Categorie: despre mine

50 de lucruri care imi plac

Mihai Stănescu 15 Comentarii

Daca tot implinesc ceva ani si daca tot am scris aici despre lucrurile pe care nu le pot tolera prea bine, m-am gandit sa scriu un post ultra-personal despre acele lucruri (citeste: atitudini, oameni, relatii, idei, …chestii!) care imi plac, catre care sunt deschis si pe care le astept.

Iata ce-a iesit. Te invit sa le comentezi, daca ti se par relevante si pentru tine.

***

1. Aerul proaspat. De cand m-am mutat in Bucuresti, tusesc ca un magar. La munte, mare si in tari straine nu tusesc deloc. Ergo…

2. Cartile bune. Stiu, suna ultra-subiectiv. Cartile care „ma tin conectat” e mai bine?

3. Jazz-ul. Daca muzica (de jazz) nu e, nimic nu e. Foarte serios, am trecut prin momente dificile, frumoase, obisnuite si mai putin obisnuite si… jazz-ul ramane cel mai constant companion.

4. Inotul. Cei care ma stiti de multa vreme, stiti ca ma descurc mai bine in apa decat pe uscat. Ceilalti… incercati sa intelegeti ca sangele meu este mai sarat decat al altora. Din cauza marii.

5. Star Wars. E de ras sau nu, nu-mi pasa. Sunt fan, de mic. Nu am de gand sa renunt!

6. Plimbarile pe jos. De cand ma stiu, fac cativa kilometri pe jos aproape zilnic. Cand ma plimb, nu am nici o intentie de a face sport sau sa-mi mentin tonusul muscular, pur si simplu simt nevoia.

7. Linistea. In studentie, nu am putut sa locuiesc in Regie din cauza opusa! Inainte am trait intr-un cartier linistit. La concerte live & electrice nu prea merg …ca ma dor urechile. La propriu.

8. Zambitorii si zambitoarele. Semenii nostri care NU se stramba social, ci chiar zambesc. Surasul e una dintre cele mai frumoase chestii pe care le cunosc.

9. Calamari fritti. Ador sa mestec la calamari proaspeti si bine gatiti. In vacante (cel putin), siiigur ma gasiti langa acest fel de mancare.

10. Poezia. De la Omar Khayyam la Nichita. Cu multe schimbari de directie, sensuri giratorii si opriri de-o viata.

11. Basketball-ul. Nu exista sport mai frumos, complet, destept si placut ochiului (meu). Punct.

12. Miturile. In special cele grecesti, persane si indiene. Le-am citit pe toate, cred, in adolescenta.

13. Cifra 8. Toate imi plac, dar parca infinitul asta ridicat ma atrage mai mult. Inutil sa spun ca orice tricou de sportiv pe care l-am purtat a avut aceasta cifra, nu?

14. Cicolata. Recunosc. Mai ales aia ultra-fina si adusa in ‘jdemii de invelitori.

15. National Geographic. Revista, canalul tv si toate altele care sunt in lumea asta. Prima mea „dragoste” vocationala a fost ecologia. A doua, antropologia sociala si culturala. Intelegeti voi cum sta treaba.

16. Diminetile de dupa. De dupa…ce, intrebati? De dupa orice. Dimintile acelea in care te regasesti pe tine, asa cum te pierdusei zilele anterioare …diminetilor la care ma refer.

17. Gheata. 9 luni din an beau orice bautura cu gheata. La asta ma refer, nu la catarat pe ghetari sau la patinaj. As fi cel putin hilar…

18. Servetelele neparfumate, albe si mari. Daca e un singur lucru la Ikea pe care l-as cumpara de fiecare data, acesta este. Le folosesc pentru orice, in loc de batiste, carpe, etc.

19. Apple. …Stiu, stiiiu!

20. Lumina soarelui. Ma energizeaza, ma face sa zambesc.

puterea vietii

21. Vorbe putine, concentrate pe subiect. Departe de mine intentia de a elimina orice discursivitate din viata celor apropiati. Mai mult, povestile lor mi se par de-a dreptul fascinante, le ascult cu mare placere. Insa daca ai ceva sa-mi spui concret, incearca un mail de 1 (un) rand. Sau un SMS. Sau un mesaj pe Twitter.

22. Un pahar de vin, maxim 2. Despre vinuri v-as povesti multe. Am mai multe preferate, cu tot cu motive si argumente. Deocamdata raman amorezat de asta.

23. Libertatea. Nu te agata de mine, nu insista, nu ma freca la cap. Imi place sa cred ca sunt un om liber si fara atasamente inutile. Pentru asta am platit si platesc preturi mari.

24. Sculptura. Un unchi genial, cateva incercari in adolescenta si o mare, mare pasiune pentru Brancusi.

25. Dezvoltarea umana. Dincolo de „deformatia profesionala„, admir sincer pe cei care sunt dispusi sa lase teoriile si declaratiile sforaitoare de-o parte si sa faca un pas in afara zone proprii de confort.

26. Filmele anilor ’40. Mai ales comediile si cele de actiune. Dar toate-mi sunt usor digerabile.

27. Zen Habits. Adicatalea acest blog.

28. TED. Cand am auzit prima data de acest proiect, mi s-a parut ceva aproape incredibil. Cu timpul, m-am obisnuit sa ma bucur de fiecare data cand vizionez cate o prezentare de la ei.

29. Mersul pe bicicleta. Il fac cat mai privat posibil, cu casti in urechi si fara vorbe. Am fost pe sosea, pe drumuri prafoase, prin paduri, pe dealuri, munti, vai, prin paraie si pe plaja. Si ma mai duc.

30. Povestirile ZEN. Vorbe bine cumpanite, claritate, haz ascuns intr-o incruntare. Ca acestea.

31. Fotografiile bine facute. Iar sunt subiectiv. Ei si? Sunt multe site-uri pe care ma uit, in ultima vreme si romanii au inceput sa fotografieze foarte bine lumea dimprejur. Nu dau link, pt ca as da tot ceva din National Geographic.

32. Sa vorbesc oamenilor. Am vorbit pana acum in fata a mii de oameni. La inceput, foarte emotionat. In ultimii ani, din ce in ce mai degajat. Ah, vorbitul in fata oamenilor care vor sa poarte un dialog, asta este!

33. Filosofia Zen. Logic, deja, nu? Am practicat yoga, arte martiale si mai multe sisteme de dezvoltare spirituala. M-am oprit la Zen, atras fiind de simplitate. Acum practic Big Mind.

34. Camasile. Si nu oricare, bien sur. Cele cu balene, butoni si bine cusute. Am avut chiar o pasiune, o perioada am cumparat multe.

35. Salata de rosii cu branza. Mananc asa ceva de cand ma stiu. Cu piper, fara, cu branza de capra, oaie, vaca …nu conteaza. Si cu oregano, in ultimii ani.

36. Confruntarea pozitiva. Avem pareri diferite? Excelent! Hai sa argumentam si sa vedem unde greseste fiecare, cum ne putem imbogati reciproc. Si nu ma cert. daca am ceva de spus negativ, o spun asa cum e. Detalii gasiti aici.

37. Ochii limpezi. Oamenii cu ochii limpezi sunt foarte rari. Ii apreciez cum ii vad, nu au ceata obisnuita a smogului gandurilor imorale.

38. Adolescentii. Relationez foarte usor cu ei. Probabil ca intr-un fel am ramas acolo, cu o parte din mine, in adolescenta. Si nu ma dau in laturi de la nimic, asta ii impresioneaza.

39. Stelele. Am stat nopti intregi pe plaja cu fata-n sus, privind constelatii si aglomerari. Daca stati mai toata noaptea asa, veti simti la un moment dat cum se invarte Pamantul. Nu glumesc.

40. Ken Wilber. Omul asta m-a facut sa ma las de psihologia teoretica pe care am invatat-o in anii de facultate. In prezent cochetez cu un model de lucru inventat de el, care spune ca exista vreo 12 inteligente de dezvoltat in oameni.

41. Parfumul. Acum am unul preferat. Inainte de acesta, aveam altul. Preferatul dintotdeauna este acesta.

42. Performanta. Obisnuiesc sa spun ca am invatat sa recunosc performanta de mic, din cauza practicarii sportului… de performanta. Apoi am vazut, trait si observat performanta in mai multe medii. Imi place ca-n prima zi!

43. Stancile din mare. Fie ca sunt pe ele, pe mal sau in apa si le observ. O lume in miniatura. Ceea ce ma duce la…

44. Cousteau. Batranul lup de mare, Jacques-Yves. L-am citit, recitit si ras-citit, pana dupa Revolutie cand am vazut intreg serialul cu Calypso si toata gasca. In istoria mea, a fost prima constiinta planetara.

45. Mirosul de ziar. Un ziar, nu sute. Ziar din acela maaare si greu de citit din cauza dimensiunilor.

46. Un pahar de lapte rece, in noptile de iarna.

47. Patul. Pot merge oricat, prin vreme buna sau rea, carandu-ma doar pe mine sau pe altii. Pot sa stau in picioare ore in sir, vorbind sau asteptand. Dar dati-mi un pat bun, ok?

48. Bolero-ul lui Ravel. Chestie de familie. La fel cum toti barbatii din partea masculina a familiei se numesc Mihai sau Mihail.

49. Lemnul de chiparos. In mintea mea este legat de Orient si de bogatii secrete, misterioase. Cu un touch feminin.

50. Profesia mea. Suntem cateva zeci de mii de oameni care schimba lumea, in fiecare zi, prin oamenii care o creaza, tot in fiecare zi. Ce poate fi mai frumos?

***

…ma opresc aici, desi as mai scrie inca pe-atat. Cum iti place?

Cea mai mare putere umana

Mihai Stănescu 27 Comentarii

Fii constient, constient de sine, alert. Acorda atentie. Adu-ti aminte de perioada in care erai la scoala primara si invatatoarea iti spunea sa fii acum atent, ca este important. Acum, ca si atunci, este important. Trezeste-te ! Ce trebuie sa se intample ca un adult sa se trezeasca? Multi oameni  parcurg in mod automat viata, adaptandu-se la cerintele ei dupa cum apar. Ce intamplari sunt considerate un „apel de trezire” intr-o viata de om? Moartea cuiva drag, o minune, o experienta limita, nasterea unui copil, un divort, o casatorie, o experienta spirituala, o realizare mareata, o boala grava, un premiu, pierderea unei slujbe, castigarea lozului cel mare …care dintre evenimentele acestea te vor trezi cu adevarat ?

Pare un fel de gluma a afirma ca oamenii isi traiesc viata dormind, dar oare e o gluma? Cati dintre noi simtim ca ne lipseste o buna parte din viata doar pt simplul motiv ca nu am fost prezenti cu adevarat ? Si ce inseamna acest lucru? “A fi prezent” este un cuvant foarte des folosit si a devenit un fel de punct de atractie pentru doritorii de „iluminari la minut”.

Hai sa vedem ce inseamna prezenta, cu adevarat.

Cand sunt prezent?

Sunt prezent cand imi locuiesc pe deplin corpul, concentrandu-mi toata atentia la ceea ce fac in acel moment. Nimic altceva, fiindca in fiecare moment prezenta mea se schimba depinzand de cine intra sau iese din viata mea. Am avut un maestru spiritual care ma indruma sa practic prezenta in timp ce calatoresc cu automobilul. Nu stiu despre voi, dar pot sa va spun ca mintea mea calatoreste in alta parte din momentul in care imi pun centura de siguranta. Imi amintesc de o reclama la o companie de telefonie mobila, in care un individ isi incerca telefonul, spunand: “Ma poti auzi acum?”. Pentru mine intrebarea aceasta a fost si este un exemplu de prezenta.

Este ca si cum m-as intreba constant: “Sunt aici, acum?„.

Prezenta in fiecare moment este extrem de greu de atins. De multe ori suntem la cateva secunde inaintea sau in urma propriei noastre vieti. Si chiar daca e vorba de secunde, tot in trecut sau in viitor ne plasam. Intr-o conversatie, de exemplu, va ganditi la raspunsul pe care il veti da ? Daca se intampla asa ceva, inseamna ca esti in viitor. Te gandestii la ce ai uitat sa spui sau la tonul vocii folosit in ultima ta afirmatie ? Daca e asa, esti in trecut. Asadar, de ce ar fi nevoie pentru a fi prezent? Cred ca e nevoie de abandonarea ideii de a fi intr-un fel sau altul.

Cred ca e nevoie de „a fi„, pur si simplu.

Aceasta afirmatie una foarte misterioasa, dar in viata cotidiana, ce poate insemna? Singurele momente in care cineva resimte frica in mod real sunt acelea in care viata ii este pusa in pericol de ceva specific. Mare parte din temerile noastre exista efectiv numai in interiorul nostru. Cand cineva moare, ne plasam imediat in „cum va fi viata noastra fara acel cineva” si acest gand ne extrage din prezent. A fi prezent intr-o asemenea situatie este ca sunt aici, respir, vad si aud, experimentand durerea. Dar nu sunt in pericol. Nu sunt amenintat. Sunt sanatos si ma simt bine in corpul meu. Da, pot sa simt ca acea persoana imi lipseste mult, chiar si in ac est moment, dar cea mai mare parte a anxietatii provine din proiectiile despre cum va fi viata in viitor sau despre momentele frumoase din trecut.

[O data m-am catarat intr-un copac foarte inalt si am si sarit din el, desi atunci imi era frica de inaltimi. Cum am reusit sa fac asta? Stiam ca pot sa pasesc de pe o creanga pe alta. Frica era cauzata numai de faptul ca ma uitam in jos sau in sus. Asa ca mi-am reamintit cu fiecare pas al cataratului ca fac un singur pas odata si mi-am concentrat atentia asupra bucatii de copac pe care o vedeam in fata ochilor. Si ce crezi ca s-a intamplat? Am urcat foarte sus, folosind aceasta tehnica. Iar cand am ajus suficient de sus, am urcat lejer, de parca ar fi fost vorba despre cateva trepte. Aceasta experienta fizica de a fi prezent m-a locuit timp de multi ani.]

Si in cuplu, in cuplu cum e?

Ce inseamna prezenta in termenii unei relatii? Se intampla sa ignori evenimente din relatiile voastre cu ceilalti? Ai intuitia momentelor in care partenerul sau partenera isi indreapta atentia in alta parte? Ignori micile derivatii sau insinuarile subtile? Te surprinzi gandind ca totul este bine din moment ce nu apar confruntari, certuri sau neintelegeri? Poate nu comunicati indeajuns pentru a crea disensiuni in cuplu. Partenerul sau partenera te asculta cu adevarat si ceea ce spui este cu adevarat ceea ce intentionati sa ii spui?

Relatiile de cuplu sunt o entitate in sine si trebuie tratate ca atare. Partenerii ideali se asculta reciproc in afara oricarei interferente din exterior. O scurta perioada de decompresie dupa munca de zi cu zi este optima. Ce fantasma placuta este aceea ca fiecare sa avem un fel de camera oarba in care sa intram in momentul in care ne parasim locul de munca si sa descarcam tot stresul, sa il depozitam acolo pana in ziua urmatoare, lasandu-ne liberi si deschisi de a fi noi insine la intalnirea cu partenerul sau partenera de viata.

De ce este nevoie pentru a fi treaz si prezent intr-o relatie? Un inceput bun ar fi o intelegere reala a personalitatii partenerului, o cunoastere exacta a strategiei folosite de celalalt in momentele de stres, de dragoste si chiar de relationare. Primul lucru necesar pentru a fi prezent intr-o relatie este gandul ca, indiferent de ce se intampla, cealalta persoana este intotdeauna de partea ta. Inseamna acest lucru ca dispar toate neintelegerile? In nici un caz. Dar inseamna totusi ca tu crezi in cealalta persoana si ca el sau ea crede in tine. In acest fel poti avea constiinta  faptului ca pot exista atat acordul, cat si dezacordul, fara ca iubirea sa dispara. Constiinta faptului ca relatia in care esti implicat este eliberata de lucruri ascunse, secrete si nesiguranta. Exista un angajament de baza in a acorda si a primi ajutor de la celalalt, de a fi sincer si de a-i spune celuilalt adevarul, chiar daca tu vei fi acela care va fi vulnerabil in acea situatie. Este abilitatea de a fi vazut in ochii celuilalt ca cel sau cea care a gresit si totusi de a fi corect fata de celalalt prin virtutea de a admite ca ai gresit.

De final…

Imi place sa cred ca sunt printre fiintele umane care au facut alegerile necesare pentru a fi prezent in propria mea viata. Nu a fost intotdeauna asa, dar printr-o serie de cursuri, formari, experiente iluminatorii si circumstante mai mult sau mai putin tragice, am reusit sa ma imping intr-o stare de prezenta mai ridicata, in cea mai mare parte a timpului.

Prezenta este o mantra. Eu asa o resimt, in fiecare zi.

Prezenta este constiinta de sine. Imbratisati-o.

Va va da viata.

Capcanele gandirii pozitive

Mihai Stănescu 31 Comentarii

Stii de ce sunt foarte precaut cand aud de expresia „gandire/atitudine pozitiva„? Sau de ce nu am fost niciodata atras de curente de gandire de tipul „The Secret” (ati vazut filmul?)? Sau de ce rad cu lacrimi cand aud ca „totul este in mintea ta si daca iti schimbi atitudinea vei avea tot ce iti doresti„?

Ei bine, am gasit un corespondent al tuturor raspunsurilor la aceste intrebari. Te invit sa il urmaresti si sa iti dai cu parerea. Eu unul mi-am dat si …sunt 200% in acord cu ce spune Barbara Ehrenreich in recenta ei carte Brightsided: How Positive Thinking is Undermining America.

Enjoy!

httpv://www.youtube.com/watch?v=u5um8QWWRvo

…

Sincer, cred ca si pe plaiurile mioritice este EXACT la fel. Cu alte cuvinte, cred ca… principalul obstacol in calea schimbarii mentalitatii din Romania este ca majoritatea romanilor sunt intr-o auto-iluzionare continua.

Tu ce parere ai?

Proiectul „Business Coach”

Mihai Stănescu 12 Comentarii

Dupa aproape un an de discutii, networking si (re)definiri, am inceput proiectul „Business Coach„, impreuna cu Money.ro si The Money Channel.

Business Coach este un proiect de comunicare integrata web-tv, prin care imi propun sa fac awareness pentru coaching in piata de afaceri din Romania. Deocamdata, obiectivele nu sunt mai specifice pentru ca prefer sa traiesc o experienta de invatare, de adaugare a  valorii in pasi, pe etape si mereu atent la …”unde ne duce asta„.

Sistemul este relativ simplu: oamenii de afaceri, managerii si profesionistii din Romania pot accesa pagina proiectului, unde pot pune intrebari legate de dezvoltare, managementul oamenilor si sistemelor de oameni, leadership si competente manageriale & antreprenoriale generale. Eu voi raspunde personal la toate intrebarile care apar acolo, folosind coaching-ul ca si instrument/abordare a problemelor expuse.

In incheiere te invit sa vezi prima emisiune dedicata complet proiectului, in care am raspuns la cateva intrebari din cele puse pe site:

…si te rog sa sa-mi spui parerea ta despre ce ai vazut in inregistrare.

Iti multumesc.

30 de chestii pe care le refuz

Mihai Stănescu 13 Comentarii

Am preluat de la Alina Constantinescu leapsa pe tema celor 30 de lucruri pe care nu (vreau sa) le fac. Mi se pare o idee buna de jucat cu ea, asa, de duminica seara, asa ca …uitati-le:

1. Nu port cravata.

2. Nu ridic vocea aproape niciodata.

3. Nu vorbesc la telefon mai mult de 3-5 minute. Daca se intampla, inseamna ca ori e cineva pe care nu l-am mai auzit de mult, ori e o problema care nu poate fi rezolvata altfel.

4. Nu joc la Loto (nici eu).

5. Nu beau cafea si/sau energizante. M-am lasat pana si de cappucino, de vreo 2 ani.

6. Nu mint. Uneori, omit sa spun lucruri, le vine timpul (asa ma gandesc).

7. Nu mananc peste (nici mirosul nu il suport…).

8. Nu folosesc transportul in comun. Poate suna a teribilism, stiu. Asta e.

9. Nu ma uit la fotbal, nu merg pe stadion, nu ma intereseaza.

10. Nu laud pe nimeni, aproape niciodata. Incurajez, in schimb, ori de cate ori pot.

11. Nu tin minte nume. In schimb, fetele oamenilor imi sunt adanc intiparite in memorie.

12. Nu ridic greutati mari. Am facut asta mult timp, nu e ok. 🙂

13. Nu insist. Niciodata. Stiu, nu e ceva cu care sa ma mandresc, dar asa sunt.

14. Nu mananc usturoi si nu folosesc usturoi in mancare. Deci dati-mi peste cu usturoi si voi muri pe loc. Nu glumesc.

15. Nu (imi) pierd timpul. Aleg intotdeauna ce sa fac cu el. De aceea nu prea pot avea o relatie buna cu sistemul medical, financiar de stat, aprobari, stampile, formulare, etc.

16. Nu scuip.

17. Nu citesc romane de dragoste. Nici filmele „apoase” nu-mi plac.

18. Nu fac sporturi extreme.

19. Nu imi folosesc numele, statutul sau reputatia ca sa obtin ce nu as putea obtine altfel.

20. Nu (pot sa) dorm cand temperatura depaseste 22 de grade. Nu sufar caldura excesiva, daca nu e vant.

21. Nu folosesc creion simplu sau cu mina.

22. Nu vorbesc cand vor altii. Funny, asta-mi ofera momente foarte distractive.

23. Nu ajut oameni (care nu se ajuta si singuri).

24. Nu fac gratare, nu suport sa ies la „gratare cu prietenii”, nu primesc invitatii la gratare…

25. Nu beau alcool des. Ma mira si pe mine, dar in ultima vreme nu m-am ametit (macar!) niciodata.

26. Nu ma plimb prin mall-uri sau alte locuri cu trafic mare. Daca e multa lume in parc, ma retrag. De aceea nici nu-mi prea place la concerte.

27. Nu ascult manele, turbofolk („manele” in alte tari din SEE) sau muzica moderna orientala.

28. Nu spal vase, oale, ulcele, putina… 🙂

29. Nu imi dau jos barba. O tund des, insa.

30. Nu folosesc negatii, in mod obisnuit. Nu gandesc negativ si de aceea ma opresc aici din aceasta lista!

…

Dupa cum am fost invitat, pasez aceasta leapsa catre: Madalina, Diana, Cristi si Piticu. Make it fun, guys!

I love the whole world!

Mihai Stănescu 5 Comentarii

In cartile cele groase si foarte foarte greu de citit ale psihologilor se spune ca un om isi poate dezvolta constiinta pana la a trece complet dincolo de marunta lui existenta individuala. Unii vorbesc despre „constiinta planetara”, altii despre „Gaia-self„.

Numele si conceptele conteaza mai putin. Va invit sa facem cativa pasi in directia asta. Unul dintre acesti pasi mi s-a parut extrem de amuzant. Si totodata familiar, pentru ca sunt un fervent comsumator de Discovery Channel.

Check it out!

httpv://www.youtube.com/watch?v=at_f98qOGY0

…si daca nu v-a ajuns, mai check si asta out! 🙂

httpv://www.youtube.com/watch?v=a0jZzBEKIMc

Partenerul meu ideal

Mihai Stănescu 4 Comentarii

Vreau sa fac o marturisire, aici. Este destul de riscanta, insa cred ca imi pot asuma acest risc, gandindu-ma la beneficiile din spatele lui. Ca in orice actiune indrazneata, exista un echilibru fin intre ce as putea pierde si ce as vrea sa castig. Iar in acest caz, al marturisirii mele, cred ca beneficiile pot depasi cu mult pierderile.

Buun… Ideea este urmatoarea: nu pot face coaching cu oricine. La fel, nu pot face afaceri cu oricine. Ai sa-mi spui, la prima vedere, ca suna ca un truism. Sau ca nu sunt Superman sau alt erou din mitologia lumii, ca sa pot relationa cu oricine. E ok, sunt total de acord.

Pe de alta parte, ti-as replica urmatoarele: mi-am petrecut ultimii 10 ani invatand sa fac coaching cu oricine. In orice situatie, cu orice miza. Cu manageri, echipe, antreprenori, fiecare cu obiceiurile si modul lor de a intelege lumea de afaceri si lumea …in general. Am investit zeci de mii de euro in propria educatie, tocmai ca sa fiu capabil sa preiau orice impuls de schimbare in bine, de ridicare a standardelor, de imbunatatire a vietii. As zice ca sunt pregatit pentru orice, oricine si oricand!

La fel, in business: am vazut multe, multe companii, multi manageri si owner-I de afaceri. Cred ca in anii astia mi-am dezvoltat simturi bine “tunate” pentru a detecta parteneri favoriti. In mii de intalniri, m-am gandit daca X sau Y poate sa-mi fie un partener valid si integru de business. De cele mai multe ori raspunsul a fost “Da!” (ce vrei, sunt un entuziast al contactului cu oamenii!).

Nu este deloc asa. Ba chiar, dimpotriva: am gasit doar 4-5 oameni cu care pot face business bun, pozitiv, aducator de profit, win-win. Si mai am o “lista scurta” de inca 3-4. Lista care este mereu deschisa.

Marturisirea fiind facuta, as vrea sa iti dau cateva detalii despre acel partener ideal de business pe care mi-l doresc. Prin “partener de business” inteleg si clientii de coaching, din simplul motiv ca eu vad relatia de coaching ca pe o relatie ce depaseste cu mult cea de furnizor-client, ca si putere, impact, etica si incredere.

  • Orientare catre parteneriat. Are omul respective mintea deschisa pentru un parteneriat solid, care ne poate duce la castigurile acelea de neatins pentru fiecare dintre noi, luati separat? Nu-s multi asa, sa stii! Multi oameni sunt chiar impotriva parteneriatului in business (sau a coaching-ului) pentru ca pur si simplu nu suporta ca altcineva sa se joace cu jucariile lor favorite. Aici intrebarea pe care mi-o pun este: eventualul partener isi doreste intr-adevar o relatie pe termen lung sau doar cauta vanzari rapide? Sau sa scape de un risc cu care nu are chef sa se confrunte, acum?

Viziune impartasita. Ne aliniem pe acelasi drum? Vedem in viitor aceleasi rezultate? Avem, dincolo de obiective, un parcurs comun in cap? E ca in mariaj: exista multe cupluri in care unul vrea copii si celalalt vrea doar distractie. Bineinteles ca se despart. Viziunea e singurul lucru care mentine armonia intr-o relatie, mai ales pe termen lung.

  • Alinierea valorilor. Care-s valorile tale? Hai sa vedem daca macar primele 3 – in ordinea importantei – sunt cat de cat commune. Daca valoarea ta principala este independenta (fie ea si financiara!) si a mea este colaborarea, e clar ca nu ne vom potrivi.

Stiluri de lucru compatibile. Asta e o chestie majora, zic! Muncim mult si din greu ca sa ne atingem obiectivul sau o luam incet-incet si construim pe drum? Ai alte prioritati pe care le pui in prim-plan? Incepi sa vezi lucrurile de la detalii spre “big picture” sau invers?

  • Calitati complementare. Imi place sa fac ce nu iti place tie sa faci? Suntem calificati, din punctual de vedere al pregatirii si experientei, sa ne acoperim 100% rolul pe care ni-l definim impreuna? Sau facem outsourcing? Sau angajam pe cineva? Tensiunile si frustrarile apar cand ne dam seama ca nu suntem atat de complementari, macar la definirea aia clasica “cine ce face”.

Acestea ar fi primele 5. Sunt un pic prea generale, insa voi reveni cu cateva exemple (pozitive si negative). Ca si sugestie, te invit sa iti iei timp de explorare a posibilelor parteneriate, ca sa iti dai seama fara nici o indoiala daca merita sa te implicit sau nu.

…

Am terminat, deocamdata! Ah, nu, inca ceva: continui sa caut oameni care sa-mi fie clienti de coaching si/sau parteneri de business. In ultima vreme, nici nu mai vad diferenta foarte clar si cred ca asta e un lucru foarte bun.

Lista este deschisa, ati citit mai sus? 🙂