In cartile cele groase si foarte foarte greu de citit ale psihologilor se spune ca un om isi poate dezvolta constiinta pana la a trece complet dincolo de marunta lui existenta individuala. Unii vorbesc despre „constiinta planetara”, altii despre „Gaia-self„.
Numele si conceptele conteaza mai putin. Va invit sa facem cativa pasi in directia asta. Unul dintre acesti pasi mi s-a parut extrem de amuzant. Si totodata familiar, pentru ca sunt un fervent comsumator de Discovery Channel.
Check it out!
httpv://www.youtube.com/watch?v=at_f98qOGY0
…si daca nu v-a ajuns, mai check si asta out! 🙂
httpv://www.youtube.com/watch?v=a0jZzBEKIMc
In cartile astea groase exista un raspuns la intrebarea: Ce se intimpla daca nu gasim acest nivel, sau mai bine zis, nu-l mai gasim? Nu o persoana specific, dar ca oameni? Ne pierdem relatia cu planeta, asta e sigur. Dar cum afecteaza asta viata de zi cu zi? Exista prin aceasta constiinta un mod de a controla viata „planetara”? Si daca „Da”, atunci din nou intreb, ce se intimpla daca ne peirdem si nu mai gasim calea de a avea aceasta constiinta?
Eu personal ma simt foarte aproape de natura, de planeta. Si eu personal simt o durere profunda cind vad lipsa acestei emotii in majoritatea lumii din jurul meu. Cum ei uita sa traiasca… dar cum prin faptul asta uitam sa fim gardienii naturii. Doare cind ma uit la un riu care a secetat, doare cind vad cum taiem copacii, doare cind eradicam specii. DOARE!