Nu as fi scris post-ul asta daca nu ma impresiona la culme un detaliu din filmul „The King’s Speech„. Nu ma intelegeti gresit: foarte bun film, ii doresc multe Oscaruri. Foarte buni actori, interpretarea lui Colin Firth a regelui George VI al Angliei este extraordinara. La fel, cele ale lui Geoffrey Rush si a Helenei Bonham Carter.
Insa nu in directia aceasta vreau sa va atrag atentia. Ce m-a uimit pe mine este relatia dintre cei doi protagonisti principali, inca de la debutul ei. Practic, ceea ce fac unul cu celalalt este coaching in cel mai pur sens al cuvantului. Climat de egalitate, ascultare profunda, intrebari care ii scot din confortul statutului si al modului cotidian de relationare, provocarile neasteptate si umorul spontan, totul mi-a fost de o familiaritate …suspecta!
Priviti clipul de mai jos si rememorati, daca ati vazut fimul. Iar daca nu l-ati vazut inca, vi-l recomand cu toata caldura:
httpv://www.youtube.com/watch?v=ls5jWcBCCMM
Da, pana si regii pot cere si primi un acompaniator, un antrenor pe drumul catre ceea ce isi doresc!
Da, asta am zis si eu cand am vazut filmul…si mi-a placut foarte mult.