Inca de la inceput, vreau sa subliniez faptul – destul de usor observabil! – ca 2010 este un an de revenire pentru piata de coaching din Romania. Daca 2008 si 2009 au fost ani in care toata piata de servicii a „cazut” dintr-o pozitie oarecum ultra-ridicata (preturi mari, lipsa masurarii impactului la client etc.), in acest an avem parte de un reviliment al cererilor de coaching, atat la nivel corporatist, cat si la nivelul afacerilor locale. Cauza pare a fi ca majoritatea managerilor au inceput sa perceapa valoarea coaching-ului profesionist, in detrimentul programelor de dezvoltare facute „dupa reteta” si a trainerilor, facilitatorilor si consultatilor care nu au adaugat plus-valoare la eforturile reale ale clientilor. O alta cauza foarte probabila este ca serviciile de coaching oferite profesionist in piata de business din Romania capata din ce in ce mai multa vizibilitate, prin evenimente si initiative deschise, cu adresabilitate larga.
In continuare avem de-a face cu o piata in care se cumpara coaching tinandu-se seama prea putin de competentele fundamentale ale coaching-ului. In continuare exista „coach-i” autodenumiti sau care au citit/ascultat un curs de asa-zis coaching si se aventureaza sa ofere servicii in aceasta directie. In continuare, multi psiho-terapeuti si consilieri psihologici cred ca stiu sa faca coaching si isi incurajeaza clientii sa plateasca un serviciu pe care ei il ofera fara o pregatire profesionala in domeniu. In continuare avem consultanti care au sesizat oportunitatea de a-si re-brandui serviciile drept „coaching”, ba chiar targetandu-le catre segmente foarte specifice de piata. De exemplu, anul acest am intalnit mai multi medici care fac training in industria proprie, training pe care il califica drept coaching.
***
Un amanunt amuzant, intr-o directie relativ asemanatoare: mai multe organizatii mari si foarte mari din Romania au implementat programe interne de coaching, fara ca sa aiba nici macar o persoana cu abilitati profesionale in domeniu. Aceste organizatii reactioneaza la „noul trend”, care spune ca „e cool sa faci coaching”, dar o fac in acelasi mod inchistat si realmente schizofren (= complet scindat fata de realitate), la fel cum functioneaza, probabil, si in domeniile lor de activitate. De cele mai multe ori, aceste programe mor inca din fasa sau se transforma in grupuri de intalnire si sharing, din simplul motiv ca nu au nici un fel de rezultate. Evident, acesti jucatori vor fi primii care vor sustine ca „coaching-ul nu este decat un alt moft„.
***
Deocamdata, coaching-ul este practicat mult mai mult la nivel individual, 1 la 1. De cele mai multe ori, acest fapt este datorat litaraturii existente pe internet (la nivel de informare) si a push-ului pe care il fac majoritatea membrilor comunitatii de coaching din Romania pe coaching individual. Mai mult decat atat, piata romaneasca de business este inca caracterizata de individualism si de lupte pentru putere, potentialul dezvoltarii de retele de colaborare si cooperare fiind inca foarte putin utilizat. Acest lucru este usor observabil in angajamentele de coaching cu echipe: in momentul in care managerii realizeaza potentialul colaborarii interne, se raporteaza direct si pragmatic la un nivel de performanta organizationala complet nou si, de multe ori, incredibil chiar si pentru ei. Astfel, impactul coaching-ului creste semnificativ, in termeni masurabili chiar in cadrul activitatii economice pe care compania-client o desfasoara.
In incheiere, concluzia mea este ca potentialul pietei de coaching din Romania este urias. Criza – whatever that means! – a pus o presiune destul de mare pe abilitatile si competentele de management si leadership ale oamenilor de afaceri din Romania. Mai mult decat atat, o multime de persoane particulare apeleaza din ce in ce mai mult la coaching, pentru a-si oferi un sens si o directie in apele tulburi ale societatii in care traim. Avand in vedere diferenta fundamentala dintre coaching si alte tipuri de servicii profesionale – exprimabila in primul rand prin simplul fapt ca un coach nu aduce cu sine alte scopuri decat cele ale clientului, nici macar ca si vanzare! – persoanele si companiile care apeleaza la coaching in Romania devin din ce in ce mai puternice, mai rezistente si mai directionate catre rezultat.
***
Daca vrei sa afli date mai concrete despre piata de coaching din Romania, te invit sa citesti studiul Coaching@Work 2010, realizat de colegii mei din Asociatia Romana pentru Coaching.
Interesant articol. Felicitari.
Singurul lucru pe care nu-l inteleg este, cum ati reusit in doar 6 zile (din care 2 nu s-a lucrat) sa ajungeti la concluzia ca „in acest an avem parte de un reviliment al cererilor de coaching, atat la nivel corporatist, cat si la nivelul afacerilor locale.”
Suntem constienti ca putem sa influentam oamenii si perceptia lor asupra unui subiect prin mesajele pe care le transmitem (media, blog-uri, social media, etc..), dar daca acest articol ar fi venit cu o luna mai tarziu, ar fi fost mult mai credibil.
Succes!
Ps. Corect in romaneste este „reviriment” si nu „reviliment”
@Alin P. multumesc de comentariu.
Concluzia mea este bazata pe doua tipuri de interactiuni cu piata, in 2010: numarul de cereri de programe de coaching care au ajuns la mine si la cei cu care lucrez; si numarul de contracte de coaching semnate in 2010 pentru 2011. Ambele sunt substantial diferite, in sens pozitiv, fata de aceeasi perioada de acum un an.
Piata de coaching din Romania = „dvs si cei cu care lucrati?”
Nu ar trebui sa aveti un studiu (complet) asupra pietei ca sa puteti sa afirmati ca piata de coaching din Romania isi revine?
Nu ma intelegeti gresit, chiar ma bucur daca acest lucru se intampla, pentru ca avem mare nevoie de coaching in Romania, dar e ca si cum ar spune unul din operatorii de telefonie mobila ca piata de telefoane mobile e in crestere in 2010, pentru ca au vandut mai multe telefoane.
hehe, ce comparatie! In momentul in care voi detine o pozitie de autoritate de genul celei exemplificate de Dvs., probabil voi face un studiu exhaustiv asupra pietei de coaching din toata Romania. promit!
Deocamdata, scriu pe propriul blog. Iar ce scriu reflecta punctul propriu de vedere, in afara situatiilor in care invit pe cineva sa si-l exprime pe-al lui/ei. Conform datelor mele, care sunt incomplete si subiective, cresterea in piata de coaching din Romania este notabila. Generalizarea imi apartine si mi-o asum, chiar si la proba contrarie. Nu vad insa cum ar putea aparea o astfel de proba.
Foarte bine. 🙂
Spor in continuare!