Daca citesti de suficient de mult timp acest blog, probabil ca stii ca inventatorul (sau creatorul, daca vrei) profesiei de coach este un englez, Sir John Whitmore. El a facut trecerea de la antrenamentul sportiv de mare performanta la antrenamentul de viata – profesional si personal – care a devenit o profesie in sine, in ultimii 15 ani. In urmatoarele 5 minute vei stii tot ce e nevoie sa stii despre coaching, lucrurile fiind explicate pe scurt de catre Sir John.
Coaching-ul este un proces extrem de simplu. Si ca mai toate lucrurile extrem de simple, este foarte greu de performat. Pe scurt, vei vedea in filmuletul urmator care este, de fapt, abordarea din coaching. Bineinteles, John vorbeste:
httpv://www.youtube.com/watch?v=2HJYyVCwSkI
Coaching-ul a devenit atat de important pentru majoritatea oamenilor moderni dintr-un motiv la fel de simplu: in societatea globala se intampla o evolutie semnificativa, de la ierarhie si abordarea bazata pe comanda si control, la auto-responsabilizare, autonomie individuala si colaborare in colective din ce in ce mai mare. Tot Sir John explica, in cuvinte extrem de simple si clare:
httpv://www.youtube.com/watch?v=RcITYmMZVEU
In acest context, rolul unui coach este sa puna intrebarile care te duc dincolo de modul in care ai gandit pana acum, nu sa iti aduca raspunsurile pe tava. Astfel, orice ierarhie devine irelevanta, chiar si cea a gandurilor tale: nu mai exista modurile tale preferate de gandire si actiune, ci cate o evolutie in fiecare decizie pe care o iei.
httpv://www.youtube.com/watch?v=O8J3u0w70as
Un coach bun este acela care reuseste sa creeze un spatiu de incredere si siguranta, in care clientul sau – individual sau colectiv – poate sa evolueze, sa se transforme si sa capete perspective noi in ceea ce isi doreste. Asa ca un coach are abilitatea de a-si suspenda judecata critica, pentru a trece cat mai rapid de modurile tale de gandire „clasice”, catre noi orizonturi. Inca o data, Sir Whitmore:
httpv://www.youtube.com/watch?v=e2LkGwd0a2Y
***
Pentru mine, Sir John Whitmore este un exemplu viu de excelenta profesionala. Mai mult decat atat, din interactiunile personale cu el iti pot spune ca este un om extrem de simplu (in marea lui complexitate), vesel si plin de idei. Nu am scris acest post pentru a-l ridica in slavi, ci pentru a-ti oferi si tie o mica parte din claritatea si concretetea unui adevarat coach.
Cum ti-a placut?
am vazut ca pagina „despre mine” nu accepta comentarii, drept pentru care va intreb, in speranta ca veti publica comentariul meu, daca aveti si experienta profesionala practica, in afara aceleia de a a va fi insusit niste cursuri si de a le transmite altora. cu alte cuvinte, care este girul profesional (verificabil) de care va prevalati in momentul in care va prezentati in fata unor oameni? pentru ca sunteti un barbat tanar si nu vad cum puteti vorbi prea mult din „propria experienta”…
acesta este, de fapt, un mare minus al scolii romanesti de training si coaching: insusirea unor precepte si livrarea lor catre clienti de catre tineri fara experienta profesionala si/sau de viata.
in rest, va doresc sarbatori fericite si toate cele bune!
multumesc pentru urari, va doresc la randu-mi multa sanatate si sarbatori fericite!
which does not answer my question!
oricum, multumesc pentru urari.
nu v-am raspuns la intrebarea dvs., pentru ca „girul profesional de care ma prevalez” este experienta mea in coaching. cu alte cuvinte, abordarea dvs. contine o dubla ierarhie: una a „experientei profesionale practice” si cealalta a varstei.
pentru prima: am intalnit manageri si proprietari de afaceri care persista de mai bine de 15 ani in a incuraja si acoperi aceleasi incompetente, dizabilitati de relatie si de strategie, etc. si care se transforma aproape instantaneu, dupa cateva sedinte de coaching. retineti: sedinte, nu „cursuri”!
pentru a doua: va multumesc pentru apreciere. „tanar” inseamna ca sunt viu, creativ, plin de energie? ca sunt deschis experientelor noi si sunt capabil sa risc pentru a ma dezvolta? sau inseamna „fara experienta”, „rookie”, „vorbeste din carti”? 🙂
in ultimul rand, „insusirea unor percepte si livrarea lor” este atat de departe de mine si de profesia mea, pe cat este scoala de training din Romania (?), la care faceti referinta.