Categorie: recenzii

carti care mi-au schimbat perspectiva

5 imposturi acceptate de majoritate

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Dupa o pauza de scris (aici!), datorata mai degraba perioadei de schimbari intense prin care trecem cu totii, revin cu un subiect pe care il consider insuficient tratat in viata de zi cu zi a oamenilor cu care vreau si imi place sa fac coaching in Romania. Subiectul este generic numit „dezvoltare personala”, un concept-umbrela care ascunde, din nefericire, o gramada de imposturi.

Saptamanile trecute mi-a cazut in mana o carte de …dezvoltare personala. Scrisa de un autor american, cartea m-a cucerit. Iata de ce: Ipoteza de la care porneste orice carte, curs, seminar sau serviciu de dezvoltare personala este ca tuturor ne place sa imbunatatim cateva aspecte legate de viata noastra. Cu toate acestea, raspunsul la toate aspectele inca ne-dezvoltate ale vietii noastre nu se pot gasi intr-o singura carte, curs, seminar etc.

bullshit-free

Exista o multitudine de carti si workshop-uri care promit sa va schimbe viata in 5 pasi rapizi si usori. Dar inainte de a ne investi timpul, banii si energia in programe care promit sa dea vietii un nou inceput, John Vespasian, autorul cartii: “On Becoming Unbreakable: How Normal People Become Extraordinarily Self-Confident”, ne spune ca este nevoie sa fim constienti de miturile si conceptiile gresite despre dezvoltarea personala daca vrem sa facem o schimbare reala in viata noastra.

Iata cateva dintre cele mai importante:

Mitul nr. 1:  Va puteti imbunatati sustenabil viata prin pacalirea mintii

Exista in lumea asta mare o multime de planuri rapide de dezvoltare personala; incepand de la “cele 5 lucruri pe care oamenii de succes le mananca la micul dejun” pana la “cele mai bune 10 metode de a depasi o stare proasta”. Mintile pacalite sunt echivalentul limbajului unei carti intregi, atunci cand ne apucam sa invatam o limba noua, spune Vespasian. Poti sa memorezi cateva propozitii, dar nu devii vorbitor fluent in acea limba. Mintile pacalite pot aduce cateva schimbari mici in viata noastra, insa e putin probabil sa duca la imbunatatiri majore.

Mitul nr. 2: Gandirea pozitiva este cea mai buna filosofie in ceea ce priveste dezoltarea personala.

Cand celebra carte “The secret” a fost scoasa, ea zburat imediat de pe rafturi si a ajuns rapid la statusul de “best seller”.  Promisiunea ca poti sa iti imbunatatesti viata simplu, prin a gandi pozitiv este ispititoare, dar Vespasian spune ca abordarea bazata pe rationalitate este singura care functioneaza in dezvoltarea personala. “Optimismul este un psiholog sanatoas si minunat atat timp cat iti pastrezi bunul simt” spune el.  Fraze subiective precum “daca gandesti asa, poti face asta” si “totul este posibil daca incepi sa faci asta acum“ sunt comune acelora care se lauda ca atrag puterea gandirii pozitive. In timp ce Vespasian spune ca ambitia este minunata, el subliniaza faptul ca nu toata lumea are abilitatea de a fi un cantaret de opera sau un dansator de balet. “Trebuie sa te uiti la resursele tale si la situatia ta personala si la piata pentru a vedea daca te poti muta intr-adevar in directia in care iti doresti”, ne spune autorul.  In mod rational, avem nevoie sa  mentinem un atent echilibru intre vise si realitate.

Mitul nr. 3: Poti participa la un seminar de doua zile care iti va schimba viata.

“Seminarele de doua zile sunt minunate pentru a invata abilitati specifice, dar nu pentru a integra principii ample” scrie Vespasian. Dezvoltarea personala este despre a imbunatati modelele esentiale de gandire si relatie cu ceilalti. “Nu poti invata o filosofie mai bine in doua zile deoarece mintea umana este foarte rezistenta in a-si schimba modelele sale esentiale”. Doua zile de seminar despre cum sa iti imbunatatesti stima de sine nu inseamna ca devii instantaneu plin de incredere. “Dezvoltarea personala nu poate fi asimilata peste noapte”, spune el. Pentru multi oameni, aceste schimbari importante pot dura cateva luni daca nu mai mult.

Mitul nr. 4:  Exista undeva un Guru cu o formula perfecta pentru dezoltarea personala.

Multi autori si vorbitori in public pretind ca au raspunsul pentru toate temerile si problemele noastre. In timp ce Vespasian ne arata ca tocmai expunandu-ne la diferite puncte de vedere, abordari si idei este modul in care invatam sa crestem ca si indivizi, comunitati si societate. Avertismentul este clar: nu exista nici o formula pentru succes personal. “Trebuie sa evaluezi ceea ce oamenii iti spun si sa vezi daca acestea se potrivesc circumstantelor tale personale” spune el. Nici o formula nu se potriveste perfect in toate circumstantele. “Poti invata idei noi si exemple de la alti oameni, dar drumul catre dezvoltarea personala este unic”.

Mitul 5:  Dezoltarea personala este capabila sa iti faca viata mai usoara

Adevarata dezvoltare personala este de natura sa-ti perturbe viata si e posibil ca asta sa nu fie o tranzitie usoara. Daca iti cresti stima de sine substantial, de exemplu, cresterea increderii poate conduce la aplicarea pentru un nou loc de munca intr-un alt oras, sau la renuntarea cu totul la un loc si inceperea unei afaceri personale. Adevarata dezvoltare, scrie Vespasian, de multe ori duce la schimbari mari in viata. In timp ce faimoasele “MIND HACKS” ne-ar putea da cateva mici imbunatatiri in viata, totodata ele ne vor tine viata cam pe aceleasi coordonate. Adevarata dezvoltare personala, cu toate acestea, ne permite sa ne identificam visele, dorintele, nazuintele de pe parcursul vietii si sa le urmam.

In incheiere, va rog ceva: macar luati in considerare ca implicarea intr-un efort de dezvoltare personala autentica este o decizie fundamentala pentru fiecare dintre noi. Care, de obicei, se soldeaza cu o prima perioada destul de dificila, in care va veti pierde reperele vechi, care nu isi mai au rostul. In acest delicat moment, majoritatea impostorilor vor incerca sa va impuna reperele lor. Atentie mare, deci!

Succes!

Recenzie: Liderii mănâncă ultimii

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Zilele trecute am primit un cadou de la Editura Publica. Cadou pe care îl apreciez foarte, foarte mult (ca și pe Bogdan, cel care a avut acum mulți ani visul de a crea o editură de business și în România!). În rândurile următoare ai posibilitatea de a-ți da seama de ce mi-a plăcut atât de mult „Liderii Mănâncă Ultimii„.

Sinek nu oferă principii sau teorii noi de leadership, nici scheme complicate și nici fraze de impact prin care să îi atragi pe ceilalți sub aripa ta. Nu oferă nimic miraculos ce să putem folosi în business-ul nostru de zi cu zi și care să ne garanteze succesul în leadership. Exact în același mod în care funcționează și coaching-ul! În schimb, ne prezintă o conversație pe care a avut-o cu un General de Marină, și care spunea că „liderii mănâncă ultimii”. În sala de mese, soldații mănâncă primii în timp ce ofițerii seniori își așteaptă locul la sfârșit. Liderii își sacrifică propriul confort pentru binele celor pe care îi au în subordine. Citește mai mult

Recenzie: The Big Leap

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Se spune că în viață nu le poți avea pe toate. Ei bine, Gay Hendricks, în cartea „The Big Leap” susține chiar opusul: poți să te bucuri în același timp de bogăție, succes și dragoste. Singura problemă este chiar…propria persoană.

Autorul tratează o singură problemă: Problema Limitei Superioare (engl. „The Upper Limit Problem„). Când un plan merge foarte bine, de exemplu avem succes pe partea profesională, ne atingem Limita Superioară de bunăstare și ne sabotăm propria fericire. Avem o toleranță limitată pentru a ne simți bine și când ajungem la acea limită, transformăm gândurile pozitive în negative. Cum ne dăm seama că avem Problema Limitei Superioare? Sunt 4-5 semne după care ne putem orienta:

  • ne îngrijorăm asupra unor lucruri/fapte pe care nu le putem controla,
  • criticăm și învinuim mult (atât pe noi înșine cât și pe alții),
  • ne ferim de energie pozitivă (care poate veni din acceptarea unor complimente, de exemplu),
  • pornim sau întreținem certuri (atunci se consumă toată energia pozitivă pe care am putea-o investi în multe alte proiecte)
  • sau ne îmbolnăvim (da, și acesta e un semn – trupul răspunde la Limita Superioară).

Când observăm aceste semne, putem să adoptăm o atitudine pozitivă pentru faptul că le-am descoperit și să ne îndreptăm atenția asupra țelului final: să simțim bogăție, succes și dragoste în jurul nostru.

***

Odată descoperită Problema Limitei Superioare, avem nevoie să ne descoperim Zona de Geniu și să evoluăm spre ea – acolo vom atinge fericirea completă. Patru întrebări ne ajută să o descoperim:

  1. Ce îmi place să fac cel mai mult?
  2. Care muncă nu mi se pare muncă, ci plăcere?
  3. În munca mea, ce aspect produce cea mai mare rație dintre bogăție și satisfacție în raport cu timpul petrecut muncind?
  4. La ce mă pricep cel mai bine, mult mai bine decât oricine altcineva?

Dacă avem contact clar și ne-echivoc cu Zona de Geniu, mai rămâne doar să nu ne întoarcem de unde am plecat. Gay ne recomandă să folosim o mantra universală, pe care o putem adapta după propriile preferințe. În engleză este așa (nu o traduc pentru a vă lăsa să faceți propria interpretare):

„I expand in abundance, success and love everyday, as I inspire those around me to do the same.”.

***

La final, cartea te face să spui „Da, pot!”. Ca să nu mai spun că este un text foarte accesibil oricui. Curios?

Enjoy!

Recenzie & eveniment: Mai mult cu mai putin

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Traim in epoca vitezei,  a informatiilor, a sarcinilor, a e-mailurilor, a telefoanelor, a mesajelor instant, a documentelor, a notelor si a dosarelor, iar la sfarsitul zilei, tot ceea ce vrem este sa ne oprim din aceasta goana continua. Problema e ca ritmul nostru firesc de viata este unul domol, nici pe departe asemanator cu ce traim astazi. Asa ca de ce sa facem mai multe intr-un timp mai scurt, cand putem face mai bine lucrurile care conteaza?

Ceea ce ne propune cartea scrisa de Leo Babauta ‘’ Mai mult cu mai putin – Arta limitarii la esential in afaceri si in viata de zi cu zi’’ (Ed. Publica, 2012) este o cale de mijloc:  sa accesam in continuare toate cele de mai sus. Autorul sugereaza ca solutia consta in a-ti impune limite de consum si munca. Cu alte cuvinte, identificarea esentialului si eliminarea restului fiindca totul se bazeaza pe simplitate, iar viata se imbunatateste semnificativ atunci cand devine mai simpla.

Desi la prima vedere pare o lectura usoara si pe alocuri abstracta, cartea contine sfaturi practice despre cum putem aplica in fiecare zi conceptul de esential. Fiind structurata in 2 parti, partea intai defineste principiile ce stau la baza a ‘’mai mult cu mai putin’’, iar partea a doua sugereaza cum pot fi puse in practica, atat in viata profesioanala, cat si in personala.

Inca din primele pagini aflam care sunt cele 6 principii ale productivitatii: 1. Impune-ti limite; 2. Identifica esentialul; 3. Simplifica; 4. Concentreaza-te; 5. Creaza-ti obiceiuri; 6. Incepe cu pasi mici.

Impunandu-ne limite suntem fortati sa alegem esentialul si astfel vom genera un impact major cu resurse minime, valorificand la maxim timpul si energia de care dispunem de-a lungul unei zile. Lipsa acestor limite inseamna lipsa de energie, iar impunerea unor limite (spre exemplu: verificarea e-mailui de doar 2 ori pe zi: o data de dimineata, preferabil in jurul orei 10 a.m, iar a doua ora, dupa-masa) nu face decat sa ne sporeasca forta. Cum putem face asta? Concentrandu-ne pe o singura schimbare si repetand-o pana devine obicei. Important este sa incepem acest demers cu pasi mici.

Cum recunoastem esentialul? Asa cum chiar bancul sugereaza: cum sculptam statuia unui elefant? Indepartam tot ceea ce nu arata ca un elefant. Acest lucru presupune sa stii cum arata un elefant.

‘’Trecutul nu imi este de niciun folos, nici viitorul. Eu traiesc acum.’’  (Ralph Waldo Emerson)

Concentrarea joaca un rol important in cresterea eficientei. Asadar, data viitoare concentreaza-te asupra prezentului, asupra mesei, asupra obiectivelor zilnice stabilite si exerseaza in continuare. Autorul propune un program de 30 zile prin care sa ne concentram toata atentia si energia asupra unui singur obicei, timp de o luna, rezultatul fiind la ca la sfarsitul perioadei sa avem un obicei nou creat. Regulile sunt simple:  sa nu ne propunem mai multe obiective simultan, sa alegem un obiectiv simplu de indeplinit, sa alegem ceva masurabil, sa fim perseverenti si sa ne mentinem o atitutine pozitiva. Si, din nou, sa incepem acest demers cu pasi mici! Asadar, cunoaste-ti prioritatile, elimina factorii care iti distrag atentia si implica-te total.

Leo propune sa ne facem un program care sa ne ofere satisfactie si pe care sa il repetam zilnic. Autorul este el insusi un promotor al unui stil de viata sanatos (prin puterea exemplului personal): crearea obiceiului de a face sport (regasim astfel elaborate 30 idei care ne pot motiva sa facem sport), eliminarea  televizorului sau a internetului atunci cand nu e cazul sau cand e prea mult, trezit dis-de-dimineata si un regim de viata alimentar sanatos.

Esentialul se poate oglindi si in ordinea de la locul de munca, intr-o locuinta simpla mai usor de curatat si mai atragatoare. Insa una dintre cele mai mari provocari fie ca ne propunem sa ne trezim mai devreme, sa ne schimbam un obicei, sa facem sport sau pur si simplu sa fim mai fericiti, este sa nu ne pierdem motivatia. Autorul sugereaza 8 metode de automotivare: incepe lent, alege-ti un obiectiv unic, analizeaza-ti motivatia, doreste-ti ceva cu toata fiinta, fa public obiectivul propus, entuziasmeaza-te, creaza-ti sentimentul de nerabdare, fa-ti un poster cu obiectivul respectiv si pune-l la vedere; precum si 20 metode pentru a ne mentine motivatia.

***

Profit de ocazie sa iti reamintesc ca pe 27 octombrie, Dimineata de Coaching este centrata pe tema ‘’Fa mai mult cu mai putin!’’, asa ca haide sa aflam impreuma cum putem gasi solutii concrete la problemele cu care ne confruntam.

Recenzie: Jocul interior si Munca

Mihai Stănescu 6 Comentarii

După ce a prezentat lumii abordarea sa extraordinară a performanței în sport, prin cărțile sale „The Inner Game of Tennis” și „The Inner Game of Golf”, Timothy Gallwey a început să folosească teoria jocului interior pentru a consilia companii precum AT&T, Coca-Cola, Apple și IBM, schimbând radical percepția asupra procesului învățării, a muncii și a bucuriei asociate cu acestea.

business-edu.ro

Ideea centrală a acestei cărți este descoperirea și conștientizarea a două instanțe interne care ne guvernează învățarea și dezvoltarea: Eul 1 și a Eul 2. Eul 1 este acea voce interioară care critică, care este guvernată de frică și îndoială, care spune mereu „Nu voi reuși, e prea greu”, care se pune mereu în calea celuilalt eu, Eul 2, care este exact esența ființei umane, care reprezintă tot potențialul cu care ne-am născut, abilitățile originare de învățare, care spune mereu „Pot sa fac asta, voi reuși”. Totuși, Gallwey spune că este imposibil să scăpăm total de Eul 1, însă putem să îl reducem la un nivel cât mai scăzut de interferență, să îi ignorăm judecata critică.

Autorul insistă asupra redefinirii muncii, implicând neapărat în noua definiție termenii de învățare și bucurie, fără de care munca nu ar trebui să mai fie percepută. În munca pe care o depui, e nevoie să fii conștient de procesul de învățare, iar datorită acestei învățări apare bucuria de a dobândi aceste noi învățăminte. Astfel, dacă îți propui și obiective de învățare și dacă pornești de la ideea că ești un elev ce are de învățat mereu, din orice parte, din orice activitate, bucuria nu va întârzia să apară, din orice nou lucru învățat. Așa dispar plictiseala, oboseala, letargia și ineficiența asociate muncii și începi să muncești pentru tine, înveți lucruri noi, atragi bucuria… și vei observa ca nu ești plătit doar de angajator, ci și de Eul 2 prin bucuria generată de acesta. Odată conștientizate și acestea, vei descoperi că lumea în care te învârți este mult mai mare decât credeai și că deții o mobilitate de care nici nu știai. Vei descoperi că știi mult mai multe, vei observa schimbările din tine și din jurul tău și vei putea evolua odată cu ele. Vei știi unde ești, încotro te îndrepți și de ce mergi acolo.

În final, Gallwey prezintă un exercițiu pe care îl recomandă de fiecare dată când te simți copleșit, de fiecare dată când începi un proiect, ești în cursul sau la finalul lui. Este vorba de metoda STOP, care spune să stai deoparte și să privești punctul în care te afli, să tragi învățăminte, să te gândești, să îți organizezi gândurile iar apoi să pornești la drum. În plus, Gallwey mai spune să gândești ca un director general, să te pui în situația în care ești directorul propriei persoane și să observi cine te conduce, câte acțiuni mai deții la propria companie și cum poți să recuperezi ceea ce este al tău de drept.

…să ajungi la muncă cu zâmbetul pe buze, să faci ceea ce consideri că trebuie făcut din pura plăcere de a învăța, să acționezi fără a ți se spune, să găsești noi modalități de a atinge succesul, să faci performanță doar pentru bucuria de după, acestea sunt coordonatele succesului autentic. Tim Gallwey reușește în acest adevărat best-seller să le atingă pe toate, practic și simplu.

Cartea îți va oferi mai multe momente „Aha!„.

Ți-o recomand din suflet!

 

Recenzie: Synchronicity – The Inner Path of Leadership

Mihai Stănescu Lasă un comentariu

Modernismul este in declin si din aceasta cauza multi lideri din lumea de business nu sunt deloc siguri ce cale sa urmeze. Modelul de business modernist este construit pe structura, pe conducere organizata si pe individualism, principiul de baza al acestuia fiind „ultima linie de Excel”. Acet model a reusit sa poarte afacerile mondiale atat prin nationalism, cat si prin inter-nationalism, generand o multime de oportunitati si profituri uriase. Insa un nou model sta sa apara.

Acest nou model de organizare este bazat pe conectivitate si pe leadership-ul organic. Iar principiul fundamental al noului model este relationarea. E nou si complet inconfortabil, pentru ca are nevoie de o schimbare fundamentala in modul de a privi lumea al celor care isi vor conduce business-urile in secolul urmator. Modelul este unul post-modern, provocandu-i pe leaderi sa se uite in interior si sa puna sub semnul intrebarii presupozitiile moderniste pe care le considerau sacre. Insa acest model promite dezvoltarea unei constiinte mai inalte, investind business-urile cu mult mai mult sens. Joseph Jaworski numeste acest nou nivel de constiinta „Synchronicity„.

In Synchronicity, Jaworski ne ofera o schita autobiografica a vietii sale, de la inceputurile sale ca si avocat foarte bine platit dar nesatisfacut, trecand prin aceeasi insatisfactie profesionala la nivelul de partener intr-un prestigios birou de avocatura international. Autorul descrie o intreaga serie de evenimente care l-au facut, pana la urma, sa renunte la biroul de avocat si sa devina creatorul Forumului American de Leadership, concentrandu-si activitatea in dezvoltarea de leadership in comunitatile americane, in business si administratie.

Jaworski afirma ca avem nevoie sa reflectam profund asupra destinului pe care il avem pe Pamant, pentru ca atunci cand il descoperim sa ne abandonam complet acestuia, indiferent de dificultati si bariere. Chiar autorul a simtit ca destinul lui este sa promoveze un nou tip de leadership, fiind insa restrictionat de pozitia pe care o avea in biroul de avocatura. Intr-un final, si-a facut curaj si a plecat pur si simplu. Cuvintele lui sunt caracteristice acestui gest:

„at the moment I walked away from the firm, a strange thing happened. I clearly had no earthly idea how I would proceed. I knew no one who could help me on the substantive side of things, no network of experts. …. Yet, at this point, strangely enough most of my concerns and doubts about the enormity of the project were erased. I had a great sense of internal direction and focus, and an incredible sense of freedom that I had never felt before in my entire life.”

***

“The day I left the firm, I crossed the threshold. From that point on, what happened to me had the most mysterious quality about it. Things began falling into place almost effortlessly – unforeseen incidents and meetings with the most remarkable people who were to provide crucial assistance to me.”

In paginile cartii, autorul descrie cum l-au influentat – odata ce a luat decizia de a parasi biroul – conceptul lui Robert Greenleaf (servant leadership) si lucrarile lui David Bohm despre ordinea implicita a universului, dandu-i directia de care avea nevoie in acea perioada. Perioada in care viata lui a fost plina de intalniri fortuite, sclipiri de moent care au dus la dezvoltari ulterioare si de un sens al destinului care lega o multime de lucruri pe care altii le puteau vedea ca si complet intamplatoare.

David Bohm a fost o figura centrala pentru el. El i-a spus lui Jaworski ca totul este conectat cu totul si ca totul se regaseste in tot. „Daca cauti profund in tine, vei ajunge chiar la esenta umanitatii. Iar cand faci asta, vei fi absorbit in adancul constiintei generative a umanitatii, care este comuna tuturor oamenilor si care contine toata umanitatea”. Bohm a afirmat ca suntem toti conectati, dar ca oamenii creaza bariere intre ei. Odata ce aceste bariere sunt indepartate, fiintele umane pot opera ca o singura minte, in aceeasi directie.

Catre sfarsitul cartii, Jaworski face referire la inscriptia de deasupra intrarii casei lui Jung din Elvetia: Vocatus atque vocatus, Deus aderit – Invocat sau nu, Dumnezeu este prezent. In timp ce filosofii post-moderni il omit prezenta divina, Jaworski abunda in referiri la ea in cartea sa. Lucru de admirat si de urmat, autorul ne invata cum sa ne predam efectiv sincronicitatii si sa ii folosim imensa putere. In carte, ii vedem propriile esecuri si succese, insa la final avem un sentiment puternic ca daca cineva atat de uman ca si autorul a reusit, putem si noi sa o facem. De altfel, si autorul sustine acelasi lucru:

“(…) if we have truly committed to follow our dream, there exists beyond ourselves and our conscious will a powerful force that helps us along the way and nurtures our growth and transformation. Our journey is guided by invisible hands with infinitely greater accuracy than is possible through our unaided conscious will.”

 

Despre „Antreprenoriat”

Mihai Stănescu 1 Comentariu

Nu cred ca ti-am spus pana acum: relatia mea cu blogurile a inceput cu doi oameni. Doi oameni pe care ii citeam cu obstinatie, doi bloggeri care m-au inspirat sa ma apuc de scris pe blog. Unul american, celalalt roman. Ei sunt Seth Godin si Marius Ghenea.

Au trecut anii, i-am citit in continuare. Americanul a scos mai multe carti (da-i tiparului ce-i al tiparului!), iar in 2011 a venit momentul ca si romanul sa publice prima lui carte. Este vorba de „Antreprenoriat” – cartea scrisa de Marius pe subiectul care ii place cel mai mult – si o vei gasi pe piata in curand. Cu acesta ocazie – si cu ocazia co-participarii la Timisoara Business Days – am stat de vorba cu Marius intr-un fel de video-interviu-auto-recenzie.

Uite-l:

httpv://www.youtube.com/watch?v=CU7YX3TE76Q&feature=related

***

Recenzie: Viitorul managementului

Mihai Stănescu 5 Comentarii

Tocmai ce am terminat de citit una dintre cele mai bune carti de management pe care le-am parcurs in ultima vreme. Gary Hamel, care m-a convins acum ceva vreme cu ajutorul celeilalte carti ale sale traduse tot de Editura Publica, intitulata „In fruntea revolutiei”, aproape m-a cucerit prin „Viitorul managementului”, o alta traducere de exceptie care inaugureaza colectia de management de la aceeasi editura.

De ce mi-a placut atat de mult ce a scris profesorul de management strategic de la London Business School? E chiar natural sa-mi placa un autor care declara, inca de la inceputul cartii, ca un CEO din anii ’30 ar putea fi inviat din morti, ar fi foarte familiar si confortabil cu conducerea unei organizatii mari din zilele noastre! Inca o data, am confirmarea observatiei mele: de la inceputurile afacerilor multinationale, stilul si abilitatile de management s-au inovat foarte putin, iar schimbarile de conducere ale companiilor sunt numarabile pe degetele de la o mana. Modelul de comanda si control s-a dezvoltat la inceputul exploziei industriale si nu s-a mai schimbat de atunci.

Daca practicile de management din majoritatea organizatiilor nu s-au schimbat, putem vedea cu ochiul liber ca in ultimii 10 ani au existat schimbari masive in piata de afaceri, atat in Romania, cat mai ales la nivel mondial. In timp ce competitia devine din ce in ce mai acerba – datorita globalizarii si accesului din ce in ce mai mare la tehnologii de ultima ora -, in timp ce cererile clientului se schimba de la un an la altul, principiile si paradigmele de management dupa care sunt conduse organizatiile raman aproape neschimbate.

Autorul ne sugereaza ca organizatiile viitorului vor avea nevoie sa schimbe drastic ritmul evolutiei lor interne, ba chiar sa depaseasca ritmul schimbarilor din mediul in care activeaza. In aceasta idee, conceptele ca „adaptabilitate” si „flexibilitate devin centrale pentru companiile care vor sa devine campioni de business. Si cu ideea asta sunt 101% de acord. Este foarte, foarte dificil sa rezolvi probleme complet necunoscute pana acum si sa furnizezi solutii complet noi folosind modele de management si leadership care sunt complet invechite

Partea a doua a cartii este centrata pe 3 exemple de companii care – din perspectiva lui Gary Hamel – au demonstrat implementarea noilor metode de management: Whole Foods, Gore si Google.  Ce au aceste companii in comun? Hai sa vedem:

  • o abordare a business-ului bazata pe colaborare si cooperare in echipa (opusa fata de „responsabilizarea si controlul individului, din vechea paradigma);
  • impingerea luarii deciziilor catre nivelele organizatiei care au contact direct cu clientul si dezvoltarea autonomiei oamenilor care, in mod normal, nici macar nu se apropie vreodata de a-si asuma o decizie in numele companiei;
  • functionarea de tip „musuroi”, ca un conglomerat de echipe agile si cu un grad foarte ridicat de promptitudine in indeplinirea sarcinilor;
  • deschiderea si incurajarea comunicarii laterale, intre aceste echipe, trecand peste toate limitarile functionale rigide, comunicare de tip „echipa cu echipa” (opusa comunicarii de sus in jos, atat de des intalnita in toate organizatiile)

Dar cel mai mult si mai mult mi-a placut urmatoarea idee, exprimata de Hamel – explicit sau implicit – in mai multe secvente din carte: aceea ca inovatia in management va deveni in scurt timp sursa ultima de avantaje competitive.

In incheiere, va recomand aceasta carte ca pe o lectura pentru viitorul-care-a-inceput-deja. Sugestia mea este sa cititi cu mare atentie primele doua parti ale cartii, pentru a va clarifica modul in care autorii definesc paradigmele noi si exemplifica aplicarea acestora. Apoi puneti mana pe pix si hartie si faceti o sinteza a modelului care se intrevede printre „tips & tricks”-urile pe care le ofera autorii, pentru a va creiona un model practic de management. Acest model va deveni utilizabil cand vei putea practica ghidarea (si nu directivitatea), cand vei construi mici comunitati bazate pe pasiunea lucrului bine facut, cand va exista in compania ta o comunicare orizontala bine implementata, cand vei incuraja la fiecare pas nevoia de schimbare si adaptabilitatea ca forte ale succesului.

Recenzie: Blue Ocean Strategy

Mihai Stănescu 11 Comentarii

Fara sa exagerez nici o clipa, Blue Ocean Strategy este una dintre cele mai bune carti de strategie de business pe care am citit-o. Dintotdeauna!

Scrisa de W. Chan Kim si Renée Mauborgne, profesori emeriti la cea mai buna scoala de management din Europa, INSEAD, cartea promoveaza un model de a face afaceri la nivel strategic care creaza noi spatii de piata (oceane albastre), in completa opozitie cu ideea de competitie acerba intr-o industrie care exista deja (oceane rosii). Mai mult decat atat, cartea contine studii de caz privite retrospectiv ca fiind implementari ale strategiei Oceanelor Albastre. Cartea s-a vandut in mai mult de 1 milion de exemplare in anul aparitiei si de atunci a fost publicata in mai mult de 50 de limbi, in toate colturile lumii. In plus, INSEAD a fondat The INSEAD Blue Ocean Strategy Institute in 2007, institut care ofera un program de invatare a strategiilor si instrumentelor cu care opereaza acest model.

***

Cartea este impartita in 3 segmente generoase si bine sistematizate. Primul prezinta esenta strategiei Oceanului Albastru, cadrul de lucru al modelului si instrumentele principale necesare unei analize a cresterii profitabile, dincolo de limitele unei singure companii si chiar dincolo de reglementarile unei singure industrii.

Partea a doua a cartii analizeaza companiile aflate intr-o faza de dezvoltare, companii care isi creaza strategii pentru a se asigura ca atat ele, cat si clientii si partenerii lor au un profit in momentul in care aceste companii incep sa creeze noi zone de business, inca ne-explorate de nimeni. Acest segment al cartii se axeaza pe ideile de maximizare a marimii Oceanului Albastru si pe modurile de creare cea mai mare piata posibila pentru produsele sau serviciile oferite de o companie. Cum se face asta? Autorii ne raspund simplu: prin abordarea unor moduri complet neconventionale de a atinge cererea masiva si concentrata pe produsele si serviciile oferite. Iar aceasta cerere nu se construieste clasic, prin concentrarea pe diferentele care separa clientii pe categorii si nise, ci prin gasirea si utilizarea elementelor care ii aduc impreuna pe cei care nu sunt inca clienti! Iar aceasta alegere strategica poate maximiza, in sine, marimea unui Ocean Albastru.

Ultima parte a cartii trateaza exclusiv modalitatile practice, instrumentele si tacticile necesare pentru a implementa o strategie a Oceanului Albastru. Acest ultim segment este esential pentru dezvoltarea strategiei, din simplul motiv (general!) ca majoritatea planurilor strategice esueaza din cauza executiei slabe a unei idei geniale! Astfel, aceste ultime capitole ne asigura ca managerii companiilor – dupa ce au investit timp si creier in formularea unei strategii de tipul Oceanului Albastru – nu ajung sa implementeze actiuni tactice care tin de aceleasi Oceane Rosii. Incepand de la a arata managerilor metodologia practica de a mobiliza o intreaga organizatie sa isi depaseasca singura obstacolele care blocheaza implementarea unei strategii a Oceanului Albastru si terminand cu integrarea executiei in constructia strategiei companiei (si astfel motivand managerii sa isi assume actiunile necesare implementarii strategiei intr-un mod sustenabil si coerent), aceasta ultima parte a cartii este un element crucial de ajutor in definirea unei strategii originale, de tip Ocean Albastru.

***

Inchei aici, recomandandu-va cartea la modul cel mai serios, in special managerilor si antreprenorilor care au avut deja succes intr-o perioada a businessurilor in care sunt implicati. Pentru toti ceilalti, cartea are o valoare cel putin la fel de mare, pentru ca ne invata sa schimbam modul in care privim clientii si nevoile lor din piata. Iar daca reusim sa continuam aceasta schimbare si in plan practic, avem deja de-a face cu un Ocean Albastru.

Recenzie: The 4-Hour Workweek

Mihai Stănescu 9 Comentarii

Imagineaza-ti ca muncesti doar o zi pe saptamana. Mai mult decat atat, imagineaza-ti ca in acea zi de munca nu muncesti 8 ore, ci numai 4. Cireasa de pe tort este ca in loc sa te duci la birou (aglomeratie, stress, intarzieri, etc) lucrezi dintr-o cafenea din Barcelona sau Paris, mixand administrarea afacerii tale cu o plimbare pe plaja sau vizita la Luvru. Un vis imposibil, nu?

Ideea centrala a cartii “The 4-Hour Workweek” este sa te ajute sa traiesti o astfel de viata, idee pe care Timothy Ferriss o exprima inca din subtitlu: “Escape 9-5, Live Anywhere, and Join the New Rich” . Promisiunea autorului este ca ne ajuta sa ne re-structuram viata intr-un mod categoric, pentru a avea programul cel mai bun posibil si …sa facem si suficienti bani! Suna seducator, dar hai sa vedem ce-i inauntru:

Cartea incepe cu cateva intrebari si raspunsuri, cu scopul clar de a intampina ridicarile de sprancene din partea celor care au citit coperta.  Inca de la inceput, poti vedea ca Tim Ferriss este un om de marketing foarte bun: cartea ne introduce in tema printr-o poveste legata de dans, invitandu-l pe cititor sa isi deseneze stilul de viata ideal, ca si membru al noului “trib” numit Noii Bogati (New Rich, in orig.).

Cum intram in acest club select si totusi ultra-popular? Prin metoda lui Ferriss, denumita oarecum inspirat DEAL: D este Definition, E – Elimination, A – Automation, si L – Liberation.  Hai sa vedem pe scurt ce inseamna fiecare:

D = Definitie

Prima parte a cartii lui Ferriss defineste si compara Noii Bogati cu Evitantii (Deferrers, in orig.), cei care isi traiesc viata in sistemul: muncim, economisim si ne pensionam. Ideea centrala aici mi se pare ca desi Noii Bogati pot deveni foarte bogati, mai degraba trebuie sa ai un cashflow regulat si pozitiv fara a fi nevoit sa muncesti mult pentru a-l obtine. Pe langa aceasta idee, Tim Ferriss mai ataca 9 alte principii generale, de la “a cere iertare mai degraba decat permisiune” pana la “banii nu sunt raspunsul la toate intrebarile”.

Ca mai toate cartile de dezvoltare personala, autorul iti propune sa iesi din confortul personal printr-o serie de lucruri de facut / provocari. Un exemplu care mi-a adus un zambet larg pe buze este acela de “a-ti dezvolta neobisnuitul obicei de a lua decizii”. Mai mult decat asta, Ferriss introduce un concept nou: “dreamlining” – procesul prin care iti notezi cele mai puternice vise si iti creezi un program (timp, obiective, actiuni) pentru a le atinge.

E = Eliminare

Aceasta parte a cartii este construita in jurul eliminarii tuturor actiunilor care nu ne sunt necesare. Bineinteles, este vorba de Legea lui Pareto (80% din eforturi iti aduc 20% din rezultate) si de cum sa iti elimini parti din acesti 80%. Productivitatea devine un subiect central si aici, Ferriss contracarand Legea lui Parkinson cu o sugestie simpla: aloca minimul posibil de timp unei activitati, ca sa nu iti ocupe mai mult. Aceeasi sugestie este valabila si la ce primim prin comunicarea de orice tip: taie cat poti din toate mesajele, mailurile, articolele si sterile pe care le citesti. Taie si intreruperile, telefoanele si vizitele non-relevante. Taie si lucrurile pe care le faci automat si care nu au nici un sens…(!?) Daca ai angajati, deleaga mai toate deciziile minore la ei si elibereaza-ti timpul. Daca nu ai, oricum vei trece la…

A = Automatizare

Ideea acestei parti a cartii este sa iti automatizezi veniturile si activitatea. In primul rand, vei avea nevoie de unul sau mai multi asistenti virtuali (VA, in orig.), apoi de un “pilot automat al veniturilor” (Income Autopilot, in orig.) si din acest punct nu iti ramane decat sa iti gasesti inspiratia, o nisa de piata si unul sau mai multe produse pe care sa le vinzi acestei nise. Dupa o perioada (scurta!) de testare a produsului, pe un buget cat mai mic, miscarea urmatoare este sa te extragi din toata aceasta poveste sis a o lasi sa functioneze singura. Ferriss descrie aceasta tranzitie cu lux de amanunte, fiind unul dintre punctele cele mai importante ale strategiei DEAL.

L = (e)Liberare

Ultima parte a cartii se concentreaza pe cum sa scapi de la birou, incepand de la a-ti convinge seful sa comunicati prin media (telefon, internet, etc) pana la a-ti omora pur si simplu jobul. Nu rade, multi dintre oameni isi pastreaza job-ul desi ar putea sa faca multe, chair foarte multe lucruri foarte interesante daca nu l-ar avea. Ferriss cotinua in acesta cheie si ne propune “mini-pensii” (mini retirements, in orig.), perioade de 1-6 luni de relocare in afara zonei obisnuite de viata si munca (eventual in alta tara!) in ideea de a ne trai viata la maxim.

Cea mai interesanta parte a finalului cartii mi se pare lista celor 13 greseli pe care Noii Bogati le fac de obicei: de la “a munci de dragul muncii” pana la a-ti pierde visele pe drum. Capitolul final este o poezie a lui David Weatherford cu mesaj clar: incetineste si bucura-te de viata.

***

(Nota: Eu am citit/audiat si editia din 2007. In decembrie 2009 a aparut o editie extinsa si reinnoita, care are peste 100 de pagini in plus, cu o multime de materiale si resurse noi. Nu am apucat sa citesc versiunea noua, de aceea te previn ca poti gasi multe alte lucruri interesante si mai proaspete.)