Crezul meu

4 thoughts to “Crezul meu”

1. Spune-le că lumea este a apelor şi în ape vor găsi noua naştere.
   Spune-le că noaptea le va fi zi când vor ajunge la iubirea de semeni.
   Mai spune-le că sufletele lor vor călători când işi vor da pace şi vor găsi linistea când vor opri războiul din ei înşişi.
   Arată-le că bunatatea stă în orice fiară şi că orice fiară s-a născut pentru a se-nfrupta din bunătate.
   Dă-le cunoaşterea ta precum eu ţi-am dat-o şi ajută-i să viseze curăţirea cu ape şi din ape.
   La ceas greu eu voi veni şi voi îmbrăţişa durerea voastră, vă voi spăla frunţile şi ochii lăcrimaţi şi vă voi mângâia cu povestile mele.
   De n-aţi iubit până acum, aveţi timpul îndelung şi neprihănit să o faceţi.
   De n-aţi fost iubiţi până acum, aveţi un suflet care se caută întru iubire.
   Nu vă părăsiţi corabia şi nici sufletul când priviţi mereu spre prăpastie, căci unde e căderea e o nouă înălţare!
   De veţi avea prunci, lăsaţi-i liberi să zburde şi să se joace întru voie, iar de vor creşte mari pe voi vă vor prunci.
   Când vă simţiţi singuri, căutaţi cerul deasupra voastră şi strigaţi la cei părăsiţi să vă umple sufletul, căci cerul se va coborî cu ploaie şi flori de câmp să vă aline zbuciumul.
   De aţi uitat cum arată iubirea la colţuri, îmbrăţişaţi copacii, n-o să vă ceară nimic în schimb, vă vor aminti doar…
   De aţi uitat că nu sunteţi singuri pe această lume, priviţi largul mării şi crestele munţilor, ei mereu vor fi acolo pentru fiece clipă de dor.
   De vă e frica de întuneric, amintiţi-vă că şi întunericului i-e frică de lumină.
   De v-aţi îndepărtat de la cale şi nu mai găsiţi direcţia şi drumul înainte, lăsaţi-vă amintiri pe cărare, pentru că drumul nu e înainte, ci înapoi de unde aţi plecat.
   De vă e frică de aproapele vostru, întrebaţi-vă câtă frică are el de frica voastră.
   De vă e ruşine să îmbrăţişaţi străinul din afara voastră, împrieteniţi-vă întâi cu străinul din voi.
   De fuga e cea mai bună apărare în iadul mintii, intraţi în iad şi fugiţi de mintea voastră.
   De judecata vă linişteste neînţelesul altora, întelegeţi liniştea judecată de alţii.
   Căci orice sfarşit e un nou început, precum orice început e un sfârşit nou.
   Toată minunea omului zace în simple picături de apă, nu e nevoie de o grămadă de nori pentru a vă simţi curăţirea.
   Învăţati să nu mai învăţaţi nimic şi simţiţti că învăţarea nu e o neştiinţă, ci un dat înainte.
   Deschideţi-vă sufletele când sunteţi sănătoşi înăuntru’ lor şi nu cereţi adevăruri pe care nu le duceţi încă.
   <>

   my id: mihaela.celestine

2. iti multumesc, maya.

3. Foarte frumos crez!

4. Pingback: 100 de lucruri pe care le-am facut in 2009 « Coaching Perspectives