Coaching la pliculet (9)

E timpul de inca un pliculet. De ce spun asta? Pentru ca in ultimele saptamani m-am intalnit cu o multime de oameni de afaceri si manageri care …se plang. Cititi cu atentie: SE plang. Ca aia nu merge, ailalta zace, nu avem raspuns din piata, furnizorii sunt „praf”, contextul e „de rahat”, investitiile nu prea se arata etc. etc.

Pentru ei si pentru voi, iata intrebarea:

Daca ai putea sa schimbi imediat si fara costuri orice parte a

business-ului,  job-ului sau ocupatiei tale, cu ce-ai incepe?

23 thoughts to “Coaching la pliculet (9)”

  1. as dori ca activitatea mea sa se diversifice. am inceput sa lucrez la asta.

  2. Probabil cu propriul meu mod de gandire. As incerca sa gasesc solutii care sa se plieze pe specificul pietei decat sa ma lamentez, si sa arunc vina pe distribuitori, furnizori, guvern … etc. Intotdeauna raspunsurile se afla in noi, trebuie doar sa ne punem intrebarile corecte, vorba aia : in vremuri de criza … change.yourmind 🙂

  3. E foarte buna intrebarea.As incepe intai cu stilul de lucru.Daca nu as depinde de altii mi-ar fi mai usor, dar cum job-ul meu este dependent de activitatea altora e mai greu.Insa as incerca sa fac o reorganizare a sarcinilor fara a modifica fisa postului, in functie de capacitatile fiecaruia.Deci, pe scurt o eficientizare a timpului de lucru.In fine…nu stiu daca m-am facut inteles, sunt cam obosit si mi-e cam greu sa ma concentrez.

  4. Grea intrebare…Totul pleaca de la mine deci cred ca principala schimbare ar trebui sa o fac in modul meu de a privi lucrurile…sunt prea increzator in cei din jurul meu uneori

  5. Foarte interesant formulata intrebarea. Termenii „imediat” si „fara costuri” nu te pot duce cu gandul decat la ceva ce tine de propria persoana. Oricare alte variante care se refera la influentarea mediului extern se fac doar cu implicarea unor resurse (fie ele de timp, de ordin financiar sau altele). Evident raspunsul se refera la mentalitate, la modul cum percepem realitatea si modul cum actionam.

  6. @Ariel: s-a notat. luati-va dulap cu cheie. 😉

    @Irina: cum? ce relatii incurajezi?

    @Denisa: cu ce termini, daca ai inceput?

    @Catalin: stop tryin’. do it. I kinda know you can.

    @Beranger: „orice” nu exista. cand te-apuci de explorat, fara riscuri?

    @gusteru: stilul de lucru? adicatalea un pic mai independent? care-i primul pas, ala cel mai mic?

    @alexchiri: chapeau! 🙂

    @cristi: hai la Viena, saptamana viitoare.

    @andreic: ce lentile vrei?

    @Lori: la ce te ajuta disectia, pe tine? si care e raspunsul tau, de fapt? 🙂

  7. Buna Mihai! Asa cum iti spuneam, un lucru care as vrea sa il schimb la jobul meu si in general intr-o afacere este birocratia de care ne lovim de cele mai multe ori la noi in tara.Nu as vrea sa vorbesc foarte multe despre asta, pt ca stiu ca multi cunoastem sistemul si ne-am lovit cu fel si fel de cazuri, totusi as vrea sa punctez pe mentalitatea oamenilor, care in ciuda avansarii tuturor lucrurilor, ramane in urma. Vorbesc de acei functionarii publici sau directori care nu respecta un cod de conduita in relatia cu cetatenii. Totul ar trebui sa fie mai transparent, simplu si mai eficient apropiindu-ne mai mult de sistemul din alte tari europene!

  8. @ Mihai: In orice moment suntem liberi sa alegem. Eu aleg sa nu mai dau vina pe altii, pe sistem, pe tara, etc., si sa privesc lucrurile intr-o maniera creativa. Am schimbat jobul in aceasta perioada de criza pentru ca nu ma mai regaseam in ceea ce faceam. Am inceput 2 proiecte pe cont propriu in domeniul serviciilor- unul adresat companiilor si celalalt adresat persoanelor fizice si sunt foarte incantata de alegere. Imi pot manifesta creativitatea si exersa abilitatile in acest context provocator.

  9. @Adina: hello and welcome! 🙂

    din punctul meu de vedere, birocratia are doua functii: una de administrare/intretinere/tracking/control si cealalta de solidificare, de agregare de eforturi disparate. vad ca tu scrii despre „gaurile negre” din sistemul administrativ. si daca vorbim de aceste lipsuri, te-as intreba cum poti sa le accepti si sa treci peste ele, sa le folosesti in beneficiul tau etc.?

    @Lori: mult succes la proiecte, iti tin pumnii. sa-mi spui daca te pot ajuta cu ceva, avand in vedere domeniul si subdomeniile pe care le-ai ales. 🙂

  10. Mihai, eu am ales sa fac, sa ma implic. Lamentarile, atat timp cat au existat, nu prea mi-au adus beneficii. Pe termen scurt, asa parea… Doar parea.
    Cand ne plangem, nu facem altceva decat sa ne blocam resursele. Ne lamentam si deci negam ca putem face ceva noi insine, negam ca avem posibilitati si un potential mare, ne asezam in catalog cu o nota mult mai mica decat am putea avea daca am … invata (a se citi „actiona, face, implica, cauta, lua taurul de coarne etc.”)

  11. @mihai: s-ar putea sa merg (chiar la viena, de unde ai stiut ? ;))))) dar nu saptamana viitoare si nu doar pentru cateva zile ;))) keep in touch! dar apropos, ce-i la viena saptamana viitoare?

  12. La mine se practica stilul „lasa-ma sa te las”.In general oamenii evita sa-si asume responsabilitati si incearca sa paseze problemele in stanga/dreapta.Trebuie sa dai telefoane, sa le explici frumos si sa te rogi de ei sa nu bage hartiile prin sertar si sa uite de ele.In organigrama mea eu colaborez cu oameni atit pe verticala cit si pe orizontala.Am solicitat un audit intern,care sa ne recomande niste proceduri de lucru intre compartimente.Degeaba.nu vrea nimeni sa tina cont de ele.
    Deci asta as schimba:stilul de lucru.As schimba atributiile unora care chiar se implica.As introduce niste proceduri de lucru astfel incit activitatea sa fie mai eficienta.
    Sper ca m-am facut inteles.

  13. Domnule, ce de raspunsuri POT oamenii
    si nu le (d)au pana cand nu sunt intrebati! :))

    asa
    ia sa avem noi in fata ochilor intrebarea:
    „Daca ai putea sa schimbi imediat si fara costuri orice parte a
    business-ului, job-ului sau ocupatiei tale, cu ce-ai incepe?”

    Si sa vedem ce ne-a facut !
    Clar, ne-a facut sa ne simtim bine – pentru ca suntem puternici :
    toti am zis ca putem sa schimbam ceva.
    Ceva-ul ne-a luminat cadrul de referinta/viata, de !/
    Si ne-a dat masura distantei intre noi si ceva-ul de schimbat.
    Distanta ne-a dat masura timpului necesar s-o strabatem.
    Timpul – fiind bani – ne-a dat costurile
    pe care le vom avea ca sa schimbam ceva-ul –
    (mesele,”minele” :), mentalitatea (altora), probabilul, tzara (… :)),
    reluarea, ”cum-ul”, oboseala, privirea, mentalitatea (proprie),
    birocratia (altora – sic !), facerea, cum-sa-te-faci-inteles)
    Costurile ne-au facut (din nou !) sa ne simtim bine :
    suntem b o g a t i –
    o sa avem nevoie de mult timp sa schimbam ceva-ul !
    Doar Ariel, saracu (!), e achievable in termenii qestiunii: a(q)=min(t,c)
    🙂

    Altfel, si io, ca gutuia!!!

    (Perfecta alegere, domnule, pentru aceasta intrebare –
    grea, strepezitoare, dulce.. cand e coapta :))

    ce a trebuit sa tastez eu ca semn ca sunt om si ca exist ?!
    ”COACH” !
    mwahaha, ce-mi place sa vin pe la tine, Mihai
    🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *