Michelangelo si coachingul

Cele peste 4000 de ore de executive şi business coaching pe care le-am numărat de-a lungul acestor 10 ani mi-au revelat un lucru cel puţin fascinant: cu cât mai experimentat managerul, cu atât relaţia dintre coach şi partenerul lui de discuţie este mai simplă şi în acelaşi timp mai profundă. Este un proces de sublimare prin care trecem amândoi şi care funcţionează pe principiul punctelor de contact – odată atinse, rezultatele ţâşnesc la suprafaţă aparent de la sine. Dar este un nivel la care managerii ajung în urma unui proces complex de descoperire de sine atât ca profesionist, cât şi personal. Pleacă, dacă vreţi, de la stânca pe care o avea în faţă Michelangelo înainte de a se decide dacă o transformă în David sau în Pieta. Doar „fiecare bucată de piatră ascunde o statuie”, după cum a spus însuşi artistul, conştient că stă în puterea lui să o scoată la lumină.

Şi, la fel ca marele sculptor, ne apucăm de îndepărtat surplusurile de piatră, simţind, intuind, că nu piatra masivă este esenţa, ci ce poate face mintea noastră cu ea, din ea. Ne descoperim pe noi şi-i descoperim pe ceilalţi. Învăţăm să lucrăm, întâi singuri şi apoi ajutaţi de ucenici. La început, suntem nesiguri şi greşim, piatra nu este tocmai cel mai uşor de modelat material. Dar, pe măsură ce lucrarea avansează, suntem din ce în ce mai atenţi la detalii, la ce instrumente folosim, începem să „simţim” piatra sub mână. Relaţia cu opera noastră se personalizează şi se modelează, se transformă în fiecare zi, cu fiecare daltă, şi la fel şi viziunea noastră iniţială capătă formă, devine reală.

Rezultatele nu întârzie să apară, avem vârfuri incredibile de succes care ne stimulează dincolo de orice închipuire. Statuia va fi clar un David. Şi ne ridică ştacheta şi mai sus. Deciziile asupra detaliilor devin vitale – ce atitudine să aibă David, ce poveste va spune trupul lui? Mai mult, imaginea de ansamblu asupra statuii trebuie să fie raportat permanent la viziune: iese din piatră şi din mâinile mele aşa cum l-am proiectat? Dacă unealta a „ciupit” piatra puţin prea tare şi statuia trebuie reaşezată în ea însăşi?

Lucrurile se complică direct proporţional cu nivelul de evoluţie profesională. Vria creativă a trecut, este momentul rafinării liniilor. Este momentul să dăm un contur elegant lucrării noastre. Dar eleganţa joacă după alte reguli. Şi este, de fapt, o (re)întoarcere la simplitatea primordială. Direcţia se schimbă de la „ce mai trebuie să învăţ, ce mai trebuie să fac” către „ce e redundant, ce aş putea elimina, unde este de fapt esenţa viziunii mele”.

Un astfel de nivel de sofisticare a abordării are uneori nevoie de instrumente croite special pentru a identifica şi înlătura straturile aparent invizibile care mai stau între noi şi desăvârşirea operei noastre. Şi vorbim de instrumente pe cât de simple (sic!), pe atât de uimitor de eficiente. Vorbim de instrumente care să ne redea nouă înşine maestrul pe care l-am crescut în noi cu atâta abnegaţie în toţi aceşti ani. Vorbim de coaching.

Un coach este cel mai bun ghid al sculptorului, indiferent de profesia pe care o are în viaţa de zi cu zi şi indiferent de ce reprezintă David-ul lui, opera lui. Este cel mai sofisticat, pentru că rolul lui este, de fapt, foarte simplu: acela de a-l ajuta să-şi finalizeze construcţia. Şi nu oricum, ci glorios. De 10 ori mai frumoasă. De 100 de ori mai solidă. De 1.000 de ori mai elegantă.

Dar ce mai poate fi dincolo de un tors impecabil, de o linie admirabilă, de o postură a trupului care îşi spune povestea prin ea însăşi? Ce mai poate fi dincolo de succesul suprem, odată ce l-am obţinut?

Ei bine, vestea mai puţin plăcută este că nu există o limită superioară a performanţei. Performanţa supremă este acolo unde ne punem noi ştacheta şi durează până când realizăm că, uimitor, ştacheta a fost prea jos. Şi aici intervine vestea bună: suntem deja, acum, aici, cei mai buni în ceea ce facem fiecare, genii chiar. Doar că, aşa cum acelaşi impecabil Michelangelo a spus, geniul presupune răbdare eternă. Pentru a-l descoperi în noi, mereu altfel, mereu în transformare – aş mai adăuga eu, cu respectul cuvenit faţă de marele maestru.

 

A fi sau a nu fi …decis (I)

In sedintele de coaching in Romania, in UE, in lume, precum si in alte situatii de business am avut ocazia sa intalnesc, practic, mai toate stilurile si tipurile de „decision-makers” existente prin literaturile de specialitate. Cu toate acestea, observ din ce in ce mai des – in ultimii 2-3 ani – ca deciziile se amana, uneori pana dupa ultimul moment. Ba chiar amanarea se amana si ea! Din tot felul de motive.

Asa ca m-am decis sa sar in ajutorul tuturor indecisilor si sa le prezint un mic proces care ii va ajuta sa se decida …imediat! Stiu, nu este despre tine, cea/cel care citesti asta acum. Tu te decizi usor, totul merge ca uns. Totusi, poate iti rupi inca 2-3 minute si citesti in continuare. Ai sa razi copios, asta e un bonus!

Toata treaba asta e in pasi. Fiecare dintre pasi se bazeaza pe celalalt. Iacata cum:

***

Primul pas, supranumit „Pasul 1”: Definirea problemei.

Ce mama naibii s-a intamplat? Unde nu mai merg lucrurile ca inainte? Ce credeam ca va functiona la nesfarsit si nu e chiar asa? Ce-i cu haosul asta? Ce-ai patit? Care-i smekeria? Cand a crapat? Ia sa vedem, care-i problema? Cine-a bagat mana acolo? Care e parerea celorlalti? Cat de mari sunt efectele? Ba, ce-ai facut!?! Asta de unde a aparut?!?

Al doilea pas, primul dupa pasul 1. Pasul 2: Determinarea conditiilor rezolvarii.

Ce-mi trebuie s-o fac praf (problema)? De cata banda adeziva am nevoie (la barbati)? De ce mai am nevoie, in afara de mintea mea super-complexa si rapida (la femei)? Daca tot nu o iau la goana, ce folosesc din ce am deja? OK, pe asta nu o bag sub pres…chiar, unde naiba e presul? Oricum ar fi, care-s cel 3 chestii de care am nevoie sa rezolv asta? Unde-i lista aia de resurse? Cate site-uri gasesc pe problema asta? Incape in Google sa scriu toate datele problemei? Ba, sa mor io, unde mi-ati pus praful magic?

Pasul 3, sau pasul de dupa Pasul 2: Stabilirea obiectivelor.

Daca tot o fac, mie ce-mi iese? Daca se mai strica o data, ce ma fac!? Ce naiba vreau, de fapt? Care-i spilul de tinut minte d’aci? Cum ma bag in seama cu baietii mari, daca fac asta? Suuper, dar fetele? Sefu’…sefu’…dai si la sufletul meu o prima, ceva? Pfff…pana la urma si la coada, ma ajuta sa fac asta?

Pasul 4. Mijlocul cozii. Partea cea mai naspa: Identificarea alternativelor.

Puii mei …o aman! Hm, ba nu. Ce n-am facut pana acum? Cum pot s-o iau altfel? Bun, imi cam stiu hibele, cum pot sa le ocolesc? Care-i a doua varianta? A treia? A patra? A cincea? Care-i faza, cu cea mai smekera dintre ele? Cum ar face-o Trump? Dar Yoda? Bunica-mea ce-ar face? Care-i cea mai tampita, proasta si degeaba alternativa?

Pasul 5. Varful. Prajiturica de dupa pasul 4: Criteriile de decizie.

De fapt, orice as face, ce imi doresc sa am? Sa primesc? In toata ameteala asta, cum masor ce vreau? Care-s ideile bune si care-s cele in care am fost 0? Daca decid asta, cm gust cireasa de pe tort? Care e cireasa asta? Are vreun sens tot ce-am gandit pana acum? Care e ala? Cum pot sa repet figura asta, sa ma ia toti drept maestru? Cate chestii sunt, de fapt, in toata treaba asta? Vorbim in metri, euro, litri, sau ce mama naibii? Cate, cati, cat?

Pasul de dupa pasul 5. Adica 6: Alegerea aparatului decizional.

Ma incred numai in capu’ meu dashtept si frumos? Bag un desen? Sun un prieten? O sparg in mai multe decizii? O iau incet si vad ce se intampla? Sar la finalul finalului, ala cu covor rosu, blitzuri si floricele? Caut un soft pentru asta, pe Google? Sau caut in naturelul simtitor? Il strig pe Data, din Star Trek?

Pasul cel mai plicticos, penultimul. Pasul 7: Evaluarea alternativelor in lumina criteriilor.

Am pasii 4 si 5, acu’ ii combin. Ce-o iesi, o iesi. Ce actiuni se vad, deja? Care-s noile concluzii? Mama ei de viata, pana la urma care-i cea mai proasta varianta? Cum o elimin, o fac sa dispara? Dar za best av za best? Cum o folosesc? Ha?!?

Tadaaaaam…il gran’ finale. Pasul 8: Validarea solutiilor.

Tot ce mi-a iesit pana acu’ trebe verificat. Ce aprob? Ce merge inainte? Ce blochez? Ce arunc? Ce greseli am facut in pasii astia? Ce nu am respectat? Unde am sarit din schema? Cine ma poate contra-verifica? Care-i cea mai cea? Gataaaaa, m-am saturat si am luat una! Bafta!

***

Daca te-ai distrat, ma bucur. Exerseaza asta si …sa vezi partea a doua!

Eveniment: Decizii, decizii…

Atunci cand iti evaluezi orice decizie, cum stii ca e cea potrivita?

Chiar, cum ar fi viata daca …ai sti, pur si simplu ai sti de fiecare data care sunt deciziile bune? Si mai mult, cum ar fi daca …ai sti cu siguranta ca vei lua numai decizii bune? Sau cum ai trai daca ai avea complet, dar complet incredere in capacitatea de a identifica cele mai bune optiuni pentru tine, in fiecare clipa? Ei bine,

modul prin care poti sa ajungi sa functionezi exact asa este, de fapt, destul de simplu!

Adevarul e ca as putea sa iti descriu acest mod de a fi si de a hotari in doar cateva paragrafe. Bineinteles, cuvintele mele ar deveni, cu timpul, un fel de mica observatie, la baza paginii pe care scrie mare „DECIZII”, in constiinta ta. Sau chiar vor disparea, dupa ceva vreme, complet. Puterea coachingului este aceasta: iti da si „textul”, dar nu pentru citit, ci pentru experimentat. Direct. Cu mine, cu ajutorul, indrumarea si experienta mea de mai bine de 10 ani de coaching in Romania.

Iar daca esti printre cei care sunt deja cu mintea limpede, cei care pornesc deschisi si doritori sa experimenteze ceva nou si de foarte mare impact, cu siguranta iti ramane intrebare: „OK, ce este de facut acum?”. Pai…e din nou simplu: aceleasi doua afirmatii de sus iti pot deveni calauze, ghizi catre decizii si alegeri din ce in ce mai bune. Asta e cheia.

Te invit sa vii la Dimineata de Coaching 2: Decizii, Alegeri si Riscuri, sambata, 28.04.2012.

Detaliile de participare sunt simple, la fel ca data trecuta.

Decizia ta!

Manager în vremuri de criză? Relaxează-te!

Nu, nu înţeleg prin asta o călătorie pe o insulă în Bali, pentru că nici măcar un singur CEO sau manager dintre cei cu care am lucrat în ultimii ani nu ar fi acceptat o astfel de sugestie. Ci despre ruptura bruscă de realitatea business-ului pentru câteva momente de reflecţie cu sine. E singura metodă eficientă de a ajunge la cele mai bune decizii de care e nevoie pentru a trece cu bine barca companiei peste valurile vremurilor.

Una dintre cele mai frecvente probleme pe care le-am identificat de-a lungul timpului împreună cu managerii ţine de ei înşişi, ca indivizi: s-au lăsat antrenaţi în vârtejul ameţitor al deciziilor care trebuie luate “acum”, al schimbărilor care trebuie implementate în timp record, al acţiunilor care trebuie întreprinse cu maxim de eficienţă. Este evident că presiunea internă şi constrângerile externe nu lasă loc de stat prea mult pe gânduri, dar să lucrezi pe repede înainte este ca şi cum te-ai afla într-o maşină care zboară pe autostradă cu 200 km pe oră – senzaţia este minunată, dar nu se mai vede nimic în jur, iar mediul se estompează. Partea proastă este că, de cele mai multe ori, cele mai bune soluţii se ascund exact în detaliile din jur.

Se mai întâmplă ceva. A zbura cu maşina pe autostradă presupune concentrare la drum şi pe comenzile maşinii, mai puţin pe noi înşine, cei de la volan. Iar comportamentul şoferului – fie el în maşină sau la cârma unei companii – denotă exact performanţele  companiei înseşi. Aşadar, focusul pe drum şi pierederea din vedere a mediului poate duce, de pildă, la destabilizarea echipei din spatele CEO-ului sau managerului respectiv. Echipă care, odată ieşită din raza de acţiune a liderului ei, va acţiona desconcertat şi va trage de maşină în toate direcţiile… Eficienţă zero.

Aşadar, înapoi la maşină şi la viteza legală. Sau chiar oprire pe dreapta. Chiar şi numai 15 minute pot fi esenţiale pentru regăsirea echilibrului corect între şofer, maşină, drum şi mediu. Parafrazând vorba românului cu peştele care se strică de la cap, reparaţiile tot de la cap trebuie să înceapă. Pentru că CEO-ul, capul peştelui nostru, este cel după al cărui comportament se mulează comportamentul întregii companii, iar o schimbare în atitudinea acestuia generează rezultate imediate şi performanţe mult mai bune. Bun, dar cum poate realiza CEO-ul care este direcţia în care trebuie să se schimbe?

În primul rând, trebuie să-şi provoace propriile modele de gândire, să-şi identifice prejudecăţile şi locurile comune şi comode. Aceştia sunt primii duşmani ai evoluţiei. Ce funcţiona în perioadele post-criză nu mai funcţionează în plină furtună. Adapt or die, zice piaţa liberă. Dar procesul de adaptare trebuie să înceapă cu propria persoană şi să fie inteligent condus. Şi aici intervine o nouă variabilă: este acest proces de adaptare unul însingurat? Există oricum o tendinţă puternică a comunităţii de a lăsa CEO-ul singur în faţa provocării, este absolut necesar ca el să o confrunte singur? Nu neapărat. Ba chiar e recomandat să ceară ajutorul unui om cu mintea limpede, complet în afara activităţii lui de zi cu zi şi chiar complet în afara cercului său social, care să-i fie partener de dialog de încredere, oglindă şi element de ricoşeu la nevoie.

În al doilea rând, trebuie să-şi vadă echipa. De nenumărate ori am remarcat că oamenii se raportează la echipele lor strict perceptual – le simt că sunt acolo, dar nu le văd cu adevărat, nu le cunosc şi cu atât mai puţin nu le înţeleg. Ori, echipa este o sumă de indivizi pentru care adaptarea, mai ales în situaţii de criză, este un proces perfect similar cu cel prin care trece CEO-ul, doar că la un nivel de responsabilitate mai mic. Dar nu mai puţin important. Ca urmare, CEO-ul are de ales între a-şi redefini şi consolida relaţia cu oamenii din echipa lui şi a rămâne să întindă singur pânzele… sau să conducă maşina. Nici una dintre variante nu este constructivă sau validă, iar despre eficienţă nici nu poate fi vorba.

Aş adăuga şi un al treilea rând, care este însă unul special. Surprinzător (sau nu?!), în cele mai multe dintre cazuri schimbarea generatoare de rezultate care să ghideze compania către mări mai liniştite este foarte mică. Bine ascunsă (sau cel puţin aşa pare) şi foarte mică. Dar dacă nu te opreşti pe dreapta măcar 15 minute, fie şi numai să te întrebi dacă de 200 km pe oră are nevoie cu adevărat maşina… compania ta, dacă nu cumva numai tu eşti cel care simţi senzaţia minunată a vitezei, dacă nu cumva compania are nevoie de o altă abordare pentru a se aşeza frumos pe drum, schimbarea va rămâne în continuare bine ascunsă. Şi absolut inutilă.

===

articol publicat in revista MONEY EXPRESS

 

Programul Conferintei ICF Romania 2012

One full day – Key Notes and Workshops

@Hotel Phoenicia, Bucharest


08:30 – 09:00
Registration

09:00 – 10:00 Local Chapter presentation and achievements; ICF Global update

10:00 – 11:30 Speaker No. 1: Andrea Lee, Founder and CEO of the WealthyThoughtLeader.com

The Future of Coaching: How Coaching is Adding Value and Generating Income in 2012 and Beyond

The lecture will focus on current technology, trends, and real case studies of successful coaching that is earning 6 figures and beyond, using multiple modalities. Appropriate for the solo coach practitioner as well as larger organizations outside of the coaching field, the presentation will open up a broad picture of possibilities, show the realities of what it takes to achieve this kind of success, and leave the audience with a tool to decide whether the new ways to make money with coaching are for them.

Andrea Lee has the legacy of Thomas Leonard, who founded CoachVille School of Coaching, International Coach Federation and International Association for Certified Coaches. Lee is an entrepreneurial futurist, coaching companies around the world to succeed in business through a new and personal leadership approach.

11:30 – 11:45 Coffee Break

11:45 – 13:15 Speaker No. 2: Alan Seale, PCC, CTPC, MSC

“Transformational Leadership Coaching Part I – Empowering Approaches for Uncertain Times”

Lecture will focus on skills and approaches that are critical for coaches and leaders during uncertain times – who we must be as coaches and important leadership qualities that are needed in today’s rapidly changing world.

Alan Seale is a Leadership and Transformation Coach, Founder and Director of the Center for Transformational Presence, and author of the books Create A World That Works, The Manifestation Wheel, The Power of Your Presence, Intuitive Living, and Soul Mission * Life Vision.

13:15 – 14:30 Lunch

14:30 – 16:30 Workshop Alan Seale

“The Future of Coaching: 8 Steps to Maximize the Internet and Create Coaching Income”

To take advantage of the new ways coaching can add value and income to businesses large and small, we must look to the Internet as a tool. Through the concepts of generosity and education, as well as new technologies such as live streaming video, we can open up new markets in places around the world. Essential to the conversation is the concept of thought leadership, or standing out in a crowded market. Once your bold positioning has been established, the next step is to create an automated, attractive, evergreen sample offering. We will have hands-on exercises for each of these pieces to allow attendees to leave the workshop with concrete takeaways they can implement.

14:30 – 16:30 Workshop Andrea Lee

“Transformational Leadership Coaching Part II: Tools and Skills for Uncertain Times” in detail

No one has ever been where we are now in the world. In today’s world, there is no guidebook or model to show us the way. We have to be able to engage the intuitive mind for guidance and direction as we create new pathways toward our future and a world that works. Therefore, the afternoon workshop will follow on from the morning lecture with specific coaching tools for engaging the intuitive mind in leadership coaching. Specifically, we will focus on three intelligences within us and on learning to listen to potential and let it show us the way forward.

16:30 – 16:45 Coffee Break

16:45 – 17:30 Closing

You have one week left to benefit the early bird price. Join now!

Click on the box below now to take your seat to the conference:

Buy now

Cheia rezultatelor mai bune

Daca vrei rezultate de business mult mai bune, cel mai scurt drum catre a le atinge este sa provoci si sa influentezi schimbari de comportamente in oamenii tai, in echipa/echipele tale. Simplu. Si la fel de valabil pentru orice companie.

De obicei, cand se cauta rezultate diferite fata de starea actuala de lucruri, incep sa apara expresii ca „dezvoltare organizationala„, „imbunatatirea coeziunii echipei” sau deja clasicul „schimbare de cultura„. Daca iti pui vreodata problema sa materializezi intentia din spatele acestor cuvinte mari, ajungi la concluzia ca rezultatele semnificativ mai bune se obtin numai prin schimbarea comportamentelot individuale, in echipa sau in intreaga organizatie.

Mai mult decat atat, comportamentele unui individ – fie el manager sau nu – sau ale unei echipe sunt un predictor foarte clar al performantelor si rezultatelor de business. In practica mea de coaching in Romania am avut de nenumarate ori ocazia sa observ cum o schimbare relativ mica a comportamentelor celor aflati la conducere a dus la schimbari majore in rezultate. Atunci cand se cauta rezultate mai bune, devine evidenta nevoia de a adopta si a exersa comportamentele care duc la rezultate noi si performante superioare. Mai ales pentru manageri, ei fiind modelele de comportament ale tuturor celorlalti.

Coaching-ul executiv, individual sau colectiv, este poate cea mai buna cale de a incepe procesul de schimbare a comportamentelor. De ce? Pentru ca este, de obicei, concentrat pe schimbarea comportamentelor liderilor. Iar liderii pot da un exemplu foarte puternic exersand comportamentele dezirabile, exemplu care depaseste cu mult sfera companiei pe care o conduc.

***

Deci, cine este pregatit pentru o schimbare de comportamente in perioada aceasta?

Mediocritatea tolerata

In situatia de acum (2012, februarie!) foarte multe organizatii incep sa isi dea seama ca au nevoie de o schimbare semnificativa. Nu „mare” sau „mica„. Semnificativa. De ce? Schimband modul in care functioneaza – in special la nivel de management! – isi vor imbunatati rezultatele, …cu toate ca resursele nu mai sunt ce erau odata! Bineinteles, reusita acestor schimbari sta fix in capacitatea liderilor si managerilor sa-i implice pe ceilalti, sa ii inspire sau sa ii influenteze.

Pana aici, nici o problema. Sensul acestor schimbari este evident, multi GM si CEO inteleg si actioneaza – mai voit, mai nevoit – ca atare. Cu toate acestea, vad ca tocmai in acele companii in care e crucial sa se alinieze imperativului unei schimbari in mai bine, performanta mediocra in management este tolerata cu larghete. „E bun, are cateva goluri mari, dar e bun!”. Cauza? Probabil ca a provoca mediocritatea este foarte greu. Mai usor este sa vedem exceptiile, negative sau pozitive.

Observatiile mele de-a lungul anilor de coaching in Romania m-au adus la o concluzie perfect opusa: ceea ce este foarte greu, pana la urma, este tocmai aceasta tolerare a mediocritatii in management si leadership. Este aproape dezastruos pentru individ, devine toxic pentru oamenii lui si, dupa ceva timp, apasa puternic pe rezultatele organizatiei. Promisiunea rezultatelor prin coaching devine astfel, pentru mine, destul de usor de implinit: in medie, provocarea mediocritatii in abilitatile de management si leadership da rezutate uimitoare!

Daca iti propui sa iti dezvolti liderii, fiecare zona a dezvoltarii lor are nevoie de tratamente separate, de la individ la individ, de la echipa la echipa. Unii au nevoie de a fi mai prezenti intre oamenii lor, altii au nevoie de incredere. Majoritatea au nevoie – desi sunt convinsi ca nu! – de o imbunatatire drastica a modului in care construiesc relatii, profesionale si personale. Bref: imbunatatirea lor are nevoie de dedicare si de solutii foarte bine adaptate.

Deci fiecare pasare pe limba ei …creste. Mai ales daca e pasare senioara, cu multa experienta. Cu toate acestea, catalizatorul imbunatatirii si iesirii dintr-o mediocritate evidenta este, de cele mai multe ori, acelasi: nevoia sefilor-pasarari de a le spune, liber si deschis, ca au nevoie de zboruri mai inalte. Adica de a-si imbunatati dramatic abilitatile de management si leadership. Sa faca un pas inainte. La experienta de zbor si la cate furtuni au vazut, un singur pas devine ceva urias, pentru restul pasaretului junior!

***

Te rog sa iti iei o jumatate de ora si sa te gandesti la cativa oameni cu care ar cam fi cazul sa ai o astfel de conversatie libera si deschisa. Sigur vei gasi 2-3. Iar beneficiile unui dialog despre acel pas inainte se vor vedea si in relatia voastra si in relatia lor cu ceilalti. Si in organizatie.

99% transpiratie si…

Cand vorbesc de inspiratie si de influenta, o fac in cel mai pozitiv sens cu putinta. In business, inspiratia venita de la conducatorii echipelor de management va lua intotdeauna in considerare nevoile si obiectivele tuturor celor implicati in efortul de a realiza performanta, influentandu-i intr-o maniera profund etica. Niciodata, in cei 10 ani de practica a coachingului in Romania, nu am antrenat sau acceptat o influenta de tipul „Eu sunt smecher si castig, tu esti fraier si pierzi„. De ce? Pentru ca nu este deloc sustenabila. Roata se intoarce. Intotdeauna.

***

Bun. Atunci care sunt elementele de baza, care sunt punctele cele mai evidente de care se folosesc toti oamenii care au o influenta semnificativa asupra semenilor? Mie mi se pare ca sunt doua si numai doua. Ambele se dezvolta imens prin coaching. Asadar:

  • gandirea/atitudinea ta,
  • relatiile pe care le ai cu altii.

Poate suna prea evident, dar din experienta mea de coach reiese fara doar si poate ca atunci cand abilitatea de a-i inspira pe ceilalti nu functioneaza, cauza blocajului vine cel mai probabil dintr-una dintre cele doua zone. Sau invers, un mic progres in cele doua zone genereaza o capacitate mult, mult mai mare de a-i inspira pe ceilalti.

Gandirea si atitudinea: adu-ti aminte de cineva care a avut o influenta masiva si pozitiva asupra ta. Adu-ti aminte cu claritate momentele in care te-au inspirat sa performezi, sa te dezvolti sau sa te transformi in ceea ce esti acum. Sigur acel om tinea la tine, se gandea cu drag la tine si iti dorea binele in cel mai direct mod.

Relatiile: inspiratia are mult mai multe sanse sa apara dupa un timp si un spatiu investit in a te conecta la nevoile si identitatea celorlalti. Cu cat ai mai mult „raport” cu ei, cu atat mai usor vei castiga „tractiune” si ii vei inspira mai usor.

In final, o invitatie: ia-ti un pic de timp si gandeste-te la cei pe care i-ai inspirat si la ceilalti, cei pe care vrei sa ii inspiri mai mult. In cazul celor din a doua categorie, verifica-ti atitudinea si modul in care te gandesti la ei, da-ti timp sa ii cunosti intr-adevar …si nu fii surprins atunci cand vei incepe sa vezi ca sunt inspirati de exemplul tau!