- Coaching-ul este un domeniu relativ nou. Chiar daca Socrate a pus bazele principiilor coaching-ului acum 2000 de ani, coaching-ul a devenit foarte cunoscut in ultimii 20 de ani.
- In acesti 20 de ani, coaching-ul a cunoscut o crestere extraordinara. In America exista cea mai mare piata de coaching din lume. In Europa, mai bine de 70% din organizatii sunt implicate intr-o forma sau alta de coaching. La Federatia Internationala de Coaching adera in fiecare luna cateva sute de membri, de mai bine de 5 ani.
- Dincolo de a fi doar un domeniu de activitate, coaching-ul este o profesie. Daca cineva isi castiga macar 50% din veniturile lunare sau anuale din practicarea profesionista a coaching-ului, atunci acel cineva este indreptatit sa faca parte dintr-un corp profesional.
- Pana acum, nu exista o singura definitie agreata de toata lumea a coaching-ului. Multe dintre definitii sunt mai elaborate decat e nevoie, unele – mai putine – sunt directe si cuprinzatoare.
- Definitia mea favorita a coaching-ului ii apartine lui Tim Gallwey, unul dintre primii coach-i moderni. Iat-o: “Coaching is unlocking a person’s potential to maximise their own performance. It’s helping them to learn rather than teaching them”.
- Coaching-ul de performanta este diferit de psihoterapie si consiliere. Coaching-ul este proactiv si concentrat pe constiinta si pe lucrurile care apar la suprafata ei. Psihologia practica este o abordare mai degraba concentrata pe subconstient, este analitica si pasiva. Multi „coach”-i veniti din cabinete de psihologie fac mai mult rau decat bine amestecandu-le.
- 90% din coaching-ul practicat la ora actuala in lume este facut prin telefon sau prin mijloace on-line. Coaching-ul nu are nevoie de pregatiri speciale, de contracte stufoase, de rezervari la hoteluri si de sali de conferinte dichisite. El se intampla imediat si natural, la cererea clientului.
- In articolul The Very Real Dangers of Executive Coaching (Harvard Business Review), Steve Berglas surprinde riscurile si – din pacate – practicile existente ale asa-zisilor coach-i care nu au trecut printr-un proces de formare in domeniu si care intra in probleme mai degraba calificabile pentru psihoterapie cu clientii lor, fara a le putea gestiona profesionist.
- Adevaratul subiect al coaching-ului este cresterea performantei si rezultatelor, intr-o maniera non-directiva si complet adaptata nevoilor clientului. Daca simti – ca si coach – ca o problema profesionala sau de performanta personala are radacini mai adanci, invita un profesionist care are abilitati in aceasta directie.
- Coaching-ul este despre deblocarea potentialului de performanta si punerea lui in miscare in viitorul apropiat. Nu este despre evaluarea si analiza performantei curente. Coaching-ul are la baza convingerea ca oamenii vor si pot sa faca lucruri din ce in ce mai bune. Daca nu crezi acest lucru in profunzime, coaching-ul nu este pentru tine.
- Marea majoritate a clientilor si coach-ilor din lume percep coaching-ul ca pe o relatie individuala, 1 la 1. Totusi, coaching-ul are un profund impact in companii atunci cand este facut in grup si in echipe.
- Coaching-ul de performanta nu are legatura cu efortul managerilor de a-si impinge colegii si subordonatii catre rezultate mai bune. Coaching-ul este o metoda de a da la o parte barierele care ii impiedica pe indivizi sa isi realizeze propriul potential.
- Coaching-ul este un mod de a gestiona oamenii si resursele, nu un instrument sau un set de tehnici folosibile in planificare, delegare sau rezolvarea unor probleme. Coaching-ul reflecta un mod diferit de a privi oamenii – mult, mult mai optimist decat majoritatea dintre noi sunt obisnuiti sa o faca – si de a ne raporta la rezultatele lor.
- Coaching-ul este non-directiv. Oricine vine cu metode stricte, pasi de urmat si modele sofisticate de aplicat, chiar daca se auto-numeste coach, nu face coaching.
- Sunt multe metode si scoli de coaching in lume. Cele mai bune te ajuta – ca si coach – sa facilitezi invatarea si transformarea, in loc sa o conduci sau sa o directionezi. Tehnicile de intrebari si ascultarea activa in prezent sunt principalele mijloace de a face asta.
- Oricine poate deveni coach. Ansamblul de calitati si abilitati necesare se pot dezvolta in timp si cu un efort sustinut. E mult mai greu sa renunti la a da ordine si instructiuni decat sa inveti sa faci coaching.
- Coaching-ul de echipa are rezultate mult mai bune in companii, deoarece angajeaza inteligenta colectiva a grupurilor si „foamea” lor naturala de rezultate.
- In prezent, cele mai multe companii investesc in coaching pentru a imbunatati performanta individuala. Insa din ce in ce mai multe incep sa inteleaga ca o abordare mai deschisa, mai sistemica poate „culege” talentele si punctele tari ale indivizilor pentru a imbunatati performanta intregii organizatii.
- Nu exista limite de varsta pentru clientii de coaching. Exista limitele legale de acceptare a responsabilitatii unui contract, insa acestea sunt mai degraba orientative. Coaching-ul cu copiii ii implica natural pe parinti. Coacing-ul cu persoane inaintate in varsta implica de cele mai multe ori pe multi altii.
- Coaching-ul poate avea rezultate cu totul iesite din comun, cu oameni sau organizatii care isi dedica energia pentru a obtine astfel de rezultate. Coaching-ul de performanta poate transforma complet modul in care functioneaza un om sau o intreaga organizatie.
Salut, Mihai
Sa stii ca te citesc cu drag, chiar daca nu prea am mai comentat in ultima vreme.
M-am bucurat mult sa gasesc la informatia 5 definitia lui Tim Gallwey.
Am postat si eu pe blog o afirmatie a lui şi am sa o scriu aici, pentru ca mi se pare partea ce urmeaza firesc frazei citate de tine: ”The greatest benefit the Inner Game coach
brings to the conversation is to trust clients more than the clients trust themselves.”
Coaching-ul cu metoda lui – Inner Game – este mai putin cunoscut la noi ”as it is”, desigur, GROW si orice alta antrenare autentica pentru performanta contine ”samanta” Jocului interior. Samanta este ACT – awarness, consciousness, trust.
Am zis sa spun asta in legatura cu informatia 6, unde as propune folosirea termenului de ”conştienţă” (in loc de ”conştiinţă”), care parcă sustine si mai bine adevarul afirmatiei tale, constiinta pretandu-se in general la analiza (in sensul Dilts: ”analyse=paralyse”)
Fructul plantei ce se dezvolta din samanta ACT este PIB – performanta, invatare, bucurie – am folosit acronimul cuvintelor in romaneste pentru semnificatia pib-ului 🙂 la care te referi in informatia 10. Am dat sa observ ca ar trebui adaugat un ”pentru ei insisi” la finalul frazei ”Coaching-ul are la baza convingerea ca oamenii vor si pot sa faca lucruri din ce in ce mai bune.” Dar am vazut ca exista o clarificare implicita prin informatia 12, unde se face legatura intre obtinerea de rezultate mai bune pentru organizatie si punerea in fapt a potentialului propriu al individului.
As zice ca formula ”coaching-ul e un mod de a gestiona oamenii si resursele” (13) e un pic periculoasa prin asemanarea cu ceva ce ne place mult (:)), si ca oameni, si ca manageri: directivitatea, ”ordine si instructiuni”- pe care le pozitionezi insa ”la locul lor” mai incolo. Intr-adevar, ”optimismul” coachingului are ca postament increderea ca oamenii isi pot asuma responsabilitatea ”gestiunii” a ceea ce sunt pentru a atinge ”optimul” de care e capabil fiecare.
Prin 16 imi pare ca esti coach de-a dreptul cu cititorul confruntandu-l cu un cadru de referinta de care poate, pana a citi aici, nu era constient: ”e mai usor sa faci decat sa nu faci!” (Lucru paradoxal, indeed, care nu trebuie lasat de capul lui, ci pus la treaba de.. capul fiecaruia :))
La ”foamea” de rezultate nu stiu ce sa zic – e o carte ”Eul, foamea si agresivitatea”/Perls. Dar o comunicare de tip coaching, in echipe, imbunatateste cu siguranta rezultatele fiecaruia si ale organizatiei, tocmai pentru ca ”trece” (vindeca) acea competitivitate – hm, ca sa zic asa – ”pesimista”, de vreme ce crezi ca altul e mai slab ca tine 🙂
Mi-a placut mult si m-a luminat imaginea din golf: ca necunosctoare, am crezut ca mingiuca intra in.. context – o gaura in iarba. Cand, ce sa vezi!, e asteptata taman de.. text, causul acela e parte din joc: daca nu-l nimeresti pe el, nu te nimeresti pe tine.
Multumesc pentru ocazia de a reflecta – asa, ca ”utilizator” (nu castig juma din ce am din coaching, dar coachingul imi e util sa castig tot ce am, fac si sunt).
Mi se pare foarte bună definiţia pe care ai ales-o tu. În acelaşi timp cred că este un avantaj enorm pentru coaching faptul că nu re încă o definiţie oficială. Îi face pe toţi oamenii să îl exploreze. Mă gândesc la cum ne-am născut noi, cu o grămadă de definiţii ale lucrurilor, convenţii deja stabilite, obiceiul de a lua lucrurile de-a gata. Mă bucur că acum coachingul este ca un copil zburlit! 🙂
Care sunt cele mai bune scoli de coaching? Cateva sugestii pentru cineva care ar dori sa sa se formeze ca si coach?
Felicitari! Un articol foarte bun. Cateva puncte le-am inteles abia dupa cativa ani de munca. E bine ca le-ai sintetizat.
multumesc pentru comment, Andra. succes pe mai departe!