Mda, ma hotarasem sa nu mai postez pe blog pana in 2010. Insa am intrat in atmosfera Sarbatorilor, am dat & primit cadouri, zambete, dovezi de Prietenie si Iubire…. si ma grabesc sa inchei aici. Doar un lucru va mai spun, despre melodia care urmeaza: pentru mine aceasta melodie exprima simultan si cel mai frumos atat ideea de despartire, cat si pe cea opusa, de reintegrare, de nou inceput.
Enjoy!
httpv://www.youtube.com/watch?v=6FIofFXOIoU
Meditatie de tip Zen, minim 25 de minute. In special, dimineata. V-o recomand, este o senzatie nemaipomenita sa ai mintea clara ca o picatura de apa de izvor.
In ultimii ani nu mi-am permis foarte mult timp pentru mine. Anul acesta mi-am luat minim 2 ore pe zi timp liber. Cea mai importanta, dimineata, de la 8 la 9.
In 2009 am facut networking „la puterea a zecea”. Am cunoscut multi, multi oameni de business.
Am avut acest obiectiv la inceputul anului si tin sa va marturisesc ca l-am atins aproape 100%! Am avut doar 3 weekend-uri ocupate cu „corporate retreats”, la munte.
Dupa aproape 10 ani de pauza, m-am reapucat sa practic arta martiala favorita. De 2 ori pe saptamana. Lucru cu corpul, precizie a miscarilor, gratie si atentie la detaliu. Genial!
Daca in 2008 am inceput sa tin sedinte de coaching pe Skype, anul acesta am consolidat si extins acest mod de a lucra cu clientii, locali si internationali. Mai ieftin, mai eficient, mai usor de programat.
Am inceput sa scriu constant pe blog, sa atrag cititori si sa primesc comentarii. Desi sunt la inceput, mi se pare un canal excelent de comunicare cu cei interesati de profesia mea.
Am revazut filmul copilariei mele. Poate va fac sa zambiti (asta e foarte bine!), insa acest film este o poveste cu mult sens personal, intim, pentru mine. Dintotdeauna.
2009 este anul in care subsemnatul a intrat in domeniul „social media”. Cont pe Twitter, pe Facebook, pe MySpace, GoogleWave, etc. etc. Multi cunoscuti, mai multi necunoscuti. Efervescenta creativa combinata cu o multime de contacte personale si de business.
Am fost la Viena de mai multe ori, in interes de coaching. O singura data am reusit sa plec pur si simplu in orasul pe care il vad ca viitoare resedinta personala. Si a fost minunat, ca de obicei.
M-am reapucat de citit literatura (chiar non-fiction!) dupa mai bine de 2 ani de pauza. Il consider un mare pas inainte pentru mine.
Am achizitionat mai mult de 50 de CD-uri cu muzica Jazz. Pasiunea aceasta mi se pare din ce in ce mai definitorie, pentru mine. Ma bucur de fiecare secunda petrecuta in albumelor, in vivacitatea concertelor si-n energia jam session-urilor.
In 2009, alaturi de 2 prieteni buni, am creat un nou business, pe care il vad ca avand un potential urias: Vitamin Shop. A inceput dintr-o joaca, a devenit un start-up de succes, la anul devine national.
La un calcul sumar, am realizat ca am generat business de aproape 1 milion de euro. Prin parteneri, contacte, recomandari, decizii consultative, etc. O foarte mica parte au ajuns si la mine, constituind ceea ce americanii desemneaza prin „secondary income stream”.
Am fost la concertul sustinut de Jan Garbarek de la Sala Palatului. Imensa surpriza a fost Trilok Gurtu, care a facut o seara magica.
O zi la 2 Mai, pe plaja. Alaturi de cel mai bun prieten, cu bere si discutii „ca pe vremuri”. Bai in mare, apoi iar bere. A fost magic, poate si din cauza ca, incet-incet, au aparut alti 3-4 prieteni buni. In aceeasi zi si-n acelasi loc. Tot acolo am invatat sa conduc un …zmeu. 🙂
In 2009 am avut multe cereri de life coaching. Asa ca m-am decis sa re-incep colaborari in aceasta directie. In special, cu tineri de pana la 35 de ani, pentru a isi construi o orientare clara in viata.
Mi-am cumparat, din nou, carti de la Shambhala Publishing House. Fac asta de 15 ani si nu am de gand sa ma opresc. Va recomand cu caldura sa-i incercati, mie mi se par cei mai seriosi in domeniul dezvoltarii spirituale.
DA! Mi-am oferit cadou de Craciun acest superb telefon. Sunt un „Mac addict”, fara putinta de scapare! 🙂
Am descoperit 2 ceainarii excelente, una in Bucuresti, cealalta in Cluj. Ceaiuri de foarte buna calitate, atmosfera de biblioteca insorita, cel putin o ora de relaxare pe saptamana. Cu ocazia aceasta, mi-am reinnoit si completat colectia de ceaiuri.
Anul acesta am intrat intr-o comunitate de oameni deosebiti, orientati catre a face afaceri bune, pozitive, de succes. Particip cu mult entuziasm la intalnirile Romanian Managers din Bucuresti. Anul viitor facem un „road trip” prin marile orase din Romania. Va invit sa va alaturati proiectului!
Dupa o pauza de cativa ani buni, am fost cu un prieten bun la un meci Steaua – Rapid. Ca de obicei, am fost fascinat de tribune, jocul in sine ramane un mister pentru mine.
Daca e sa pomenesc UN lucru pe care NU l-am realizat in 2009, asta e: am avut bilete la concertul U2 de la Barcelona si nu am putut ajunge, din cauza unei programari de coaching de echipa multinationala. Renuntarea a fost grea, dar a meritat din plin.
Am facut multe fotografii outdoor, am invatat sa il folosesc, ma bucura enorm ca am un aparat semi-profesionist. Multe dintre fotografiile postate pe blog sunt facute cu ajutorul lui.
in 2009 am inceput sa particip la proiectul VoxPublica. Dupa cateva articole postate si multe citite, mi se pare cel mai bun proiect de opinii profesionale din Romania. Sunt mandru ca fac parte din el (desi ar cam fi cazul s-o lase mai moale cu politichia, zic!).
Din primavara am invatat sa joc tenis, cu ajutorul unui alt prieten bun, Alex, care e antrenor. Ii multumesc si pe aceasta cale pentru rabdarea de care a dat dovada. Pana anul acesta nu am tinut nici macar 1 minut o racheta de tenis in mana. Acum am racheta mea, echipament si entuziasm pentru „sportul alb”!
Am participat la proiectarea si lansarea OCTO. Este prima comunitate gen LinkedIn dedicata Romaniei si romanilor, care se vrea „nodul de retea” din business-ul romanesc. Acest proiect este una dintre cele mai interesante actiuni din peisajul online romanesc, dupa parerea mea.
Din cauza pct. 13, m-am plimbat mai toate parcurile din Bucuresti. Fara graba, am avut parte de cateva plimbari memorabile.
In 2009 am avut 15 noi clienti, din randurile antreprenorilor romani. Majoritatea din Bucuresti, dar si din Cluj, Giurgiu, Targu Mures, Timisoara si Iasi. Toti sunt niste oameni extraordinari, pe cuvant!
Pe final de 2009 am inceput sa scriu o carte de coaching. E un proces mai dificil decat credeam, insa sunt sigur ca o voi scoate la lumina in 2010. Cartea este despre nivelele de transformare pe care le implica o relatie de coaching.
Mare bucurie, mare: mi-am reconditionat si improspatat colectia de vinuri. Acum sunt pe la 50 de sticle, in conditiile in care le iau ca sa le degust, nu ca sa le tezaurizez.
In 2007 am inceput sa fac supervizare de grup, in 2008 am inceput sa fac supervizare individuala la cerere. In 2009 am creat un serviciu in aceasta directie, oferindu-l catre coach-i, consultanti si traineri.
Daca pana in 2007 lucram exclusiv in Bucuresti, anul acesta am extins „aria de acoperire” in tot sud estul Europei. Ca rezultat, am 5 clienti corporate care nu sunt situati in Romania. Proiecte dificile si frumoase, pline de sens.
In 2009 am fost la 2 piese de teatru. Nu stiu daca sunt multe sau putine, stiu doar ca m-am simtit excelent in ambele ocazii. Pentru 2010 imi propun sa merg la 5-6.
Am participat la 4 asemenea seminarii, pentru dezvoltarea mea profesionala continua. Grupuri foarte eterogene, voci din toate colturile lumii, spunand acelasi lucru: „coaching-ul este profesia de care are nevoie omenirea secolului XXI”.
Intamplator sau nu, am descoperit un catren care exprima perfect idealul vietii mele, personale si profesionale. Il gasiti aici, pe blog.
Anul acesta am avut parte de cateva iesiri seara cu „straini”. Am pus ghilimele pentru ca majoritatea imi sunt prieteni mai buni (citeste mai dezinteresati, calzi si saritori) decat cei din Romania. Seri stralucitoare, pline de amuzament si provocari.
In 2009 am inventat un instrument de evaluare comportamentala a performantei in cadrul profesional. L-am creat la cererea unui client de-al unui client, firma de consultanta in management. Il tin inca in „beta-testing”, probabil va aparea in cartea pe care o scriu.
In weekend-urile ocupate cu facilitarea proceselor decizionale de grup, am reusit sa nu stau in Bucuresti. Am fost la Sinaia, Eforie, Predeal si Poiana Brasov. De fiecare data, am avut 2-3 ore libere de plimbare prin imprejurimi.
Anul acesta am avut atat onoarea, cat si bucuria de a participa la „Challenges of Coaching”, prima conventie a comunitatii de coaching din Romania. Oameni dedicati, profesionisti in formare, clipe de neuitat!
Am reusit sa recuperez majoritatea inregistrarilor video facute de-a lungul anilor, cu mine. E o senzatie interesanta sa stai sa te uiti la tine, cel cu cativa ani mai tanar, expozand diverse idei. Vi le voi impartasi pe toate in 2010.
Am avut 2 momente de criza, pe plan profesional/business. Pe ambele le-am gestionat foarte bine, zic eu. Rezultatele pozitive au aparut imediat (la iesirea din primul) sau in cateva saptamani (la al doilea).
Am participat la 10 lansari de carte, anul acesta. Spun asta foarte mandru, pentru ca majoritatea au fost facute de prieteni. Ma bucura mult ca au inceput toti sa scrie, sa cerceteze, sa publice. Practic, ei ofera un viitor acestei tari.
Mi-am depasit propriul record la inot in mare, cel de 5 mile marine. Cred ca am depasit si 6 mile, dar nu am avut cum sa masor exact. In continuare, ma simt excelent in apa.
Desi auzisem de el de ceva vreme, anul acesta l-am descoperit cu adevarat pe Seth Godin. I-am citit cartile, ii urmaresc postarile pe blog, a devenit un model de scriitura pentru mine.
Am trecut de la uitat la stiri la ascultat si privit la ce se intampla in lumea vie. De la jurnalele de stiri romanesti, la Mezzo si National Geographic Channel. Discovery ramane o constanta a vietii mele de consumator tv.
Am ascultat de prieteni si colegi si mi-am creat un spatiu de lucru acasa. Apoi l-am personalizat, in sensul ca numai aici scriu, de exemplu. La inceput, aveam senzatia ca nu-mi pot pastra delimitarile teritoriale, insa dupa ceva vreme m-am obisnuit. Acum mi se pare una dintre cele mai bune idei pe care le-am implementat in 2009.
Am renuntat la contractele cu Vodafone, dupa ce mi-au ridicat o factura cu 5000 RON, fara nici o dovada reala a consumului. M-am certat cu ei, am descoperit ca nu le pasa deloc de client, am actionat in consecinta. Am primit 2 mari beneficii: factura lunara redusa la jumatate si un prieten nou, autentic, dincolo de partea profesionala.
Si pe el l-am descoperit tot in 2009. „Four Hours Work Week” a devenit cartea cu care mi-am petrecut cel mai mult timp liber, anul acesta. Daca nu ati citit-o, v-o recmand cu cea mai mare caldura. Pur si simplu se poate sa muncesti 4 ore si sa te intretii fara probleme!
Anul acesta am adaugat peste 650 de ore de coaching facut cu clienti platitori. Coaching pro-bono nu am stat sa numar, cate am oferit. Le consider investitii pe termen lung si totodata un aport propriu la bunastarea lumii.
Desi imi propusesem anii trecuti sa stau pe barca macar 2 saptamani legate, anul acesta am reusit doar cateva iesiri de weekend. Cu ocazia asta am aflat cat de scump este sa inveti yachting in Romania. Va recomand Italia, Croatia, Grecia, pentru cei pasionati de acest sport.
Am reusit sa tin legatura cu multi prieteni romani, care au emigrat in ultimii doi ani. Mai pe messenger, mai pe Skype, la telefon si pe mail. Am capatat o imagine a lumii devenita familiara: stiu preturile la legume din pietele pariziene, ce cursuri se mai intampla la University College of London, cum e vremea in Montreal, etc.
Cateva iesiri si in 2009. Suficiente cat sa imi mentina interesul pentru acest hobby. De mai multe ori ca in 2008, oricum.
Am inceput in 2009 sa citesc bloguri. Pana in 2009 nu eram decat vizitator intempestiv in acesta lume. Multe informatii, care mai de care mai interesante. Blogging-ul a devenit in Romania o mica, a sasea putere in stat. Felicitari tuturor scriitorilor informali!
Am fost foarte norocos, din nou: conversatie de aproape jumatate de ora cu un calugar din staff-ul liderului spiritual al Tibetului. Pentru unii poate fi o surpriza, nu am mai pomenit de asta pana acum. Am fost foarte emotionat, la fel ca si prima data. El a ras de mine, cald si insesizabil-autoironic.
Mi-am completat colectia de reviste NG publicate in Romania. Acum pot sa spun ca le am pe toate.
La inceputul anului mi-am stabilit un minim de 6 ore de somn pe noapte. Dorm cam 8-9 ore de obicei, mi-am respectat cu brio minimul. Pentru cei care se intreaba de ce petrec atat de multe ore la orizontala, am un raspuns evident: asa invat cel mai rapid. D’aia exista somn, sa sustina procesele de invatare profunda!
Nu am putut sa ma abtin sa nu-l pomenesc: am vazut filmul „Avatar”. Vorba unui prieten, a inceput o alta epoca in cinematografie.
In 2009 am bifat 5. Toate in legatura cu copii.
…am reusit sa citesc, direct de pe IPhone. Inca am dificultati cu cartile in format audio, ma deruteaza castile si prefer sa le ascult acasa.
Am creat anul acesta un draft de proiect pentru dezvoltarea managementului in organizatiile antreprenoriale din Romania. Nu este inca gata, dar premisele sunt solide. Va fi gata cand voi avea acceptul de implementare.
Am vazut 5 spctacole de stand-up, anul acesta. De departe, cel mai bun a fost in Vama Veche, al trupei de la Cafe DeKo. Am ras cu lacrimi. Si acum rad, cand imi amintesc (vorba cu prostu’ o stiti?!). 🙂
In 2009 am adunat inca 100 de ore dedicate dezvoltarii mele ca si coach. In marea lor majoritate, participari la seminarii online, la prezentari si studii de caz. Au existat si cateva discutii informale care m-au ajutat mult in aceasta directie. Multumesc, Alain Cardon!
Anul acest am reusit sa ma delimitez complet de implicarea in lumea politica romaneasca. Cu toate acestea, mi-am pastrat toate contactele din aceasta directie.
Am citit, recitit si reflectat pe textele „parintelui coaching-ului de business”, Thomas Leonard. Un efort sustinut, care mi-a luat mai mult de un an, dar care mi-a adus o noua perspectiva asupra a ceea ce au nevoie oamenii de afaceri din Romania.
Am avut o serie de intalniri cu oficiali ai Uniunii, romani si straini. Multe informatii relevante, care ma ajuta sa imi construiesc o harta mentala suficient de exacta despre dezvoltarea zonala si directiile in care Uniunea va pune accente pe viitor.
Nu-mi plac, sincer. Cu toate acestea, am fost la 3 nunti, la 1 botez si la 0 inmormantari. Nu am facut-o din obligatie, am facut-o pentru ca tin la acesti oameni. Ca de fiecare data, am intalnit multe cunostinte si am vorbit mai mult decat mancat, baut, dansat, etc.
Mi-am atins obiectivul: anul acesta nu am generat nici o forma de reclama sau publicitate pentru mine sau compania RoCoach. Imi propusesem asta in 2007, dupa o serie de investitii fara nici un rezultat. Atunci am decis sa explorez aceasta plaja pana in celalalt capat. Culmea e ca in 2009 a crescut baza de potentiali clienti si „leads”.
Da, am primit unul din cele mai frumoase cadouri pe care le poate primi un om. Si nu o data, ci de 5 ori! Va multumesc, voua!
Am dezvoltat 2 proiecte de coaching pentru oricine, in grupuri. Le voi lansa in 2010. Munca creativa ma solicita enorm, insa rezultatele sunt uimitoare de fiecare data, pentru mine.
Am completat acest an dosarul de acreditare pentru International Coach Federation. L-am depus deja de vreo 3 ori, inca n-a ajuns tot la ei. Vreau sa obtin acreditarea pe nivelul de Professional Certified Coach, ramanandu-mi de atins pentru anii viitori ultimul grad de certificare, cel de Master Certified Coach.
Alt subiect despre cat de copios rad: am vazut integrala BCCT. Din nou, amuzament maxim, v-o recomand!
In 2009 am mancat aproape numai carne de pui, legume si fructe proaspete (de pamant si de mare). Mai ales vara, mi se pare un obicei extrem de sanatos.
In fiecare saptamana am mers macar 10 km pe propriile picioare. Timp de reflectie, de ascultat muzica, de conversat cu oamenii relevanti din viata mea. D’aia nu-mi place mie cu masina!
Am reusit ca in 2009 sa potrivesc 10 oameni cu 10 posturi libere. Bucurie mare, temporizata de faptul ca am incercat cu 15… Deci mai am 5 de plasat!
Anul aceasta mi-am imbunatatit semnificativ relatia cu cea care m-a nascut la Constanta, acum 33 de ani. Am facut impreuna curatenie prin niste dulapuri vechi, aruncand cateva schelete si mai vechi. Suntem cei mai buni prieteni.
M-am reconectat, practic, la aceasta dimensiune a vietii. Cum? Am reluat legaturile cu preoti din toate religiile mari (crestinism, islam, iudaism, buddhism) si am avut discutii cu ei, din care am luat cat am putut. Flamand, da.
In 2009 am reusit sa ajut 2 prieteni sa isi repuna pe picioare afacerile. Amandoi erau in prag de faliment, insa au riscat cateva decizii grele si au reusit. Ma bucur pentru ei si ii felicit!
Prea alerg in toate directiile (mi-am spus in barba, acum aproape un an). Si am reusit sa elimin timpii morti, perioadele de asteptare si in special drumurile scurte cu durate lungi.
Am donat lunar o suma modica unei familii din Kenya. Nu sunt marele sponsor al eradicarii saraciei din mama-Africa, insa macar atat am putut face. Si ma podidesc emotiile cand ma suna ei, de-acolo.
In 2009 am tinut 10 prezentari in fata publicului. Niciuna sustinuta de PowerPoint. In toate am vorbit liber, cu un plan minim de expunere. Aplauze, de fiecare data.
Alt moment emotionant al anului 2009: am primit un album cu poze de cand eram mic. Nu, nu vi le voi arata! 🙂
Mi-am interpretat toate visele, in acest an. O sursa sigura, de incredere si foarte ieftina de autocunoastere. Daca nu stiti cum s-o faceti, va invit sa apelati la un profesionist. Merita, 100%!
Am reusit sa consemnez frazele care imi declanseaza puterea personala. Le gasiti in „My personal power statements„.
…pana acum, s-au adunat 8.
Am ras mai putin ca in 2008 si mai mult ca in 2007. Minim o jumatate de ora pe zi. Efectele se vad, pentru cei care ma cunosc. 😉
Am avut o revelatie a Dumnezeului Cel Viu, anul acesta. Da, e in toti si-n toate. Si comunica, pulseaza pe ritmuri incredibile. Va doresc si voua asa ceva, simti cum te umpli de lumina.
In 2009 am renuntat complet la cafea. Ma mai distrez cand si cand cu un cappucino fara cofeina. Pentru cine e curios, diminetile ma trezesc cu un dus fierbinte si cu pct. 1.
Spre marea mea uimire, am primit 3-4 recomandari, ca fiind cel mai bun coach de afaceri din Romania. Zic uimire, pentru ca doar unul dintre cei care m-au recomandat a lucrat cu mine. Si toti sunt straini. Le multumesc, inca mirat.
Am reusit sa repar masina mea – VW Golf 5 – in 10 zile de la nefericitul accident din Bulgaria. Apoi am aflat ca e o performanta pentru Romania.
Am invatat sa tin crosa de golf si sa dau loviturile clasice, cat de cat spre stegulet. E nevoie de multa, multa practica in acest sport.
Am inotat cateva zile cu delfinii. De mic imi doream asta, acum cativa ani am reusit sa o si fac, pentru prima data. Delfinii sunt cele mai frumoase mamifere existente pe acest pamant.
Am dat mana cu cei mai importanti oameni de stat din Romania, in 2009. Nu ma simt mandru sau ironic, e un fapt social care merita consemnat aici.
Am cumparat, dupa o multime de insistente, acest domeniu. Pentru 2010 va pregatesc o surpriza, cu el!
Am inceput sa scriu lucrurile cele mai relevante pentru mine si destinul meu. Le pun intr-un folder, deocamdata nu le citesc. Am imbatranit!? 🙂
Greatest coach alive, va spun sincer! Am participat la un seminar sustinut de marele, extraordinarul, magicul Anthony Robbins. Detalii in curand. Pe blog, bineinteles!
In 2009 am cunoscut 20 de oameni pe care i-as dori prieteni. Ma simt foarte bine cu ei, sunt toti surazatori si energici. Majoritatea sunt mai tineri decat subsemnatul. Imi voi face timp pentru ei, in 2010.
In 2009 mi-am permis luxul de a ma juca constant la Wii. Cu sau fara prieteni, acasa sau …in deplasare! 🙂 Pentru 2010 am deja promisiunea unui proiect de mini-campionat Wii, cu Life After Work. Va invit!
La final de 2009 am creionat un proces de mentoring pentru tinerii care vor sa se lanseze in afaceri pe domeniul serviciilor, in Romania. Testarea in piata a mers foarte bine. Mai am cativa pasi de facut pana la definitivarea lui.
Mi-am trait viata mult mai aproape de idealul meu personal. Mai aproape ca oricand!
[later edit]
Da, am fost la concertul lui Sting, de la Sala Palatului. Incredibil de frumos, magic, poveste-n poveste! Un bard-lord englez, povestind despre alt bard-lord, din alte vremi… Cireasa de pe tort a fost „Every Breath You Take” cantat la mandolina.
Succesul nu exista. Exista PASIUNEA, MUNCA, CONCENTRAREA, INCORDAREA, IDEILE, IMBUNATATIRILE, DEDICATIA, PERSISTENTA in a atinge maximul de performanta intr-un proiect, pe un domeniu, in viata. Fiecare pas pe care il facem ne aduce mai aproape de o noua implinire a viziunii care ne-a cucerit, de o noua re-formulare a ceea ce credem ca este capatul acestei calatorii. Numai ca, odata ajunsi la capat, vedem ca e doar o oprire intermediara catre alte orizonturi.
Acestea fiind spuse, va impartasesc inca un filmulet marca TED, in care Richard St. John vorbeste despre experientele de viata care l-au marcat in atingerea maximului in afaceri.
M-a impresionat transpunerea in imagini a regulilor lui Carter-Scott. Vi le ofer in traducere, impreuna cu filmul in care au fost montate:
1. Vei primi un corp. Poate sa-ti placa sau nu, corpul este al tau sa-l ai pentru toata perioada vietii.
2. Vei invata lectii. Esti inscris intr-o scoala informala, numita „viata”.
3. Nu exista greseli, sunt numai lectii. Cresterea este un proces al incercarilor, erorilor si al experimentarii. Experimentele „ratate” sunt la fel de importante ca si cele care reusesc.
4. Lectiile vor fi repetate pana cand sunt invatate. O lectie iti va fi prezentata sub mai multe forme, pana cand o inveti. Dupa ce ai invatat-o, vei putea trece la urmatoarea.
5. Lectiile din care vei invata nu se vor termina nicicand. Nici o parte a vietii nu este lipsita de ele. Daca esti viu, inseamna ca mai sunt inca lectii de invatat.
6. „Acolo nu este un loc mai bun decat „aici”. Cand „acolo”-ul tau a devenit „aici”, pur si simplu vei avea inca un „acolo” care va arata mai bine decat „aici”.
7. Ceilalti sunt doar niste reflectari ale tale. Nu poti iubi sau uri un aspect al celeilalte persoane decat daca reflecta ceva ce iubesti sau urasti la tine.
8. Ce realizezi in viata depinde de tine. Ai toate instrumentele si resursele de care ai nevoie. Ce faci cu ele depinde – iarasi! – numai de tine. Alegerea iti apartine.
9. Toate raspunsurile sunt in tine. Raspunsurile la intrebarile vietii sunt in tine. Tot ce ai nevoie este sa fii atent, sa asculti si sa ai incredere.
10. Vei uita toate acestea.
(traducere dupa: Cherrie Carter-Scott)
Atunci când este ascultat şi acompaniat de către un coach, dialogul clientului devine o formă de meditaţie personală, structurată de actul vorbirii – purtător, la rândul lui, de noi sensuri şi de noi percepţii asupra realităţii. Exprimându-se verbal în legătură cu preocupările sale personale sau profesionale, clientul capătă, puţin câte puţin, conştiinţa complexităţii sale profesionale, a calităţii sale umane, a adevăratelor sale motivaţii. El ajunge astfel să dea propriului său cadru de referinţă o nouă formă, o nouă coerenţă. Ulterior, această nouă paradigmă, sau această nouă viziune asupra lumii îi va permite clientului să-şi pună sub semnul întrebării poziţionarea şi faptele din cadrul activităţii sale de zi cu zi.
În felul acesta, căutând să exprime fondul motivaţiilor sale, clientul acompaniat prin coaching îşi dezvoltă treptat propria conştiinţă şi îşi nuanţează sensurile. Îşi descoperă aspiraţii şi motivaţii diferite, şi mult mai puternice. Când îşi desfăşoară propriul dialog „acompaniat”, el îşi dezvoltă un discernământ superior şi o mai bună intuiţie. Puţin câte puţin, va dobândi o mai corectă, mai rapidă, mai spontană capacitate de a-i asculta şi de a-i înţelege pe ceilalţi, o mai mare aptitudine de a transmite, o dorinţă mai puternică de a acţiona sau de a întreprinde, o viziune mai largă şi mai cuprinzătoare asupra propriului său potenţial. Pe scurt, prin intermediul propriului său dialogacompaniat, clientul îşi operează propria transformare, propria deschidere.
Este deci limpede că, prin metoda lui, care se bazează în principal pe „dialogul acompaniat”, demersul de coaching apare ca o tehnică originală şi performantă de dezvoltare şi de punere în practică a potenţialului individual, sau a potenţialului unor echipe sau colective mult mai complexe.
Constatăm de asemenea că, în coaching, conţinutul preocupărilor clientului poate fi relativ secundar. Tipul de coaching (profesional, personal) pe care-l urmează clientul sau genul lui de preocupări (de ordin familial, profesional, sportiv, economic, de sănătate etc.) au o foarte mică importanţă. Oricare ar fi centrul, relativ trecător, al preocupărilor sale, principalul este traseul pe care-l parcurge el prin „dialogul acompaniat” şi care-i va permite treptat să capete putere, anvergură, şi să se transforme. Această transformare va avea în mod aproape natural efecte în toate aspectele vieţii lui personale şi profesionale.
Această constatare vine în sprijinul afirmaţiei potrivit căreia în coaching nu există domenii de expertiză diferite. Singurul adevărat domeniu de expertiză al coach-ului este îndrumarea dezvoltării anvergurii generale a clientului său individual sau colectiv, prin acompanierea profesionistă a propriului dialog al acestuia.
Dintr-o conversatie pe Twitter, un om pe care-l citesc constant a re-scris pe blogul lui o poveste Zen minunata. Este vorba de Mircea Popescu iar povestea o gasiti AICI. V-o redau „uncut”:
Intr-o societate de demult si de prin alte parti, mai spre rasarit, traia la un moment dat un batran samurai care nu mai ridicase sabia din cui de cel putin treizeci de ani. La prima vedere asa ceva ar parea un scandal, pana la urma diferenta dintre un samurai si-un taran oarecare e tocmai sabia, nu degeaba i se zice clasa martiala. Dar batranelul nostru, mai pricajit si mai uscatel din fire, era ca din intamplare cel mai reputat, si cel mai competent, maestru in ceremonia ceaiului. Atat de competent incat cei ce-l vazusera servind spuneau ca Suijin insusi vine sa se intretina cu el in timpul ceremoniei, si Imparatul considera o mare onoare sa-l aiba la masa pe batranelul cu barba colilie.
Intr-o buna zi, mergand la piata sa targuiasca cele trebuincioase, batranul samurai se lovi din intamplare de un tanar, mandru si ocos samurai, inalt cam cat un pin, aproximativ vorbind, si lat cam cat usa. Batranul isi ceru scuze cu efuziune, dar tanarul nu se lasa calcat in picioare, si pentru grava atingere ce-i fusese atinsa insista sa fixeze duel in toata regula.
Batranul samurai nu putea bineinteles refuza sa participe, chiar daca era mai degraba evident pentru el ca are cam aceleasi sanse pe care le are si lemnul in joagar. Asa ca intr-o dupa-masa, in preziua festivitatilor de transare, sedea el oarecum abatut pe covorasul lui si se gandea la multe alte, ca orice om care-a vazut multe, si mai are de vazut putine.
Un prieten de-al lui veni in vizita, si vazandu-l extrase de la el povestea intamplarii. Se oferi de nenumarate ori sa lupte el in loc, dar maestrul refuza. Unde s-a mai auzit samurai sa lupte prin reprezentanti, ca femeile ?! Pana cand i se servi ceaiul, prietenul sezu si el abatut, dar in momentul in care batranul incepu sa serveasca, il strafulgera un gand. Isi intrerupse prietenul, atingandu-l pe umar, si-i spuse : “Maine, cand va veti infrunta pentru duel, sa-ti scoti sabia din teaca cu aceleasi miscari sigure si precise cu care tocmai ai turnat ceaiul, si de altceva sa nu-ti fie grija”.
A doua zi, de dimineata, cei doi se inclinara scurt, fata in fata. Batranul scoase katana dintr-o miscare, tanarul il privi o clipa, inclina capul, isi ceru scuze si pleca in drumul lui.
În ultimele 2-3 săptămâni am primit un număr semnificativ de telefoane și E-mail-uri având cam același subiect: „vreau să îmi găsesc un (nou) loc de muncă. De la început vreau să vă spun că nu ofer servicii de selecție, recrutare, „head-hunting” sau „job-matching”. Iar recomandările pe care le fac unor posibili angajatori sunt bazate numai și numai pe cunoaștere și interacțiune îndelungată cu scolicitantul, exclusiv în mediul profesional. Așadar, motivul nu poate fi unul gen „ai un job și pentru mine?”. Și pentru a spori neclaritatea, datele sociologice ale celor care mă contactează pe acest subiect sunt complet și egal distribuite pe vârstă, nivel salarial, expunere socială, abilități profesionale și realizări în carieră.
Pentru claritate, vă dau două exemple: Sorin P. și Daniela R.
Sorin P. are aproape 50 de ani, este Vice-Președinte (VP) într-o multinațională respectabilă, are 2 copii adolescenți și o îndelungată istorie profesională în funcții de conducere (10 ani). A schimbat mai multe locuri de muncă, chiar și domenii, de câteva ori. Sorin mă invită la o cafea că să (citez)”discutăm pe marginea unui subiect care devine din ce în ce mai important pentru mine: vreau să-mi redefinesc complet cadrul profesional, atât ca job de zi cu zi, cât și ca impact asupra comunității.„
Daniela R. este abia trecută de 20 de ani, absolventă de științe politice, voluntară în mai multe proiecte sociale [Intermezzo: ați remarcat și voi câte proiecte sociale au apărut în România ultimilor ani? Din punctul meu de vedere, este un semn bun, de sănătate nou-descoperită a românilor.], cu practică făcută la o publicație centrală și cu o energie debordantă. Ea mă invită să (citez)”mă ajutați să explorăm împreună ce posibilități aș avea eu să-mi găsesc rapid un loc de muncă stabil, care să-mi permită să mă întrețin și să-mi placă atât de mult încât să mă implic total!„.
M-am întâlnit cu amândoi în aceeași seară de luni, 14 decembrie 2009 A.D. După câteva ore bune de discuții, am observat că cei doi aveau mai multe în comun, în afara unui mesaj către mine și a unei aparente probleme de ordin profesional (sau vocațional). Ambii vizitaseră multe site-uri cu teme de dezvoltare personală și profesională, ambii ceruseră sfaturi de la rude și prieteni apropiați, ambii primiseră mai multe sfaturi decât pot duce și, în final, ambii voiau de fapt un singur lucru: să își găsească SINGURI soluția, cea mai bună dintre toate cele sugerate de ceilalți. SOLUȚIA PROPRIE. Rapid, dacă se poate.
Eu unul nu am sfaturi de dat. Fără nici o falsă modestie, nu mă pot compara nici cu experiența solidă a lui Sorin, nici cu energia debordantă a Danielei. Însă le-am pus câteva întrebări și am aflat de la ei – ca și de la alții, în alte situații – că i-au ajutat să își formuleze soluția proprie aproape imediat. Soluția practică și pragmatică, nu jumătăți de măsură exprimabile în diatribe intelectualiste cu iz de misionarism.
O singură întrebare am repetat-o în seara de luni. V-o împărtășesc și vouă, invitându-vă să vă dați un răspuns:
(articol publicat si pe VoxPublica)
Am gasit pe internet o aplicatie online a unei tehnici de verificare a perceptiilor proprii vs. ale celorlalti, deja celebra in lumea de afaceri:
Asa ca va invit sa alegeti 5-6 cuvinte care considerati a fi definitorii pentru mine (click aici!).
Va multumesc!
De cele mai multe ori luam decizii pe baza relatiei directe cu persoana, lucrul sau situatia cu care ne confruntam. Urmatoarea intrebare puternica vine sa zguduie aceasta relatie directa si sa va orienteze catre context, catre a privi lucrurile in deplinatatea lor:
[Later edit] Din raspunsurile pe care le-am primit de-a lungul vremii:
It’s my Life Game incepe maine pe blogul lui Alex Gavriliu si e cam asa:
Un joculet , 7 zile, 7 intrebari – cate una in fiecare zi – 7 raspunsuri sincere ale tale.
Intrebarile sunt foarte simple si transparente de genul: Ce iubesti sa faci cel mai mult ?
Intrebarile vor fi postate pe blog in rubrica COACHING iar raspunsurile vor fi sub forma de comentarii .
Ar fi interesant totusi pentru o acuratete 100 % a raspunsurilor si daca consideri ca e necesar sau te simti mai confortabil sa folosesti un pseudonim, pentru ca raspunsurile tale conteaza doar pentru tine.
Scopul joculetului este de a realiza ce iti place sa faci cu adevarat in viata, ce te motiveaza si ce e important pentru tine, iar daca raspunsurile sunt sincere si cat mai complete, exista posibilitatea unor concluzii cel putin interesante.
Am folosit cuvantul Libertate pentru ca simt ca atunci cand faci ce iti doresti, cand iti doresti si asta devine filozofia ta de viata nu te poti simti decat liber.
It’s my Life Game este un joc ce poate fi simplu, amuzant, interesant, in functie de cine participa la el si care isi propune sa recentreze propria noastra persoana in mijlocul vietii nostre, in toate dimensiunile ei, personala sau profesionala.