Stilul de conducere concentrat pe comenzi militaresti și control drastic al executarii lor scade ca și impact în mai toate companiile din România. Din ce în ce mai des, aud cum acest mod de a face lucrurile să meargă e înlocuit cu o nouă întelepciune managerială, bazată pe resursa cea mai importantă pe care o are România la ora actuală: oamenii săi!
Nu cred că e o surpriză pentru nimeni, deja: noul val de tineri angajați nu mai suportă să li se spună – obsesiv de exact – ce să facă, cum să o facă și până când să o facă. Bine-înțeles, vorbesc despre cei care chiar și-au propus să își construiasca o cariera, să facă performanță și să fie campioni la locul de muncă. “Oamenii buni” au din ce în ce mai multă nevoie să exploreze soluții alternative, să descopere noi feluri de a munci și să fie recunoscuți pentru asta.
Dacă aveți măcar un angajat sau partener de business care vrea să fie învingător “în piață și în viață”, vă ofer câteva sugestii practice despre cum să îl/o tratați:
1. Acceptați un lucru simplu: soluția proprie nu e cea mai bună din start. Cultivați creativitatea oamenilor buni prin a-i lăsa sa contribuie cu idei la cum să vă atingeți obiectivele.
2. Nu vă mai concentrați pe a penaliza slăbiciunile. Încercați să le dezvoltați competențele, punctele tari, până când acestea vor acoperi pe cele slabe.
3. Colaborați și încurajați colaborarea, în dauna competiției interne. Căutați soluțiile în care toată lumea câștigă câte ceva. Până la urmă, toți vor munci să atingă aceleasi obiective.
4. Încurajați eforturile și creșterea, maturizarea lor. Acceptați greșelile ca pe niște exemple de a învăța cum se fac lucrurile în practică. Toți am fost amatori, la început.
5. Opriți-vă să mai oferiți soluții, chiar dacă sunteți experți în domeniul propriu de activitate. A da soluții celor care trebuie să le inventeze singuri e cea mai sigură metodă de a bloca complet atât învățarea, cât și responsabilizarea.
6. Conduceți “în sus”, dați sugestii șefilor, ajutați-i să găsească soluții mai eficiente. Veți fi un exemplu viu pentru oamenii voștri, despre cum funcționează cu success o relație profesionistă.
7. Nu mai luați toate deciziile singur(ă). Nu aveți nici pe departe toate răspunsurile din lume, in fiecare secundă. Spuneți “NU STIU” și implicați-i pe cei din jur în exercitii colective de luare de decizie.
8. Fiți constructiv(ă) necondiționat. Fără nici măcar o excepție! Nu mai criticați și nu mai priviți de sus colegii. Încercați să vă detașați de emoțiile care vă împing să faceți remarci negative.
9. Întrebați-i cum e mai bine pentru ei să fie conduși. Fiecare e diferit, mai ales printre campioni. Unii au nevoie de multă atenție, alții de libertate mai mare. Rezultatul contează!
10. Creați un climat de co-responsabilitate. Timpurile cu “fiecare cu-a lui” au cam trecut. Delegați mai mult decât rezolvări de probleme și ajutați-i să își asume părți întregi din procesul de business. Oferiți-le oportunități de a participa la stabilirea direcțiilor practice către un viitor comun mai bun.
11. Fiți cât se poate de clar în asumarea riscurilor. Arătați-le cum o faceți voi, ca să o facă si ei. Puțini români știu să își calculeze rapid riscurile și această lipsă de abilitate dăunează grav …sănătății profesionale.
Dacă aplicați măcar 4-5 din aceste sugestii, veți vedea cum lucrurile se îmbunătățesc simțitor. De ce? Pentru că managementul, ca orice altceva, este o evoluție către mai simplu si mai bine.
Grozav articol! Felicitari!
Când încă nu ești specialist, e ușor să te crezi specialist, rolul tău la locul de muncă în primii trei ani este să produci și să înveți, nu să te „afirmi”. Arta se face în weekend, de luni pânâ vineri se face profit. Din ce am observat mai curând juniorii și cei de middle sunt cei care au o singură soluție pe care o susțin cu vehemență, eu ca specialist am mereu două variante minim. Alt aspect al executantului cu impresii creative este acela că nu prea înțelege importanța profitabilității, nu înțelege aspectul comercial al muncii sale, nu înțelege că banii vin de la clientul care trebuie convins să plătească. Angajatul nu-și pune problema : „din ce mă plătesc oamenii ăștia dacă nu livrez luna asta?”, pentru el banii sunt niște lucruri care vin din cer în contul lui. Dacă ești tânăr și creativ și nu te lasă șeful să îți afirmi ideile geniale, găsește-ți tu clienții tăi care să te plătească pentru ele, dacă sunt așa de valoroase. Managerul nu e impresar artistic, e om de afaceri.
Interesting to read