Ideea acestui text este una simpla: in 15 ani de coaching in Romania, ma tot intreb daca locul si rolul unui executive coach pentru un CEO are beneficiile pe care le are in alte economii, din zone mai dezvoltate economic si social. In continuare, va voi prezenta cateva date recente pe acest subiect, sperand ca ele spun mai multe decat opiniile unui practician ca mine.
O cercetare recenta facuta de Harvard Business Review spune ca 2 din 5 CEO esueaza in primele 18 luni de la ocuparea pozitiei. Se pare ca motivul real al esecului nu are nicio legatura cu competenta, cunostintele sau experienta si mai degraba cu mandria, ego-ul si stilul de leadership. La fel ca intotdeuna in istoria umanitatii si fara nicio legatura cu vremurile moderne, secolul 21, evolutia cunoasterii si a tehnologiei etc. Mai mult, cercetarile din ultimii ani arata ca in momentul cand cineva isi asuma un rol de leadership nou sau diferit, acel/acea cineva are 40% sansa sa dezamageasca. Mai mult decat atat, 82% din liderii noi numiti esueaza pentru ca nu reusesc sa construiasca relatii de parteneriat cu subordonatii si egalii lor.
Alt studiu, publicat in “Organizational Behavior and Human Decision Processes” concluzioneaza ca o caracteristica a liderilor puternici si de succes este nivelul ridicat al increderii in sine. Aceiasi cercetatori arata ca, din nefericire, cu cat increderea in sine este mai ridicata, cu atat mai putin acesti lideri sunt mai deschisi catre feedback si coaching. Rezulta ca liderii puternici rareori obtin un raspuns util din organizatia din care fac parte. Subordonatii nu vor sa dea vesti proaste sau un feedback critic sau corectiv. Si va pot spune, in propria experienta a mai bine de 15 ani de coaching in Romania, ca multe echipe de bord nu sunt apte sa vada feedback-ul pentru imbunatatirea performantei, a relatiilor in special, la fel de important la alte lucruri, precum rezultatele financiare.
Rezulta ca liderii din ziua de azi se afla sub un stres relational enorm. Acest stres produce anxietate, frica si tulburari psihosomatice, pe care liderii puternici ezita sa le divulge din cauza unor judecati care pot fi facute cu privire la capacitatea sau longevitatea lor.
De ce exista aceasta criza a leadershipului?
Un motiv ar putea fi decalajele dintre cum leaderii se vad pe ei insisi si cum ii vad ceilalti. Spune-i „constienta de sine„. Aceste puncte oarbe – uneori adevarate zone! – pot fi rapid identificate ca sursa de limitari in cariera. Cu cat este mai mare decalajul cu atat este mai mare rezistenta la schimbare. In cazuri de lipsa a „constientei de sine”, devinde in mod evident foarte dificil sa co-creezi o cultura organizationala pozitiva in care deschiderea si onestitatea sunt valori sustinute si comportamente incurajate.
Liderii buni transforma oamenii din jurul lor in oameni de succes. Ei sunt pasionati si dedicati, autentici si curajosi, onesti si de incredere. Dar, in mediul de inalta presiune din zilele noastre, liderii au nevoie de un confident, un mentor sau de cineva in care pot avea incredere sa le spuna adevarul despre obiceiurilor lor. Ei primesc asta foarte rar din partea anagajatilor si mai deloc din partea echipei din care fac parte.
In incheiere, inca un studiu. Robert Lee, exCEO al Centrului pentru Leaderschip Creativ a furnizat Societatatii pentru Psihologie Industriala si Organizationala un studiu cu privire la utilitatea unui Executive Coach intr-o organizatie. El a identificat ariile de focalizare cele mai comune in executive coaching. Fara prea multe comentarii, iata-le:
- gestionarea paradoxurilor si ambigiutatatii,
- partajarea puterii,
- vizibilitate personala vs persoana privata,
- distanta interpersonala vs apropiere personala,
- narcisism si mandrie vs umilinta,
- abordabilitate vs duritate,
- deschidere emotionala vs ratiune si logica,
- imputernicire si deschidere vs directivism si forta,
- extrovert vs introvert,
- etica si morala vs pragmatiac si scopul scuza mijloacele.
Inchei aici, dorindu-va din suflet sa nu fiti in proportiile primului studiu citat aici. Cel mai simplu, apelati la directiile date de …ultimul!
Succes!
Am citit (si recitit) cu atentie articolul dvs si va dau dreptate 100% legat de faptul ca traversam o criza a leadershipului, cu atat mai mult cu cat si vremurile sunt dificile si e greu sa-ti pastrezi echilibrul si mintea limpede cu atat de mult stres.
Lucrez in acelasi domeniu de aproape 21 de ani, iar manager sunt de peste 11 ani. Am construit si reconstruit mai multe echipe de-a lungul timpului, iar cheia succesului acestor echipe a fost, in opinia mea, comunicarea, atitudinea deschisa fata de colegii mei, feedback-ul deschis si constructiv (in ambele sensuri) si, nu in ultimul rand, etica personala si profesionala.
Oamenii pot fi convinsi ca directia in care mergi este cea buna si vor merge cu tine si daca tu, managerul lor, esti un exemplu pentru ei, ii asculti (inclusiv problemele personale), ii indrumi si le insufli incredere si optimism, in ciuda tuturor problemelor sau piedicilor care apar. Din pacate, cei mai multi manageri/leaderi sunt atat de ocupati (si preocupati) de viata de zi cu zi, incat uita ca lucreaza cu OAMENI si acest lucru produce ”ruptura”.
E adevarat, nu pot spune ca relatia pe care am avut-o cu echipele mele a fost si relatia pe care am avut-o cu managerii mei:), insa am crezut in aceste principii si am abordat mereu acest stil de management (poate cam atipic si non-conformist intr-o corporatie), iar acum, cand am ajuns la un alt nivel de maturitate personala si profesionala ce ma face sa gandesc mult mai relaxat totul, sunt cu atat mai convinsa.
Astept cu interes si alte articole si promit sa dau feedback 🙂