Am avut un vis (despre antreprenorul roman)

Azi-noapte am visat situația actuală a antreprenoriatului din România. Știu, sună foarte pretențios, dar vă mărturisesc că până și pe mine m-a luat prin suprindere! Ba chiar mi-a trebuit o zi de „mestecat” la înțelesul visului până să văd similitudinea evidentă dintre mesajul visului și ce se întâmplă în domeniul antreprenorial din țara noastră.

Lăsând deoparte orice preliminarii, iată-l, însoțit de o decriptare personală:

Se făcea ca „filmam” o casă la țară. Cu alte cuvinte, poziția mea era cea a camerei de filmat, care înregistrează și nu este parte integrată din scenariu (detaliu semnificativ, nu-l pomenesc degeaba!). Casa avea 2 nivele și părea dichisită, din exterior.

Subsolul era întunecos și plin de un lichid unsuros, asemănător petrolului. În acest mediu foșgăiau tot felul de creaturi aproape umane, ca-n filmele thriller SF. Se intersectau, formau entități mai mari, tentaculele atingeau colți, colții devorau umbrele proprii… Mișcare continuă și nestăvilită, nediferențiată de vreo lumină purificatoare.

[Acesta ar putea fi stratul de bază al antreprenoriatului local: interlopii, mafioții, traficanții de bunuri fără nici un adaos dar cu prețuri ridicate la infinit, șpăgarii, etc. Cei care stau acolo de 20 de ani și nimeni și nimic nu-i va convinge să părăsească acest nivel. Sponsori de petreceri deșănțate și campanii aberante, în bună înțelegere cu “factorii de decizie” din mai multe industrii, avizi după bani și influență. Mâncătorii de icre de Manciuria cu vârful cuțitului care trimitea la moarte pe oricine încerca să le limpezească mediul.]

Parterul era sărăcăcios, populat de oameni obosiți și oarecum resemnați. Slabi, indeciși în a rămâne sau a ieși afară. Femeile făceau mâncare în 2 oale mari, de pământ. Bărbații fumau și schimbau priviri care acum îmi aduc aminte de privirile fugarilor din Cuba, prinși de paza de coastă americană. Unul dintre ei vorbea tare, pe un ton superior și foarte ironic. Aproape nemișcați, păreau că-și așteaptă sfârșitul.

[Marea masă a „patronilor de firme mici și mijlocii”, în prezent. Oarecum resemnați de criză și de consecințele ei nefaste, stau în colțul lor și nu se mai simt atrași de interacțiune. Sunt reduși la tăcere și se reduc la împlinirea nevoilor de bază. Ascultă doar pe cei care știu să înjure mai puternic decât propria voce și așteaptă …ce? Ce iese din cele 2 oale: banii de la FMI sau Banca Mondială.]

La etaj, luxul era cuvântul de ordine. Un lux strălucitor, plin de voie-bună, atât pe pereți, cât și în atitudinea locatarilor. Un fel de petrecere continuă, fin decadentă, în care se spărgeau paharele de șampanie după fiecare toast. Ca-n filmele hollywood-iene, flash-uri continue, blănuri, butoni cu diamante și perle pe umeri subțiri.

[Les nouveaux riches. Stima de sine ridicată la cote maxime (era să scriu „îngrijorătoare”, m-am abținut la timp!), zâmbete ucigător-seducătoare, bani aruncați pe te-miri-ce. Geniali, perfect conștienți de valoarea lor în piață, totul devenise floare la ureche, viața e un dans al cărui mișcări numai ei le știu. Profund dezinteresați față de comunitate, căutând aprobarea celorlalți, fie și numai pentru a decide dacă merg în continuare în direcția maximizării profitului.]

Ceea ce m-a frapat în vis e că în casă nu exista nici o scară. Etajele erau separate complet unul de celălalt, fără vreo posibilitate de a-i lăsa pe locuitori să interacționeze. Doar din când în când mai cădea câte un petrecăreț de la etaj, se scutura de praful de la parter și încerca să sară (!?) înapoi. Nu reușea, zâmbetul i se transforma în rânjet și își găsea un colț în care să-și plângă amarul de pasager al unui Titanic devenit brusc inaccesibil prin forțe proprii.

[Programele naționale care vizează dezvoltarea sectorului antreprenorial din România sunt, practic, inexistente. La fel de nefolositoare ca și Camerele de Comerț locale, își pierd zi de zi câte puțin din imensul potențial pe care îl au realmente, acela de-a lega „etajele” antreprenoriale și Statul într-o congruență a câștigului pentru toți. Aproape incredibil, oamenii din România se bucură încă de falimentul unora, în timp ce numărul afacerilor din aceeași Românie preocupată de o viață politică frământată de lipsa de modele morale autentice.]

Sfârșitul visului. Revenind în realitate, (vox)public la rubrica “Anunțuri” următoarele:

Țară de-nivelată, caut specialist  în construcția de căi de acces. Ofer plată în natură, cultură și șanse reale de promovare și recunoaștere, la terminarea cu succes a minim unei scărițe care să reziste măcar 5 ani. (Notă: posed materie primă!)”

(articol publicat pe VoxPublica)

educatia adultilor (gluma buna!?)

am primit pe E-mail o curicula care m-a facut sa rad cu lacrimi. v-o impartasesc aici, neprelucrata:

Cursuri organizate de Ministerul Sanatatii in colaborare cu Ministerul Educatiei si Invatamantului

Curs special pentru barbati

Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau.

Program: 4 module dintre care unul obligatoriu:

Modulul 1: (curs obligatoriu)
1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)
3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport

Modulul 2: Viata in doi
1. Sa am copii fara sa devin gelos (pe ei) (50 ore)
2. Sa nu mai zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)
3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)
4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc nici o data singuri pana la dulap
(800 ore)
5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)
6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez

Modulul 3: Timpul liber
1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de doua ore (exercitiu practic)

Modulul 4 : Curs de bucatarie
1. nivelul 1 (incepatori) : Electrocasnicele : ON deschis ; OFF inchis
2. nivelul 2 (avansati): prima mea supa instant fara sa ard cratita
Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele

CURS INTENSIV

Din ratiuni de dificultate si de intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.
Tema 1: Calcatul, acest proces misterios: de la masina de spalat pana la dulap
Tema 2: Riscurile umplerii tavii pentru gheata (demonstratie sustituta de diapozitive)
Tema 3: Tu si electricitatea. Avantajele economice de a angaja personal calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)
Tema 4: Ultima descoperire stiintifica. A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie. (Practica laborator).
Tema 5: De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea
Tema 6: Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa veceu. Expozitii cu tema „generatia spontana”
Tema 7: Cum sa coboram capacul de la wc pas cu pas (Teleconferinta cu Universitatea Harvard)
Tema 8: Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)
Tema 9: Masina de spalat, acest mare mister din casa.
Tema 10: Diferente fundamentale: cosul pentru rufe murdare si podeaua (exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11: Barbatul in scaunul pasagerului. Este posibil sa nu vorbeasca sau sa se agite compulsiv in timp ce ea parcheaza?
Tema 12: Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta

Curs special pentru femei

Tema: Dezvoltarea functiunilor creierului la femeia moderna.
Scop: Participantele vor fi confruntate cu o experienta fascinanta (folosirea creierului).
Conditii: Vointa de a invata ceva nou (chiar daca se va dovedi a fi ceva greu)
Durata: Brunete 1,5 luni fiecare modul
Roscate 3 luni fiecare modul
Blonde 6 luni fiecare modul

Cursul contine 4 module

Modulul I
1. Acceptarea soartei: m-am nascut femeie
2. Cunoasterea locului de desfasurare a vietii: bucataria
3. Cum pastrez ordinea in poseta? (sub control strict)
4. Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore: notiuni elementare
5. Pastrarea limitelor: Cum ma machiez corect
6. Curs de programare I (toate categoriile): folosirea cuptorului cu microunde
7. Curs de programareII (numai brunetele si roscatele): Videorecorderul

Modulul II
1. Ecuatia cu o necunoscuta: Automobilul
2. Exercitii de dinamica grupului: Ce trebuie sa fac cand stam in masina
3. Parcarea, ParteaI: Notiuni elementare
4. Parcarea, Partea II: Manevre
5. O adevarata provocare: Frana si acceleratia.
6. Cutia de viteze. Descriere completa (pentru blonde numai cutia automata)
7. Folosirea corecta a semnalizatorului.
8. Notiuni elementare de fizica: Corpuri in miscare
9. Adevaruri optice: Luminile rosie, galbena si verde ale semaforului.
10. Curs special: Parcarea in garaj.
11. Ecuatia cu mai multe necunoscute: Cutia de scule
12. Curs de supravietuire I: Unde se afla lumina de avarie
13. Curs de supravietuire II: Schimbarea unui cauciuc
14. Curs de supravietuire III: Schimbarea mai multor cauciucuri (Da, este posibil!!)
15. Curs de supravietuireIV: Verificarea cu succes a nivelului uleiului si a apei.

Modulul III
1. Notiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne nu ma va putea ridica la nivelul barbatului
2. Vocabular I: Definitia cuvantului „DA“. Corectarea exercitiului „Esti gata?“
3. Vocabular II: Definitia notiunii „5 Minute“
4. Sociologie: Fotbalul nu este un sport ci o religie.
5. Drept cetatenesc si morala I: Discutii barbatilor despre tema fotbal
6. Drept cetatenesc si morala II: A nu te amesteca nicicodata in aceste discutii
7. Cum evit intrebarile inutile (de ex. „Ma iubesti?“, „Sant frumoasa?“, „Am ceva special?“)
8. Adevaruri zilnice: Si femeile ragaie, exercitii in grup.
9. Adevaruri zilnice: Barbieritul (curs intensiv pentru brunete): Partea arbateasca a femeii
10. Comportamentul la cumparaturi: Cardul Visa, Definirea notiunii de limita de suma
11. Comportamentul la cumparaturi: Si eu pot cara naveta de bere
12. De ce mama nu e binevenita la noi? (1000 de studii de caz)

Modulul IV
1. Telefonul: Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup: 4 femei/telefon(nu uitati sacul de dormit)
2. Machiajul: Metamorfoza femeii
3. Terapie TV I: Si fara telenovele se poate trai!
4. Terapie TV II: Filmele de dragoste sant pura fictiune si nu realitate
5. Eu si corpul meu: Legea gravitatiei
6. Oglinzile nu mint: Ma accept asa cum sant.

SMEs are 99.8% of all EU businesses

we exist!SME, adica „Small & Medium Entreprises”. La noi se numesc IMM-uri (Intreprinderi Mici si Mijlocii). Iar pentru toata aceasta multime de initiative private, Uniunea ar cam trebui sa fie responsabila sa elaboreze un set de proceduri clare si orientate catre evolutie.

Va traduc un exemplu de initiativa adresata direct UE, care initiativa ma incanta in cel mai mare grad:

Cele 8 reguli de aur pentru membrii Parlamentului European.

(E.S.B.A.: http://www.esba-europe.org)

1. Lipsa masurarii impactului legislativ asupra IMM-urilor = absenta legislatiilor noi in UE

Masurarea impactului in business a noilor reglementari UE ar trebui insotita de un „test pe IMM-uri”, pentru ca UE sa se asigure ca nu incarca degeaba IMM-urile cu masuri administrative dificile.

2. IMM-urile sunt ANGAJATORI. Regulile mai simple si mai flexibile asigura job-uri mai multe si mai bune.

2/3 din populatia EUropei lucreaza in IMM-uri. Centrii EU de decizie trebuie sa ia in considerare particularitatile IMM-urilor atunci cand propun o noua lege europeana a angajarii.

3. Ganditi SI MAI MICRO: 91.8% din toate companiile din EU au mai putin de 10 angajati.

Politicile Uniunii Europene trebuie sa recunoasca pe deplin importanta micro-intreprinderilor si a angajatilor in propria afacere ca si sursa majora de locuri de munca si de bogatie.

4. Piata Unica Europeana: nu mai vorbiti despre ea, CONSTRUITI-O!

Definitivarea Pietei Unice Europene este de o importanta cruciala in facilitarea schimburilor transfrontaliere intre IMM-uri. Mai putin de 15% din IMM-urile europene beneficiaza direct de Piata Unica, pentru ca aceasta reglementare nu e suficient de practica.

5. ACUMULAREA de birocratisme inutile incetineste competitivitatea, crearea de noi locuri de munca si potentialul inovativ al IMM-urilor.

Este nevoie ca decidentii Uniunii Europene sa isi multiplice eforturile in a scadea birocratismul. Poverile administrative sunt cel mai mare obstacol al dezvoltarii IMM-urilor.

6. IMM-urile au nevoie de reguli financiare si investitori care sa le sprijine, nu vice-versa.

Uniunea Europeana este de departe zona cea mai puternic orientata catre depozite de economii financiare. Implicit, sectorul financiar ar trebui sa sprijine dezvoltarea antreprenoriatului si a IMM-urilor si sa ghideze inovatiile financiare catre economia reala, in dauna celor speculative.

7. Investind in inovatie, investiti in viitor.

Profitati de enormul potential inovativ al IMM-urilor prin crearea unui sistem eficient al proprietatii intelectuale, atat ca si costuri, cat si ca timp.

8. IMM-urile sunt numite „coloana vertebrala” a economiei; deci aveti grija de coloana vertebrala!

IMM-urile sunt o parte importanta a solutiilor de revenire din criza economica si un aliat puternic in a re-aduce economia Uniunii Europene la normalitate. Parlamentarii europeni ar trebui sa forteze implementarea „Small Business Act” la nivelul intregii Uniuni.

Acum vine si intrebarea mea:

ce credeti despre aceste idei, ne vor ajuta cu ceva pe noi, romanii?

———

Aceste reguli sunt preluate de pe site-ul European Small Business Alliance.

Schimbarea poate fi fun!

Coaching-ul insemna schimbare catre dezvoltarea autonomiei tale, a echipei din care faci parte, a grupurilor in care traiesti, a societatilor noastre. De cele mai multe ori, schimbarea asta e conotata negativ in primii pasi: „de ce s-o fac?!… e greu!!… lucrurile merg acceptabil si asa”. Dupa aceasta iesire din confortul personal, rezultatele destind atmosfera si ne putem bucura impreuna de noutatea implicita a dezvoltarii noastre.

Uneori, schimbarea se poarta pe sine, cu ajutorul umorului. Haideti sa radem de lucrurile care ni se par ca ne blocheaza si sa pasim mai departe! Asa ca va invit: uitati-va bine la acest experiment!

Cum vi s-a parut? Eu am fost impresionat de cat de putin efort au depus cei care au ales sa urce pe scari…

In ce parte a vietii ai putea aplica aceasta idee?

Despre Monique

Monique:

Citate care imi plac, foarte potrivite ideii mele despre coaching:

“Even if you are on the right track, you’ll get run over if you just sit there.” (Will Rogers)

„Nu poti invata pe nimeni nimic. Poti doar ajuta oamenii sa se descopere.” (Galileo Galilei)

„Never do for others what they can do for themselves.” (The Iron Rule)

Ca profesie sunt psiholog. Ca ocupatie sunt Coach si Aerobic Trainer.

In 2002 am absolvit un training de formare in Coaching & Mentoring cu Jerome Chidarom, Master Coach, moment care a marcat fundamental traseul carierei mele: am renuntat la invatamant dupa 7 ani de experienta si la psihoterapie (dupa 3 ani de formare) si am ales mediul organizational in care mi-am petrecut 4 ani.

In prezent sunt Associate Coach in cadrul RoCoach.

Am asistat multi profesionisti si echipe. Am antrenat oameni care si-au asumat noi responsabilitati, manageri care isi doreau sa se dezvolte permanent, am asistat echipe in formare, am ajutat la formarea de echipe, am lucrat cu oameni care cautau directia in cariera.

Obiectivul meu este continui sa-mi traiesc viata cat mai deplin cu putinta si sa-i ajut pe cei care imi cer acest lucru sa-si atinga propriile obiective.

Puncte forte: sunt un bun ascultator, nu judec, sunt dinamica, intuitiva, stiu sa facilitez gasirea de solutii in situatiile dificile.

Clientii mei au gasit in cadrul sedintelor de coaching un spatiu sigur, confidential, care le-a permis transpunerea viziunii in actiune.

Cand nu sunt implicata in proiectele de dezvoltare sau in sedintele de coaching fac cu multa placere sport, scriu, citesc, merg la spectacole de tot felul, ma intalnesc cu prieteni vechi si noi.

Email: [email protected]

antreprenorul roman

Trebuie sa va marturisesc, din start, ca sunt realmente pasionat de antreprenoriatul romanesc. De ceea ce statul/guvernul numeste prin celebra expresie „IMM-isti”. Sau cum spun americanii, „small to medium business owners”. Cred cu tarie ca ei sunt motorul dezvoltarii Romaniei, atat din punct de vedere al varietatii pietei de business, cat mai ales din punctul de vedere al mentalitatii de business locale.

Majoritatea dintre antreprenorii romani au mai multe business-uri. La prima vedere, acest fenomen poate fi (si este!) interpretat ca lipsa de stabilitate, nevoie de income din mai multe directii. Insa mie mi se pare ca nevoia la care raspunde acest fenomen este proprie antreprenorului balcanic: sa se exprime intr-o diversitate controlata. Intr-un mediu aparent dezordonat, dar plin de oportunitati.

Majoritatea antreprenorilor romani sunt tineri. Tineri si chiar foarte tineri. Chiar daca biologic nu mai sunt la varsta primei tinereti, sunt capabili de lucruri asociate in general cu tineretea: re-orientari drastice, adaptari surprinzatoare, infinite variatii ale nevoii de recunoastere, contact cu „latest IT gadgets”, samd… Nu ma intelegeti gresit, nu va vorbesc despre un grup de oameni care isi pierd vremea rasfoind revistele de business prin cafenele. Sau care abia asteapta sa iasa urmatorul aparat de telefonie mobila de la firma X. Aceste lucruri sunt captabile in registrul imediat, al primei-vederi (vezi nevoia de recunoastere de mai sus! 🙂 ). Dincolo de aceste semne, acesti oameni au ceva in comun: dedicatia pentru afacerile lor.

Pana in momentul prezent, am antrenat zeci de antreprenori. Multi dintre ei isi doreau – si aici citez un prieten – ca afacerea lor sa evolueze „de la o firma foarte mica la o firma mica„. Unii au avut surpriza sa constate ca in 6 luni de antrenament de business au devenit proprietarii/managerii unor firme mai degraba mijlocii, sarind de 1 milion de euro income lunar si/sau de 100 de angajati. In nici un „caz” de client antreprenor nu am intalnit un om limitat in viziune sau incoerent fata de sine. Ingredientele succesului sunt prezente la toti, fara exceptie. Si ei stiu asta. Chiar daca pe moment nu e masurabil, succesul business-ului propriu e de cele mai multe ori undeva in fata lor, eventual umbrit de cate un mic obstacol.

De cele mai multe ori, cand antrenez un antreprenor, am senzatia ca ne putem foarte usor proiecta in America anilor 1900, in spatiul fantasmat de multi ca fiind „the land of possibilities”. Practic, pe acesta baza de credinta aproape absoluta in fortele proprii se poate construi orice. Nu ramane decat de ales si de implementat acele comportamente care sunt la intersectia dintre eficienta in business si eficacitate personala.

[Am uitat sa va impartasesc un lucru fundamental: oamenii astia STIU SA SE BUCURE! Cand ajung la obiectivele pe care si le stabilesc, te coplesesc cu veselia si energia lor.Sau cand gasesc acel „aha!” specific coaching-ului si isi schimba punctele de vedere asupra a ceea ce fac, devin aproape niste copii care au gasit MARELE FRIGIDER PLIN CU INGHETATA. Va doresc sa ajungeti sa vedeti macar un moment din acesta, va veti umple de energie…]

Te salut, antreprenorule!

Fa business, creaza legaturi si comunitati in mediu tau.

Da un sens societatii in care traiesti!

Are nevoie!

de ce blog?

In ultimele luni am avut ocazia sa ma familiarizez cu ce inseamna „web 2.0”. Dincolo de relativa usurinta a folosirii acestei interfete sociale, ceea ce m-a atras in aceasta adevarata aventura a crearii unui blog este pur si simplu posibilitatea de a crea un alt tip de comunicare intre mine si cei interesati de coaching.

O alta motivatie este nevoia mea de a impartasi celor interesati intamplari si situatii cu care ma confrunt in cotidian, privite din perspectiva unui coach, a unui individ care a ales ca si profesie o constanta orientare catre imbunatatirea atat a comportamentelor, abilitatilor si atitudinilor, cat si – mai general – a calitatii vietii clientilor mei. De exemplu, de multe ori am avut parte de intalniri care mi-au schimbat modul de a privi lucrurile care ma interesau in mod fundamental. De si mai multe ori, am fost pus in situatii amuzante, ciudate si chiar aparent conflictuale. Iar pe multe dintre ele le-am notat sau le-am memorat, in ideea de a le oferi cel putin celor care vor decide sa avanseze in directia coaching-ului.

Cea de-a treia categorie de motivatie o constituie fascinatia mea pentru povestile scurte. Incepand cu clasicele povesti Zen si terminand cu hazoasele „poante” de zi cu zi, va marturisesc ca de mult prea multe ori am intalnit oameni si momente pe care le-am „decupat” mental. Si care vor aparea, cu timpul, aici. Aceasta fascinatie mi-am dezvoltat-o ocupandu-ma in facultate si dupa de ceea ce stiintele sociale numesc prin „antropologia de acasa” sau „a prezentului”. Cu alte cuvinte, nu e nevoie sa te duci in capatul lumii si sa fotografiezi „salbatici”, ca sa iti dai seama de omenescul care ne apropie; si in imediata noastra apropiere exista destine si intamplari care ne indeamna sa reflectam la diferentele care ne aseamana.

In incheiere, marturisesc cu bucurie ca sunt pasionat de fotografie. Adica veti avea parte si de cateva fotografii reusite. Cel putin asa imi place sa cred ca vor fi!

Let’s start!