Exista o vorba straveche a indienilor Dakota, care a ajuns la noi trecand din generatie in generatie: „Cand iti dai seama ca calaresti un cal mort, cea mai buna strategie este sa descaleci„. Bineinteles, nici un indian Dakota nu a ajuns presedintele SUA sau CEO-ul vreunei multinationale de care a auzit cu totii. De ce? Simplu, pentru ca structurile guvernamentale sau care seamana al naibii de mult cu ele au descoperit mai multe strategii foarte avansate de a face cu totul altceva decat proverbul.
Nota bene: aceste strategii nu tin deloc de ethos-ul vreunui popor, de competenta guvernantilor luati ca indivizi sau de vreo trasatura a culturilor locale sau organizationale. Iar dincolo de amuzamentul pe care il vei simti parcurgand lista de mai jos, realitatea iti va adresa un ranjet larg.
Sa purcedem asadar la explorarea alternativelor coborarii de pe cadavrul calului:
- Achizitionarea unui bici mai eficient.
- Schimbarea calaretilor.
- Numirea unui comitet care sa studieze calul.
- Stabilirea de vizite de lucru in alte tari, pentru a vedea cum se calareste in alte culturi.
- Coborarea standardelor astfel incat sa poata fi inclusi si cai morti.
- Re-clasificarea calului mort in cal viu, dar handicapat/neputincios.
- Angajarea de contractori externi in scopul calaririi calului mort.
- Strangerea de cai morti pentru cresterea vitezei intregului grup de cai.
- Oferirea de fonduri de dezvoltare si de traininguri pentru a creste performanta calului mort.
- Elaborarea unor studii de productivitate pentru a vedea daca niste calareti mai usori vor imbunatati performantele calului mort.
- Declararea avantajelor de a detine un cal mort: nu are nevoie de hrana, e mai putin costisitor etc. si prin consecinta el contribuie mult mai mult la cresterea economica, decat cei vii.
- Re-planificarea performantelor asteptate de la toti caii. Aici incluzandu-se, bineinteles, si…
- Promovarea calului mort intr-o pozitie de supervizare.
Ei, ti se pare ca seamana cu ceva cunoscut? Cu ce? 🙂
Nu are nevoie de hrana dar ocupa spatiu.