30 de chestii pe care le refuz

Am preluat de la Alina Constantinescu leapsa pe tema celor 30 de lucruri pe care nu (vreau sa) le fac. Mi se pare o idee buna de jucat cu ea, asa, de duminica seara, asa ca …uitati-le:

1. Nu port cravata.

2. Nu ridic vocea aproape niciodata.

3. Nu vorbesc la telefon mai mult de 3-5 minute. Daca se intampla, inseamna ca ori e cineva pe care nu l-am mai auzit de mult, ori e o problema care nu poate fi rezolvata altfel.

4. Nu joc la Loto (nici eu).

5. Nu beau cafea si/sau energizante. M-am lasat pana si de cappucino, de vreo 2 ani.

6. Nu mint. Uneori, omit sa spun lucruri, le vine timpul (asa ma gandesc).

7. Nu mananc peste (nici mirosul nu il suport…).

8. Nu folosesc transportul in comun. Poate suna a teribilism, stiu. Asta e.

9. Nu ma uit la fotbal, nu merg pe stadion, nu ma intereseaza.

10. Nu laud pe nimeni, aproape niciodata. Incurajez, in schimb, ori de cate ori pot.

11. Nu tin minte nume. In schimb, fetele oamenilor imi sunt adanc intiparite in memorie.

12. Nu ridic greutati mari. Am facut asta mult timp, nu e ok. 🙂

13. Nu insist. Niciodata. Stiu, nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar asa sunt.

14. Nu mananc usturoi si nu folosesc usturoi in mancare. Deci dati-mi peste cu usturoi si voi muri pe loc. Nu glumesc.

15. Nu (imi) pierd timpul. Aleg intotdeauna ce sa fac cu el. De aceea nu prea pot avea o relatie buna cu sistemul medical, financiar de stat, aprobari, stampile, formulare, etc.

16. Nu scuip.

17. Nu citesc romane de dragoste. Nici filmele „apoase” nu-mi plac.

18. Nu fac sporturi extreme.

19. Nu imi folosesc numele, statutul sau reputatia ca sa obtin ce nu as putea obtine altfel.

20. Nu (pot sa) dorm cand temperatura depaseste 22 de grade. Nu sufar caldura excesiva, daca nu e vant.

21. Nu folosesc creion simplu sau cu mina.

22. Nu vorbesc cand vor altii. Funny, asta-mi ofera momente foarte distractive.

23. Nu ajut oameni (care nu se ajuta si singuri).

24. Nu fac gratare, nu suport sa ies la „gratare cu prietenii”, nu primesc invitatii la gratare…

25. Nu beau alcool des. Ma mira si pe mine, dar in ultima vreme nu m-am ametit (macar!) niciodata.

26. Nu ma plimb prin mall-uri sau alte locuri cu trafic mare. Daca e multa lume in parc, ma retrag. De aceea nici nu-mi prea place la concerte.

27. Nu ascult manele, turbofolk („manele” in alte tari din SEE) sau muzica moderna orientala.

28. Nu spal vase, oale, ulcele, putina… 🙂

29. Nu imi dau jos barba. O tund des, insa.

30. Nu folosesc negatii, in mod obisnuit. Nu gandesc negativ si de aceea ma opresc aici din aceasta lista!

Dupa cum am fost invitat, pasez aceasta leapsa catre: Madalina, DianaCristi si Piticu. Make it fun, guys!

Inflexiuni: episodul 6

Acesta inflexiune este continuarea celei anterioare, in care am discutat cu Andrei Rosca despre angajati, angajatori si dificultatile relatiei dintre aceste doua grupuri distincte (cel putin la un moment dat). In noul episod am facut o schimbare de 180 de grade, abordand lucrurile din perspectiva angajatorului.

Te invit sa il asculti pe indelete si sa comentezi daca simti nevoia.

Daca le vrei si pe celelalte, apasa aici.
Daca vrei sa te abonezi la RSS, apasa dincoace.

I love the whole world!

In cartile cele groase si foarte foarte greu de citit ale psihologilor se spune ca un om isi poate dezvolta constiinta pana la a trece complet dincolo de marunta lui existenta individuala. Unii vorbesc despre „constiinta planetara”, altii despre „Gaia-self„.

Numele si conceptele conteaza mai putin. Va invit sa facem cativa pasi in directia asta. Unul dintre acesti pasi mi s-a parut extrem de amuzant. Si totodata familiar, pentru ca sunt un fervent comsumator de Discovery Channel.

Check it out!

httpv://www.youtube.com/watch?v=at_f98qOGY0

…si daca nu v-a ajuns, mai check si asta out! 🙂

httpv://www.youtube.com/watch?v=a0jZzBEKIMc

Sunt sigur …100%!

Ieri am terminat primul ciclu de evenimente Empowering Entrepreneurs. Aceste eveniment mi-a dat ocazia sa cunosc un grup de antreprenori si viitori antreprenori, oameni „vii” si care isi doresc cu maxima sinceritate sa creasca, sa evolueze, sa faca afaceri mai bune si mai profitabile. De aceea il vom relua din Septembrie, intr-un format mai evoluat si cu teme mai putin generale si macar tot atat de practice!

Workshop-ul de ieri l-am inceput prin a propune grupului sa faca cateva mici schimbari in activitatea lor de business.  Le-am povestit in ce mare fel schimbarile mici pot aduce in timp rezultate extraordinare. Cativa milimetri, corectati in fiecare zi, aduc diferente de kilometri la destinatie. Si cum o importanta parte a acestor mici schimbari sunt schimbarile de mentalitate, de atitudine interioara. Eu unul cred in acest principiu si il aplic ori de cate ori am ocazia. Adica aproape in fiecare zi!

Iti recomand sa faci la fel. Si ca sa te ajut un pic pe drumul asta, te invit sa-l ascultati pe Tony Robbins vorbind despre acelasi lucru:

httpv://www.youtube.com/watch?v=SsC7ia1m-34

Nu uita: cativa milimetri in fiecare zi duc la schimbari extraordinar de mari!

Partenerul meu ideal

Vreau sa fac o marturisire, aici. Este destul de riscanta, insa cred ca imi pot asuma acest risc, gandindu-ma la beneficiile din spatele lui. Ca in orice actiune indrazneata, exista un echilibru fin intre ce as putea pierde si ce as vrea sa castig. Iar in acest caz, al marturisirii mele, cred ca beneficiile pot depasi cu mult pierderile.

Buun… Ideea este urmatoarea: nu pot face coaching cu oricine. La fel, nu pot face afaceri cu oricine. Ai sa-mi spui, la prima vedere, ca suna ca un truism. Sau ca nu sunt Superman sau alt erou din mitologia lumii, ca sa pot relationa cu oricine. E ok, sunt total de acord.

Pe de alta parte, ti-as replica urmatoarele: mi-am petrecut ultimii 10 ani invatand sa fac coaching cu oricine. In orice situatie, cu orice miza. Cu manageri, echipe, antreprenori, fiecare cu obiceiurile si modul lor de a intelege lumea de afaceri si lumea …in general. Am investit zeci de mii de euro in propria educatie, tocmai ca sa fiu capabil sa preiau orice impuls de schimbare in bine, de ridicare a standardelor, de imbunatatire a vietii. As zice ca sunt pregatit pentru orice, oricine si oricand!

La fel, in business: am vazut multe, multe companii, multi manageri si owner-I de afaceri. Cred ca in anii astia mi-am dezvoltat simturi bine “tunate” pentru a detecta parteneri favoriti. In mii de intalniri, m-am gandit daca X sau Y poate sa-mi fie un partener valid si integru de business. De cele mai multe ori raspunsul a fost “Da!” (ce vrei, sunt un entuziast al contactului cu oamenii!).

Nu este deloc asa. Ba chiar, dimpotriva: am gasit doar 4-5 oameni cu care pot face business bun, pozitiv, aducator de profit, win-win. Si mai am o “lista scurta” de inca 3-4. Lista care este mereu deschisa.

Marturisirea fiind facuta, as vrea sa iti dau cateva detalii despre acel partener ideal de business pe care mi-l doresc. Prin “partener de business” inteleg si clientii de coaching, din simplul motiv ca eu vad relatia de coaching ca pe o relatie ce depaseste cu mult cea de furnizor-client, ca si putere, impact, etica si incredere.

  • Orientare catre parteneriat. Are omul respective mintea deschisa pentru un parteneriat solid, care ne poate duce la castigurile acelea de neatins pentru fiecare dintre noi, luati separat? Nu-s multi asa, sa stii! Multi oameni sunt chiar impotriva parteneriatului in business (sau a coaching-ului) pentru ca pur si simplu nu suporta ca altcineva sa se joace cu jucariile lor favorite. Aici intrebarea pe care mi-o pun este: eventualul partener isi doreste intr-adevar o relatie pe termen lung sau doar cauta vanzari rapide? Sau sa scape de un risc cu care nu are chef sa se confrunte, acum?

Viziune impartasita. Ne aliniem pe acelasi drum? Vedem in viitor aceleasi rezultate? Avem, dincolo de obiective, un parcurs comun in cap? E ca in mariaj: exista multe cupluri in care unul vrea copii si celalalt vrea doar distractie. Bineinteles ca se despart. Viziunea e singurul lucru care mentine armonia intr-o relatie, mai ales pe termen lung.

  • Alinierea valorilor. Care-s valorile tale? Hai sa vedem daca macar primele 3 – in ordinea importantei – sunt cat de cat commune. Daca valoarea ta principala este independenta (fie ea si financiara!) si a mea este colaborarea, e clar ca nu ne vom potrivi.

Stiluri de lucru compatibile. Asta e o chestie majora, zic! Muncim mult si din greu ca sa ne atingem obiectivul sau o luam incet-incet si construim pe drum? Ai alte prioritati pe care le pui in prim-plan? Incepi sa vezi lucrurile de la detalii spre “big picture” sau invers?

  • Calitati complementare. Imi place sa fac ce nu iti place tie sa faci? Suntem calificati, din punctual de vedere al pregatirii si experientei, sa ne acoperim 100% rolul pe care ni-l definim impreuna? Sau facem outsourcing? Sau angajam pe cineva? Tensiunile si frustrarile apar cand ne dam seama ca nu suntem atat de complementari, macar la definirea aia clasica “cine ce face”.

Acestea ar fi primele 5. Sunt un pic prea generale, insa voi reveni cu cateva exemple (pozitive si negative). Ca si sugestie, te invit sa iti iei timp de explorare a posibilelor parteneriate, ca sa iti dai seama fara nici o indoiala daca merita sa te implicit sau nu.

Am terminat, deocamdata! Ah, nu, inca ceva: continui sa caut oameni care sa-mi fie clienti de coaching si/sau parteneri de business. In ultima vreme, nici nu mai vad diferenta foarte clar si cred ca asta e un lucru foarte bun.

Lista este deschisa, ati citit mai sus? 🙂

Ce inseamna „metode inovative” in management?

Pe 3 Iulie sustin primul workshop cu participantii la programul Empowering Entrepreneurs. Tema acestui workshop este – dupa cum arata si titlul acestui post – despre metode inovative de management antreprenorial. Si mi-am propus sa explorez cateva dintre intelesurile acestei expresii, in ideea ca participantii vor avea deja cateva directii calauzitoare in minte, inainte de-a incepe efectiv intalnirea.

Inainte de a face asta, insa, vreau sa clarific un aspect care mi-a fost semnalizat de mai multi parteneri de business ca fiind neclar: programul Empowering Entrepreneurs, cu cele 2 workshop-uri care au fost stabilite pana in clipa de fata, este GRATUIT din punctul meu de vedere. De la inceput, mi-am dat acordul sa sprijin JCI Bucuresti prin livrarea acestor workshop-uri de coaching, fara sa solicit vreun beneficiul material in urma acestei actiuni. (Intre noi fie vorba, daca il faceam pe tariful meu obisnuit, fee-ul minim de participare se ridica la minim 300 Euro / participant. Fara TVA.)

Buun. Deci metode inovative. Haideti sa vedem cateva inovatii foarte posibil de discutat in acest workshop:

1. „Daca comunic suficient de bine cu piata, clientii ma vor alege pe mine!”. Adica fantasma marketingului si comunicarii ca instrumente de vanzare. Nimic mai fals! In acest workshop, ca si in viata mea de zi cu zi, voi face diferenta clara si irefutabila intre cele doua servicii: vanzarile si suport-ul pentru vanzari. O tehnica inovativa in climatul romanesc antreprenorial ar fi aceea de a face aceasta delimitare, in fiecare zi.

2. „Nu am un plan de afaceri, dar stiu ca prin efortul meu personal voi atinge succesul!”. I-as zice cheguevarism economic. Iar fals. dar foarte, foarte des intalnit, la nivel de antreprenori „tineri”. Inovatia aici ar fi sa nu mai alergi in cerc, sa te opresti si sa iti pui totul pe o hartie, pe urmatorii 2-3 ani. Si sa iti urmezi planul.

3. „Trebuie sa educ clientul ca sa-mi cumpere…!”. Iti permiti? Ai resurse pentru asa ceva? Aceasta fraza, auzita iarasi de sute de ori, ma face sa ma mir. E un fel de profesorat ascuns in haine de antreprenoriat. Din nou fals. Clientul nu trebuie educat, el va cumpara orice i se pare ca ii aduce un beneficiu de vreun fel. In plus, daca te crezi mai educat decat clientii tai, cred ca ar fi bine sa realizezi ca …nu e chiar asa. Fiecare are clientii pe care si-i merita, sa stii!

As putea continua cu inca pe-atat. Sper insa ca v-am deschis apetitul suficient cat sa ne vedem sambata pe 3 Iulie. Daca nu ati nimerit, inscrierile se fac AICI.

Ce as face daca as conduce Romania

Am primit si eu o leapşă de la Cristi Voiculescu cu ajutorul lui Stefan Murgeanu, leapsa care poarta titlul acestui post. Scenariul lui Cristi este cam asa:

„Ca să nu fie confuzii o să presupun că pentru o perioadă scurtă de timp aș avea puterea absolută (pentru o lună, 3 luni sau oricât ar fi necesar pentru implementarea măsurilor). Aș putea să fac orice modificare vreau cu condiția ca după încheierea perioadei să predau puterea celor care o au și acum.[…]”

Buun. O prima precizare: 3 luni mi se par absolut insuficiente. Accept de la 5 la 10 ani. Altfel nu cred ca se va intampla absolut nimic, in Romania noastra supra-adaptata, ultra-flexibila si, implicit, fara nici un fel de ordine pre-definita. Orice masura „rapida” are nevoie de timp de implementare si de corectare cu raspunsul realitatii. Mai ales in momentele acestea, in care se pare ca deciziile guvernamentale sunt din ce in ce mai ..hmm.. neinspirate.

Deci, ce-as face? Pai uitati aici:

1. As creste moderat fiscalitatea (taxe si impozite) legata de activitatile economice. Poate ma veti injura. Dar suntem foarte in spate cu cifrele, la acest capitol, fata de Evropa. Bineinteles, aceasta majorare de taxe si impozite ar fi insotita de cateva masuri pentru incurajarea climatului de afaceri in Romania, in special a antreprenoriatului mic si mijlociu.

2. As incepe sa ii ascult cu mare, mare atentie pe specialistii care se afla deja in Romania. Ca de exemplu Foreign Investors Council, care se chinuie de ceva vreme sa se faca auzit la nivel guvernamental. Si sa folosesc informatiile pe care le primesc prin ei, informatii verificabile despre ce au facut si fac alte state in conditii economice si sociale similare cu cele prezente in Romania. Aici ma refer si la „ai nostri” si la „straini”. Am pus ghilimelele pentru ca sunt convins de ceva vreme ca traim intr-o piata globala, in care diferentele de nationalitate scad vertiginos.

3. As reconstrui de la baza sistemul medical, centrat pe acumularea de competente in cadrul corpului medical roman. Una dintre idei ar fi cu siguranta permiterea/incurajarea investitorilor straini sa construiasca clinici si spitale private, cu doua mici conditii: actionariatul sa fie 51% romanesc si tarifele pentru utilizarea serviciilor medicale private sa fie accesibile oamenilor de rand. Cu ajutorul catorva programe sustinute de guvern, ca d’aia cresc taxele!

4. Mi-as face un crez personal din a termina in 2-3 ani macar 50% din reconstructia infrastructurii din tara. Adica autostrazi, DN-uri, strazi, canale navigabile, de irigatii, poduri, cai de acces, coridoare de transport, etc. Iar ma veti injura, dar nu m-as orienta catre „micul transport”, ci catre cel industrial si de bunuri de larg consum. Multe, multe locuri de munca, atat in constructii, cat si in teritoriu (pentru simplul motiv ca toate marfurile ajung mai lesne la consumator).

5. As infiinta cate un incubator de afaceri in fiecare universitate tehnica, economica sau administrativa din Romania. Ideea nu e noua si nu-mi apartine. As face ca in America: parteneriat intre studenti (ca si creatori de idei), profesori (ca si mentori) si stat (ca si sponsor). La Cluj, Constanta, Iasi, Timisoara, Arad, Sibiu, Suceava, etc. Centre puternice, finantate de stat, in care se creaza idei practice si modele noi de afaceri.

6. As modifica puternic filosofia care sta in spatele sistemului legislativ romanesc, mai ales in partea socio-economica. Ati observat ca avem un sistem legislativ care este punitiv, nu protectiv? De ce trebuie sa-mi fie frica mie, ca roman, de propria lege? Nu ma bazez pe ea in orice as face? Un lucru e clar: m-as misca inainte de a avea nevoie de excavatoare pentru a-i misca pe toti „marii ganditori” ai dreptului romanesc. Ah, da, si as reinstitui existenta Codului Comercial, ca si document separat de Codurile de Procedura.

7.Ultima, personala: as testa la fiecare 6 luni orice lider politic si economic din aparatul de stat. Psihologic. O baterie de teste puternica, gen MBTI sau 16PF, ca la pilotii de avioane sau alte meserii cu grad mare de risc (mi-am amintit din facultate). Sa fiu eu sigur ca n-au luat-o razna si se cred deasupra legii, societatii, nevoilor unui om obisnuit. Am vazut-o de multe ori, deja: puterea corupe.

Apoi mi-as lua un bilet de avion si as pleca la Bruxelles. Ca sa fac si acolo cateva schimbari. Nu, nu cred ca m-as intoarce prea curand…

Si pentru ca mi-a placut leapsa, o dau mai departe. Catre Chinezu, Subiectiv si Trilema.

Inflexiuni: episodul 4

In acest episod, Andrei si cu mine ne-am concentrat discutia pe evolutia leadership-ului din Romania, de dupa anii ’90. O scurta istorie, subiectiva si – sper! – amuzanta, apoi cateva exemplificari (cu sau fara perdeluta) din experiente comune. Cum ar fi companiile de taxiuri. Si diverse. Cum ar fi marii (asa-zisi) leaderi de afaceri din Romania.

In orice caz, va invit sa ascultati si sa comentati!

Enjoy!

Daca le vrei si pe celelalte, apasa aici.
Daca vrei sa te abonezi la RSS, apasa dincoace.