Acum mai bine de o luna am creat un „one question poll” pe LinkedIn, in scopul sa aflu cat investeste romanul profesionist – fie el manager sau antreprenor – in educatia lui profesionala. La poll au raspuns peste 100 dintre cei prezenti online pe aceasta retea sociala, majoritatea manageri cu varste intre 25 si 36 de ani.
Criteriul de selectie al raspunsurilor a fost unul exclusiv financiar. Din cele 5 intervale propuse, 3 au avut mare relevanta, grupand majoritatea covarsitoare a raspunsurilor intre 0 si 5000 Euro / an. Dincolo de amuzamentul formularii, raspunsul nr. 1 „aproape nimic, se ocupa altii de dezvoltarea mea profesionala” a inregistrat 1/5 din hit-uri. Chiar daca acest raspuns poate corela cu primul interval de varsta (18 – 29), tot mi se pare ca are o pondere foarte mare. Din moment ce exista 20% dintre profesionistii din Romania care isi lasa viitorul si dezvoltarea in mainile altora, nu ma mira deloc perceptia sociala gen „suntem o tara de sclavi”!
In alta ordine de idei, ceva mai mult de jumatate dintre cei care au fost suficient de amabili si implicati sa raspunda, au facut-o precizand ca investesc – ei sau companiile in care lucreaza – mai putin de 1 000 Euro / an in dezvoltarea lor profesionala. Ceea ce mi se pare la fel de ingrijorator ca si prima categorie! Generalizand, se pare ca 70% din romani investesc in propria educatie profesionala mai putin de 1000 de euro in fiecare an. Si atunci cum ne putem astepta la un management (privat sau public) performant? Sau la rezultate puternice, la cresteri stabile pe termen lung?
Va invit sa comentam impreuna. Click AICI sa vedeti rezultatele poll-ului.
Investia in formare este redusa la orice nivel al societatii. Suntem atat de preocupati sa pacalim prezentul incat nu acordam nici o atentie viitorului. In conditiile astea la ce ne putem astepta?
Dar Mihai, de unde judecata ca 1000 de euro e putin?
Comparativ cu ce?
Hai sa ne uitam si la media venitului anual al categoriei de varsta care a raspuns la poll.
Daca ne gandim ca probabil multi dintre ei nu fac mai mult de 12000 euro pe an, dintre care jumatate se duce pe rate, iar cealalta jumatate pe mancare si lifestyle, de unde sa mai scoti si pentru self-actualization needs?
Si, din perspectiva corporatistului, vreau sa apar categoria care a spus „se ocupa altii”.
In ultima luna am fost la doua evenimente de dezvoltare profesionala. Probabil, daca as fi fost liber profesionist, mi le-as fi platit eu, ca pe o investitie cu un ROI calculat macar orientativ.
De ce trebuie sa existe o pondere mare a investitiei personale (financiar vorbind) in dezvoltare? Nu mai bine intrebam „cat timp ai investit”?