Fluturele din palma lui Ghandi

„Subiectul acestui text este transformarea, privita ca o schimbare complexa, care
afecteaza in mod decisive orice structura care evolueaza. Dincolo de generalitatea
unor principii care exista din zorii civilizatiei occidentale (vezi “totul se transforma”), in acest text am explorat schimbarile complexe care survin in sistemele umane,
incepand cu cel mai complicat dintre ele: omul insusi.
Intentia textului nu este una de a crea o idee originala sau o abordare noua. Mai mult
decat atat, textul de fata isi recunoaste sursele si modelele de gandire din generatia
moderna de ganditori, incepand de la Einstein, trecand prin Carl Gustav Jung,
Wolfgang Pauli, Jiddhu Krishnamurti si David Bohm, ajungand la Fritjof Capra,
Rupert Sheldrake si chiar la contemporanul Malcolm Gladwell – cu al sau “tipping
point”. Asadar puteti considera textul ca pe o sinteza personala si profund subiectiva
a unor idei pe tema transformarii umane, in toata plenitudinea si complexitatea ei.
Cea mai buna descriere sintetica a textului ar fi aceea de mini-colectie de jaloane ale
transformarii umane.
In fiecare capitol veti gasi exemple din practica mea de coaching, cu rolul de a ilustra
cat se poate de clar legaturile existente intre diversele teoretizari si intuitii exprimate
aici si lumea prezenta, asa cum se reflecta ea in practica de coaching. Dupa mai
bine de 10 ani de coaching, pot marturisi ca meseria pe care mi-am ales-o este una
dedicate incurajarii si sustinerii proceselor de transformare, atat la nivel individual,
cat si la nivel colectiv. Asadar, cititorul va beneficia de situatii si intamplari care il vor
edifice in privinta acestei profesii foarte tinere aici, in Romania lui 2011, ca si in
intreaga lume.”

***

click aici pentru a downloada PDF Fluturele din palma lui Ghandi Ebook

***

 

Standardele excelentei mele

Putini dintre voi stiu ca in 2003, cand am ales numele companiei de coaching pe care am infiintat-o – RoCoach -, am ales si un logo. Imaginea s-a schimbat, in timp. Insa cuvintele au ramas aceleasi: „Manage your excellence„. Atunci ca si acum aceste cuvinte imi evoca un indemn care ar fi frumos sa ne preocupe pe toti: fiecare dintre noi avem macar un lucru, o calitate, un atribut care atinge excelenta. Odata gestionat, acest lucru poate deveni un fel de far care ne lumineaza intreaga viata. Ergo.

Putine modele au mai ramas in picioare, din anii 2000 pana acum, pentru mine. Unul dintre ele este faimosul antrenor de baschet din America, John Wooden. In continuare il consider ca pe unul dintre cei mai mari coach-i care a existat vreodata, chiar daca activitatea lui s-a concentrat exclusiv in domeniul sportului cu mingea-n cos.

©sportscasualties.com

Legatura dintre „manage your excellence” si marele John Wooden este o lista pe care acest om a creat-o. O lista de principii ale excelentei (in orice!). Iar ca lucrurile sa fie si mai frumoase, John Wooden le-a descris ca pe niste „promisiuni facute de tine, tie insuti„. Iata-le, intr-o traducere proprie:

***

  • Promite-ti ca vei alege sanatatea, fericirea si prosperitatea de cate ori este posibil sa le alegi.
  • Promite-ti ca ii vei convinge pe toti prietenii tai ca exista ceva special in fiecare dintre ei, iar tu apreciezi acel ceva.
  • Promite-ti ca te vei gandi la ce-i mai bun, ca vei da tot ce poti si ca vei cere maximul de la tine si de la ceilalti.
  • Promite-ti ca vei fi la fel de entuziasmat de succesul altora, cat esti de propriul succes.
  • Promite-ti ca vei fi atat de puternic, incat nimic nu iti va putea deranja pacea interioara.
  • Promite-ti ca vei uita greselile trecutului si vei insista pe drumul catre realizari mai mari in viitor.
  • Promite-ti ca vei avea intotdeauna o atitudine vesela si vei oferi un zambet fiecarui om pe care il intalnesti.
  • Promite-ti ca iti vei dedica atat de mult timp pentru imbunatatirea ta, incat nu vei mai avea timp sa ii critici pe ceilalti.
  • Promite-ti ca vei fi prea mare ca sa te ingrijorezi, prea nobil sa te infurii, prea puternic sa te sperii si prea fericit ca sa permiti problemelor sa te apese.

***

Sper din tot sufletul ca vei lua in considerare macar cateva dintre aceste promisiuni, atunci cand te vei uita bine la imaginea ta din oglinda. Daca faci asta cu toate cele 9 promisiuni, iti garantez ca vei fi intr-adevar in linie atat cu ceea ce intelegem prin conceptul „fericire personala”, cat si cu …textul logo-ului primei companii de coaching din Romania!

Succes!

Criza de 6 ore

E criza iar. Cel putin asta anunta toate canalele de comunicare internationale, mai mult sau mai putin oficializate. „Criza” inseamna schimbare si oportunitate, sa nu uiti asta. Si pentru noi, oamenii, a ne descurca cu schimbarile este poate cea mai importanta activitate. De ce sa te sperii de ea? Doar o faci, mai toata viata.

Uneori chiar ideea de schimbare poate fi o piedica in calea schimbarii. Aproape de fiecare data cand vorbim de schimbare, parca ne vine sa lasam lucrurile exact cum sunt, de teama pierderii a ceea ce avem deja. Imi amintesc un moment amuzant de acum 7-8 ani, in care discutam cu un presedinte de companie. Subiectul era un program de „schimbare organizationala” pentru compania pe care o conducea. Mai pe romaneste, lucrurile avansasera atat de mult in directii nu tocmai bune, inca era nevoie de o schimbare radicala. Cu toate acestea, simpaticul presedinte m-a rugat sa denumim altfel programul, „…ca sa nu ii speriem pe oameni!„. Amintirea aceasta imi revine ori de cate ori ma gandesc la prima piedica in calea schimbarii: chiar ideea de schimbare!

Ceea ce mi se pare foarte interesant este ca schimbarea nu este, in sine, un lucru tangibil. Nu stim decat rezultatele dorite ale unei schimbari, nu si cum functioneaza schimbarea in sine. Deseori, schimbarea vine intr-o forma atat de necunoscuta incat credem ca …pur si simplu nu este vorba despre noi. E despre ceilalti! Am intalnit o gramada de oameni – facand coaching in Romania sau pur si simplu in intalniri sociale – care sunt realmente convinsi ca schimbarea este apanajul guvernantilor, a politicienilor si a „clasei de conducere„. Sefii trebuie sa se schimbe, ca sa facem si noi ceva! Daca te uiti in lume, orice schimbare sociala sau politica, institutionala sau organizationala debuteaza exact invers: oamenii simpli isi dau seama ca ceva nu mai merge bine si semnalizeaza asta. Sau chiar iau masuri locale, daca sunt suficient de maturi si controleaza bine lucrurile.

Iti place sau nu, schimbarea este inevitabila. La fel de inevitabila ca si respiratia.

Insa lucrurile nu stau chiar atat de …rau. Putem controla un lucru extrem de important, in fiecare schimbare prin care trecem: primul pas inspre o stare noua a lucrurilor, actul prin care lasam de-o parte frica de insucces. Iti propun sa incerci acest prim pas, intr-un exercitiu foarte simplu: ia-ti o zi completa libera din cadrul vietii tale aglomerate si propune-ti sa faci orice iti trece prin cap. Bineinteles, in limitele posibilitatilor tale. Insa propune-ti si o limita de timp, sa zicem 6 ore. Ai 6 ore intregi sa faci fix ce vrei tu. Aceasta este sarcina ta.

Inevitabil, va trebui sa faci cateva alegeri: fac asta sau altceva. Avand numai 6 ore, chiar e nevoie sa faci ceva ca sa iti duci la indeplinire sarcina!

***

Ei, cum a fost? Regreti alegerile pe care le-ai facut? Iti doreai sa fi facut altceva?

Presupunerea mea este ca regretul nu se naste neaparat din actiune, ci mai degraba din lipsa ei. Ar fi interesant sa imi spui daca ti-a fost atat de greu sa infrunti demonul „deciziei gresite”, incat sa nu fi facut nimic toate cele 6 ore. Nimic in afara lucrurilor pe care le faci oricum in fiecare zi.

Cum te-ai simtit? Ti-a fost teama? Te-ai entuziasmat? Te simti implinit?

Te intreb pentru ca toate aceste emotii sunt parte din viata, sunt rezultante potentiale ale ideii de schimbare. Iesirile in afara cotidianului ultra-confortabil in care te-ai instalat …iti hranesc sufletul!

Ok, respira. Hai inapoi, in realitate. Asta e viata ta. Este esential sa te misti inainte, inspre viitor, chiar daca de multe ori ti se pare ca drumurile pe care mergi sunt aproape fara sfarsit. Alege. Iesi din timpul tau predictibil si inainteaza in viitorul complet necunoscut al vietii tale. Hai!

***

De fapt, iesirea pe care ti-o propun este ca orice alta iesire: o calatorie. Asta inseamna ca iti pastrezi vointa si putinta de a schimba traseul oricand. Si mai inseamna ceva: indiferent de conditii, vei invata si iti vei imbogati sufletul.

 

Cum produci rezultate extraordinare

Intrebarea asta este, a fost si va fi baza tonelor de carti, studii si articole, a miilor de cursuri de business si MBA-uri din mai toata lumea. Rapsunsurile la aceasta intrebare sunt foarte incitante, dar de cele mai multe ori greu de aplicat. Cu toate acestea, lista companiilor care se inchid, a antreprenorilor deziluzionati, a liderilor frustrati si a managerilor cinici se lungeste an de an si in Romania.

Intr-un fel, e firesc. Nu putem fi toti castigatori. Insa lucrurile au si o alta fata: noi, oamenii, stim foarte multe despre ce ne trebuie ca sa avem rezultate extraordinare. Mai mult decat atat, am observat in practica mea de coaching in Romania ca, desi stim multe despre cum sa facem ca sa reusim dincolo de orice limite, toate principiile si regulile succesului sunt trecute aproape imediat intr-o zona a bunului simt, a anostului. „Daaaa, stiu, e de bun simt!‘ este raspunsul pe care il aud in mai toate cazurile in care discut cu oameni de business despre aceste principii si reguli. Culmea e ca tonele de carti, studii de caz si de „best practices” spun aceleasi lucruri simple, de bun simt.

© olympic-spirit.blogspot.com

Citind, vorbind cu lideri de business, facand coaching cu manageri si echipele lor, am ajuns si eu la cateva reguli simple si de bun simt, aplicabile imediat. Iti impartasesc 3 dintre ele, pe care le putem aprofunda impreuna cand vrei:

1. Nu exista retete.

Cartile de business si MBA-urile sunt in marea lor majoritate colectii de retete. Problema este ca nu exista o reteta universala a succesului, a rezultatelor iesite din comun. Pentru ca ingredientele difera intotdeauna. Ce functioneaza intr-o companie, intr-o echipa, nu functioneaza in alta. Ce merge azi nu va mai merge maine. Precum ulciorul, la apa.

In privinta dezvoltarii competentelor de management, majoritatea romanilor sunt realmente cuceriti de retete. Foarte multi oameni asteapta sa li se spuna exact cum sa faca. Iar aceasta asteptare nu are nici un fel de legatura cu subiectul acestui text. Din simplul motiv ca retetele sunt, in business, intotdeauna retrospective. Retetele rezultatelor extraordinare iti vor propune intotdeauna o solutie bazata pe experiente care deja apartin trecutului. De ce? Pentru ca in prezent nu exista nici o solutie. Exista doar creativitate si determinare.

Din pacate, acest simplu fapt nu opreste marile edituri si scoli de business sa faca profituri uriase pe baza dorintei complet nerealiste de retete a milioanelor de manageri din lume. Majoritatea cumparatorilor acestor retete isi imagineaza ca daca buchisesc la secretele lui Welch isi pot transforma firma de apartament dintr-un colt de tara in General Electric.

2. Trebuie sa te diferentiezi.

Nici o organizatie, nici o echipa si nici un manager din lume nu a reusit sa atinga rezultate extraordinare in acelasi fel ca si competitia. Intr-un fel sau altul, fara exceptie, toti au facut lucrurile altfel.

In privinta managementului, diferenta nu trebuie sa fie una cataclismica. Nu e nevoie neaparat de idei profund noi si complet originale, ci mai degraba de a face lucrurile mici mai bine decat competitorii tai. In loc sa incerci sa schimbi compania, clientii, piata, e mult mai ecologic sa imbunatatesti in continuu ceea ce faci. Daca vrei neaparat un exemplu, ti-l dau: grupul Toyota a avut in ultimii 50 de ani rezultate extraordinare. Cum? Adoptand exact aceasta strategie, a imbunatatirii continue a lucrurilor mici.

3. Rezultatele cer lideri.

Legatura dintre leadership si rezultate a fost analizata practic din toate unghiurile posibile. Ce pot spune cu siguranta din practica mea de coaching este ca rezultatele extraordinare – ba chiar si cele acceptabile – nu apar fara un leadership de calitate. Mai mult decat atat, exista o relatie directa intre cat de etic este un manager si cat de mult echipa sau organizatia lui poate livra rezultate dincolo de limite.

Leadeship-ul exemplar are potentialul de a trezi in oameni dorinta de a atinge rezultate extraordinare. Insa leadership-ul nu este numai despre performanta in management sau business, ci mai ales despre sens. Acest punct este crucial, daca vrei sa atingi rezultate extraordinare ca si manager: la orice nivel, liderii fac diferenta pentru ca gasesc sau creaza sens pentru performanta. Rezultatele extraordinare capata prin lideri un inteles clar si incredibil de motivant.

Intr-o lume realmente obsedata de rezultate, de atingerea unor obiective din ce in ce mai inalte, este necesar stim ca rolul fundamental al unui lider este acela de a crea si a transmite sens. Nimeni, in nici o ecopa istorica, nu a acceptat sa fie condus de cineva care isi dorea un rezultat si doar atat. Cei mai mari lideri ai acestei lumi au creat sensuri noi, au condus populatii intregi catre noi orizonturi. Daca iti scapa aceasta dimensiune – ca si manager – ai pierdut poate cea mai importanta calitate umana care ii atrage pe oameni catre tine: moralitatea.

La orice nivel ai fi ca manager, aceste 3 calitati puse in actiune iti pot genera un orizont de rezultate extraordinare. Mai sunt si altele, insotite de mici „tips & tricks” pe care ti le voi impartasi cu alte ocazii.

Succes!

 

HowTo: Performanta in business

Intrebarea la care vreau sa raspund in acest mic articol este foarte practica: cum sa faci performanta in ceea ce faci (ca si afacere, ocupatie, profesie, etc)? Cum stii ca esti intr-o zona in care performezi, in care iti depasesti propriile limite si te concentrezi exclusiv la ceea ce vrei sa obtii?

Clasic, exista un raspuns din punctul de vedere al stiintelor managementului: ii spune managementul performantei. Cum se face asta? Destul de simplu:

  1. Stabilesti cateva obiective de business clare si masurabile (ex: volum de vanzari lunar) pe care le corelezi cu comportamente usor detectabile (ex: 50 telefoane de vanzare pe luna). Si le masori.
  2. Dupa un timp, compari comportamentele curente cu cele stabilite initial si identifici diferentele principale (ex: in ultima luna s-au dat 30 de telefoane, in loc de 50). Iar pentru fiecare dintre diferente faci un plan sa le elimini. Pe care il si implementezi, imediat.
  3. Bineinteles, verifici daca planul este urmarit si, din timp in timp, faci legatura cu obiectivele pe care ti le-ai stabilit la inceput, sa vezi cum planurile iti afecteaza drumul catre atingerea lor.

***

Dincolo de concepte aride si cuvinte pompoase, este necesar sa iti spun un mic secret: performanta nu se managerizeaza! Performanta – atat individuala, cat si de grup – apare ca un fenomen natural, care prin definitie depaseste …gestionabilul. Ca si in sport, in business poti doar sa construiesti si sa controlezi conditiile in care performanta apare in mod obisnuit. Atat. Iar aceasta ocupatie se numeste managementul performantei.

©hemmy.net

Mai mult decat atat, confuzia creste in momentul in care realizezi ca managementul performantei se ocupa atat de maximizarea rezultatelor, cat si de cei care nu performeaza deloc. „Politically corporate correctness” se aplica (si) aici la maxim, intinzand limitele cuvintelor pana dincolo de logica lor fireasca. De exemplu, in conditiile in care iti propui sa maximizezi performanta unui individ care deja da rezultate bune, il ajuti, ii oferi resurse speciale si stai de vorba cu el relaxat, intr-un cadru informal. Si faci coaching cu el, de fiecare data. Treaba se schimba drastic atunci cand vrei sa il aduci pe altul la niste rezultate acceptabile: intri intr-un proces formal, cu masurari scrise, esti confrontativ si s-ar putea sa il dai afara. Ii poti oferi si lui coaching, cu o singura conditie: sa fie suficient de limpede pentru toata lumea ca lipsa lui de rezultate se explica exclusiv din cauze individuale. Am intalnit o multime de cazuri in care sarmanii „underperformeri” nu aveau, practic, nici un fel de modalitate de a evolua. Erau complet blocati de sistemul companiei din care faceau parte.

***

Intr-adevar, managementul performantei se refera la ambele categorii. Si nu se refera la performanta, ci la monitorizarea conditiilor in care se poate face performanta. Suna foarte relativ si asa si este. Masurarea „performantei” se face in functie de medie, nu in functie de actiuni si obiective care depasesc cu mult media, care schimba structuri si perceptii. Pentru a ajunge la acest tip de abordare transformationala, iti recomand coaching-ul. iar daca esti decis pe acest drum, te invit sa te pregatesti pentru o mare schimbare. In bine.

Mecanica cuantica a succesului tau

Daca ai sti ca iti este imposibil sa esuezi, ce-ai face incepand de acum? Cum ti-ai insusi victoria, succesul inevitabil?

Am apelat la o intrebare de coaching pentru ati sublinia ca cea mai mare piedica in calea succesului (implinirii, realizarii, confirmarii, spune-i cum vrei!) tau este de cele mai multe ori frica. Direct sau indirect. Cu toate acestea, sunt sigur ca ai experimentat deja acest sentiment: frica de a nu fi pregatit, frica de ceilalti, de esec etc. Frica este o unealta extraordinara, care iti arata de fiecare data unde si chiar cum poti sa te mai dezvolti, sa mai inveti ceva despre tine.

Nu ai cum sa esuezi, nu ai cum sa gresesti.

Succesul (din nou, spune-i cum vrei!) este rezultatul direct al intentiei bine centrate, insotita de disciplina pe care ti-o asumi in a-ti crea conditiile favorabile pentru a reusi. Iar aici te provoc sa intelegi un lucru fundamental pentru dezvoltarea ta: cauza succesului nu exista. Nu exista cauze. Traim intr-un univers, intr-o lume in care relatia cauza-efect a inceput de ceva vreme sa nu mai ofere o explicatie coerenta a realitatii si a fenomenelor din ea. Cauza si efectul sunt rezultatele unui model de gandire care, prin coaching, se dezvolta pana intelegi ca gandirea in dualitati si polaritati este exprimarea cea mai des intalnita a fricii de mai devreme. Ne este mai usor sa vedem „alb sau negru” si sa actionam „la bal sau la spital” pentru ca ne este frica. Tot de frica ne linistim cu gandul ca succesul este ceva misterios si depinde de cele mai multe ori de noroc.

Nimic mai departe de adevar!

Iti propun un exercitiu: Clarifica-ti la maxim intentiile si motivele, stabileste-ti concret misiunea si transmite asta celorlalti, tot timpul. Daca ei iti raspund – si nu vad de ce nu ar face-o! – vei afla conditiile necesare pentru a-ti optimiza la maxim drumul catre ce iti doresti intr-adevar. Mai mult decat atat, atunci cand intentiile clare sunt trecute prin filtrul conditiilor favorabile, vei fi martorul unui fenomen echivalent cu o explozie atomica: in tine, in relatiile tale si in mediul tau va rasari un potential urias si foarte actual. Nu despre viitor, ci despre acum! Iar in loc sa stai si sa analizezi care sunt cauzele si cum le poti controla,vei fi martorul unei energii complet noi, care apare aproape de nicaieri si este aici pentru tine, la dispozitia ta.

In timp ce gandirea cauza-efect se bazeaza pe noroc (nu vad cum poti pune in ecuatie toate variabilele care te influenteaza, altfel decat prin a le gasi un nume, gen „noroc”…), aparitia unei explozii de energie personala este rezultatul si expresia celui mai profund si mai complet potential uman. Implicit, nu e nevoie de nici o cauza exterioara, nu poti da vina pe nimic care te poate impiedica sa iti creezi viata. Fizica moderna spune ca peste 90% din energia universului este potentiala. Iar „potentiala” nu inseamna „misterioasa” si „imposibil de atins”, ci deja creata si asteptand o conditie favorabila de a se manifesta. Tot ce este potential exista deja in realitate, intr-o forma mai mult sau mai putin definita.

Clienti noi, sisteme si produse noi, metode noi de management si marketing, parteneriate si aliante strategice, etc sunt toate aici, acum. Singurul lucru pe care este nevoie sa il faci – eventual pe toata durata existentei tale! – este să combini o intentie clara si ne-echivoca cu o atentie la ingredientele si conditiile care lipsesc. Si pe care le poti crea. La limita, cel mai mare succes de care esti capabil exista deja, intr-un mod inca nemanifestat. Si se va actualiza, va aparea in realitate numai atunci cand te vei obisnui sa creezi conditiile favorabile, aliniate intentiei tale. De aceea, succesul tau (pentru ultima oara, spune-i cum vrei!) este …INEVITABIL!

Ei, cum e sa simti dincolo de orice indoiala ca iti este imposibil sa esuezi?

20 de informatii utile despre coaching

  • Coaching-ul este un domeniu relativ nou. Chiar daca Socrate a pus bazele principiilor coaching-ului acum 2000 de ani, coaching-ul a devenit foarte cunoscut in ultimii 20 de ani.
  • In acesti 20 de ani, coaching-ul a cunoscut o crestere extraordinara. In America exista cea mai mare piata de coaching din lume. In Europa, mai bine de 70% din organizatii sunt implicate intr-o forma sau alta de coaching. La Federatia Internationala de Coaching adera in fiecare luna cateva sute de membri, de mai bine de 5 ani.
  • Dincolo de a fi doar un domeniu de activitate, coaching-ul este o profesie. Daca cineva isi castiga macar 50% din veniturile lunare sau anuale din practicarea profesionista a coaching-ului, atunci acel cineva este indreptatit sa faca parte dintr-un corp profesional.
  • Pana acum, nu exista o singura definitie agreata de toata lumea a coaching-ului. Multe dintre definitii sunt mai elaborate decat e nevoie, unele – mai putine – sunt directe si cuprinzatoare.

  • Definitia mea favorita a coaching-ului ii apartine lui Tim Gallwey, unul dintre primii coach-i moderni. Iat-o: “Coaching is unlocking a person’s potential to maximise their own performance. It’s helping them to learn rather than teaching them”.
  • Coaching-ul de performanta este diferit de psihoterapie si consiliere. Coaching-ul este proactiv si concentrat pe constiinta si pe lucrurile care apar la suprafata ei. Psihologia practica este o abordare mai degraba concentrata pe subconstient, este analitica si pasiva. Multi „coach”-i veniti din cabinete de psihologie fac mai mult rau decat bine amestecandu-le.
  • 90% din coaching-ul practicat la ora actuala in lume este facut prin telefon sau prin mijloace on-line. Coaching-ul nu are nevoie de pregatiri speciale, de contracte stufoase, de rezervari la hoteluri si de sali de conferinte dichisite. El se intampla imediat si natural, la cererea clientului.
  • In articolul The Very Real Dangers of Executive Coaching (Harvard Business Review), Steve Berglas surprinde riscurile si – din pacate – practicile existente ale asa-zisilor coach-i care nu au trecut printr-un proces de formare in domeniu si care intra in probleme mai degraba calificabile pentru psihoterapie cu clientii lor, fara a le putea gestiona profesionist.
  • Adevaratul subiect al coaching-ului este cresterea performantei si rezultatelor, intr-o maniera non-directiva si complet adaptata nevoilor clientului. Daca simti  – ca si coach – ca o problema profesionala sau de performanta personala are radacini mai adanci, invita un profesionist care are abilitati in aceasta directie.
  • Coaching-ul este despre deblocarea potentialului de performanta si punerea lui in miscare in viitorul apropiat. Nu este despre evaluarea si analiza performantei curente. Coaching-ul are la baza convingerea ca oamenii vor si pot sa faca lucruri din ce in ce mai bune. Daca nu crezi acest lucru in profunzime, coaching-ul nu este pentru tine.
  • Marea majoritate a clientilor si coach-ilor din lume percep coaching-ul ca pe o relatie individuala, 1 la 1. Totusi, coaching-ul are un profund impact in companii atunci cand este facut in grup si in echipe.
  • Coaching-ul de performanta nu are legatura cu efortul managerilor de a-si impinge colegii si subordonatii catre rezultate mai bune. Coaching-ul este o metoda de a da la o parte barierele care ii impiedica pe indivizi sa isi realizeze propriul potential.
  • Coaching-ul este un mod de a gestiona oamenii si resursele, nu un instrument sau un set de tehnici folosibile in planificare, delegare sau rezolvarea unor probleme.  Coaching-ul reflecta un mod diferit de a privi oamenii – mult, mult mai optimist decat majoritatea dintre noi sunt obisnuiti sa o faca – si de a ne raporta la rezultatele lor.
  • Coaching-ul este non-directiv. Oricine vine cu metode stricte, pasi de urmat si modele sofisticate de aplicat, chiar daca se auto-numeste coach, nu face coaching.
  • Sunt multe metode si scoli de coaching in lume. Cele mai bune te ajuta – ca si coach – sa facilitezi invatarea si transformarea, in loc sa o conduci sau sa o directionezi. Tehnicile de intrebari si ascultarea activa in prezent sunt principalele mijloace de a face asta.
  • Oricine poate deveni coach. Ansamblul de calitati si abilitati necesare se pot dezvolta in timp si cu un efort sustinut. E mult mai greu sa renunti la a da ordine si instructiuni decat sa inveti sa faci coaching.
  • Coaching-ul de echipa are rezultate mult mai bune in companii, deoarece angajeaza inteligenta colectiva a grupurilor si „foamea” lor naturala de rezultate.
  • In prezent, cele mai multe companii investesc in coaching pentru a imbunatati performanta individuala. Insa din ce in ce mai multe incep sa inteleaga ca o abordare mai deschisa, mai sistemica poate „culege” talentele si punctele tari ale indivizilor pentru a imbunatati performanta intregii organizatii.
  • Nu exista limite de varsta pentru clientii de coaching. Exista limitele legale de acceptare a responsabilitatii unui contract, insa acestea sunt mai degraba orientative. Coaching-ul cu copiii ii implica natural pe parinti. Coacing-ul cu persoane inaintate in varsta implica de cele mai multe ori pe multi altii.
  • Coaching-ul poate avea rezultate cu totul iesite din comun, cu oameni sau organizatii care isi dedica energia pentru a obtine astfel de rezultate. Coaching-ul de performanta poate transforma complet modul in care functioneaza un om sau o intreaga organizatie.

 

Coaching de echipă: 4 situații

Nimeni nu evoluează singur. Nici personal, nici profesional. Asta cred că este clar. Dacă ţi-ai pus vreodată problema – în mod real şi direct, nu doar intelectual şi fără agendă – dezvoltării tale. Profesional, cel mai potrivit mediu de dezvoltare este evident echipa din care faci parte.

În activitatea mea de coaching în România, dezvoltarea individuală se leagă direct de dezvoltarea întregului mediu care te influiențează. Astfel, procesul se întâmplă concomitent cu evoluția echipei tale. Ar fi puţin ciudat ca un manager sau un antreprenor să îşi propună să evolueze doar el, nu crezi?

Cadrul de lucru în dezvoltarea echipei – mai ales în cazul echipei de conducere – are multe straturi: dezvoltarea individuală, interacţiunile dintre colegi, relaţia cu celelalte echipe, cu şeful, cu mediul, cu rezultatele etc. Cu toate acestea, am reconstruit un sumar de 4 situaţii, cu care m-am confruntat in activitatea profesională. Acest set de  exemple au rolul de a veni în ajutorul tău și al echipei din care faci parte.

fjyhpttwvem-abigail-keenan

1. Echipa demoralizată, fără energie şi aspiraţii

Acum câțiva ani, când am început să lucrez cu o anumită echipă a unui departament-cheie dintr-o multinaţională, moralul oamenilor era atât de scăzut încât nu vedeau rostul acestui efort. Ba mai mult, unii dintre ei nici nu ajungeau la întâlniri! Toate evaluările arătau o situaţie aproape disperată (disparata, de despărţire) iar managerul echipei pierduse deja câţiva coechipieri. Organizaţia îşi punea problema să îi dea pe mai toţi afară şi să angajeze alții în loc.

După primele întâlniri de coaching , fiecare dintre membrii şi-au reluat în posesie dificultăţile cu care se confruntau. De data aceasta, nici unul nu a mai lucrat singur ca să le depăşească. Încet-încet, pe parcursul unui întreg an, s-au format mini-echipe care au început să îşi găsească energia din colaborare. Apoi au descoperit că este necesar ca în echipă să fie invitaţi şi manageri care au în control rezultatele de care depinde întreaga lor organizaţie. Depășind astfel, diferențele de ierarhie. În ultima etapă, echipa şi-a stabilit o serie de competențe specifice de management, diferite complet de cele individuale. Până atunci, încrederea în forţele proprii crescuse exponenţial şi energia curgea liberă în interacţiuni fluente.

2. Echipa copleşită de task-uri, deadline-uri… (şi câte altele!)

Am fost contactat de o companie românească care îşi dorea asistarea prin coaching individual al managerilor din primele 2 nivele de responsabilitate. M-am confruntat atunci cu o problemă. Niciunl dintre cei cu care urma să încep programul nu a putut să îşi programeze o întâlnire: plecări, şedinţe-fulger, lipsa de personal, de resurse etc. Toate aceste lucruri creaseră o atmosferă de presiune teribilă. Teama de a se opri din activitatea de zi cu zi era covârşitoare. Bineînţeles, am schimbat cadrul de relaţionare: i-am invitat să vina toţi deodată!

După prima sesiune de dezvoltare echipele implicate au avut şansa să se concentreze pe ceea ce era foarte important pentru ei. Redirecţionarea pe valorile fundamentale a generat o recunoaştere aproape imediată a efortului şi rezultatelor pe care le aveau. Astfel, aceşti adevăraţi profesionişti au scăpat de teamă de a pierde… oportunităţi. În continuare, cu o sinceritate dura şi-au autoevaluat zonele de îmbunătăţire a comportamentelor zilnice la muncă. Iar odată ce au început să lucreze la acestea – găsind în fiecare problemă cu care se confruntau o ocazie de a exersa câte o competentă sau un comportament – moralul le-a crescut. De asemenea, timpul în care să gândească la maniera în care îşi gestioneaza activitatea profesională, s-a îmbunătăţit. După un an de zile, patronii companiei au creat un „board of advisors” format din managerii cu care am lucrat pentru a avea grijă de afacere la nivel strategic.

3. Echipa confortabilă, care nu voia mai mult

O altă echipă de management cu care am colaborat dintr-o binecunoscută multinaţională avea următoarea situaţie. CEO-ul tocmai se pregătea să plece. Înainte coaching-ul de echipă, el era cel care i-a dezvoltat şi le-a extins orizonturile. Practic, ştiau foarte bine să facă ceea ce era nevoie şi rezultatele erau pe măsură aşteptărilor. Numai că organizația-mamă îşi propusese pentru România un proces de expansiune agresivă de piaţă, iar toţi membrii echipei vedeau acest lucru ca pe un risc foarte mare.

În timpul procesului de dezvoltare, coechipierii şi-au dat seama de potenţialul lor de a deveni extraordinari, împreună. Au găsit inspiraţia comună, motivaţiile care îi făceau să învingă de fiecare dată şi şi-au stabilit un obiectiv atât de îndrăzneţ, încât până şi fostul CEO a avut unele dubii în privinţa realităţii lor. Echipa nu numai că şi-a atins obiectivul, ci şi a contribuit direct la sprijinirea tuturor managerilor şi departamentelor din componenţa firmei în atingerea de obiective din ce în ce mai ambiţioase. După încă un an, modelul de atingere a rezultatelor pe care l-au inventat a fost „exportat” în 2 ţări limitrofe.

4. Echipa câştigătoare (pe preţuri mari!)

Un alt exemplu începe cu o echipă de manageri seniori care erau foarte frustraţi. Şi pe bună dreptate! Erau oameni de business foarte capabili, dedicaţi 101% misiunii lor. Cu toate acestea, managerii lor se obişnuiseră atât de mult cu rezultatele lor încât au început să le ceară din ce în ce mai mult, din ce în ce mai repede. Încărcarea devenise prea mare şi trăgea standardele de execuţie ale echipei în jos.

După un proces de dezvoltare a competentelor echipei (paradoxal, nu?), echipa a găsit şi a exersat o mulţime de soluţii creative de delegare a sarcinilor cruciale către diverse niveluri ale companiei. Provocarea lor – formulată de la începutul coaching-ului de echipă – a fost să gândească complet diferit în termeni de rezolvare a problemelor. Iar cea mai mare problemă a fost să găsească modalităţi de deschidere a unui dialog creativ şi orientat către alternative cu şefii lor. Totul, în contextul în care au reuşit să îşi găsească fermitatea în privinţa limitelor încărcării zilnice, săptămânale etc. Progresul a început chiar cu şefa acestei echipe, care a răspuns într-o manieră deschisă la modul de gestiune a situaţiei.

***

Mai sunt exemple, nu toate la fel de pozitive. Unul dintre ele („favoritul” meu din România!) este echipa politică, grupul care îşi negociază rezultatele în termeni de preferinţe şi răzbunări şi care îl sabotează complet pe manager în orice decizie într-adevăr inovatoare. Dar despre asta, într-un post viitor.

Eu stiu mai bine

Saptamana aceasta am incheiat un program-pilot de coaching & mentoring pentru elevii din liceul „George Cosbuc”, program intitulat „Eu stiu mai bine„. Au fost 8 intalniri cu multi tineri foarte speciali, in care am construit pas cu pas un dialog profund, despre temele fundamentale ale dezvoltarii umane. De ce spun „fundamentale”? Pentru ca la varsta lor, nu ai alta sansa decat sa te confrunti cu problemele intregii umanitati:

  • cum obtin ceea ce imi doresc intr-adevar in viata?
  • cat sa am incredere in ceilalti si cum sa imi cresc increderea in mine?
  • care imi sunt talentele naturale, cu ce pot sa reusesc in viata?
  • cum ii confrunt si ii opresc pe cei care vor sa imi faca rau?
  • ce fac cand imi vine sa manipulez sau cand sunt manipulat?
  • care sunt limitele universului pe care il pot influenta?
  • ce as putea face in viata ca sa fiu de succes si implinit?

etc. etc.

Si pentru ca proiectul a fost facut in colaborare cu bookblog.ro (multam Monica si Andrei!) , tinerii au primit o multime de carti. Din care au citit, pe care le-au comentat si cu care vor ramane in minte si inima. Multumesc inca o data Fundatiei „Dinu Patriciu” pentru deschiderea si inteligenta de care a dat, inca o data, dovada. Si nu in ultimul rand, va multumesc voua, celor din Cosbuc!

(ia sa va vad, comentati aici?)

Offtopic: un rege la coaching

Nu as fi scris post-ul asta daca nu ma impresiona la culme un detaliu din filmul „The King’s Speech„. Nu ma intelegeti gresit: foarte bun film, ii doresc multe Oscaruri. Foarte buni actori, interpretarea lui Colin Firth a regelui George VI al Angliei este extraordinara. La fel, cele ale lui Geoffrey Rush si a Helenei  Bonham Carter.

Insa nu in directia aceasta vreau sa va atrag atentia. Ce m-a uimit pe mine este relatia dintre cei doi protagonisti principali, inca de la debutul ei. Practic, ceea ce fac unul cu celalalt este coaching in cel mai pur sens al cuvantului. Climat de egalitate, ascultare profunda, intrebari care ii scot din confortul statutului si al modului cotidian de relationare, provocarile neasteptate si umorul spontan, totul mi-a fost de o familiaritate …suspecta!

Priviti clipul de mai jos si rememorati, daca ati vazut fimul. Iar daca nu l-ati vazut inca, vi-l recomand cu toata caldura:

httpv://www.youtube.com/watch?v=ls5jWcBCCMM

Da, pana si regii pot cere si primi un acompaniator, un antrenor pe drumul catre ceea ce isi doresc!