Lectii de leadership VI. Ce si Cum putem sa invatam de la copiii nostri!

Continui seria de lectii de leadership cu un subiect delicat: ce putem invata de la copii nostri si-ai altora, ba chiar si din propria copilarie! Mai toate comportamentele si atitudinile pe care le joci ca adult, ca profesionist, ca leader se regasesc in copilarie. In foarte multe intalniri si sedinte de coaching ajung sa observ reactii si moduri de relatie primare, care vin direct din prima copilarie.

Acum, ai doua moduri sa te raportezi la acest fenomen: pasiv, sa spui ca „am avut o copilarile dificila” si sa gasesti scuze pentru toate greselile si nereusitele, sau mai adult si proactiv, sa realizezi cate bogatii ai primit si cate resurse ascunse stau sa se exprime in viata ta. Your choice! Pentru a doua varianta, iti propun in aceste randuri un fel de indrumar. Iata-l:

• Fii curios tot timpul! Copiii sunt mai totdeauna plini de mirari si intrebari. Ei incearca sa afle „de ce”-urile, sa inteleaga mai bine lumea in care traiesc. Iar adultul de multe ori pierde aceasta curiozitate in favoarea confortului. Frica il face pe adult sa se agate de confort si de control. Si aici apare rolul curiozitatii in leadership: e esential pentru lider sa se intrebe constant „cum putem face asta mai bine?„. In plus, liderul poate dezvolta curiozitatea in cei care il/o inconjoara in modurile in care parintii extraordinari pot sadi curiozitatea in copiii lor.
• Joaca-te frumos impreuna cu ceilalti. Nu lovi si nu tipa la nimeni. Acest principiu este foarte important si in context de business. Nu distruge parerea si ideile celorlalti, nu te impune prin ridicarea tonului si acceptai pe colegi, subordonati si superiori asa cum sunt. „Jocul” va arata cine castiga, fara sa fie nevoie sa calci aceasta regula fundamentala a copilariei/colaborarii.
• Lauda des, nu critica!  In mod natural, copii testeaza frecvent limitele. Fac greseli si incearca sa ii pacaleasca pe cei din jur. E firesc, pentru ca ei invata. Insa o multime de cercetari si observatii au demonstrat ca ai critica nu ii face sa isi schimbe comportamentul si atitudinile. Critica ii face sa se simta neconformi si nu schimba nimic. In loc de a-i critica, lauda orice vezi pozitiv. In acelasi fel, liderul reuseste sa se concentreze pe partile pozitive, pe ce s-a intamplat bine si corect. Ei incurajeaza – cu vorba si cu fapta! – pe cei care reusesc si subliniaza calitatile celorlalti.
• Sharing is caring. Ca si copiii si adultii au nevoie sa inteleaga ca inainte sa primesti e nevoie sa oferi. Oricine poate fi client in afacerea pe care o conduci. Si din aceasta perspectiva e nevoie sa te gandesti cum sa creezi un mediu plin de valoare pentru acestia. Daca iti trece prin cap doar sa le vinzi ceva si sa le iei banii, nu cred ca esti intr-o pozitie de lider. Si chiar daca reusesti sa le iei banii, nu ai creat nici un fel de limita pozitiva in relatie cu ei. Asa ca te indemn sa incerci scenarii „win-win” sau chiar „win-win-win„!
• Sinceritatea e cea mai buna diplomatie. Copii sunt, in majoritatea timpului, extraordinari de onesti. Intre minte si gura nu s-au instalat inca filtrele sociale ale evitarii si politetii confortabile. Si asta este foarte bine, pentru ca avem in copii o incredere absoluta. Cand cresc, invata sa nuanteze adevarul, sa il ascunda prin omisiune si chiar sa minta. Uita ca sinceritatea este mult mai usoara, pe termen lung. Astfel, marii lideri au invatat deja sa incurajeze culturi organizationale deschise, oneste si transparente. Si in acest aspect avem ceva de invatat de la copii: adevarul este marca unui mare lider!

…lista de indrumari poate continua: creativitatea, rasul, concentrarea incredibila, complexitatea jocului, relatiile sanatoase cu emotiile si exprimarea lor etc. Ma opresc aici, intrebandu-te: ce ai invatat in ultimii ani de la copiii tai si/sau ai altora?

Succes!