarte, foarte obosit. Va marturisesc sincer, nu am mai vazut de mult pe cineva atat de consumat de activitatea zilnica. Cat am stat impreuna, in cele 90 de minute ale primei sedinte de coaching, am delimitat rapid tintele si obiectivele pe care si le propune, modul in care putem inainta catre ele si toate detaliile legate de contractul de coaching. Spun „rapid” pentru ca totul a durat cam 10 minute, puse cap la cap. Insa in timpul acestor 10 minute au existat 4-5 pauze lungi, in care mi-a fost dat sa vad un om care incerca din rasputeri sa isi recupereze energia…

stormysky

In intalnirea de ieri, am putut vedea inca din primele minute cateva semne ale burn-out-ului. Sau,mai bine spus, ale fazelor premergatoare lui (da, cei care au trecut prin asta isi pot identifica pasii care i-au adus in postura asta ingrata de viata):

– nervii. Omul era nervos cu toata lumea dimprejur, mai putin cu mine. Nu tipa, dar tonul era rastit de fiecare data cand incerca sa relationeze cu cineva (la telefon sau chiar direct). Asta e un semn clar si usor de identificat, in engleza se numeste „displacement of conflict” si inseamna ca persoana nu-si da seama de unde vine, de fapt, sursa stresului propriu.

– dorinta nestavilita de a dovedi ca e mai bun. Da, am fost martorul unei insiruiri de succese impresionante. La inceput, am crezut ca e vorba de echipa lui de manageri, insa am constat cu stupoare ca era vorba de o singura persoana: el. Ca si cum nu ar exista o limita la „work harder”.

– negarea problemelor. Adica cinism si frustrare, bine ascunse intr-un limbaj elevat, in cateva constatari generale de genul „asa-i pe la noi, ce sa-i faci!”.

…si inca 2-3 din acelasi registru comportamental. De obicei, cand ajung la 3 observatii de acest gen, il confrunt direct pe pmul din fata mea cu acestea. Ceea ce am si facut, in ultimele minute alea intalnirii noastre. Stiti ce s-a intamplat? Acest om de afaceri de succes, plin de idei si de planuri, cu o cultura manageriala impresionanta si cu o experienta de viata cat 3 vieti obisnuite, …s-a oprit. Si a inceput sa zambeasca, sincer si cu ochii inchisi. Eu numesc asta „gol in minutul 90”! 🙂

Acestea fiind scrise, inchei aici. Nu inainte de a va mai da cateva chei de identificare ale „burn-out syndrome”. Asa ca veti sti ca va indreptati catre asta, atunci cand:

1. Fiecare zi devine o povara.

2. Nu mai puteti simti nimic pozitiv in ceea ce munciti.

3. Nu credeti ca sunteti apreciati sau ca nu aduceti nici o imbunatatire prin ceea ce faceti.

4. Diferenta dintre valorile proprii si ce faceti e ca de la cer la pamant.

5. Obiectivele pe care vi le definiti sau care va sunt definite sunt total nerealiste si imposibile.

6. Fiecare zi (sau o buna parte din ea) este ocupata cu lucruri care nu va aduc nici cea mai mica bucurie/implinire.

7. Nu v-ati mai vazut prietenii si pe cei dragi de „ceva” vreme si daca s-a intamplat, era intr-o pauza auto-impusa.

Solutii? Sunt o multime, chiar la degetul mic. Si daca nu reusiti sa le gasiti, dati-mi un telefon, iesim la o cafea si exploram cateva solutii. Ca-i pacat…