Atunci când am început să practic coaching în România am ştiut că piaţa o să evolueze atât de mult încât să îmi permită să fac acest lucru la un cel mai înalt nivel. Am ajuns astăzi, după 16 ani, să pot să vorbesc din experiență despre evoluția acestui domeniu profesional, fără teamă. Sigurul lucru care mă face să am îndoieli, nu ţine de mine sau de echipa mea, ci de ceilalţi care profesează în această industrie într-un mod clandestin.
Deoarece încă mai există neînţelegeri asupra conceptului de coach în România, mulţi îşi permit să îşi asume un statut în acest domeniu fără a avea experienţa necesară. Numărul celor care se consideră coachi fără să aibă cunoştiinţele necesare a crescut considerabil. Nu aş vrea să fiu răutăcios sau să creez impresia denigrării colegilor mei, doar că o anumită delimitare trebuie să fie făcută.
Citeam acum câteva zile, împreună cu echipa mea, un articol realizat de o anumită doamna care afirmă că se află în această sferă profesională. M-am amuzat. Dânsa, pe lângă activitatea de coaching pe care susţine că o practică, mai vine în ajutorul oamenilor de afaceri şi cu anumite materiale precum uleiuri parfumate care au puterea de a te ajuta în sfera financiară. Nu vreau să afirm că latura emoţională sau spirituală nu este importantă. Sau că nu trebuie să lucrăm în această direcţie. Dar nu aş vrea ca aceste două concepte să se amestece.
Ceea ce eu şi colegii mei facem în activitatea de coaching ține mai mult de o înţelegere perfectă a sistemului organizaţional al unei companii şi de cum poţi, în mediul corpoarate să treci peste anumite probleme care apar şi te împiedică să îţi atingi obiectivele profesionale.
Un alt lucru pe care încerc de ceva vreme să îl transmit şi care o să se şi întâmple la Workshopul de pe 16 noiembrie este prezența executivă. Asemănător cazurilor menţionate mai sus, totul ţine de mesajul pe care îl transmitem şi de imaginea pe care o prezentăm. Nu este de ajuns să spui că ai experienţă într-un anumit domeniu. Nu e de ajuns doar să te promovezi. Trebuie să înveţi cum să faci asta într-o manieră elegantă din care să poţi să beneficiezi şi care să te ajute să evoluezi permanent.
Mă bucur că am fost invitat să fac parte din invitații emisiunii Zbor deasupra unui cuib de coachi. Un loc în care eu şi colegii mei putem să vorbim deschis despre această sferă profesională.
Emisiunea va fi difuzată vineri, 11 noiembrie pe RFI de la 13:30 la 14:00. Vă invit să o ascultați pentru a înţelege mai multe despre activitatea mea şi a colegilor mei.
Delicate si discutabile tonul si argumentele folosite in articolul postat de catre tine desi per ansamblu subscriu la punctul tau de vedere. „Tursimul profesional” apare cu precadere in meserii in care esecul sau succesul nu sunt suficient de evaluabile sau evidente si in care baremele de intrare sunt foarte joase. Sa fii coach (valabil si pentru trainer sau consultant) este foarte „usor” – e un statut pe care il capeti de la primul client care accepta sa te plateasca si continua cu urmatorii. Cine poate spune ca unii sunt mai indreptatiti ca altii ? Tu, pentru ca esti vechi in piata si ai experienta, vreo asociatie de profil locala sau internationala? Sau mai bine clientii, care in masura priceperii lor de business opteaza pentru un specialist anume si nu pentru altul? Probabil ca varianta 3 sta cel mai bine in picioare, desi imperfecta, caci un jucator din piata nu poate fi si „judecatorul” ei iar asociatiile de coaching acrediteaza pe banda rulanta „lacatusi mecanici” ai algoritmilor de a pune intrebari. Observ de ceva ani in aceasta piata acelasi risc pe care societatea umana actuala il are in ansamblul ei: acela de a pune mai presus de priceperea tehnica „postura”. Valorizarea exagerata a imaginii de sine si investitia masiva in a proiecta pe toate gardurile senioritate, creaza nesansa de a transforma fara de voie „postura” actuala in impostura viitoare.