Ce se intampla daca nu se-ntampla?

Am intalnit o multime de antreprenori care sunt de-a dreptul incurcati cand le pun urmatoarea intrebare: Ce se intampla daca nu se intampla? (Traducere: ce se intampla daca delegati un „task” si el nu e asumat de omul care l-a preluat? Sau daca va propuneti sa faceti ceva si nu ajungeti sa il faceti?)

Astazi am intalnit unul dintre acesti oameni. Practic, tine in brate toata compania, desi e a lui. E primul care ajunge la birou si ultimul care pleaca. De altfel, asta este exact motivul care l-a adus la coaching: s-a saturat! Vrea sa imparta responsabilitati si sa stea la el in birou, fara sa fie deranjat la fiecare 5 minute de colegii/angajatii proprii. I-am pus „intrebarea magica” si a ridicat din umeri: „Pai..nimic! Stiu ca trebuie sa fac ceva in aceasta privinta, insa mi-e teama ca imi vor pleca oamenii…

De cele mai multe ori in aceste cazuri, frica si imaginatia sunt intr-un dans al competarii reciproce: antreprenorului ii este teama ca ii vor pleca colaboratorii si isi imagineaza ca deleaga, fara sa existe de fapt nimeni responsabil intr-adevar de indeplinirea sarcinilor delegate. Ce rezulta este un fel de teatru absurd, cu explozii emotionale si relaxari post-factum de lunga durata.

La tine in afacere cine isi asuma responsabilitatea? Pe cati ai invata deja asumarea asta?

Atunci când am început să practic coaching cea mai mare dorință a mea a fost de a ajuta oamenii de afaceri să atingă cel mai înalt nivel profesional. Și da, am reușit.

După 18 ani în acest domeniu pot spune că dorința mea s-a îndeplinit.

Dacă și tu dorești să atingi următorul nivel profesional și să fii un om de afaceri puternic nu ezita să contactezi echipa RoCoach.

Beneficiază de cel mai bun serviciu de coaching din România.

Află mai multe!

2 thoughts to “Ce se intampla daca nu se-ntampla?”

  1. Am un coachee care face asta. E un om extraordinar, cu viziune, foarte organizat, vrea tot timpul mai mult de la el.
    Si cand i-am pus si eu intrebarea asta, mi-a spus:
    „Pai, daca e urgent, o fac eu.”
    Si pentru ca se implica mult, tot timpul e „urgent” sau „important”.

    Cred ca e critic pentru un manager sa se dezvete de responsabilitatea suprema „Daca n-o face nimeni, explodeaza, asa ca mai bine o fac eu decat sa o faca altul prost sau deloc”.

    Atitudinea asta vine din 2 directii: 1. supra-responsabilizare si iluzia superman-ului care salveaza tot; si 2. (in cazul omului de care vorbeam mai sus) incapacitatea de a-i trage pe ceilalti la raspundere. „Nu ti-ai facut treaba? Lasa ca o fac eu. E mai usor decat sa te cert.”

    In ambele directii cred ca e vorba de fapt de asumarea unei alte responsabilitati – cea de a-i face pe ceilalti sa se simta responsabili, fara sa pari „sefu’ cel rau”. Sa le vina din interior. Dap, cam asta e leadership-ul.

  2. multam, Maria. nu sunt sigur ca daca cunoastem cauzele, putem sa controlam fenomenul. oricum, exista un principiu general valabil, care spune cam asa: DACA INTR-O FIRMA EXISTA UN POL DE SUPRA-RESPONSABILIZARE, INTOTDEAUNA ACEL POL VA FI INCONJURAT DE UN CERC DE SUB-RESPONSABILI.

Lasă un răspuns