În vacanţă, mi-am propus un exerciţiu de admiraţie îndreptat către oamenii cu care lucrez. Cu care fac coaching, în România. După mai multe ore de reflecţie, însoţite de amintiri şi notări fugare, am sintetizat toate gândurile şi emoţiile într-un mic text. Iată-l, pentru voi:
Liderii care mă inspiră îşi propun să construiască organizaţii care dezvoltă lideri. Ei sunt pasionaţi în a găsi şi a consolida poziţia de lider în/din oamenii din jurul lor. Ei recunosc efectul crucial pe care următoarea generaţie de lideri îl va avea asupra a ceea ce ei au făcut.
Liderii care mă inspiră vor că organizaţiile lor să aprecieze potenţialul oamenilor. Ei vor ca oamenii să părăsească companiile fiind mult mai buni decât atunci când au început să contribuie la bunăstarea şi profitul lor.
Liderii care mă inspiră recunosc când organizaţiile fac exact opusul: apreciază şi atrag oamenii cu cel mai bun potenţial pe care îl pot găsi, apoi îi pierd.
Din păcate, şi în România există un număr de business-uri şi organizaţii care nu sunt deschise către leadership. În aceste medii, oamenii talentaţi sunt de multe ori obligaţi să facă lucrurile în acelaşi mod în care ei le-au făcut mereu. Aceşti „pseudo-lideri” vor oameni care doar urmează proceduri, care fac doar ceea ce li se spune. Ei dezvoltă subordonaţi(slugi), nu lideri. Şi nu găsesc potenţialul lidershipului deoarece nu sunt în căutarea lui.
Unii manageri nu intenţionează să ignore lidershipul din jurul lor. Ei pur şi simplu fac management în acelaşi mod în care au fost învăţaţi atunci când au început să facă asta. Alţii ignoră potenţialul lidershipului intenţionat. Ei se văd responsabili să se asigure că nimic rău nu se întâmplă. Motivul? Acest gen de manageri au nevoie de control pentru că sunt realmente nesiguri de propriul potenţial de leadership. Adică, spus de-a dreptul, ei se răzbună pe organizaţiile lor în prezent şi pun în pericol viitorul acestora.
Liderii care mă inspiră nu sunt decât rareori nesiguri şi nu pedepsesc companiile pe care le conduc. Ei îşi concentrează eforturile pe a obţine rezultate extraordinare, în condiţii care, deseori, nu îi ajută mai deloc. Cum? Evaluându-şi şi reevaluandu-şi constant deciziile, strategiile, claritatea percepţiilor şi a emoţiilor.
Deciziile pe care le luăm astăzi vor determina viitorul leadeshipului. Ne petrecem timpul astăzi pentru a dezvolta leaderi sau pentru a dezvolta slugi? Avem tendinţa de a găsi ceea ce căutăm. Căutăm leadership? Cine găseşte potenţialul leadeshipului anul acesta? Unde este sursa unui viitor potenţial al organizaţiei?
Foarte bine punctat, insa nu de putin ori se intampla ca uneori sa nu stim exact de unde sa incepem sau ce inseamna mai exact leadershipul. Iar pentru a fi un lider, e necesar ca o persoana sa gaseasca, in primul rand, ceva in care crede cu tarie si abia apoi poate sa impartaseasca si cu ceilalti.
keep sharing informative post