Vreau sa fac o marturisire, aici. Este destul de riscanta, insa cred ca imi pot asuma acest risc, gandindu-ma la beneficiile din spatele lui. Ca in orice actiune indrazneata, exista un echilibru fin intre ce as putea pierde si ce as vrea sa castig. Iar in acest caz, al marturisirii mele, cred ca beneficiile pot depasi cu mult pierderile.
Buun… Ideea este urmatoarea: nu pot face coaching cu oricine. La fel, nu pot face afaceri cu oricine. Ai sa-mi spui, la prima vedere, ca suna ca un truism. Sau ca nu sunt Superman sau alt erou din mitologia lumii, ca sa pot relationa cu oricine. E ok, sunt total de acord.
Pe de alta parte, ti-as replica urmatoarele: mi-am petrecut ultimii 10 ani invatand sa fac coaching cu oricine. In orice situatie, cu orice miza. Cu manageri, echipe, antreprenori, fiecare cu obiceiurile si modul lor de a intelege lumea de afaceri si lumea …in general. Am investit zeci de mii de euro in propria educatie, tocmai ca sa fiu capabil sa preiau orice impuls de schimbare in bine, de ridicare a standardelor, de imbunatatire a vietii. As zice ca sunt pregatit pentru orice, oricine si oricand!
La fel, in business: am vazut multe, multe companii, multi manageri si owner-I de afaceri. Cred ca in anii astia mi-am dezvoltat simturi bine “tunate” pentru a detecta parteneri favoriti. In mii de intalniri, m-am gandit daca X sau Y poate sa-mi fie un partener valid si integru de business. De cele mai multe ori raspunsul a fost “Da!” (ce vrei, sunt un entuziast al contactului cu oamenii!).
Nu este deloc asa. Ba chiar, dimpotriva: am gasit doar 4-5 oameni cu care pot face business bun, pozitiv, aducator de profit, win-win. Si mai am o “lista scurta” de inca 3-4. Lista care este mereu deschisa.
Marturisirea fiind facuta, as vrea sa iti dau cateva detalii despre acel partener ideal de business pe care mi-l doresc. Prin “partener de business” inteleg si clientii de coaching, din simplul motiv ca eu vad relatia de coaching ca pe o relatie ce depaseste cu mult cea de furnizor-client, ca si putere, impact, etica si incredere.
- Orientare catre parteneriat. Are omul respective mintea deschisa pentru un parteneriat solid, care ne poate duce la castigurile acelea de neatins pentru fiecare dintre noi, luati separat? Nu-s multi asa, sa stii! Multi oameni sunt chiar impotriva parteneriatului in business (sau a coaching-ului) pentru ca pur si simplu nu suporta ca altcineva sa se joace cu jucariile lor favorite. Aici intrebarea pe care mi-o pun este: eventualul partener isi doreste intr-adevar o relatie pe termen lung sau doar cauta vanzari rapide? Sau sa scape de un risc cu care nu are chef sa se confrunte, acum?
Viziune impartasita. Ne aliniem pe acelasi drum? Vedem in viitor aceleasi rezultate? Avem, dincolo de obiective, un parcurs comun in cap? E ca in mariaj: exista multe cupluri in care unul vrea copii si celalalt vrea doar distractie. Bineinteles ca se despart. Viziunea e singurul lucru care mentine armonia intr-o relatie, mai ales pe termen lung.
- Alinierea valorilor. Care-s valorile tale? Hai sa vedem daca macar primele 3 – in ordinea importantei – sunt cat de cat commune. Daca valoarea ta principala este independenta (fie ea si financiara!) si a mea este colaborarea, e clar ca nu ne vom potrivi.
Stiluri de lucru compatibile. Asta e o chestie majora, zic! Muncim mult si din greu ca sa ne atingem obiectivul sau o luam incet-incet si construim pe drum? Ai alte prioritati pe care le pui in prim-plan? Incepi sa vezi lucrurile de la detalii spre “big picture” sau invers?
- Calitati complementare. Imi place sa fac ce nu iti place tie sa faci? Suntem calificati, din punctual de vedere al pregatirii si experientei, sa ne acoperim 100% rolul pe care ni-l definim impreuna? Sau facem outsourcing? Sau angajam pe cineva? Tensiunile si frustrarile apar cand ne dam seama ca nu suntem atat de complementari, macar la definirea aia clasica “cine ce face”.
Acestea ar fi primele 5. Sunt un pic prea generale, insa voi reveni cu cateva exemple (pozitive si negative). Ca si sugestie, te invit sa iti iei timp de explorare a posibilelor parteneriate, ca sa iti dai seama fara nici o indoiala daca merita sa te implicit sau nu.
…
Am terminat, deocamdata! Ah, nu, inca ceva: continui sa caut oameni care sa-mi fie clienti de coaching si/sau parteneri de business. In ultima vreme, nici nu mai vad diferenta foarte clar si cred ca asta e un lucru foarte bun.
Lista este deschisa, ati citit mai sus? 🙂
-hm,danurodiner, zic m-ai convins antropologic. Daca analizam aceasta creatura adaptata instinctiv intre cel putin patru centre barice permanente si ciclice botezata de istorici-ruman-vom constata ca maxima ei valoare e -instinctul.Iubirea, foamea si frica il fac ca lutul de olarit. Prima gresala istorica asupra acestei creaturi a fost „taina botezului’. Aplicarea unui pumn de apa rece pe crestet inaintea osificarii tartacutei, a fost si este echivalentul primei mutatii genetice,meningita sigura ,care-l face aparent-frumos,destept,unic etc, desi toate acestea au aceiasi legatura cu gena cat are cristos cu dumnezeu si eu cu moise.Ca prtener el prezinta increderea caprei in lup si soarecelui in pisica.Adoua mare gresala a fost catehizarea de secole-cum ca religia ar fi o valoare culturala si azi este „multicultural”-ideal pentru glogalizare. Maestre cand gasesti partenerul ideal pe acest fund de mare secata-vei rezolva si dilema poporului ei.In rest -exsorcisote plasmate Dei- enjoy
Buna ! Te felicit ca investitia in educatia ta a dat roade. Printre randuri am citit ca ai constientizat care sunt nevoile tale , ca le tratezi cu ‘ care” si ca ai renuntat la iluzia omnipotentei coach-ului. Asa e , e nevoie de compatibilitate intre coach si client, de feelingul si increderea ca putem merge impreuna la un drum intr-o relatie de incredere. Cred ca asta decizi in prima sau a doua sedinta: daca simti ca poti lucra cu acea persoana.
Ce m-a surprins la final: „continui sa caut oameni care sa-mi fie clienti de coaching si/sau parteneri de business. In ultima vreme, nici nu mai vad diferenta foarte clar si cred ca asta e un lucru foarte bun.” . Diferenta e foarte clara : in business, relatia e bilaterala in sensul ca ca e egala pentru amandoi , poti fi asertiv in ce mod vrei tu, poti cere oricand ceva partenerului …… In schimb coachingul e o relatie unilaterala, in sensul ca esti acolo pentru nevoile clientului, el este ascultat, pentru el cauti solutii, timpul si energia e dedicat lui. Iar nevoile tale sunt la fel de importante pentru tine, dar ti le satisfaci cu coach-ul, terapeutul/prietenii tai.
@y-y: multumesc pentru comentariu.
diferenta de care spui este invalida: relatia de coaching este la fel de bilaterala – in cadrul contractual stabilit, cu specificul lui – ca si orice alta relatie. daca tu crezi ca a face coaching este ceva unilateral, iti respect parerea, insa nu pot fi de acord.