Etichetă: libertate

Cea mai mare putere umana

Mihai Stănescu 27 Comentarii

Fii constient, constient de sine, alert. Acorda atentie. Adu-ti aminte de perioada in care erai la scoala primara si invatatoarea iti spunea sa fii acum atent, ca este important. Acum, ca si atunci, este important. Trezeste-te ! Ce trebuie sa se intample ca un adult sa se trezeasca? Multi oameni  parcurg in mod automat viata, adaptandu-se la cerintele ei dupa cum apar. Ce intamplari sunt considerate un „apel de trezire” intr-o viata de om? Moartea cuiva drag, o minune, o experienta limita, nasterea unui copil, un divort, o casatorie, o experienta spirituala, o realizare mareata, o boala grava, un premiu, pierderea unei slujbe, castigarea lozului cel mare …care dintre evenimentele acestea te vor trezi cu adevarat ?

Pare un fel de gluma a afirma ca oamenii isi traiesc viata dormind, dar oare e o gluma? Cati dintre noi simtim ca ne lipseste o buna parte din viata doar pt simplul motiv ca nu am fost prezenti cu adevarat ? Si ce inseamna acest lucru? “A fi prezent” este un cuvant foarte des folosit si a devenit un fel de punct de atractie pentru doritorii de „iluminari la minut”.

Hai sa vedem ce inseamna prezenta, cu adevarat.

Cand sunt prezent?

Sunt prezent cand imi locuiesc pe deplin corpul, concentrandu-mi toata atentia la ceea ce fac in acel moment. Nimic altceva, fiindca in fiecare moment prezenta mea se schimba depinzand de cine intra sau iese din viata mea. Am avut un maestru spiritual care ma indruma sa practic prezenta in timp ce calatoresc cu automobilul. Nu stiu despre voi, dar pot sa va spun ca mintea mea calatoreste in alta parte din momentul in care imi pun centura de siguranta. Imi amintesc de o reclama la o companie de telefonie mobila, in care un individ isi incerca telefonul, spunand: “Ma poti auzi acum?”. Pentru mine intrebarea aceasta a fost si este un exemplu de prezenta.

Este ca si cum m-as intreba constant: “Sunt aici, acum?„.

Prezenta in fiecare moment este extrem de greu de atins. De multe ori suntem la cateva secunde inaintea sau in urma propriei noastre vieti. Si chiar daca e vorba de secunde, tot in trecut sau in viitor ne plasam. Intr-o conversatie, de exemplu, va ganditi la raspunsul pe care il veti da ? Daca se intampla asa ceva, inseamna ca esti in viitor. Te gandestii la ce ai uitat sa spui sau la tonul vocii folosit in ultima ta afirmatie ? Daca e asa, esti in trecut. Asadar, de ce ar fi nevoie pentru a fi prezent? Cred ca e nevoie de abandonarea ideii de a fi intr-un fel sau altul.

Cred ca e nevoie de „a fi„, pur si simplu.

Aceasta afirmatie una foarte misterioasa, dar in viata cotidiana, ce poate insemna? Singurele momente in care cineva resimte frica in mod real sunt acelea in care viata ii este pusa in pericol de ceva specific. Mare parte din temerile noastre exista efectiv numai in interiorul nostru. Cand cineva moare, ne plasam imediat in „cum va fi viata noastra fara acel cineva” si acest gand ne extrage din prezent. A fi prezent intr-o asemenea situatie este ca sunt aici, respir, vad si aud, experimentand durerea. Dar nu sunt in pericol. Nu sunt amenintat. Sunt sanatos si ma simt bine in corpul meu. Da, pot sa simt ca acea persoana imi lipseste mult, chiar si in ac est moment, dar cea mai mare parte a anxietatii provine din proiectiile despre cum va fi viata in viitor sau despre momentele frumoase din trecut.

[O data m-am catarat intr-un copac foarte inalt si am si sarit din el, desi atunci imi era frica de inaltimi. Cum am reusit sa fac asta? Stiam ca pot sa pasesc de pe o creanga pe alta. Frica era cauzata numai de faptul ca ma uitam in jos sau in sus. Asa ca mi-am reamintit cu fiecare pas al cataratului ca fac un singur pas odata si mi-am concentrat atentia asupra bucatii de copac pe care o vedeam in fata ochilor. Si ce crezi ca s-a intamplat? Am urcat foarte sus, folosind aceasta tehnica. Iar cand am ajus suficient de sus, am urcat lejer, de parca ar fi fost vorba despre cateva trepte. Aceasta experienta fizica de a fi prezent m-a locuit timp de multi ani.]

Si in cuplu, in cuplu cum e?

Ce inseamna prezenta in termenii unei relatii? Se intampla sa ignori evenimente din relatiile voastre cu ceilalti? Ai intuitia momentelor in care partenerul sau partenera isi indreapta atentia in alta parte? Ignori micile derivatii sau insinuarile subtile? Te surprinzi gandind ca totul este bine din moment ce nu apar confruntari, certuri sau neintelegeri? Poate nu comunicati indeajuns pentru a crea disensiuni in cuplu. Partenerul sau partenera te asculta cu adevarat si ceea ce spui este cu adevarat ceea ce intentionati sa ii spui?

Relatiile de cuplu sunt o entitate in sine si trebuie tratate ca atare. Partenerii ideali se asculta reciproc in afara oricarei interferente din exterior. O scurta perioada de decompresie dupa munca de zi cu zi este optima. Ce fantasma placuta este aceea ca fiecare sa avem un fel de camera oarba in care sa intram in momentul in care ne parasim locul de munca si sa descarcam tot stresul, sa il depozitam acolo pana in ziua urmatoare, lasandu-ne liberi si deschisi de a fi noi insine la intalnirea cu partenerul sau partenera de viata.

De ce este nevoie pentru a fi treaz si prezent intr-o relatie? Un inceput bun ar fi o intelegere reala a personalitatii partenerului, o cunoastere exacta a strategiei folosite de celalalt in momentele de stres, de dragoste si chiar de relationare. Primul lucru necesar pentru a fi prezent intr-o relatie este gandul ca, indiferent de ce se intampla, cealalta persoana este intotdeauna de partea ta. Inseamna acest lucru ca dispar toate neintelegerile? In nici un caz. Dar inseamna totusi ca tu crezi in cealalta persoana si ca el sau ea crede in tine. In acest fel poti avea constiinta  faptului ca pot exista atat acordul, cat si dezacordul, fara ca iubirea sa dispara. Constiinta faptului ca relatia in care esti implicat este eliberata de lucruri ascunse, secrete si nesiguranta. Exista un angajament de baza in a acorda si a primi ajutor de la celalalt, de a fi sincer si de a-i spune celuilalt adevarul, chiar daca tu vei fi acela care va fi vulnerabil in acea situatie. Este abilitatea de a fi vazut in ochii celuilalt ca cel sau cea care a gresit si totusi de a fi corect fata de celalalt prin virtutea de a admite ca ai gresit.

De final…

Imi place sa cred ca sunt printre fiintele umane care au facut alegerile necesare pentru a fi prezent in propria mea viata. Nu a fost intotdeauna asa, dar printr-o serie de cursuri, formari, experiente iluminatorii si circumstante mai mult sau mai putin tragice, am reusit sa ma imping intr-o stare de prezenta mai ridicata, in cea mai mare parte a timpului.

Prezenta este o mantra. Eu asa o resimt, in fiecare zi.

Prezenta este constiinta de sine. Imbratisati-o.

Va va da viata.

Recenzie: The 4-Hour Workweek

Mihai Stănescu 9 Comentarii

Imagineaza-ti ca muncesti doar o zi pe saptamana. Mai mult decat atat, imagineaza-ti ca in acea zi de munca nu muncesti 8 ore, ci numai 4. Cireasa de pe tort este ca in loc sa te duci la birou (aglomeratie, stress, intarzieri, etc) lucrezi dintr-o cafenea din Barcelona sau Paris, mixand administrarea afacerii tale cu o plimbare pe plaja sau vizita la Luvru. Un vis imposibil, nu?

Ideea centrala a cartii “The 4-Hour Workweek” este sa te ajute sa traiesti o astfel de viata, idee pe care Timothy Ferriss o exprima inca din subtitlu: “Escape 9-5, Live Anywhere, and Join the New Rich” . Promisiunea autorului este ca ne ajuta sa ne re-structuram viata intr-un mod categoric, pentru a avea programul cel mai bun posibil si …sa facem si suficienti bani! Suna seducator, dar hai sa vedem ce-i inauntru:

Cartea incepe cu cateva intrebari si raspunsuri, cu scopul clar de a intampina ridicarile de sprancene din partea celor care au citit coperta.  Inca de la inceput, poti vedea ca Tim Ferriss este un om de marketing foarte bun: cartea ne introduce in tema printr-o poveste legata de dans, invitandu-l pe cititor sa isi deseneze stilul de viata ideal, ca si membru al noului “trib” numit Noii Bogati (New Rich, in orig.).

Cum intram in acest club select si totusi ultra-popular? Prin metoda lui Ferriss, denumita oarecum inspirat DEAL: D este Definition, E – Elimination, A – Automation, si L – Liberation.  Hai sa vedem pe scurt ce inseamna fiecare:

D = Definitie

Prima parte a cartii lui Ferriss defineste si compara Noii Bogati cu Evitantii (Deferrers, in orig.), cei care isi traiesc viata in sistemul: muncim, economisim si ne pensionam. Ideea centrala aici mi se pare ca desi Noii Bogati pot deveni foarte bogati, mai degraba trebuie sa ai un cashflow regulat si pozitiv fara a fi nevoit sa muncesti mult pentru a-l obtine. Pe langa aceasta idee, Tim Ferriss mai ataca 9 alte principii generale, de la “a cere iertare mai degraba decat permisiune” pana la “banii nu sunt raspunsul la toate intrebarile”.

Ca mai toate cartile de dezvoltare personala, autorul iti propune sa iesi din confortul personal printr-o serie de lucruri de facut / provocari. Un exemplu care mi-a adus un zambet larg pe buze este acela de “a-ti dezvolta neobisnuitul obicei de a lua decizii”. Mai mult decat asta, Ferriss introduce un concept nou: “dreamlining” – procesul prin care iti notezi cele mai puternice vise si iti creezi un program (timp, obiective, actiuni) pentru a le atinge.

E = Eliminare

Aceasta parte a cartii este construita in jurul eliminarii tuturor actiunilor care nu ne sunt necesare. Bineinteles, este vorba de Legea lui Pareto (80% din eforturi iti aduc 20% din rezultate) si de cum sa iti elimini parti din acesti 80%. Productivitatea devine un subiect central si aici, Ferriss contracarand Legea lui Parkinson cu o sugestie simpla: aloca minimul posibil de timp unei activitati, ca sa nu iti ocupe mai mult. Aceeasi sugestie este valabila si la ce primim prin comunicarea de orice tip: taie cat poti din toate mesajele, mailurile, articolele si sterile pe care le citesti. Taie si intreruperile, telefoanele si vizitele non-relevante. Taie si lucrurile pe care le faci automat si care nu au nici un sens…(!?) Daca ai angajati, deleaga mai toate deciziile minore la ei si elibereaza-ti timpul. Daca nu ai, oricum vei trece la…

A = Automatizare

Ideea acestei parti a cartii este sa iti automatizezi veniturile si activitatea. In primul rand, vei avea nevoie de unul sau mai multi asistenti virtuali (VA, in orig.), apoi de un “pilot automat al veniturilor” (Income Autopilot, in orig.) si din acest punct nu iti ramane decat sa iti gasesti inspiratia, o nisa de piata si unul sau mai multe produse pe care sa le vinzi acestei nise. Dupa o perioada (scurta!) de testare a produsului, pe un buget cat mai mic, miscarea urmatoare este sa te extragi din toata aceasta poveste sis a o lasi sa functioneze singura. Ferriss descrie aceasta tranzitie cu lux de amanunte, fiind unul dintre punctele cele mai importante ale strategiei DEAL.

L = (e)Liberare

Ultima parte a cartii se concentreaza pe cum sa scapi de la birou, incepand de la a-ti convinge seful sa comunicati prin media (telefon, internet, etc) pana la a-ti omora pur si simplu jobul. Nu rade, multi dintre oameni isi pastreaza job-ul desi ar putea sa faca multe, chair foarte multe lucruri foarte interesante daca nu l-ar avea. Ferriss cotinua in acesta cheie si ne propune “mini-pensii” (mini retirements, in orig.), perioade de 1-6 luni de relocare in afara zonei obisnuite de viata si munca (eventual in alta tara!) in ideea de a ne trai viata la maxim.

Cea mai interesanta parte a finalului cartii mi se pare lista celor 13 greseli pe care Noii Bogati le fac de obicei: de la “a munci de dragul muncii” pana la a-ti pierde visele pe drum. Capitolul final este o poezie a lui David Weatherford cu mesaj clar: incetineste si bucura-te de viata.

***

(Nota: Eu am citit/audiat si editia din 2007. In decembrie 2009 a aparut o editie extinsa si reinnoita, care are peste 100 de pagini in plus, cu o multime de materiale si resurse noi. Nu am apucat sa citesc versiunea noua, de aceea te previn ca poti gasi multe alte lucruri interesante si mai proaspete.)

freedom is…

Mihai Stănescu 9 Comentarii

Disciplina de care dam dovada este direct proportionala cu libertatile pe care ni le putem permite. puteti sa nu fiti de acord cu aceasta afirmatie. E ok, multi nu sunt. Poate pentru ca multi dintre voi cred ca disciplina este tocmai absenta libertatii personale, un fel de inchisoare din care iesi doar daca urmezi aceleasi ritualuri plicticoase si consumatoare de energie. De fapt, disciplina = libertate. Am gasit un citat din Stephen R. Covey: “the undisciplined are slaves to moods, appetites and passions”. As zice Q.E.D. inca de pe acum, dar vreau sa va semnalez si alt efect al lipsei de disciplina: cei care nu au fost disciplinati in viata/activitatea proprie, pur si simplu nu au libertatea oferita de niste abilitati bine invatate si de care ne folosim aproape zilnic (de ex: fast typing, limba engleza, etc).

Revenind la subiectul principal al acestui blog, in organizatiile pe care le antrenez am intalnit de nenumarate ori persoane cu „scoruri joase” la capitolul disciplina. Departe de mine gandul ca „la birou ca la armata”! Nu am facut armata si sunt 100% sigur ca aportul meu la dezvoltarea societatii nu are ca punct forte angajarea efortului meu in structuri rigide de comanda si control. Insa va pot spune ca disciplina personala se „miroase” de la mare distanta. La fel ca si lipsa ei. Pe cei carora le lipseste disciplina ii recunosc destul de usor. Si am de gand sa va ajut sa faceti acelasi lucru, descriindu-va cateva situatii foarte banale ale lipsei de disciplina:

1. Cand ajungeti intr-o intalnire sau la o sedinta, uitati-va la cei care inca isi verifica E-mail-ul (blackberry-ul, laptop-ul, etc) dupa ce ora stabilita de incepere a intalnirii. Sau la cei care isi permit sa faca o prezentare indelungata a subiectului deja cunoscut de toti participantii la intalnire. Aia sunt ne-disciplinatii.

2. Intelectualizarile extreme. Sau generalizarile succesive. Nu ati observat ca unii dintre prieteni, colegi sau chiar sefi vorbesc de dragul de a se auzi? Fara sa spuna absolut nimic? Un astfel de individ, indiferent de pozitia lui sociala si de competentele lui profesionale, a deraiat major de la auto-disciplina. Toti avem pareri, insa ni le putem exprima dupa ce acestea au trecut (sau nu!) de un simplu filtru intern: is my point helping the discussion & others move forward?

3. Cei care ajung „la timp”. Adica la …si 5. Sau la …si 10. Sau si mai rau, cei care va spun „acum, acum vin/termin/va trimit raportul”. Multe dintre intalnirile de coaching de grup exploreaza recuperarea acestor frimituri de timp, care genereaza frustrari si stopuri involuntare. De fiecare data, incep sedintele de coaching la ora stabilita, indiferent de cati participanti sunt in sala, pe principiul: daca cei care intarzie nu au disciplina suficient dezvoltata si noi ii asteptam, rezulta ca ii incurajam sa ramana la nivelul la care sunt.

4. Multi zic ca au inceput ieri (un proiect, o actiune, etc). Si maine ii vedem ca nici nu s-au apucat inca. Daca ii intrebam ceva, apar faimoasele scuze: „n-am avut timp”, „inca ma gandesc la cea mai corecta abordare”, „imi lipsesc niste date”, „m-a chemat Xulescu la raport” etc. etc. Eu numesc asta o relatie indisciplinata cu timpul propriu.

5. Maldarul de hartii de pe birou. Care migreaza catre acasa, restaurant, masina. „Lasa-le asa, ca le stiu eu ordinea!!” …si dupa jumatate de ora…”Auzi, stii pe unde e stick-ul cu prezentarea aia de acum 2 luni?”.

6. Telefonul mobil care taraie intr-una, desi am fost asigurati ca intalnirea asta e de maxima importanta. E interesant cum in Romania manageriala, a primi telefoane echivaleaza cu „a fi de succes”! Te cauta lumea, esti un tip important. Importanta de sine merita macar 2 minute de absenta completa a disciplinei, corect?

7. Multi-task-erii. Incredibil, dar adevarat! In 95% din cazuri, acest tip special de fiinta umana se amageste profund, crezand ca rezolva mai multe chestii deodata. De cele mai multe ori nu stiu sa prioritizeze. Sau sa refuze. Si sa va pazeasca bunul Dzeu de un sef multi-tasker!! Cred ca stiti la ce ma refer…

Ma opresc aici, pentru ca am senzatia ca pot continua la nesfarsit. Am vazut sute si sute de oameni ai muncii, care coordoneaza alti oameni ai muncii, relatiile, resursele si procesele dintre ei si care, dincolo de aparenta, nu au nici pe departe gradul de disciplina pe care realitatea il solicita. Pentru toti acestia, o mica definitie:

Auto-disciplina implica sa faci ceea ce iti propui in loc de a face ceea ce simti in acel moment. Adica sa sacrifici placerea si excitarea momentului pentru ceea ce conteaza mai mult in zilele si anii care vin. Pentru asta ai nevoie de cateva ingrediente:

– sa te cunosti. Sa stii ce comportamente iti reflecta cel mai bine valorile, ambitiile si visele.

– sa fii antent cu tine si cu ceilalti. Sa pre-vezi deraierile de la o disciplina agreata.

– sa fii dedicat. Sa depui efort in directia asta, fara sa eziti, fara sa te razgandesti.

– sa ai curaj. Curaj de a recunoaste ca disciplinarea de sine nu e un lucru asa de usor cum ti se pare citind post-ul asta.

– sa te antrenezi, tu pe tine. Adica self-coaching: sa te incurajezi, sa iti oferi recompense, sa te accepti asa cum esti si sa te provoci sa mai faci un pas.

Acestea fiind scrise, va doresc o zi relaxata in explorarea propriei discipline. Si nu uitati:

Pretul disciplinei este intotdeauna mai mic decat durerea regretului!

If we don't change, we die!

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Una dintre ultimele intalniri cu un client nou mi-a ridicat un semn de intrebare: de ce romanii nu inteleg ca mediul de business s-a TRANSFORMAT? Imi place sa cred ca ne-am „trezit la realitate”, ca epoca dezvoltarilor uluitor-(aproape)legale a luat sfarsit. cum de gasesc atat de putini manageri si antreprenori care inca mai spera ca timpurile bune se vor re-intoarce?

Intr-adevar, e mult mai confortabil sa iti spui: „bine, acum e un moment mai greu, vad eu cum rezist si trecem si peste asta!„… mai confortabil si extrem de periculos. daca nu se intorc „vremurile bune”? ce facem?

Imi amintesc de fraza cu care un foarte cunoscut CEO american isi incepea sedintele de board: „if we don’t change something today, we will dissapear as a company in the next 5 years„. asta se intampla acum 15 ani. azi cred ca afirmatia sufera o modificare drastica, in sensul scurtarii intervalului ucigas. poate 1 an, poate 3 luni… intrebarea imi revine, cu incapatanare, dar in alta forma: cum de nu sesizati OPORTUNITATEA unei schimbari drastice IN BINE?

Ca si coach, am cateva reflexe in a genera imbunatatiri continue. si perioada aceasta mi se pare un mediu excelent pentru a implementa imbunatatiri.din aceasta perspectiva, e nevoie sa avem o intrebare in centrul atentiei: care sunt riscurile evidente la care ne supunem daca alegem sa transformam ceea ce detinem? si dupa ce le apreciem, sa le si adaugam cate un plan pentru intampinarea lor. va dau un exemplu, de la alt client:

„am o companie de productie, cu 50 de angajati. piata a cazut, asa ca m-am decis sa deschid un nou business, cu aceeasi oameni, in acelasi domeniu. practic, am re-structurat activitatea de productie aproape complet, acum 3 luni. riscul a fost sa bat la usi inchise, dar l-am evitat folosind un sfat primit intr-o seara de la fiica mea: „tati, de ce nu intrebi oamenii ce vor sa primeasca de la fabrica?”. am facut asta incepand de ziua urmatoare, cu oamenii mei. si am capatat raspunsurile pe care speram sa le capat. acum compania aduce profit din nou si eu am nadejdea ca lucrurile s-au schimbat inspre bine.”

mind over matter

Intrebarile pentru voi sunt:

– ce tot fac si nu-mi aduce in nici un fel rezultatele pe care mi le doresc? cum ma pot opri?

– care este oportunitatea pe care o tot intalnesc de ceva vreme si n-o bag in seama?

– cat bani/cat timp pierd pe zi incercand sa revigorez o activitate care nu mai aduce profit?

– cu ce situatie din viata mea seamana perioada asta? ce am facut sa ies de acolo? ce pot face sa ies de aici?

– de cati pasi am nevoie sa am succes din nou? cand il fac pe primul? dar pe al doilea? dar pe al treilea? …:)

– cum imi pot petrece orele si zilele libere ca sa ma umplu de energia unui nou inceput? cate variante am, care nu sunt „escapiste”?

…..

Va rog cu toata seriozitatea

sa va eliberati de modelele care nu mai functioneaza.

Mai ales in business.

Mai ales in …toata viata!