Categorie: Uncategorized

Studiu de caz: un lider si maturizarea echipei lui

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Situatia

Cu presedintele si CEO-ul unei companii cu renume in piata zonala de business (Europa de Sud-Est) am lucrat mai bine de un an in coaching individual, el dorindu-si sa isi extinda capacitatea de lider si sa isi reformuleze viziunea de business pe urmatorii 10 ani.

Intelegand din proprie experienta puterea si rezultatele relatiei de coaching, el m-a rugat sa il ajut sa provoace potentialul managerilor companiei pe care o conduce, care pana in acel moment asteptau directii pentru ei si echipele lor de la el sau de la consiliul de administratie al companiei. Dupa cum mi-a spus in prima conversatie pe acest subiect, isi dorea ca managerii sa inceapa si ei sa isi asume responsabilitatea viitorului companiei. Sa faca o schimbare de la a fi buni executanti la a-i ajuta pe administratori sa dezvolte afacerea pe mai multe directii.

Din experienta mea de coaching in Romania, in situatia in care o companie creste sanatos si isi depaseste rezultatele anuale propuse, exista o nevoie acuta a managementului companiei sa isi asume un alt nivel de responsabilitate si sa devina adevarati lideri. Daca acest lucru nu se intampla, compania isi sfarseste cresterea si intreaga afacere se plafoneaza. Aparent, din motive exterioare. Dar daca acest lucru se intampla – cum a fost si in cazul de fata! – un program de coaching pentur management este cel mai bun si rapid mod de a conduce managementul printr-o tranzitie catre un alt nivel de business.

Obiective

Odata stabilit cadrul general de coaching, am definit impreuna ce inseamna acest „nivel superior” de angajament pentru managerii companiei. Ca urmare a catorva intalniri foarte intense, au rezultat cateva directii principale de dezvoltare:

  • Exersarea gandirii strategice si asumarea deciziilor ce decurg de aici
  • Managementul bazat pe informatii incomplete/imperfecte
  • Planificarea etapelor in corelatie cu rezultatele
  • Motivarea oamenilor, influenta pozitiva si impactul personal
  • Stiluri de comunicare, de feedback si de raportare directa

Fiecare dintre aceste directii au fost preluate de departamentul de HR, care le-a asezat intr-o matrice de comportamente observabile.

Actiuni

Am concentrat programul de coaching pe un grup de 14 manageri seniori, cei care aveau nevoie imediata de aceasta tranzitie. Impreuna cu ei, am desenat un program de ateliere si intalniri de dezvoltare pe un an de zile, intr-o frecventa suficient de temporizata cat sa nu fie incarcati si mai mult decat erau deja.

Ceea ce s-a intamplat este ca fiecare dintre cei 14 manageri si-a descoperit nevoile specifice de dezvoltare. Iar cu aceste descoperiri, am continuat coaching-ul aproape firesc: oamenii au realizat ca intalnirile de coaching ii ajuta sa isi dezvolte abilitati personale, de business si de leadership pe care le pot folosi intr-o multime de contexte: cu clientii, cu echipele lor, cu partenerii de viata, etc.

La fiecare 3 luni am avut cate o intalnire cu CEO-ul si cu HR-ul, in care am discutat deschis despre evolutii, limite, realizari si piedici. Compania respectiva beneficiaza de o cultura organizationala dezvoltata, fiind cunoscuta in industria ei drept un loc in care oamenii sunt incurajati sa se dezvolte folosind valorile si principiile companiei.

Deja la a doua intalnire de evaluare, s-a observat o crestere spectaculoasa in abilitatile de leadership la 11 din cei 14 manageri din program. Din acel moment si pana la sfarsitul programului, managerii si-au asumat complet propria dezvoltare.

Rezultate

Catre finalul programului de coaching, majoritatea managerilor erau capabili sa sustina un nivel de activitate foarte bine conectat cu viitorul companiei si cu riscurile pe care le implica dezvoltarea in alte piete. Mai mult decat atat, toti au realizat ca au nevoie sa se sprijine pe echipele lor, in loc sa le gestioneze la nivel de detaliu.

Stilul de comunicare s-a formalizat usor, managerii intelegand ca o comunicare prea emotionala nu le serveste la nimic din punctul de vedere al imaginii de lideri pe care si-o dezvoltau fata de colegii lor. Implicit, deciziile au inceput sa curga rapid, nemaifiind nevoie de discutii prelungite si fara nici un beneficiu.

In plus…

Dupa inca un an (febr. 2011), am primit un nou telefon de la „vechiul” meu client: „Mihai, I’m deeply satisfied with our work for the second time now. My people moved to a whole new perspective and now we are developing business in …Asia!„. L-am felicitat si i-am multumit pentru deschiderea si implicarea cu care a inteles sa trateze intreg programul.

Mi-a replicat ca ma va suna spre sfarsitul anului, sa ne apucam din nou de treaba.

Offtopic: Martisor cu zambet TED de primavara

Mihai Stănescu 3 Comentarii

Odata inceputa luna Martie, avem cu totii o ocazie uriasa sa ne sarbatorim mamele, sotiile, iubitele, prietenele si colegele, toate femeile pe care le apreciem, respectam si iubim. De cele mai multe ori, ratam aceasta ocazie printr-un gest minuscul: un martisor, un buchetel de flori ar trebui sa „spuna totul” despre dragostea si aprecierea pe care le-o purtam. Si ele ne iarta, pentru ca sunt extraordinare!

In loc de martisor, am pentru toate femeile care citesc acest blog un …zambet. Si in zambet, un adevar profund: de fiecare data, fiecare femeie este de fapt o colectie de talente, fizionomii si voci. Uitati aici:

Zambiti, doamnelor si domnisoarelor! Asa voi sti ca acest mic cadou a ajuns la voi.

Offtopic: un rege la coaching

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Nu as fi scris post-ul asta daca nu ma impresiona la culme un detaliu din filmul „The King’s Speech„. Nu ma intelegeti gresit: foarte bun film, ii doresc multe Oscaruri. Foarte buni actori, interpretarea lui Colin Firth a regelui George VI al Angliei este extraordinara. La fel, cele ale lui Geoffrey Rush si a Helenei  Bonham Carter.

Insa nu in directia aceasta vreau sa va atrag atentia. Ce m-a uimit pe mine este relatia dintre cei doi protagonisti principali, inca de la debutul ei. Practic, ceea ce fac unul cu celalalt este coaching in cel mai pur sens al cuvantului. Climat de egalitate, ascultare profunda, intrebari care ii scot din confortul statutului si al modului cotidian de relationare, provocarile neasteptate si umorul spontan, totul mi-a fost de o familiaritate …suspecta!

Priviti clipul de mai jos si rememorati, daca ati vazut fimul. Iar daca nu l-ati vazut inca, vi-l recomand cu toata caldura:

httpv://www.youtube.com/watch?v=ls5jWcBCCMM

Da, pana si regii pot cere si primi un acompaniator, un antrenor pe drumul catre ceea ce isi doresc!

Ce as face daca as conduce Romania

Mihai Stănescu 13 Comentarii

Am primit si eu o leapşă de la Cristi Voiculescu cu ajutorul lui Stefan Murgeanu, leapsa care poarta titlul acestui post. Scenariul lui Cristi este cam asa:

„Ca să nu fie confuzii o să presupun că pentru o perioadă scurtă de timp aș avea puterea absolută (pentru o lună, 3 luni sau oricât ar fi necesar pentru implementarea măsurilor). Aș putea să fac orice modificare vreau cu condiția ca după încheierea perioadei să predau puterea celor care o au și acum.[…]”

…

Buun. O prima precizare: 3 luni mi se par absolut insuficiente. Accept de la 5 la 10 ani. Altfel nu cred ca se va intampla absolut nimic, in Romania noastra supra-adaptata, ultra-flexibila si, implicit, fara nici un fel de ordine pre-definita. Orice masura „rapida” are nevoie de timp de implementare si de corectare cu raspunsul realitatii. Mai ales in momentele acestea, in care se pare ca deciziile guvernamentale sunt din ce in ce mai ..hmm.. neinspirate.

Deci, ce-as face? Pai uitati aici:

1. As creste moderat fiscalitatea (taxe si impozite) legata de activitatile economice. Poate ma veti injura. Dar suntem foarte in spate cu cifrele, la acest capitol, fata de Evropa. Bineinteles, aceasta majorare de taxe si impozite ar fi insotita de cateva masuri pentru incurajarea climatului de afaceri in Romania, in special a antreprenoriatului mic si mijlociu.

2. As incepe sa ii ascult cu mare, mare atentie pe specialistii care se afla deja in Romania. Ca de exemplu Foreign Investors Council, care se chinuie de ceva vreme sa se faca auzit la nivel guvernamental. Si sa folosesc informatiile pe care le primesc prin ei, informatii verificabile despre ce au facut si fac alte state in conditii economice si sociale similare cu cele prezente in Romania. Aici ma refer si la „ai nostri” si la „straini”. Am pus ghilimelele pentru ca sunt convins de ceva vreme ca traim intr-o piata globala, in care diferentele de nationalitate scad vertiginos.

3. As reconstrui de la baza sistemul medical, centrat pe acumularea de competente in cadrul corpului medical roman. Una dintre idei ar fi cu siguranta permiterea/incurajarea investitorilor straini sa construiasca clinici si spitale private, cu doua mici conditii: actionariatul sa fie 51% romanesc si tarifele pentru utilizarea serviciilor medicale private sa fie accesibile oamenilor de rand. Cu ajutorul catorva programe sustinute de guvern, ca d’aia cresc taxele!

4. Mi-as face un crez personal din a termina in 2-3 ani macar 50% din reconstructia infrastructurii din tara. Adica autostrazi, DN-uri, strazi, canale navigabile, de irigatii, poduri, cai de acces, coridoare de transport, etc. Iar ma veti injura, dar nu m-as orienta catre „micul transport”, ci catre cel industrial si de bunuri de larg consum. Multe, multe locuri de munca, atat in constructii, cat si in teritoriu (pentru simplul motiv ca toate marfurile ajung mai lesne la consumator).

5. As infiinta cate un incubator de afaceri in fiecare universitate tehnica, economica sau administrativa din Romania. Ideea nu e noua si nu-mi apartine. As face ca in America: parteneriat intre studenti (ca si creatori de idei), profesori (ca si mentori) si stat (ca si sponsor). La Cluj, Constanta, Iasi, Timisoara, Arad, Sibiu, Suceava, etc. Centre puternice, finantate de stat, in care se creaza idei practice si modele noi de afaceri.

6. As modifica puternic filosofia care sta in spatele sistemului legislativ romanesc, mai ales in partea socio-economica. Ati observat ca avem un sistem legislativ care este punitiv, nu protectiv? De ce trebuie sa-mi fie frica mie, ca roman, de propria lege? Nu ma bazez pe ea in orice as face? Un lucru e clar: m-as misca inainte de a avea nevoie de excavatoare pentru a-i misca pe toti „marii ganditori” ai dreptului romanesc. Ah, da, si as reinstitui existenta Codului Comercial, ca si document separat de Codurile de Procedura.

7.Ultima, personala: as testa la fiecare 6 luni orice lider politic si economic din aparatul de stat. Psihologic. O baterie de teste puternica, gen MBTI sau 16PF, ca la pilotii de avioane sau alte meserii cu grad mare de risc (mi-am amintit din facultate). Sa fiu eu sigur ca n-au luat-o razna si se cred deasupra legii, societatii, nevoilor unui om obisnuit. Am vazut-o de multe ori, deja: puterea corupe.

Apoi mi-as lua un bilet de avion si as pleca la Bruxelles. Ca sa fac si acolo cateva schimbari. Nu, nu cred ca m-as intoarce prea curand…

…

Si pentru ca mi-a placut leapsa, o dau mai departe. Catre Chinezu, Subiectiv si Trilema.

Spiritualitatea viitorului

Mihai Stănescu 2 Comentarii

Unii dintre voi stiti deja, dar tot o voi spune aici: motivul renuntarii mele la psihologie s-a concretizat intr-un nume – Ken Wilber. Dupa ce l-am citit, ascultat si dupa ce am practicat cateva din modelele lui de lucru, mi-am dat seama ca toate teoriile si interpretarile psihologice sunt, pentru mine, depasite.

Iata-l vorbind despre spiritualitate, impreuna cu un calugar catolic. Si da, public acest post pentru a delimita, intr-un sens personal, perioada pascala. Asa ca va doresc Paste fericit, lumina din lumina, sa aveti o revenire intreaga in „noua lume” de dupa Inviere!

httpv://www.youtube.com/watch?v=SUNlpyfT2LU

Ora Pamantului

Mihai Stănescu 4 Comentarii

Putini dintre voi stiu asta: inainte de a fi coach, inainte de a face psihologie, antropologie si alte stiinte umaniste, inainte de a ma muta in Bucuresti, inainte vreme am fost aspirant-ecologist. Membru in WWF (unul dintre primele zeci din Romania), cu excursii facute la Marea Neagra, reviste din UK si Africa de Sud si fundraising-uri pentru salvarea balenelor albastre. Ba chiar bunicul meu m-a sfatuit sa imi fac o profesie din asta, cand am inceput liceul.

Dupa cum vedeti, nu am ajuns chiar atat de departe de ideea ecologiei: coaching-ul este cel mai eficient mod de a dezvolta ecologia in relatiile dintre oameni si orice fel de resurse.

Bun, de ce scriu asta? Pentru ca WWF a reusit sa declanseze o miscare mondiala, inca o data. Este vorba de Earth Hour. Va invit sa urmariti prezentarea Earth Hour 2010:

httpv://www.youtube.com/watch?v=FclcMfzjwug

Iar pentru cei interesati, iata cum a inceput povestea Earth Hour:

httpv://www.youtube.com/watch?v=1CRs-7lRlPo

Retineti: Ora Pamantului va incepe pe data de 27 Martie la ora 20:30.

Antreprenor vs. angajat

Mihai Stănescu 2 Comentarii

Va invit sa urmariti un filmulet foarte sugestiv despre diferenta fundamentala dintre cele doua tipuri de personaje. Ok, ideea este un pic pro-antreprenor, insa merita sa il vedeti. Si sa radeti!

httpv://www.youtube.com/watch?v=T3f9j0dXP-U

Pentru voi, care e cea mai importanta diferenta?

Realitatea romaneasca: dura si …degeaba?

Mihai Stănescu 4 Comentarii

Am citit zilele trecute articolul lui Mihai Giurgea de pe Standard.ro – Reforma statului (II): Romania in lunile urmatoare si m-am decis sa va redau un fragment din el, corelat cu un comment care ofera cateva date foarte relevante despre situatia economica a Romaniei „la zi” si cam despre ce se poate face ca sa ne revenim, ca si antreprenori.

Pentru cei care sunt obisnuiti cu modul in care abordez lucrurile (pozitiv, orientat catre dezvoltare si schimbare in bine), poate vi se va parea ciudat „dusul de realism” continut in randurile de mai jos. Insa nu ma pot opri sa nu constat – ca mai toti dintre voi – ca in Romania lui 2010 sunt cateva setari generale ale cadrului de business antreprenorial care sunt ingrijorator de incompetent stabilite.

Cauzele acestor setari sunt cateva decizii si proiecte care ameninta chiar esenta activitatii comerciale antreprenoriale. No need to say, in toate statele europene antreprenoriatul este cel care tine economia in spate, din punct de vedere operational.

© exacterm.wordpress.com

Inchei aici comentariul meu, lasandu-va sa cititi, ganditi si sa trageti singuri concluziile.

„Cit mai dureaza criza?

Foarte simplu: exact pina cind companiile romanesti vor reincepe vinzarile. Nici o secunda mai putin. Dar noi suntem inca in perioada de prabusire. Povestile guvernului, ca am iesit din criza pentru ca productia in noiembrie ar fi crescut cu 0.3% sunt aberante. Productie fara vinzari inseamna acumulare de stocuri. Iar stocurile pe timp de criza inseamna dezastru – cum stie orice firma.”

Si o parte din comentariul unui cititor:

„Populaţia activă cu vârsta între 14 şi 64 ani în 2009, a fost de 9,944 milioane, din care 575000 de români înregistraţi ca şomeri (crit. BIM).
– Rata de activitate a populaţiei cu vârsta de mai sus, a fost de 62,9 %
– Repartiţia populaţiei ocupate pe activităţi
a) – sectorul agricol – 28,8 % – adică 3,264 milioane români
b) – sectorul industrial şi construcţii – 31,4 %
c) – sectorul servicii – 39,8 % – adică b+c 6,68 milioane de români
– Raportul de dependenţă economică în 2009 , la 1000 de locuitori activi
1) – pe ţară – 1297 locuitori
2) – mediu urban – 1 318 locuitori
3) – mediu rural – 1271 locuitori
Situaţia de mai sus E făcută PENTRU CA SĂ DEA BINE (exemplul Greciei ) – este ERONATĂ DIN MOTIVELE de mai jos :
– A – ŞOMAJUL CU ACTE – (înregistrat) format din şomajul clasic în creştere şi şomajul tehnic , care acum la debutul 2010 va depăşii 1 (un) milioan de români – acasta reprezentând 10 % din populaţia activă .
– B – ŞOMAJUL FĂRĂ ACTE – (neânregistrat) , care acum cu siguranţă depăşeşte 30 % din populaţia activă , adică mai mult de 3 (trei) milioane de români, format din :
– foşti şomeri, foşti asistaţi sociali şi îngrijitori ai acestora
– majoritatea tinerilor, femeilor şi bărbaţilor (mai ales după criza construcţiilor, unde lucrau majoritar la negru), care se regăseau în diverse forme de ajutor social , care acum s-au anulat, sau în situaţii dramatice de sărăcie şi degradare umană.
– pensionari pe caz de boală sau handicap – cu diagnostic fraudulos sau discutabil – oile de muls, periodic de către comisiile medicale de pensionare.
– cetăţeni de BUN SIMŢ ECONOMIC ACTUAL care au ales de voie si de cele mai multe ori de nevoie MUNCA la NEGRU , din care îşi plătesc sau nu asigurările sociale, impozite ş.a.
– emigranţi FĂRA ACTE şi CONTRACTE FERME , pentru muncă sau alte activităţi la negru, în ţările civilizate ale lumii, inclusiv Europa.
– absolvenţi ai diferitelor forme de învăţământ cu vârsta de peste 18 ani.
– studenţi ai învăţământului fără frecvenţă şi nu numai , care pierzându-şi locurile de muncă , sunt puşi în situaţia de a nu putea termina cursurile datorită lipsei banilor pentru taxe,cazare , hrană ş.a.
– cetăţeni cu vârsta între 18 şi 64 ani, care nu au fost sau nu mai sunt angajaţi cu contract de muncă, au lucrat la negru, ocazional şi care sunt condamnaţi ca la împlinirea vârstei de pensionare , să nu obţină pensie de subzistenţă conform legilor actuale.
– şi altele ….
– C – TOTAL POPULAŢIE ACTIVĂ – cu aproximaţii obiective şi legale 10 % şomeri înregistraţi – 1 (un) million
– 30 % şomeri neânregistraţi – 3 (trei) milioane
– 20 % emigranţi cu contract – 2 (două) milioane
– 40 % contribuabili în general – 4 (patru) milioane
100 % 10 (zece) mil. […]

Barbu Florea
17.02.2010”

Ce credeti despre aceste date? Si ce credeti ca e de facut, ca sa supravietuim ca si antreprenori? Eu unul am cateva ganduri practice pentru a ajuta antreprenorii. Voi reveni cu detalii. Pana atunci, va astept cu idei si argumente.

Offtopic (2): Cin' sa fie, cin' sa fie?

Mihai Stănescu 1 Comentariu
  • Cine alearga pe 100 m aproape la fel de bine ca un atlet dedicat acestei probe?
  • Cine este capabil sa ridice echivalentul unei Dacii dintr-o singura zmucitura?
  • Cine este acela care nu se plange niciodata de dureri cand este calcat pe: dosul palmei, gamba, vintre, lobul urechii, nas, degetele de la picioare, etc.?
  • Cine, in numele lui Dzeu, vrea sa alerge 20 de kilometri prin ninsoare/ger?
  • Cine are maiestria sa suteze 50 de metri impotriva vantului, stiind ca in astia 50 de metri straturile de aer se pot schimba de 10 ori si, implicit si traiectoria balonului?
  • Cine NU cheama medicii pe teren daca mai poate respira, vorbi si face semne, dupa contactul fizic dur din intrebarea de mai sus?
  • Cine impinge un camion de tonaj mediu cu umerii, in fiecare zi?
  • Cine isi poate asuma o faza ofensiva fiind intotdeauna „varf de lance” si acceptand ca, co-echipierii il vor ajuta NUMAI SI NUMAI din spate?
  • Cine ne da impresia ca poate functiona la fel de bine si fara un membru, superior sau anterior?
  • Cine este aplaudat (la propriu) dupa ce transforma o ocazie, fara ca acest lucru sa insemne ca a fost meritul lui personal?
  • Cine este un pachet calm de cateva zeci de kilograme de muschi (ma refer la kilogramele numarate peste media de 100!), la auzul unui fluier scurt si cuprinzator?
  • Cine castiga intotdeauna Turneul Celor 6 Natiuni?

Daca pana la ultima intrebare va raspundeati probabil cu „Fat Frumos + Balaurul + Minotaurul + un campion poli-sportiv”, la ultima am impins lucrurile pana in concret. Da, este vorba despre cel care practica RUBGY-ul.

Cel mai frumos sport barbatesc din lume.

©staronetickets.com

Urmaresc turneele internationale de rugby de cand ma stiu. De „mic”, sunt fascinat de 3 aspecte ale acestui sport:

1. clasicul „e un sport de golani practicat de gentleman-i„: in rugby am vazut un infinit respect referitor la regulile jocului. Nu-mi amintesc nici o faza de contestare violenta din partea jucatorilor, cu atat mai putin a antrenorilor. Never, ever!

2. capacitatea de sacrificiu / ideea de „salvator„: in mii si mii de faze de joc care pareau sa se termine fara nici o speranta pentru echipa in posesia careia era balonul oval am vazut aceeasi rasturnare de situatie. Din spate, aparea cate un sportiv care parea posedat de Furiile olimpiene. Si care se sacrifica realmente pe sine, castigand si balonul si faza de joc (acei cativa metri de foc) si uneori meciul!

3. linia succesului: nu e poarta, nu e tinta, nu e gaura. E o LINIE. Pe toata latimea terenului. In cele mai multe sporturi, demarcatiile au rol restrictiv. Ei bine, in rugby exista o linie care te indeamna, te atrage, o linie care iti certifica – odata cu trecerea ei – ca esti invingator!

Pe de alta parte, am practicat acest sport din adolescenta. Pe teren (rar), pe plaja (des) si-n sala (da, exista si varianta „indoor”, cu reguli usor modificate!). Pot spune ca rugby-ul doare, fizic vorbind. Dar intotdeauna dupa, niciodata in timpul. De ce? Poate pentru ca nivelul de angajament cerut depaseste orice posibilitate de a te mai vaicari, ba chiar sunt sigur ca elibereaza ceva endorfine care te fac sa treci relativ repede peste orice impediment venit de la receptorii de durere.

Din perspectiva practicantului ocazional, am alte 3 beneficii (mari si late, ca mai toate lucrurile in acest sport!) in care ma scald cu cea mai mare placere:

1. testarea rezistentei: Toata lumea poate vorbi despre sport. Multa lume si practica diverse sporturi, constienti fiind de beneficiile acestora. Putini sunt cei care mai au un discurs – critic sau nu, mai mult sau mai putin laborios! – dupa un meci de rugby. Motivul este simplu: dupa o prima repriza simti ca nu mai poti, ca nu mai ai resurse fizice si psihice de pus la bataie. Intri totusi si continui. Gasesti in ceilalti, in exemplul lor, ceea ce tie iti lipsea… dar asta e deja al doilea beneficiu.

2. colegialitate / echipa: Nu-ti rupi oasele pentru oricine, corect? Eh, in rubgy ai coechipieri care fac asta pentru tine oricand. Nu-s prieteni, nu-s frati, nu-s protectorii tai pe acest pamant. Sunt coechipierii care dau totul si asteapta ca si tu sa faci la fel!

3. XL si XXL (egoist, recunosc!): Sunt un om „mare”. Si-mi place sa stau intre oameni „mari”, cel putin cand fac sport. Nu mai stiu cine zicea ca lumea se imparte in doua: lumea de dinainte sa ai 100kg si cea de dupa! 🙂 Aici nu ma refer la cei care au probleme corporale, nici la mega-sedentarii de zi cu zi. Ma refer la corpuri atletice, care se pot misca rapid fara sa-si piarda suflul. Oamenii care poseda un asemenea „kit corporal” sunt mai veseli, mai de incredere, mai tonici!

Inchei aici si ma pun sa astept Turneul Celor 6 Natiuni de anul acesta. Il voi urmari cu placere maxima, ca de obicei! Ah, inca ceva:

„Ediţia din 2006 a turneului, a fost, cu o medie de 56.084 spectatori pe meci, competiţia sportivă dintre naţiuni ce a atras cel mai mare număr de spectatori. Turneul celor şase naţiuni devansează astfel Campionatul Mondial de Fotbal a cărui ediţie din 2006 a fost urmărită de 52.401 spectatori/meci şi Turneul celor trei naţiuni cu o medie de 45.211 spectatori în 2006.

Recordul de spectatori este de 104.000 şi a fost stabilit la 1 martie 1975 la Murrayfield (Scoţia) pentru un meci Scoţia-Ţara Galilor[16].” (Wikipedia)