Am citit recent studiul publicat de Gallup despre implicarea oamenilor în munca lor: „State of the Global Workplace: Employee Engagement Insights for Business Leaders Worldwide”. Conform acestui studiu (efectuat în 142 țări, în 2011 și 2012), doar 13% dintre angajați sunt implicați în munca lor – adică, sunt implicați emoțional și-și doresc să aducă valoare companiilor pentru care lucrează. Adică, nu doar apar la muncă în fiecare zi pentru a-și primi salariul la sfârșitul lunii. Adică, nu fac strict doar ceea ce scrie în fișa postului pentru a întruni condițiile minime de a-și păstra jobul. Până aici, pot confirma din practica mea de coaching in România că proporțiile sunt relativ egale.
Dar să lăsăm cifrele să vorbească:
– 13% implicați: Angajații sunt direct interesați de succesul organizației, în care investesc resurse însemnate de timp și efort. Simt compania ca și cum ar fi a lor.
– 63% detașați: Oamenii nu se simt conectați cu munca lor și nu afișează inițiativă.
– 24% total neimplicați: Oamenii sunt chiar nefericiți la locul de muncă, depresivi, neproductivi și transmit negativitatea colegilor lor. Locul de muncă devine o sursă de frustrare pentru ei.
Cu o simplă adunare observăm că 87% din populația muncitoare nu este fericită la locul de muncă. Nu pot decât să mă întreb ce se va întâmpla cu economia mondială dacă numai 13% din oameni sunt interesați să facă performanță.
***
De aici apare întrebarea: Care este cauza universal valabilă a neimplicării oamenilor în munca lor? Dr. Jim Harter, Directorul de Cercetare al Gallup, a dat un răspuns simplu: prea puțini oameni în poziții de leadership sunt într-adevăr potriviți pentru acest rol. Organizațiile nu pun persoanele potrivite în pozițiile de management. Da, poate au avut rezultate de business foarte bune. Da, poate sunt de mult timp în companie și trebuie răsplătiți pentru loialitate. Însă niciunul dintre aceste motive nu are legătură cu talentul de a conduce oamenii eficient.
Pentru oricine citește asta și este un lider excelent, să știți că acest talent nu este foarte comun în lume. Din analiza Gallup reiese că cel puțin două treimi dintre toți oamenii cu rol de supervizare nu au abilitățile necesare pentru a ocupa pozițiile pe care le ocupă. Mai mult decât atât, numai unul din zece manageri are talentul de a conduce eficient și de a inspira oamenii din jurul lor și doi din zece au potențial de a-și dezvolta aceste abilități prin intermediul coachingului.
***
Ce putem concluziona? Prea mulți angajați din această lume lucrează pentru oameni care au un impact distructiv asupra inițiativei, moralului și a implicării lor. iar experiența mea de coaching in Romania imi spune exact același lucru: oamenii își vor da chiar și sufletele lor pentru a aduce succes companiilor pentru care lucrează odată ce au lideri care îi prețuiesc și fac tot ceea ce este uman posibil pentru ca ei să înflorească.
Și așa vorba romanească devine perfect reală: „la ei ca la ei, dar sa vezi la noi…”. In aceste condiții, nu imi ramane decât să te întreb, direct:
Când vrei să ai oamenii tai in primele 13 procente?
Succes!
Ne vom implica cu adevarat atunci cand vom fi motivati cu adevarat!
Sustin ce spune Mariana si mai mult, din afirmatia „Simt compania ca și cum ar fi a lor” am facut si eu parte. Lucram in vanzari si chiar imi placea foarte mult ce faceam, imi doream sa cresc odata cu societatea respectiva numai ca problema detasarii a venit cu timpul. Seful meu a inceput sa ceara mai mult decat scria in fisa postului. Nu asta m-a deranjat ci faptul ca platea doar din vanzarile pe care le faceam. In acest context motivarea lipsea cu desavarsire si am ajuns la acel procent de 63% dupa care… demisia 🙂
Mihai,
Foarte interesant articolul tau si iti multumesc pe aceasta cale pentru informatii.
Ma bucur sa constat ca eu m-am aflat in cei 13% tocmai pentru ca am avut intr-adevar un leader care sa ne indrume, sa arate ca ii pasa, sa ne respecte, sa stie sa comunice eficient si transparent.
Deci se poate si este extraordinar acest sentiment!
Mult spor in toate in continuare.
Cristina
Oamenii sunt implicați când se simt cooptați la lauri, la dezvoltare și la profit. Dacă doar se simt (li se PARE), e manipulare. Dacă nici atât, e nesimțire cuplată cu inconștiență. Dacă e adevărat, e sustenabilitate, cunoscută și sub numele neaoș de înțelepciune 🙂