Coaching-ul aplicat in mediul de business poate schimba intregi organizatii. Pana aici, cred ca ai mai auzit asta. Insa cum o face, ramane inca un mister, cel putin pentru companiile din Romania. Din ce in ce mai mult, coaching-ul devine un instrument de dezvoltare individuala pentru managerii din companiile mari si medii, pentru antreprenorii si freelancer-ii romani. Insa coaching-ul isi are cel mai puternic impact in lucrul cu echipele. Si cu echipele care conduc echipe, cu organizatii intregi.
Cum se intampla acest lucru? Raspunsul e relativ simplu: prin schimbarea relatiilor si interactiunilor dintre toti membrii echipelor. Coaching-ul de echipa face ca orice grup de oameni angajati in acelasi proiect profesional sa devina o forta de neoprit, un organism autonom care traieste pe baza unor rezultate iesite cu totul din comun. Cum? Prin definirea clara a sensurilor practice ale cuvantului colaborare. Si prin invatarea treptata a performantei muncii in echipa.
Daca crezi ca sunt doar vorbe goale, uite ce s-a intamplat la CISCO:
httpv://www.youtube.com/watch?v=9WX7BNnYTf8
Iar daca ti se pare ca ceea ce spune John Chambers este un pic prea „departe” din punctul de vedere al experientei tale profesionale si personale cotidiene, uite alt exemplu. Fix despre acelasi lucru ca si primul:
httpv://www.youtube.com/watch?v=pM1Z1y4-Ylg
Spune-mi ce crezi!
Buna,
Ceea ce cred este ca: a sti intradevar sa colaborezi in echipa (Coaching de echipa) presupune un set de instrumente (ale comunicarii eficinete si generarii de idei) pe care fiecare membru al echipei tb sa-l aplice. E un subiect foarte amplu in opinia mea. Imi plac echipele foarte mult, inca din scoala cand faceam parte din echipa de baschet sau hambal. Intr-o organizatie, pentru reusita unei echipe, un rol major il are „conducatorul” respectivei organizatii. De ce spun asta (din propria experienta prin cateva organizatii): pentru ca el tb sa inspire pe ceilalti, si sa creeze acel context in care toti „jucatorii alesi potrivit” pot da ce e mai bun.
Toate cele bune.
PS un blog foarte bun din cate am citit pana acum, voi continua sa mai rasfoiesc si alte subiecte _:)
Ce spune John Chambers poate parea ‘departe’ de realitatile noastre cotidiene, in acelasi timp este incredibil de ‘aproape’ daca se clarifica si pregateste in primul rand atitudinea de angajament-colaborare al participantilor la un proiect. Si aici ma gandesc in primul rand la reducerea ‘bruiajului’ creat de mizele personale.
Redefinirea interactiunii in relatii, pornind de la atitudinea ‘corecta’ despre scop comun si mize individuale, poate duce usor la tipul de atitudine care sa favorizeze tranzitia de la comanda si control la colaborare. Intr-un astfel de context, cu ajutorul unui coach, echipele si ‘leaderul’ gasesc intr-un mod optim solutii inovative, cu impact si cu rezultate in directia dorita. Abordarea colaborativa mi se pare foarte posibila, inclusiv in contextul romanesc, chiar daca deocamdata pare destul de chinut de ‘tranzitii’ de tot felul. All it takes este viziunea si curajul de a face primul pas si a experimenta. Din perspectiva mea, „a sta pe loc” este echivalent cu a da inapoi.
@Simona: multumesc pentru comentariu. conducatorul are un rol foarte important de obicei, insa cele mai performante echipe nu mai au nevoie de unul. si conducerea e o functie care poate fi asumata de oricine, la un moment dat.
@Daniela: excelenta completare. multumesc.