Etichetă: Mihai Stanescu coach

Sir John Whitmore

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

De când practic coaching în România am afirmat mereu că este necesar să avem în minte imaginea unui model. Cineva care să ne inspire şi care să ne ghideze evoluţia profesională. Un mentor pe care să ajungem să îl depăşim prin educaţia pe care el ne-a oferit-o pe parcursul acestui proces.

Pentru mine acesta este Sir John Whitmore. Aşa cum am mai spus în articolele precedente, el a făcut trecerea de la antrenamentul sportiv de mare performanţă la antrenamentul de viaţă. Din păcate, marea legendă a coaching-ului, a dispărut din această lume a performanţei profesionale.

În urmă sa a lăsat o imensă moştenire: fundaţia coaching-ului. O impresionantă viziune și școală menită să ghideze orice tânăr care doreşte să atingă cel mai înalt nivel de coaching. Tastând aceste lucruri încep să îmi aduc aminte de debut meu, acum 16 ani când m-am hotărât că vreau să devin unul dintre cei mai buni din România. Nu ştiu dacă am atins acel prag sau cât mai am până să o fac în aşa fel încât să simt că mi-am depăşit mentorul. Pană atunci am să îmi rezerv un moment de meditație:

I am able to control only that which I am aware of. That which I am unaware of controls me. Awareness empowers me.

Ţinuta unui lider: viziune şi carismă

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Unul dintre cele mai importante capitole din Prezenţa Executivă este Ţinuta. Cum reuşim să ne îmbrăcăm pentru a transmite interlocutorilor statutul nostru profesional? Fiind crescut în maniera unui gentleman care a prins gustul cămăşilor cu monograme de la bunicul meu, am insistat mereu pe acest tip de ţinută. Armura liderului, din punctul meu de vedere, este şi va rămâne costumul. Dar de ce este necesară un anumit tip de ţinută în mediul de afaceri şi cum ne afectează acest element prezenţa?

Este simplu. Prima interacţiune pe care o avem este una decisivă şi în marea majoritate a cazurilor, nu se poate modifica. Însă, atunci când vorbim despre acest capitol, atenţia nu trebuie îndreptată către exact ce firmă de costum, ce brand de ceas etc. purtăm (desigur aceasta o să ajute). Spre exemplu, în conversaţia pe care o aveam cu un important antreprenor pe piaţa de business din România acesta mi-a spus cu nonşalanţă: “Degeaba intră cineva pe uşa biroului meu şi încearcă să îmi vândă un Rolex, dacă el nu poartă unul.”

Din acest tip de mentalitate putem deduce necesitatea unei ţinute care să nu aibă greşeli, să reflecte poziţia şi profesionalismul nostru. Dar revin, nu este necesar să purtăm haine scumpe, este necesar să le purtăm corect şi aflate în corelație cu identitatea noastră.

Un alt element care e necesar să îl luam în considerare este adaptabilitatea la contemporaneitate şi noile industrii care cer modificarea modului în care ne îmbrăcăm. Dar în ce domenii şi în ce manieră? Spre exemplu, în activitatea mea de coaching în România şi în prezentările pe care le-am susţinut despre Prezenţa Executivă, la acest capitol mereu am fost întrebat de Steve Jobs: „Cum de el poate să se îmbrace în blugi şi cu toate astea să fie cel mai influent om de afaceri al secolului?”

steve-jobs-head-of-apple-25b1-diaporama

În primul rând, la începutul carierei sale Jobs a purtat costum. Steve jobs a respecatat criteriile de ținută de pe piața de business. Cât despre nonconformismul său ulterior, acesta a venit odată cu viziunea şi carisma implementată și în produsul creat. Design-ul Apple este fără cusur şi reprezintă în sine o mică operă de artă. Acesta a schimbat în ultimii ani imaginea telefonului mobil în mintea consumatorului. Deţinerea unui asemenea obiect stabileşte un statut al posesorului.

Ţinuta lui Steve Jobs se află în corelaţie perfectă cu acest brand. Maleta neagră minimalista şi blugi clasici albaştri transpun aceeaşi eleganţă şi simplicitate identificată în creaţia telefonului.

Dar ce a făcut cu adevărat ca această ţinută să devină un icon în lumea business-ului, la fel ca şi produsul, a fost atitudinea lui Jobs. Un perfecţionist care şi-a susţinut ideile până în pânzele albe. Nu a acceptat niciun fel de compromis. Oricine care nu i-a împărtăşit viziunea nu a avut ce căuta alături de el. Atitudinea de: “eu sunt aşa şi acesta este produsul meu şi creaţia mea” s-au aflat în strânsă legătură şi s-au susţinut reciproc prin ideea design-ului inspirat de Jobs.

Macintosh-iPad_Steve-Jobs-HW224401NF

Ceea ce vreau să spun este că există multe tipuri de lideri. Mulți reușesc să trasforme o anumită ținută ca parte din imaginea lor profesională, pentru că știu cum să gestioneze toate celelalte elemente ale Prezenţei Executive (atitudine, comunicare). Contează enorm cum ne prezentăm, dar la acest capitol, vestimentaţia poate să oscileze şi să se adapteze modului nostru de a fi.

În cadrul Workshop-ului de Prezenţă Executivă la acest capitol, învăţam ce greşeli să nu facem, cum să ne adaptăm ţinuta la adevăratul nostru mod de a fi şi cum să reuşim prin ceea ce alegem să purtăm să ne reflecte capacitatea profesională. De acea te invit pe data de 25 Aprilie la Teatrul Regina Elisabeta să afli care este ţinuta ta şi mai ales cum să ajungi să te porţi ca si un lider.

2500 de ani de leadership personal

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

După 15 ani de coaching în România, „văd” că subiectul conducerii unei entități instituționale de orice tip rămâne unul dificil. Există și la noi cărti de leadership traduse exemplar în limba română. Și la noi și-au făcut apariția sistemele clasice de training pe leadership. Mai mult, există de câtiva ani o mulțime de consultanți și coachi care se preocupă, cel putin declarativ, cu proiecte și subiecte în aria conducerii.

Însă… atunci când cauți sfaturi în cele aproximativ 50.000 de cărți existente despre leadership, devine greu să faci o alegere. Cum poate cineva să aleagă între titlurile de top precum ,,Cele 21 de idei incontestabile”, ,,Șase pași pentru transformarea performanței”, ,,Șapte principii cheie pentru o dezvoltare eficientă” etc.  Dacă reușești să parcurgi această mare masă de literatură de specialitate, este greu să nu ai un gând de genul:”dacă aș putea implementa aceste sfaturi, aș avea cu adevărat succes„.

Mai mult decât atât, dacă participi la minim 3-4 cursuri pe acest subiect vast, este aproape imposibil să nu devii confuz. La fel ca și în literatură, abordările sunt extrem de variate. De ce? Simplu: pentru că, în afara unor principii general valabile, mai toate actele de conducere sunt complet dependente de contextul în care obiectul condus se mișcă.

În ultimul rând, există și primejdia contextualizării excesive: majoritatea celor care oferă servicii de consultanță și coaching, în România, pierd la principialitatea abordărilor, căzând deseori într-o supra-contextualizare excesivă. De parcă fiecare dintre companiile sau instituțiile tratate sunt insule singulare, pierdute într-o mare de întâmplări, factori, evenimente la care e musai să se adapteze. Cel puțin din perspectiva „dezvoltării de leadership„.

***

Practic, leadership-ul de succes se reduce la trei competențe-cheie:

  1. managementul activitatii
  2. managementul oamenilor 
  3. managementul personal-cel mai important

Îndrăznesc să afirm că managementul personal este piatra de temelie pentru celelalte două. Punctele slab dezvoltate în această arie sunt, de fapt, responsabile pentru majoritatea devierilor de conducere. Mai mult decât atât, este așa de important încât unele dintre cele mai vechi documente ce tratează psihologia umană descrie sistematic modurile în care managementul personal dă greș. Mă refer la una dintre învățăturile fundamentale ale lui Buddha Sakhyamuni, învățătura care, după mai bine de două milenii, este la fel de aplicabilă și la fel de prezentă. Pentru a aplica această învățătură fundamentală la managementul personal al secolului 21, mi-am permis să o structurez în 6 factori polari. Intentia mea este ca prin ilustrarea acestor seturi de principii de conduită ale ființei umane să clarific și să simplific actul de „auto-leadership„.

tigerbuddhist

Primii doi factori se referă la axa „dorință„: lăcomia (prea multă dorință pentru ceva ) și ura (prea multă dorința de a nu avea ceva). Tabloidelor le place să prezinte știri despre cazurile de deviere provocate de lăcomia unui leader. Având în vedere multe alte scandaluri recente legate de ”lăcomie„, am putea crede că totul se termină acolo, dar ura este și ea o cauză a devierii.

Următorii doi sunt pe axa de „energie„: inerția (prea puțină energie) și agitația (prea multă energie). Burnout-ul, epuizarea și depresia sunt exemple clasice de prea puțină energie. Prea multă energie este la fel de dăunătoare; un lider agitat, neobosit și îngrijorat înnebunește pe toată lumea.

Evident, starea de spirit poate fi fiziologic mai contagioasă decât gripa comună. Stările liderilor sunt deosebit de infecțioase pentru că toți tindem să ne concentrăm asupra șefilor noștri în detrimentul altor persoane. Liderii care sunt letargici sau agitați nu vor fi eficienți în activitatea lor, nici atrăgători pentru oamenii care lucrează cu ei.

Ultimii sunt pe axa „acțiune„: nesiguranță (fac prea puțin) și dogmatismul (fac prea mult). Liderii fără încredere în ei înșiși sau în calea aleasă nu inspiră încredere. Pentru a menține încrederea oamenilor, liderii de succes întruchipează claritatea scopului și a dorinței de a se adapta la noi circumstanțe.

Prea multă hotărâre poate duce la o încredere de sine inflexibilă și percepția că noile idei sunt un pericol și provoacă rezistență. Un exemplu extrem este fundamentalismul violent. Variațiile mai subtile ale dogmatismului sunt mult mai periculoase. Liderii devin dependenți în mod inconștient de un anumit plan de acțiune și nu mai răspund la noi informații; oamenii lor devin un mijloc pentru atingerea unui scop; și în final aceștia din urma renunță, având sentimentul că au fost folosiți și desconsiderați. În textele budiste, dogmatismul este o manifestare de atașare (lăcomie).  De asemenea, dogmatismul subtil este fără îndoială cel mai important factor în deraierea de conducere; Prin urmare, poate fi important pentru managerii să-l privească ca un factor separat.

***

O modalitate foarte simplă pentru a evita factorii de deviere este să demisionezi acum, să te alături călugărilor budiști în izolare și să lași leadership-ul. Dar o alternativă mai plauzibilă ar fi să fii mai conștient de sine, să lupți cu dificultățile condiției noastre umane, să depui eforturi pentru a găsi calea de mijloc printre aceste șase obstacole și să te încurajezi iar si iar, în timp ce faci progrese.

Succes!

Cum facem transformare organizațională (2)

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

În postarea anterioara am definit o bază a modului de gândire care aduce rezultate într-o transformare organizațională, pentru orice ființă umană interesată într-adevăr de acest lucru. Condiția de autenticitate este necesară în cel mai înalt grad, altfel orice proiect de dezvoltare organizațională riscă să pice, definitiv, în sintagma bine-cunoscută „schimbare de dragul schimbării”.

Dar să revenim. În rândurile care urmează voi ilustra câteva riscuri de eșec sistemic. De ce? Pentru că multe dintre proiectele de transformare pe care le găsesc în derulare prin companiile cu care lucrez sunt, la o analiză făcută „la rece„, lipsite de strălucirea evidentă a succesului. Așadar, riscul de eșec sistemic este un subiect de o extraordinară importanță.

lets

Așadar: o organizație, ca entitate, poate suferi șocuri sistemice. Acest lucru se întâmplă în mai toate situațiile în care există o defecțiune între elementele și/sau în interiorul elementelor din sistem care ar trebui să conlucreze pentru succesul de ansamblu al întregii organizații.

  • Factorii determinanți ai eșecului sistemic pot include obiective confuze, slaba ințelegere la nivel de sistem, construcția defectuoasă, stimulente individuale care încurajează primordialitatea obiectivelor subordonate (mai degrabă decât a celor super-ordonate), feedback neadecvat, slabă cooperare, lipsa de responsabilitate etc.

Ilustrare: În majoritatea angajamentelor de coaching referitoare la echipele de conducere a companiilor mari și foarte mari, fraza cu care ma întâlnesc cel mai des la început este „ședința lunară de management are doar scop informativ„. Traducerea este relativ simplă: obiectivele membrilor de board sunt, în mare majoritate, încurcate cu obiectivele acelorași oameni (bine intenționați, în mai toate cazurile) care țin de buna gestionare a unei singure divizii sau a unui singur departament. Prin coaching, transformarea devine evidentă: echipa de conducere devine, pas cu pas, cel mai puternic „creier” al întregii organizații, resursa care asigură coerența și aliniere la toate obiectivele companiei.

  • Eșecul sistemic poate coexista alături de succesul funcțional. La nivelul companiei poate exista un leadership de grup care are succes vizibil în relațiile umane, dar care nu dă rezultatele așteptate, nefiind suficient de integrat cu celelalte componente și relații din sistem. Iar acest fenomen apare, de obicei, datorită unor deficiențe de proiectare a sistemelor, de management sau (bineînțeles!) de înțelegere sistemică.

Ilustrare: O altă frază pe care o întâlnesc foarte des în practica mea de coaching în Romania este „suntem ca o familie; ne înțelegem înainte să deschidem gura, ne susținem reciproc și ne respectăm foarte mult!„. Executivii au trecut prin nenumărate programe de dezvoltare a relațiilor dintre ei, au ințeles că factorul uman este cheia reușitei în business etc. Însă au mari dificultăți în a-și asuma realizarea unor obiective financiare sau de vânzări. Poate părea paradoxal, însă aceste tipuri de probleme se pot re-orienta prin coaching cu echipa de management. Numai că coachingul își schimbă focusul, concentrând atenția și mințile seniorilor înspre o noua abilitate: influențarea întregului context, din companie și din afara ei. De cele mai multe ori, ceea ce găsim în companie este oarecum asemanător cu relațiile pe care le are compania cu piața.

  • Un sistem ca întreg poate să își atingă obictivele numai prin manageri colaborativi care sunt integrați în sub-sisteme (cel puțin) funcționale. Întregul sistem poate eșua dacă eșuează leadership-ul la nivelul întregului sistem, lucru de care sunt responsabili în primul rând managerii seniori. Iar un asemenea eșec poate fi etichetat ca un eșec sistemic de leadership.

Ilustrare: Revin cu metafora echipei de conducere ca creierul organizației. De obicei, orice funcționare defectuoasă a acestui creier se vede în diferența dintre cifrele propuse și cele obținute. Cel mai comun fenomen este unul clasic: echipa de management este blocată în lupte de putere, nereușind să obțină gradul necesar de claritate și încredere a relațiilor dintre membri. Adaugă la asta senzația de „turn de fildes” și vei avea, în scurt timp, premisele unui eșec de leadership.

  • În cazul unui eșec sistemic, managerii care operează la nivel de sub-sistem pot fi lipsiți de responsabilitatea (sau de vina) eșecului. Ei pot argumenta (în mod corect) că întregul sistem a fost cel care nu a funcționat. Ei pot pretinde că alte sisteme, ce interferează cu munca lor, i-au tras în jos. Cu toate acestea, responsabilitatea implementării unui model de succes și a bunei funcționări a “întregulul sistem” aparține complet echipei de management a organizației.

Ilustrare: În cateva dintre angajamentele de coaching în corporații, încep ăa lucrez cu executivii seniori aflați imediat sub echipa de management. Aparent, motivul este cel livrat de CEO sau HR VP: „Zeii” au programe de dezvoltare la nivel de grup, în academii interne greu accesibile, pe bugete enorme. Numai că acest obicei nu exclude practica „de acasă”. Sau adaptarea informațiilor și practicilor obținute din „Olimp” la concretul situațiilor întâlnite în piața din CEE/România. Greul adaptării îl duc, firesc, chiar oamenii cu care încep să lucrez, subordonații direcți ai membrilor din board. De multe ori, ei au un fel de rezistență pasivă la ceea ce pare o gândire inovativă, datorită incoerenței în aplicare a inovației la nivelul întregii companii.

  • Ceea ce crează multe probleme executivilor din companii este ințelegerea și anticiparea modului în care funcționează întregul sistem și a modurilor în care acesta se poate remodela sub presiune. Pentru a evita reproșurile acestei grele provocări, ei caută refugiu în expresia lipsită de orice sens “lecțiile au fost/vor fi învățate”. În același fel, managerii seniori încearcă să distragă atenția stakeholder-ilor și să îi reasigure de competența lor prin referirea la un singur exemplu ce nu a funcționat (ex: un vâzător necinstit), în spatele căruia, de obicei, se ascunde un eșec sistemic.

Ilustrare: Am descris în acest punct un fenomen pe care îl întâlnesc des în coachingul din organizații. Îi zic „hai să tragem cu tunul în vrăbii„. Cu alte cuvinte, executivii seniori evită să se confrunte cu eșecul sistemic. Iar evitarea are același model: supra-analiza unor detalii negative, de altfel insignifiante, urmată de o serie de decizii reactive la aceleași detalii. Bineînțeles, adevărata situație sistemică este pusă bine, sub pres. De unde, mai devreme sau mai târziu, va ieși în toată splendoarea ei. Iar atunci când iese, schema se repetă.

  • Provocarea leadership-ului este accentuată de conștientizarea faptului că pentru fiecare angajat (care intenționează să fie rațional și se presupune că este așa) există un sistem în umbră. Sistemul din umbră este acela unde se află totalitatea problemelor non-raționale. Ex: politică, încredere, speranțe, ambiții, lăcomie, favoruri, lupte pentru putere, etc.

Ilustrare: Ori de câte ori am ocazia, încerc să transmit acest adevăr simplu: omul nu este, prin definiție, o ființă rațională. Nici omul de afaceri nu este, fiind el tot om! Aparența de raționalitate este întreținută în companii mai degrabă prin definirea de procese și proceduri, standarde și reguli, decât prin cultivarea unei gândiri critice corecte din punctul de vedere al sistemului ca întreg. Iar cea mai dureroasă implicație este aceea că, de cele mai multe ori, echipa de management a companiei se rezuma doar la administrarea unui status-quo în care se imbaiază, liniștit, marea majoritate a companiilor din Romania.

Iar acest status-quo este, în principal, cel mai mare adversar al creșterii continue. Nu a organizațiilor, ci a oamenilor care le conduc!

Calitatea princip(i)ala a liderului

Mihai Stănescu 2 Comentarii

Dupa mai bine de o decada de coaching in Romania, cred cu tarie faptul ca majoritatea teoriilor asociate leadership-ului au esuat in a dezvolta o serie de reguli simple care sa poata fi folosite de toti. Data fiind natura stiintei leadership-ului, banuiesc insa ca nu vom avea niciodata principii simple. Nu argumentez faptul ca liderii ar trebui sa nu foloseasca principiile leadership-ului. Ba dimpotriva! De fapt, cred ca exista doua mari seturi de principii pe care toti liderii – de business, politici si sociali – ar trebui sa le urmeze: etica si moderatia.

Bine-bine, dar cum sa le urmeze? Si in acest punct incepe o discutie care, de obicei, devine interminabila. De aceea, iti propun un criteriu simplu, cu vechime si valoare: moderatia. Din perspectiva mea, moderatia este singura calitate esentiala pentru leadership-ul de succes, coerent si consecvent cu …mai orice set de principii, reguli si practici. In practica de coaching in Romania, axata aproape exclusiv pe acompanierea liderilor din business, am vazut de zeci de ori un fenomen straniu: lideri care cred cu sinceritate in metoda „mai buna decat toate” si care, in acelasi timp, au tendinta de a conduce organizatia …in sant.

Ca o ilustrare generica, atunci cand se ia o decizie, liderii au posibilitatea de a interactiona cu echipa lor in mai multe moduri: ei pot conduce echipa la actiune, pot consulta echipa inainte de a decide, pot intreba echipa pentru a participa la decizie, pot delega decizia sau pot imputernici echipa sa ia propriile masuri. Niciunul dintre aceste moduri de lucru cu echipa nu este, in sine, „reteta ideala„. Nicio metoda de conducere derivata singular nu isi poate aroga statutul de „cea mai buna metoda de conducere” sau „cel mai bun model de leadership„. Indiferent de cate cercetari si studii are la baza. Citește mai mult

Coaching-ul echipei de management

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Ce se intampla cu echipele de management?

Echipa de management este, din mai toate punctele de vedere, cel mai important grup din orice organizatie. Ei au cea mai mare putere de a influenta mersul lucrurilor. Deciziile lor au reverberatii nu numai pentru orice alt membru din organizatie, ci si pentru viitorul intregii companii. Foarte multi dintre voi isi doresc cu putere sa ajunga la acest nivel. Multi dintre voi sunt deja acolo si au realizat ca, de cele mai multe ori, echipa de management are prea putine resurse si abilitati pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii echipei de conducere sunt alesi, de obicei, din cauza responsabilitatilor lor functionale. In plus, mai exista un criteriu care, indiferent cat de emotional suna, atarna greu in balanta extinderii echipei de management: „pe X nu trebuie sa il lasam pe dinafara, e …important!„. Implicit, majoritatea echipelor nu se simt suficient de sigure cat sa isi asume pana la capat design-ul si viitorul companiei. De cele mai multe ori, echipele de management sunt de fapt grupuri de manageri seniori, fiecare cu responsabilitati departamentale si fara nici o idee de a lucra impreuna, altfel decat in interactiuni si dezbateri individuale.

Poate te voi surprinde cu informatia urmatoare: folosirea echipelor de conducere in varful organizatiilor este un fenomen relativ nou. Modul in care leadership-ul structural si functional este organizat in companii este rezultatul unor modele culturale foarte puternice. Hegemonia modelelor de business din Occident (si din USA) a modelat definitiv aparitia si functionarea echipei de management din varfurile organizatiilor. Insa altceva este foarte important, in acest contezt: in ultimele decade, folosirea echipei de management a devenit din ce in ce mai importanta din cauza cresterii complexitatii si diversitatii problemelor, atat in piata specifica (care a devenit globala!), cat si in interiorul companiei (care a fost nevoita sa se adapteze la modele globale de business!).

Citește mai mult

66 de intrebari care fac diferenta

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Daca vorbim despre dezvoltarea managerilor in organizatiile care functioneaza in spatiul european, trebie sa luam in considerare o diferenta fundamentala intre zona est-europeana si Occident: piata de dezvoltare de „soft skills” o intrece cu milioane de euro pe cea din vest. Nu o spun eu, ci studiile din ultima decada. Implicit, ceea ce iese la suprafata dupa o sumara analiza este necesitatea acerba de a recupera decalajul de educatie de leadership dintre economiile dezvoltate si cele aflate in curs de dezvoltare. Pana in acest punct, nimic nou. Intrebarea fundamentala mi se pare a fi – dupa o experienta de mai mult de 10 ani in coaching in Romania si Europa Centrala si de Est – ce mentine inca aceasta diferenta la un nivel atat de ridicat? Care este adevarata natura a acestui decalaj? Ca vorba aia, prosti nu suntem! Si am exportat o multime de creiere extrem de valoroase, creiere care au primit o buna parte a educatiei de leadership in zona de provenienta. La noi, in …est.

Voi incerca, in randurile urmatoare, o explicatie. Pornind de la ce imi este evident din practica de coaching cu lideri de organizatii pe subiecte concentrate pe leadership, primul lucru care imi vine in minte este viziunea liderilor asupra ideii de „ordine”. Ordinea implicita a efortului de a crea valoare si de a atrage profit, ordinea in care procesele organizationale se developeaza, ordinea in care sarcinile si proiectele sunt executate. Citește mai mult

Prezenta: calitatea executivilor de top

Mihai Stănescu 2 Comentarii

De-a lungul celor 14 ani de coaching in Romania lucrez cu oameni extraordinari, clienții mei – directori extrem de capabili. Majoritatea lor au sau încep să dezvolte o calitate extraordinară a abilităților de conducere: prezența.

Prezența liderului este abilitatea de a insufla încredere în oameni prin creșterea siguranței de sine, consistenței și calmului într-un mediu haotic. Și ce rezultă din toate acestea? Angajați loiali, implicați și dispuși să depună efort discreționar.

© Paige Bradley

Cheia prezenței liderului este încrederea. Oamenii tăi au încredere în tine? În orice situație, fie bună, fie rea, ești corect, eficient și demn de urmat? Citește mai mult

Organizatia cu sens

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Afacerile tradiționale continuă să se zbată pentru a-și reveni din regresul economic. Însă, ceea ce au nevoie acum este să își mute atenția de la profit înspre angajamentele sociale cu impact pozitiv în lume. Pare o afirmație foarte greu de crezut în contextul României lui 2014, cu toate zbaterile economice și politice din agenda liderilor locali, însă vă mărturisesc că din experiența mea de coaching in Romania, companiile care încep să câștige pe termen mediu sunt tocmai cele care își asumă un gen de angajament social.

Bref: trăim în lumea generației Y, în lumea afectatată de consecințele crizei economice și nimic din ce a funcționat înainte nu mai funcționează acum. Citește mai mult

Motive pentru care inca nu ti-ai implinit visele

Mihai Stănescu 6 Comentarii

Revin aici dupa o perioadă mai lungă de pauză. Pauză în care am acompaniat mai mulți manageri din organizațiile mari și foarte mari din România să își deseneze – creativ și concret – viețile profesionale, individuale și de grup, în lumina succeselor pe care și le doresc. Din toată această perioadă de intensă practică de coaching în România și în alte țări alăturate am extras câteva concluzii. Cea mai pură și dură este aceea că mulți dintre oamenii pe care i-am intâlnit nu pot exprima, verbal sau în alte moduri, motivațiile lor ultime de activitate. Nu știu sau nu vor să știe răspunsul la clasica întrebare de coaching: „care este visul tău?”.

Poți să marșezi pe ideea foarte atrăgătoare că deh, executivii de top, CEOii și proprietarii de business-uri sunt personaje care au un grad ridicat de realism, sunt pragmatice și bine ancorate în realitatea cotidiană. Sau îți poti servi un alt fel de explicație, mai moralizatoare, care să conțină cuvinte gen umilință, servitudine și leadership. Indiferent cum ai apuca-o, realitatea pe care o percep rămâne aceeași: oamenii uită, de cele mai multe ori, să își concentreze resursele personale în a-și împlini visele cele mai profunde. Citește mai mult