Categorie: coaching & dezvoltare

Competența managerială: 5 pași simpli pentru a trece la nivelul următor.

Mihai Stănescu 2 Comentarii

O autoevaluare profundă și onestă.

Înainte de a vă gândi chiar și să încercați să treceți la nivelul superior de responsabilitate în compania în care lucrați, aveți nevoie să petreceți ceva timp de calitate cu Dvs. înșivă, clarificând măcar pe ce poziție vă aflați în termenii experienței, a calităților profesionale vizibile, a competențelor care vă sunt recunoscute și a nevoii de a evolua profesional.

Indiferent de mediul de proveniență – corporatist, antreprenorial, administrație publică, etc. – am observat că o mare parte a managerilor încearcă să “se vândă” mai scump decât este cazul, la trecerea de pe o poziție pe alta sau de la o companie la alta. Și fac asta ocolind complet această evaluare cu și despre sine. Implicit, senzația de inautenticitate crește, aducând rezultatele de rigoare.

Cereți (2-3) feedback-uri.

Vă mai amintiți de SWOT? Oricine vă valorizează suficient ca și coleg, partener de afaceri sau măcar membru în aceeași rețea profesională vă poate acorda 5-10 minute pentru un SWOT. Beneficiul Dvs. va fi major, având și câteva percepții din exterior care să vă ofere o imagine mai completă asupra a ceea ce mai aveți de dezvoltat la propria persoană.

Sunt 100% convins că ați întâlnit cel puțin unul dintre cei care spun că nu au nevoie de feedback pentru a se dezvolta profesional. El știe ce are de făcut, a găsit deja modalitatea de-a evolua – eventual rapid – în carieră, știe “pe ce butoane trebuie apăsat”. Pentru cei care se înscriu în această prea largă categorie, vă rog să le trimiteți un mesaj succinct din partea mea: “Party’s over, folks! Romania doesn’t accept bullshit anymore”. Vă mulțumesc anticipat!

Clarificați-vă prioritățile pe termen mediu și lung.

Da, aproape toți vrem salariu mai mare. Singura piedică reală este doar să ne schimbăm nivelul de responsabilitate, altfel putem cere oricât! OK, în afară de banii lunari, ce altceva vă interesează? Cum vreți să se întâmple lucrurile în echipa pe care o coordonați? Unde îi duceți, care e beneficiul tuturor la final? Care-s pașii de urmat, dincolo de problemele cotidiene?

Unul dintre simptomele pe care îl întâlnesc frecvent în structurile manageriale mari este acela de “overkill”: toata echipa de manageri ai unei companii se concentrează să ia o decizie care, în mod obișnuit, ar fi apanajul unui manager de nivel executiv. De ce? Din simplul motiv că în majoritatea companiilor un director este prețuit nu pentru strategii și idei macro, ci pentru capacitatea de a rezolva “problemele existente, presante, urgente”. În continuare mă întreb de ce au nevoie acesti oameni de încă 2-3 nivele de manageri sub dânșii…

Stabiliți-vă (2-3) obiective.

Cred că aș putea scrie o carte despre obiectivele pe care mi le-am stabilit la începutul fiecărui an și pe care le-am lăsat deoparte pe parcurs. Mereu apar altele, lumea este într-o mișcare accelerată și România nu face excepție (well, poate cu autostrăzile, bugetul, sistemul sanitar, educațional, etc. …detalii!). Așa că vă sugerez din proprie experiență să vă concentrați pe acele obiective personale care vor avea cel mai mare impact în dezvoltarea Dvs. ca manageri. Impact vizibil și măsurabil de toți cei cu care interacționați.

E destul de probabil să fi trecut printr-un proces de realiniere tactică pe obiective strategice. Spre exemplu, managerii companiei Dvs. să realizeze că nu-și vor atinge obiectivele anuale propuse. Dacă sunt suficient de orientați către un stil performant de management, veți vedea că vor crea o cale prin care obiectivele să fie totuși atinse, măcar într-o proporție majoră. Cam așa e și cu obiectivele de care pomenesc: să existe câteva, generale și totuși realiste. Calea de atingere a lor poate fi, cel mai ades, surprinzătoare!

Oferiți(-vă) timpul necesar.

Nu știu dacă ați observat, însă în cultura de management din România timpul petrecut cu colegii este foarte puțin pentru dezvoltarea de abilități și foarte mult pentru “probleme”, “urgențe” sau “socializare”. Asta în cazul fericit, în care există timp pentru colegi! O opțiune ar fi aici să preveniți orice problemă legată de personalul cu care lucrați zilnic, prin alocarea a 5-10 minute pe zi dezvoltării lor. Vă garantez că veți învăța multe!

Am întâlnit zeci și zeci de manageri care nu au timp de nimic altceva decât de a “rezolva problemele” (mă scuzați că readuc această expresie pe tapet, însă mi se pare cea mai mare piedică în calea dezvoltării unui manager!). Alte zeci și zeci, la capătul opus, stau pe capul oamenilor din subordine dictându-le minut cu minut ce și mai ales cum să facă. Cu cât aceste comportamente sunt mai prezente în ziua Dvs. de lucru, cu atât tema acestui articol este mai departe de realitatea Dvs.! Nefiind timp nici pentru ei, nu este nici pentru Dvs. Implicit, nici o dezvoltare pe verticală.

Succes!

[articol publicat și pe Standard.ro]

Coaching pe Skype

Mihai Stănescu 35 Comentarii

In ultima vreme, sunt din ce in ce mai solicitat pentru sedinte individuale de coaching. Avand in vedere faptul ca timpul meu este destul de limitat (la fel ca al oricaruia dintre voi!), am decis sa implementez un canal de comunicare alternativ pentru coaching: Skype (sau telefon, dupa preferinta). In intreaga lume, acest canal este uzual pentru colegii mei de breasla, asa ca nu inventez nimic nou. Mai mult decat atat, de ceva vreme am experimentat acest canal si va pot spune ca toata lumea e multumita.

Avantajele coaching-ului „la distanta” sunt urmatoarele:

  1. Este MULT mai ieftin, atat pentru mine (in privinta costurilor), cat si pentru client.
  2. Ofera libertate aproape deplina de miscare: nu avem nevoie de „meeting rooms”, de rezervari, etc.
  3. Flexibilitate: programul zilnic se extinde in ore la care, de obicei, nu raspund la solicitari.
  4. Acces rapid: e mult mai usor sa raspund imediat unei cereri de coaching „la distanta”.
  5. Focus imbunatatit: exista o concentrare mai mare cand clientul este singur (fizic) cu obiectivele sale, implicit sedintele dau mai multe rezultate.

Acestea fiind avantajele, urmeaza propunerea mea:

Va ofer cate o sedinta gratuita

de coaching de 30 de minute,

pe Skype sau pe telefon,

in fiecare Marti si Joi ale saptamanii,

intre orele 19-21.

(oferta este valabila pentru 90 de zile calendaristice,

incepand cu data de 19.01.2010)

Conditiile de participare sunt simple:

  • Sa aveti deja setate obiective: sa stiti exact ce vreti sa obtineti in timpul pe care il petrecem in coaching. Obiectivele pe care lucrez cu precadere sunt cele care tin fie de dezvoltarea business-ului propriu, fie de performanta profesionala sau ocupationala (raspunzand la intrebarea: cum sa devin mai bun in ceea ce fac?). Atentie! Obiectivele voastre sunt setate ca sa raspunda la intrebare, nu coach-ul!
  • Sa va faceti o programare in prealabil si sa asteptati pana aceasta va este confirmata. Avand in vedere ca la primul anunt pe care l-am difuzat in Social Media s-au adunat 10-12 doritori, primul care se anunta in intervalul stabilit va fi servit. Asta inseamna ca programarile se fac in timp. Si mai ales cu rabdare! Adresa pentru programari este: mihai(.)stanescu(@)coaching(.)ro (scoateti voi parantezele, ok?)
  • Sa fiti pregatiti pentru provocari de tot felul, intr-un climat de deplina incredere. Nici o informatie pe care o schimbam in sedintele de coaching nu va fi discutata, transmisa, amintita sau sugerata catre terti (cel putin din partea mea!). Confidentialitatea este mai mult decat o regula, pentru mine.

Ultima conditie nu e chiar o conditie, e o rugaminte: daca v-a placut, va invit sa scrieti un mic „credential” aici, ca si comentariu la acest post. Daca nu, va invit deasemeni sa-mi sugerati macar o abordare/tehnica/idee noua, tot aici. Sunt deschis la orice sugestii, sa stiti! Iar daca dupa aceasta testare a coaching-ului practicat de mine credeti ca va ajuta, va este de folos si veti obtine rezultatele scontate, putem discuta si de posibilitatea semnarii unui contract de coaching.

====================================

[Pentru clientii mei „offline”: nu voi renunta niciodata la intalnirile noastre fata in fata. Este doar un experiment adresat celor cu care nu am lucrat inca, celor care conditiile temporale, geografice, materiale sau de alta natura nu le permit sa ne vedem!]

Incredibil dar adevarat: "salar" mai mare, performanta mai mica!

Mihai Stănescu 6 Comentarii

„TED strikes again!”, altfel nu pot comenta prezentarea lui Daniel Pink de acum cateva luni din cadrul TedTalks. Din nou, sunteti invitati sa schimbati paradigma, mai ales daca sunteti angajatori!

Subiectul prezentarii este extrem de simplu: fostul redactor al discursurilor vicepresedintelui Al Gore ne demonstreaza ca marirea beneficiilor financiare duce la o scadere a performantei la job. Da, ati citit bine! Daca primesti mai multi bani, iti scade motivatia si performanta! Culmea culmilor este ca acest fapt nu e un paradox; e doar rodul unor cercetari extinse in domeniul motivatiei profesionale.

Am decis sa public aceasta prezentare dintr-un motiv extrem de legat de ceea ce fac eu zilnic: coaching. In Romania, beneficiile non-financiare (interne, cum le denumeste mr. Pink) sunt un subiect foarte putin uzitat, in special in cadrul companiilor cu actionariat romanesc. Managerii acestor companii privesc coaching-ul ca pe ceva exotic si absolut nefolositor. De ce? Pentru ca sunt convinsi ca oamenii lor vor fi mai motivati doar daca vor primi mai multi bani! In schimb, situatia sta exact invers.

Va las sa urmariti filmul prezentarii si va astept cu pareri si comentarii!

Cum sa vinzi ca sa reusesti: 8 sugestii.

Mihai Stănescu 11 Comentarii

Astazi am ales sa scriu despre vanzare, mai precis despre procesul de vanzare care se intampla intre un coach si clientii sai. Majoritatea situatiilor de vanzare in care am fost implicat – direct sau indirect – m-au dus la o concluzie paradoxala: coaching-ul NU SE VINDE, ci SE CUMPARA. Cu alte cuvinte, cred ca un coach isi etaleaza cunostintele si aptitudinile de om de vanzari, daca nu exista nevoia clientului – macar vaga – de a-si depasi propriile limite, de a modifica in bine starea actuala a lucrurilor care graviteaza in jurul sau.

©tripadvisor.com

Voi enumera cateva sugestii („do”-s and „don’t”-s) care pot suna simplist, insa care mi se par fundamentale. Aceste lucruri le pot gandi, vorbi si scrie acum, dupa aproape o decada de trait numai din coaching, dupa o sumedenie de incercari ratate, de refuzuri, de amanari si, pe de cealalta parte, de contractari-instant, de clienti aparuti de nicaieri si de vanzari afiliate. Bineinteles, sugestiile se pot extinde ca si numar, ba chiar ca si arie de acoperire. Ma gandesc la adviseri, consultanti, traineri, consilieri, etc.

1. DON’T: Vindeti ceva „genial” sau „interesant”. Contrar opiniilor prezente in publicatiile de business din Romania, coaching-ul se cumpara unde exista o problema reala de dezvoltare, nu pentru ca e „cool” sa ai un coach.

DO: Vindeti cui are realmente nevoie. Sunt o multime de potentiali clienti de coaching in Romania: persoane publice sau private care inteleg nevoia dezvoltarii continue, isi evalueaza aceasta nevoie si care au obiective suficient de clare pentru orice se apuca sa faca. Cautati-i cu rabdare si vor aparea.

2. DON’T: Vindeti „coaching”. Coaching-ul e ceva foarte greu de inteles, daca ne apucam sa explicam. Un fost client de-al meu, CEO-ul unei celebre companii de servicii, mi-a spus la un moment dat o fraza memorabila: „Mihai, tu nu vinzi aer. Tu vinzi oxigenul din aer!„. Adica ceva care nu e numai impalpabil, ci si greu de cuantificat in conditii normale.

DO: Vindeti solutii, beneficii, avantaje. Clientilor chiar nu le pasa daca faceti coaching sau culegeti si mancati banane pe o plaja insorita. Clientii vor ca „problemele sa fie rezolvate” rapid si eficient. Daca aveti maiestria sa construiti o relatie foarte buna, bazata pe un proces de dezvoltare cu beneficii vizibile imediat, atunci ei vor fi mandri ca vin la coach.

3. DON’T: Nu vindeti. Majoritatea coach-ilor din Romania pe care ii cunosc au o rezistenta foarte puternica la a vinde. Nu vor sa vanda si gata! In schimb, se asteapta sa le pice clientii in brate (citeste: birou, cabinet, etc), recunoscatori pentru faptul ca exista si ca in sfarsit i-au gasit!

DO: Vindeti! Aveti nevoie sa vindeti, ca sa ramaneti in piata. Aveti nevoie sa incheiati contracte, sa fiti activi si sa va duceti dupa cei pe care ii considerati clienti buni pentru voi! Pana si pescarii se muta dintr-un loc in altul, pe balta. Ca sa nu mai vorbim ca isi schimba des momelile…

4. DON’T: „Ramane sa stabilim, zilele urmatoare…”. Cum ziceam mai sus, daca un coach din Romania se apuca totusi sa vanda, n-ai sa-l vezi ca finalizeaza! Doamne fereste! Majoritatea se asteapta ca dragul de client sa cada pe spate si sa isi verse contul de investitii & economii in contul lor. (stiu, sunt dur si teatral, dar incerc sa subliniez un lucru cu linii ingrosate). Coach-ii sunt niste vanzatori amabili care incearca din rasputeri sa ascunda nevoia lor de clienti …chiar in fata clientilor!

DO: ACUM! Eu unul n-am timp de clienti care „trebuie sa se decida daca”. Si sunt extrem de sincer cand spun asta. Timpul meu costa mult. Daca e de facut business, facem acum. Daca vreti coaching, acum il primiti. Daca cereti timp de gandire, …ei bine, n-am. De ce? Pentru ca am foarte, foarte multe lucruri interesante, cool si misto de facut, zilnic. Sunt coach, adica sunt un om care s-a pus in slujba umanitatii. Iar aceasta umanitate ma rasplateste cu lucruri extraordinare, chiar si in zilele cele mai proaste!

5. DON’T: „Am nevoie de INCA un client ca sa…”. Mai ales in coaching-ul de afaceri, oamenii isi imagineaza ca trebuie sa ai intre 50 si 100 de clienti ca sa fii un coach realizat. Si se asteapta sa fie recomandati de orice client catre toti partenerii sai de afaceri. Probabil ca acesta e motivul care ii tine departe pe coach-ii din Romania de piata de business…

DO: Re-SELL. Am un client de aproape 3 ani. Am facut cu el coaching individual, apoi coaching cu bord-ul de management din prima companie pe care a infiintat-o, a urmat coaching cu GM-ul celei de-a doua, apoi am facut un proiect de integrare de management prin coaching in momentul in care prima companie a fuzionat cu un grup din vest. Ieri m-a sunat ca vrea sa ne vedem din nou. Got it?

6. DON’T: Sunt (un coach) incepator. Asta insemna ca pot gresi la fiecare pas si ca dragul de client e aici sa ma sustina si emotional, si financiar, si cu timpul lui, etc. etc.

DO: Sunt pregatit pentru oricine imi iese in cale. Indiferent ca aveti 3, 300 sau 3000 de ore de practica (dupa ce ati terminat formarea de baza), sa stiti de la mine ca va veti intalni NUMAI cu oamenii cu care puteti lucra. Adica nu veti rata nici un contract. Asta daca veti lua macar in considerare cele scrise mai sus!

7. DON’T: „Nu am chef azi…”. …maine! Maine o sa dau 8 telefoane (cu cele 4 de azi fac 12!) si o sa scriu 20 de mailuri cu oferte. Maine va fi mult mai bine. Azi e …(numiti orice zi a saptamanii)… si siiigur ii deranjez. Si-asa au probleme!

DO: Now or Never. Coach-ilor cu care lucrez le recomand sa-si faca program ZILNIC de „marketing & PR”. Minim 4 ore pe zi. Minim 5 zile din 7. Activitatile legate direct de acumularea de clienti, oricare ar fi acestea, sunt cheia reusitei ca si coach. Poti sa fii doctor in stiinte umaniste, sa te evaluezi sincer peste oricare dintre colegii de breasla sau sa ai toate apartenentele si recunoasterile profesionale aliniate pe perete…. daca nu ii cauti, nu vin!

8.DON’T: „Clientii nu inteleg/sunt lipsiti de cultura/nu-s informati corect”. „In Romania, coaching-ul nu este inteles la adevarata lui valoare!” – fraza pe care am auzit-o de zeci, poate sute de ori. Cu varianta: „ce sa le faci…sunt tarani in costum!”. Si alte afirmatii de acest gen, strigatoare la cer.

DO: Clientul stie intotdeauna ce vrea! In coaching spunem ca adoptam o pozitie joasa, lasand universul deschis clientului. El isi va gasi intotdeauna cea mai sigura si rapida carare catre realizarea obiectivelor proprii. Pai daca spunem asa, cum sa acuzam clientul ca-si impune non-valorile? Si cum adica, non-valori?!? Fiecare fiinta umana este in cautare de mai bine. Fiecare om vrea, in interiorul lui cel mai intim, sa creasca si sa se dezvolte. Sa fie fericit, deplin in viata pe care o duce. Sa faca afaceri de succes, sa traiasca aproape de ce-l energizeaza. Sa zambeasca in fiecare zi. NU CUMVA SA UITATI ASTA! 😉

In incheiere, sper ca acest post sa va fie de folos. Nu uitati ca daca aveti nevoie de sprijin, un gand sau chiar ceva mai consistent, va stau la dispozitie. Una dintre responsabilitatile pe care mi-o asum de ceva vreme este aceea a dezvoltarii unei comunitati romanesti de coaching puternice si capabile.

SUCCES!

Dacă până și Harvard-ul zice…

Mihai Stănescu 6 Comentarii

Am dat astăzi peste un articol online din Harvard Business Review, cu titlul „The Decade in Management Ideas”. Fiind un cititor fervent al publicatiilor de la Harvard, am deschis imediat documentul cu pricina, interesat să citesc cum au apreciat prea-stimații editori de la Harvard ce s-a întâmplat  în managementul din lumea aceasta mică și globalizată, în decada tocmai încheiată.

Încă de la primele rânduri am observat că autorii nu se încurcă în aprecieri „minore”. Ba chiar declară că au reușit să sintetizeze în 12 puncte „cele mai influente idei de management ale mileniului (de până acum)„. Citind mai în profunzime, am început să le cam dau dreptate: aprecierea strategică a valorii acționariatului, IT-ul devenit utilitate curentă, transformarea definitivă a vocii clientului într-un cor puternic, toate sunt – după părerea mea de coach din România – trasformări fundamentale și definitive ale managementului global.

Totul bun & frumos, până am ajuns la punctul 9. Aici am avut parte de o supriză atât de mare, încât m-a făcut să las naibii relaxarea vacanței mele și să mă apuc să scriu acest post. Ca să elimin orice curiozitate, vă citez direct din acel punct 9:

„[…]in the past decade the rest of the corporate world woke up to the fact that some managers are more equal than others.[…]Executive coaching, a perk often provided for the anointed, experienced explosive growth as an industry.”

În general, sunt un tip relaxat și greu de impresionat profesionalicește. Însă orice auto-definiție își găsește, odată și-odată, cazurile de excepție. Al meu a fost azi. Și s-a exprimat printr-o combinație de pupile mărite, un zâmbet foarte larg și un fel de chiot de bucurie care a alertat toată populația pașnică adăstată cuminte în fața monitoarelor sălii cu internet și cafea. Supriză plăcută, endorfine multe, totul în mai puțin de-o secundă.

Interpretările mele la acest paragraf sunt după cum urmează:

I. Traducerea rațională: „în sfârșit coaching-ul este perceput ca și un fenomen mondial de inovare în domeniul managementului; explozia lui mondială este ca urmare a recunoașterii beneficiilor pe care le aduce în business-urile corporatiste”;

II. Traducerea emoțională: „YESS!! După aproape o decadă de eforturi constante (speech-uri, articole de promovare a domeniului, sute de întâlniri cu lideri de opinie, manageri și antreprenori) mă simt de parcă întreaga populație de funcționari imperiali de la 1800 s-au aliniat într-un rând de gulere albe și mă poftesc la Palat, unde o orchestră dichisită va cânta în cinstea gintei noastre tinere nemuritoarea „An der schönen blauen Donau” („Valurile Dunării” pentru cei care nu știu limba lui Goethe)”.

În concluzie, nu pot să spun nimic altceva decât că de-acum sunt 110% sigur că 2010 va fi un an exploziv pentru coaching. Dacă până și Harvard-ul zice…

2010: Schimbare. Ba nu, transformare!

Mihai Stănescu 6 Comentarii

2010 se anunță de la început o perioadă a transformărilor, a câștigului dobândit printr-un risc mai ridicat, al consolidării rezultatelor care ne-au adus până la nivelul prezent al recunoașterii profesionale proprii.

Majoritatea managerilor și antreprenorilor mi-au spus la sfârșit de an că se așteaptă ca 2010 să fie un an al revenirii. Eu am înțeles din asta că au nevoie de un ritm comun, de un fel de predictibilitate limitată a etapelor transformării mediului de afaceri românesc. Mai mult decât atât, mai toți au trecut prin suficiente schimbări care păreau foarte potrivite, ca după un timp să realizeze că de fapt lucrurile sunt „țintuite” în același status-quo care începe să devină imposibil de provocat.

În aceste condiții, mi se pare extrem de important să clarificăm diferența dintre cele două cuvinte: schimbare și transformare. În coaching le folosim pe amândouă (până la urmă coachingul este despre schimbare, nu!?), dându-le de cele mai multe ori cam același înțeles. Din punctul meu de vedere, însă, există cel puțin O DIFERENȚĂ semnificativă, vizibilă chiar în momentul în care încep o relație de coaching cu un client. Diferența este cam asa:

Schimbarea se referă la modificarea unor elemente dintr-o stare de fapt, pentru a avea mai multe beneficii.
Transformarea este despre modificarea stării de fapt, cu tot ce conține ea.

Un exemplu: dacă un antreprenor ajunge la mine cu obiectivul declarat să-și ridice profitul operațional cu 25% în 2010, stabilim împreună un proces de schimbare, cu jaloane specifice (de ex. 5% pe lună, timp de 5 luni). Obiectiv atins, toată lumea mulțumită. Dar dacă același antreprenor vine și-mi declară dorința lui de a-și crește profitul cu 2500%, problema se pune cu totul și cu totul altfel:

  • Schimbarea nu mai este doar o simplă versiune îmbunătățită a ceea ce înseamnă „business as usual„, ci e o provocare coerentă și plină de îndrăzneală a status-quo-ului pomenit mai sus.
  • Apare un nivel complet nou de implicare, de inovație și de creativitate.
  • Înainte de a începe, transformarea pare pentru ceilalți …ceva imposibil de atins. (da, și ăsta e un semn bun!)
  • După ce se încheie, veți vedea că afacerea în sine a devenit altceva, lucrurile se întâmplă complet diferit și nimic nu mai seamană cu ce-a fost înainte.

Dacă pentru 2010 aveți nevoie de o transformare – la nivel individual, profesional sau la nivelul afacerii voastre – înseamnă că aveți nevoie în primul rând de o lărgire a perspectivei din care priviți lucrurile și din care operați asupra lor în mod obișnuit. Această perspectivă „limitată” conține comportamentele cele mai banale și atitudinile cele mai firești, logica cea de zi-cu-zi, felul în care judecați problemele și oportunitățile și mai ales …”lățimea de bandă” în care vă poziționați singuri soluțiile pe care le certificați ca fiind valide.

Eu propun fiecărui client în coaching o abordare transformativă. De ce? Pentru că schimbarea se poate face și fără coaching. Schimbarea este un proces natural, depinde de fiecare cât și cum se adaptează la ea. Transformarea însă presupune depășirea propriilor limite. Și e foarte bine cănd faci acest pas în relație cu un specialist.

Să aveți un An Nou!

Succesul nu exista. Realizarea lui este o calatorie nesfarsita.

Mihai Stănescu 8 Comentarii

Succesul nu exista. Exista PASIUNEA, MUNCA, CONCENTRAREA, INCORDAREA, IDEILE, IMBUNATATIRILE, DEDICATIA, PERSISTENTA in a atinge maximul de performanta intr-un proiect, pe un domeniu, in viata. Fiecare pas pe care il facem ne aduce mai aproape de o noua implinire a viziunii care ne-a cucerit, de o noua re-formulare a ceea ce credem ca este capatul acestei calatorii. Numai ca, odata ajunsi la capat, vedem ca e doar o oprire intermediara catre alte orizonturi.

Acestea fiind spuse, va impartasesc inca un filmulet marca TED, in care Richard St. John vorbeste despre experientele de viata care l-au marcat in atingerea maximului in afaceri.

SARBATORI FERICITE!

Cele 10 reguli ale devenirii tale ca om

Mihai Stănescu 12 Comentarii

M-a impresionat transpunerea in imagini a regulilor lui Carter-Scott. Vi le ofer in traducere, impreuna cu filmul in care au fost montate:

1. Vei primi un corp. Poate sa-ti placa sau nu, corpul este al tau sa-l ai pentru toata perioada vietii.

2. Vei invata lectii. Esti inscris intr-o scoala informala, numita „viata”.

3. Nu exista greseli, sunt numai lectii. Cresterea este un proces al incercarilor, erorilor si al experimentarii. Experimentele „ratate” sunt la fel de importante ca si cele care reusesc.

4. Lectiile vor fi repetate pana cand sunt invatate. O lectie iti va fi prezentata sub mai multe forme, pana cand o inveti. Dupa ce ai invatat-o, vei putea trece la urmatoarea.

5. Lectiile din care vei invata nu se vor termina nicicand. Nici o parte a vietii nu este lipsita de ele. Daca esti viu, inseamna ca mai sunt inca lectii de invatat.

6. „Acolo nu este un loc mai bun decat „aici”. Cand „acolo”-ul tau a devenit „aici”, pur si simplu vei avea inca un „acolo” care va arata mai bine decat „aici”.

7. Ceilalti sunt doar niste reflectari ale tale. Nu poti iubi sau uri un aspect al celeilalte persoane decat daca reflecta ceva ce iubesti sau urasti la tine.

8. Ce realizezi in viata depinde de tine. Ai toate instrumentele si resursele de care ai nevoie. Ce faci cu ele depinde – iarasi! – numai de tine. Alegerea iti apartine.

9. Toate raspunsurile sunt in tine. Raspunsurile la intrebarile vietii sunt in tine. Tot ce ai nevoie este sa fii atent, sa asculti si sa ai incredere.

10. Vei uita toate acestea.

(traducere dupa: Cherrie Carter-Scott)

Dialog și Coaching

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Atunci când este ascultat şi acompaniat de către un coach, dialogul clientului devine o formă de meditaţie personală, structurată de actul vorbirii – purtător, la rândul lui, de noi sensuri şi de noi percepţii asupra realităţii. Exprimându-se verbal în legătură cu preocupările sale personale sau profesionale, clientul capătă, puţin câte puţin, conştiinţa complexităţii sale profesionale, a calităţii sale umane, a adevăratelor sale motivaţii. El ajunge astfel să dea propriului său cadru de referinţă o nouă formă, o nouă coerenţă. Ulterior, această nouă paradigmă, sau această nouă viziune asupra lumii îi va permite clientului să-şi pună sub semnul întrebării poziţionarea şi faptele din cadrul activităţii sale de zi cu zi.

În felul acesta, căutând să exprime fondul motivaţiilor sale, clientul acompaniat prin coaching îşi dezvoltă treptat propria conştiinţă şi îşi nuanţează sensurile. Îşi descoperă aspiraţii şi motivaţii diferite, şi mult mai puternice. Când îşi desfăşoară propriul dialog „acompaniat”, el îşi dezvoltă un discernământ superior şi o mai bună intuiţie. Puţin câte puţin, va dobândi o mai corectă, mai rapidă, mai spontană capacitate de a-i asculta şi de a-i înţelege pe ceilalţi, o mai mare aptitudine de a transmite, o dorinţă mai puternică de a acţiona sau de a întreprinde, o viziune mai largă şi mai cuprinzătoare asupra propriului său potenţial. Pe scurt, prin intermediul propriului său dialogacompaniat, clientul îşi operează propria transformare, propria deschidere.

Este deci limpede că, prin metoda lui, care se bazează în principal pe „dialogul acompaniat”, demersul de coaching apare ca o tehnică originală şi performantă de dezvoltare şi de punere în practică a potenţialului individual, sau a potenţialului unor echipe sau colective mult mai complexe.

Constatăm de asemenea că, în coaching, conţinutul preocupărilor clientului poate fi relativ secundar. Tipul de coaching (profesional, personal) pe care-l urmează clientul sau genul lui de preocupări (de ordin familial, profesional, sportiv, economic, de sănătate etc.) au o foarte mică importanţă. Oricare ar fi centrul, relativ trecător, al preocupărilor sale, principalul este traseul pe care-l parcurge el prin „dialogul acompaniat” şi care-i va permite treptat să capete putere, anvergură, şi să se transforme. Această transformare va avea în mod aproape natural efecte în toate aspectele vieţii lui personale şi profesionale.

Această constatare vine în sprijinul afirmaţiei potrivit căreia în coaching nu există domenii de expertiză diferite. Singurul adevărat domeniu de expertiză al coach-ului este îndrumarea dezvoltării anvergurii generale a clientului său individual sau colectiv, prin acompanierea profesionistă a propriului dialog al acestuia.

[extras din articolul „Spiritul coaching-ului” de Alain Cardon]

Povestea perfectiunii

Mihai Stănescu 4 Comentarii

Dintr-o conversatie pe Twitter, un om pe care-l citesc constant a re-scris pe blogul lui o poveste Zen minunata. Este vorba de Mircea Popescu iar povestea o gasiti AICI. V-o redau „uncut”:

In aceasta inghetata dimineata de sambata ma gandesc ca tot ce mai putem face este sa stam in casa in jurul caloriferelor, sa bem ceai si sa ne jucam. Haideti deci sa ne jucam de-a acel joc in care eu sunt un batran, uscativ si barbos maestru zen, si voi va adunati asa in jur, dragi copii, si ascultati povestea Maestrului de Ceremonia Ceaiului.

Intr-o societate de demult si de prin alte parti, mai spre rasarit, traia la un moment dat un batran samurai care nu mai ridicase sabia din cui de cel putin treizeci de ani. La prima vedere asa ceva ar parea un scandal, pana la urma diferenta dintre un samurai si-un taran oarecare e tocmai sabia, nu degeaba i se zice clasa martiala. Dar batranelul nostru, mai pricajit si mai uscatel din fire, era ca din intamplare cel mai reputat, si cel mai competent, maestru in ceremonia ceaiului. Atat de competent incat cei ce-l vazusera servind spuneau ca Suijin insusi vine sa se intretina cu el in timpul ceremoniei, si Imparatul considera o mare onoare sa-l aiba la masa pe batranelul cu barba colilie.

Intr-o buna zi, mergand la piata sa targuiasca cele trebuincioase, batranul samurai se lovi din intamplare de un tanar, mandru si ocos samurai, inalt cam cat un pin, aproximativ vorbind, si lat cam cat usa. Batranul isi ceru scuze cu efuziune, dar tanarul nu se lasa calcat in picioare, si pentru grava atingere ce-i fusese atinsa insista sa fixeze duel in toata regula.

Batranul samurai nu putea bineinteles refuza sa participe, chiar daca era mai degraba evident pentru el ca are cam aceleasi sanse pe care le are si lemnul in joagar. Asa ca intr-o dupa-masa, in preziua festivitatilor de transare, sedea el oarecum abatut pe covorasul lui si se gandea la multe alte, ca orice om care-a vazut multe, si mai are de vazut putine.

Un prieten de-al lui veni in vizita, si vazandu-l extrase de la el povestea intamplarii. Se oferi de nenumarate ori sa lupte el in loc, dar maestrul refuza. Unde s-a mai auzit samurai sa lupte prin reprezentanti, ca femeile ?! Pana cand i se servi ceaiul, prietenul sezu si el abatut, dar in momentul in care batranul incepu sa serveasca, il strafulgera un gand. Isi intrerupse prietenul, atingandu-l pe umar, si-i spuse : “Maine, cand va veti infrunta pentru duel, sa-ti scoti sabia din teaca cu aceleasi miscari sigure si precise cu care tocmai ai turnat ceaiul, si de altceva sa nu-ti fie grija”.

A doua zi, de dimineata, cei doi se inclinara scurt, fata in fata. Batranul scoase katana dintr-o miscare, tanarul il privi o clipa, inclina capul, isi ceru scuze si pleca in drumul lui.

Binecuvantati sunt cei care ating perfectiunea in orice domeniu, dar fericiti sunt cei care inteleg ca perfectiunea e una singura, si domeniile simple iluzii.